PSIHOLOGIA GRUPURILOR SOCIALE

UNIVERSITATEA SPIRU - HARET

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE - PEDAGOGIE

SPECIALIZAREA CONSILIERE PSIHOLOGICA SI

EDUCATIONALA

PSIHOLOGIA GRUPURILOR SOCIALE

Aplicatii si teme pentru reflectie

Voi incepe cu prezentarea pe scurt a psihologiei generale si a psihologiei sociale.

Psihologia studiaza general umanul din psihic (capacitatea de a munci, de a gandi, de a vorbi, de a fi educabil, perfectibil), ca reflectare in omul individual a planului general-social, alcatuit din ceea ce este comun intregii istorii a omenirii.

Perspectiva psihologiei generale este mai abstracta si mai generala.

Psihologia sociala studiaza planul particular-social din constructia omului, se caracterizeaza printr-o abordare mai concreta a omului, urmarind efectele individuale si de grup. Rolul este aceea de a studia comportamentul uman. A fost definita ca studiul felului in care gandurile, sentimentele si comportamentele sunt influentate de prezenta reala sau imaginata a celorlalti.

Principalele orientari teoretice cum ar fi behaviorismul care este sinonim cu comportamentism. Este un curent in psihologie, care considera drept obiect exclusiv al acestei stiinte comportamentul exterior al individului, eliminand consiinta. Scopul teoretic al acestei stiinte este predictia si controlul comportamentului, ce poate fi observat direct.

Cognitivismul este studiul detaliat al sistemului cognitiv uman si a susistemelor sale, cum ar fi memoria, gandirea, limbajul, perceptia.

Gestaltismul se bazeaza pe principiul de organizare a informatiei in campuri fizic/cerebral/perceptiv si astfel se instituie relatiile de izomorfism-identitate de structura aplicata la doua ansambluri diferite de elemente, datorita carora obiectul pe care il percepem seamana cu obiectul fizic. Subliniaza rolul formei, a intregului in raport cu partea.

Psihanaliza are scopul de a investiga semnificatia faptelor si reprezentarilor ce au loc in inconstient. Este o metoda de terapie a tulburarilor psihice, in cadrul careia se tinde la rezolvarea acestora prin aducera la suprafata si clarificarea semnificatiei rezistentelor, trasferurilor si dorintelor ascunse ale pacientilor.

Pragmatismul se refera la comportamentul uman de a pune deoparte un ideal, pentru a urmari un alt ideal, cu o importanta mai mica, dar mai usor de realizat. Negand adevarul obiectiv, proclama drep unic criteriu al adevarului numai ceea ce este util si avantajos din punct de vedere practic.

Individul trebuie sa isi asimileze cerintele vietii de grup, coordonandu-si si integramdu-si actiunile sale cu actiunile altor indivizi. Grupul este socotit o unitate sociala constituita din mai multi indivizi. Orice grup social presupune o necesitate procese de interactiune umaa, cat si exercitarea unor influente de la unitatea grupului spre individualitatile grupate.

Exista un transfer de teritorii inre ele. Psihologia sociala, constituita in urma psihologiei generale, a facut sa continua sa faca de la aceasta imprumuturi de ordin teoretic - conceptual si de ordin metodic si tehnic.

Rolul principalelor orientari teoretice au avut un rol important si decisiv.

Grupul ar putea fi definit cat se poate de simplu ca un ansamblu de persoane interdependente, acest criteriu parand a fi intr-adevar elemntul de baza al oricarei relitati grupale. El este prea larg pentru a defini obiectul de studiu al psihologiei sociale: grupul restrans. Grupul restrans este cel in care indivizii pot efectiv sa interactioneze, sa comunice, sa se perceapa in mod direct, si ale carei dimensiuni sunt obligatoriu reduse. Majoritatea autorilor sunt de acord in a considera ca un grup restrans cuprinde de la 3-4 pana la 25 de persoane.

