Cognitia

Cognitia

Cognitia este produsul invatarii. Invatarea umana nu poate fi conceputa in afara resurselor cognitive.

Elementele de baza ale gandirii sunt conceptele. Conceptul este o categorie mentala ce cuprinde obiecte, evenimente, experiente sau idei similare. Conceptele fac posibila organizarea eficienta a unui mare volum de informatii despre lumea reala sau despre noi insine. Psihologii fac distinctie intre conceptele artificiale si conceptele naturale. Primele pot fi definite cu precizie printr-un set de reguli sau proprietati si se utilizeaza in stiinte sau in alte domenii ale cunoasterii sistematizate. Conceptele naturale nu se bazeaza pe un set precizat de atribute sau proprietati, nu au limite clare si se definesc in mod frecvent, prin prototipuri. Prototipurile constituie cele mai bune si mai clare exemple de obiecte sau cele mai reprezentative exemplare dintr-o anumita categorie. Ele se invata din experienta personala.

In constiinta noastra, conceptele pot fi reprezentate prin atributele lor sau prin imagini vizuale. Indiferent de felul in care se reprezinta, conceptele servesc procesului de intelegere, de proiectare a actiunii, de influentare a motivatiei si a starilor afective.

Conceptele sunt legate de schemate, cadre cognitive ce reprezinta cunostintele si asumptiile noastre despre lume. Fiecare schemata poate include mai multe concepte distincte.

Transformarea informatiilor aflate la dispozitia subiectului pentru a ajunge la o anumita concluzie, constituie esenta rationamentului. In timp ce rationamentul formal este guvernat de legi precise, rationamentul de fiecare zi este mai complex si nu dispune de asemenea rigori. Rationarea obisnuita poate fi distorsionata de emotii sau credinte. Oamenii au tendinta de a se concentra mai ales asupra dovezilor ce vin sa confirme credintele sau prejudecatile si isi asuma predictia evenimentelor actuale.

Luarea deciziilor este necesara ori de cate ori avem de facut o alegere. Intr-o decizie rationala, se iau in considerare valoarea sau utilitatea rezultatului fiecarei alternative si probabilitatea obtinerii rezultatului. In situatiile obisnuite noi nu rationam atat de sistematic. De multe ori, ne bazam pe intuitie,    pe banuieli, pe opiniile altora. Apelam la reguli invatate din practica, la ghiduri mentale numite euristici. De exemplu, efectuam judecati despre probabilitatea sau frecventa evenimentelor dupa usurinta cu care ne vin in minte. Evaluarea informatiilor in termeni de castiguri sau pierderi sau tendinta de a justifica greselile din trecut, afecteaza de asemenea, deciziile.

Rezolvarea problemelor implica eforturi de elaborare a solutiilor sau de alegere a unei variante de raspuns, din mai multe posibile, pentru atingerea scopurilor. Una din caile comune de rezolvare este prin incercare si eroare. Deseori facem apel la strategii algoritmice sau la reguli practice (euristici) extrase din propria experienta. Rezolvarea eficienta a problemelor poate interfera cu anumiti factori. Se analizeaza mai frecvent fixitatea functionala (tendinta de a gandi la utilizarea obiectelor numai asa cum au fost folosite inainte) sau tendinta de a nu renunta la metodele vechi, chiar daca nu mai sunt eficiente.

Limbajul implica abilitatea de a utiliza un bogat set de simboluri precum si reguli de combinare a lor, pentru comunicarea informatiilor. Invatarea limbajului are la baza imitatia si principiile conditionarii operante, suportul factorilor genetici, precum si existenta unor abilitati de procesare a informatiei care par a fi prezente sau se dezvolta foarte timpuriu. Achizitia limbajului implica dezvoltarea fonologica - invatarea producerii sunetelor ce compun cuvintele - dezvoltarea semantica - invatarea intelegerii semnificatiei cuvintelor - si achizitia gramaticii - invatarea regulilor de combinare a cuvintelor unei limbi.

Intrebari de verificare

1. Ce sunt prototipurile?

2. Ce relatie este intre limbaj si invatare?