Numim grup restrans un ansamblu de persoane care au posibilitatea de a se percepe si de a interactiona in mod direct si care participa la o activitate comuna, gratie unui sistem de reguli si de norme formale sau informale. Grupul reprezinta instrumentul sau spatiul de lucru.

Grupul este supus unor forte externe (mediul) si interne ( legate de membrii grupului si de natura interactiunilor lor), creatoare de tensiuni.

De Wisscher (1991) defineste cele sapte caracteristici "obligatoriu de luat in seama" de catre cel care doreste sa califice un conglomerat de persoane drept " grup restrans".

Comentarea celor sapte caracteristici ar fi urmatoarea, stabilirea locului si timpului unde se va intalni grupul; obiectivul de a ramane impreuna; grupul avand acelasi scopuri; fiecare persoana are o parere despre celalalt; grupul este privit si observat de persoanel din exterior; membrii grupului au dreptul de a comunica, de a-si expune parerea; timpul trebuie sa fie suficient pentru o buna colaborare.

Grupul de oameni au interese si scopuri comune. Grupul mic este caracterizat de o interactiune sustinuta intre membrii, cu ajutpril indepliniri rolurilor, stabilirea scopurilor si al dezvoltarii relatiilor afective.

Elemente situationale inductoare, reprezinta ca punct de plecare intr-o asociatie de idei, cel care emite mesajul catre un medium, care sugestioneaza.

Comportamentul unui individ sau a unui grup este intotdeauna determinat de elemente care constituie mediul saupsihologic si social. Lewin considera ca obiectul trebuie sa fie raportat intotdeauna la situatie, la ceea ce el numeste camp.

Grupul trebuie sa fie vazut ca un ansamblu de persoane interdependente. El consituie un tot, o organizatie, si nu o juxtapunere sau o adunare de indivizi. Conducerea unui grup va consta intr-o serie de operatii care vizeaza rezolvarea acestor tensiuni si atingerea unui echilibru mai mult sau mai putin stabil.

Abordarea lewiana conduce la o analiza originala a fenomenelor de leadership in grupuri: liderul este o productie a grupului, iar procesul care duce la aparitia sa este unul foarte simplu. Primul, grupul este un sistem aflat in stare de tensiune, al doilea, aceste tensiuni duc la aparitia in grup a unor nevoi, iar al treilea nevoile determina aparitia unui lider.

Cercetatorii au realizat o cercetare asupra a doua grupuri de copii americani in varsta de aproximativ 10 ani, care frecventau diverse cluburi de petreceri a tumpului liber. Observatiile s-au extins pe perioade de timp destul de inadelungate si au avut ca obiectiv studierea relatiilor dintre tipul de conducere si fenomenele de grup. Astfel au fost definite trei tipuri de leadership, autoritar, democratic si laisser-faire. Cercetarea a cunoscut un succes considerabil, lucrarile nu demonstreaza ca un anume tip de conducere este priori mai bun decat altul, ci ca fiecare tip de leadership produce un anumit climat social si un anumit tip de performanta.

Intr-o organizatie, comunicarea prezinta o importanta fundamentala. A conduce inseamna a comunica, a transmite idei, sentimente, decizii subordonatiilor si posibilitatea de intoarcere a informatiilor. Comunicarea a devenit din ce in ce mai importanta si mai nuantata.

Nu se gaseste cartea Gary Johns la Biblioteciile din Tg. Mures.

Voi raspunde la intrebarea numarul doi. Va rog sa imi acceptati.

Deosebirile intre acceptare, identificare si intriorizare. Primul este echivalenta cu o influenta manifesta si apare ca urmare a dorintei individului de a obtine reactii favorabile de la ceilalti membrii ai grupului. Consta in adoptarea de catre individ a opiniei majoritatii pentru a evita respingerea sau pentru a dobandi recompense de tipul acceptarii sau al aprobarii sociale.

Identificarea apare atunci cand individul se conformeaza la anumite momente de timp si in anumite moduri, deoarece acest fapt face parte dimtr-o serie de relatii generale pe care incearca sa le pastreze. Identificarea este singura dintre cele trei forme de conformism care are la baza atractia.

Interiorizarea este singura forma de influenta sociala care determina o acceptare privata, pe langa complezenta. Ea corespunde unei situatii in carte individul accepta influenta, intrucat comportamentul indus este congruent cu sistemul sau de valori. Comportamentul specific este posibil sa dureze mult mai mult timp decat o cere situatia concreta, deoarece individul l-a adoptat pentru sine, facandu-l sa devina parte a sistemului sau de valori.

Feedback este un termen din cibernetica, in prezent asociat indeaproape cu modelele si teoria comunicarii. Se presupune ca prezinta procesul prin care reactia decodorului la un mesaj este transmisa inapoi spre cel care codifica. A devenit apoi instrumentul prin care emitatorul cunoaste modul in care a fost receptionat mesajul. Acest lucru permite schimbarea transmisiei, a codificarii sau a mediului folosit, pentru a se ajunge la o anumita reactie, dorita de emitator, din partea celui care decodifica mesajul.

Comunicarea presupune reversibilitatea mesajului in cadrul relatiei care reuneste doua entitati, chiar daca mesajele nu sunt de acelasi ordin. Ea implica crearea unui sens, in functie de corelarile neintrerupte dintre facultatile noastre de percepere a semnalelor, de bogatia vocabularului, de imaginatie, ca si de memorie, pentru a le mentine coerente.

Schimbul de impresii reciproce ale fie caruia asupra cerolati este unul dintre conceptele cele mai importante formarii privind relatiile umane.

Tocmai gratie acestui schimb, acestui feedback, aflam cum ne vad ceilati , si invers.

Feedback-ul este un schimb de informatii verbale sau nonverbale, intre doua persoane sau intre o persona si un grup, privind efectele pe care unele le au asupra sentimentelor si perceptiilor celorlalte, la momentul respectiv.

In aceeasi masura, feedback-ul rezida in impresiile celorlalti, exprimate cel mai adesea in termen de sentiment si de perceptie, privind efectele produse de comportamentul nostru asupra lor. La origine, termenul feedback a fost imprumutat din elecricitate si electronica de catre Lewin, care l-a aplicat proceselor de grup. In cadru formarii privind relatiile umane, grupul actioneaza la fel, ca un organ de corectie si de directie pentru participanti, care, pe parcursul acestui proces de feedback, sunt mentinuti pe traiectoria lor in ceea ce priveste obiectivele lor personale de formare .

Johari, realizeaza patru zone, primul fiind partea vizibila, contine lucrurile pe care le cunosc despre mine insumi si pe care si grupul le cunoaste. Este o zona caracterizata de un schimb liber de informatii intre mine insumi si ceilalti. Comportamentul, gandurile mele sunt, in aceasta zona publice, orice poate avea acces la ele. Pe masura ce increderea fata de o alta persoana creste, respectiva zona se va mari, probabil, direct proportional cu gradul meu de deschidere fata de acestea. A doua zona este zona oarba, contine aspecte referitaoare la persoana mea care sunt cunoscute doar de ceilalti. Acestea pot fi obisnuinte, maniere, modalitati de a reactiona fasa de ceilalti, de care nu sunt intotdeauna constient.

A treia zona numita fata ascunsa, contine informatii pe care le tin secrete, poate din teama ca, daca grupul mi-ar cunoaste sentimentele, perceptiile, opiniile in ceea ce-l priveste sau referitoare la anumiti indivizi, ar putea sa imi devina ostil, sa ma respinga intr-un fel. Al patrulea este necunoscutul, cuprinde lucrurile pe care nici eu, nici grupul nu le stim despre mine insumi, este partea nevazuta a aisbergului, ceea ce e dincolo de constiinta.

Dezvoltarea inteligentei se petrece printr-o actiune complexa care implica si contextul psihosocial al institutiei formative. Expeienta sociala a individului, diferitele confruntari in care a fost angajat si pe care a incercat sa le solutioneze joaca un rol important, ca mecanism al constructiei cognitive individuale. Nu orice conflict socio-cognitiv poate conduce la progres intelectual. Conlucrarea partenerilor intr-un conflict socio-cognitiv are loc doar in conditiile in care acestia se gasesc pe trepte diferite de dezvoltare intelectuala. Spre exemplu la clasa, conditia aparitiei conflictului este organizarea activitatii didactice intr-o maniera care sa stimuleze o situatie de opozitie. Dupa lectura unei carti elevii vor fi impartiti in doua grupe: unii care sa sustina cu argumente actiunile personajelor pozitive iar ceilalti sa sustina actiunile personajelor negative. Grupurile care vor argumenta vor fi desemnati de copii dupa ce au lucrat in colaborare. Vor avea loc relatii de comunicare, de schimb de informatii, stimulare reciproca dar si de opozitie. Elevii nu vor desfasura o simpla actiune cognitiva individuala ci vor fi pusi in raport social specific cu parerile altora.

Conflictul este o trasatura naturala a activitatii umane, indiferent de solutiile pe care le gasim, sarcinile pe care incercam sa le indeplinim sau relatiile pe care le avem cu alte persoane. Conflictul poate de nastere motivatiei de a rezolva problemele care altfel trec neobservate, putand duce la un comportament creator, la cresterea coeziunii grupului si a loialitatii dintre membrii lui. De aceea este binevenita o focalizare a eforturilor pentru un management eficient al conflictului. Elementele esentiale pentru controlul conflictului sunt: comunicarea eficienta si analiza conflictului insotite de o apreciere a dinamicii sociale mai largi.

In consilierea psihologica si educationala conflicului socio-cognitiv are o insemnatate deosebita. Acesta pune in maine consiliatorului parghiile rezolvarii situatiilor conflictuale din grupurile scolare si nu numai. Trebuie sa tinem seama ca mediul social are o influenta deosebita asupra cognitiei si ca situatiile conflictuale nu sunt generate numai in mod voit de cadrul didactic pentru a crea o atmosfera de competitie. Conflictul este natural iar disparitia lui este imposibila. Este necesara insa manipularea lui in mod constructiv, in interesul celor implicati. Consilierul trebuie sa-si imbunatateasca abilitatea de management al conflictului, devenind mai competent dar trebuie sa dea de asemenea multa atentie si abilitatilor de comunicare.

Date factuale si de identificare ale clientului:

Numele clientului:

Sex: Feminin

Data nasterii: 13.03.1983

Varsta: 22 ani

Profesia: Studenta

Scolarizarea: Studenta

Data examinarii: 09.02.2009

Numele examinatorului: Kis

Scopul evaluarii:

Cunoasterea psihopedagogica a elevei.

Obiective:

Identificarea predictiilor viitoare asupra invataturii.

Alegerea unei strategii pentru consiliere in cariera.

Teste administrate si rezultatele obtinute:

Probe: interviul, observatia, discutii cu cadrele didactice, cu parintii si medical de familie, chestionare, teste, evaluarea produselor activitatii, documente scolare.

Rezultatele obtinute: in urma discutiei cu parintii, s-a remarcat un climat socio-afectiv favorabil invatarii, cadrele didactice apreciaza inclinarea spre studiu, fiind o fetita inteligenta si cuminte.

Istoria cazului:

Eleva Hobeanu Iulia Elena s-a nascut la termen cu greutate normala. Nu a avut probleme grave de sanatate, s-a dezvoltat normal. Este o studenta buna la invatatura, a obtinut calificative bune si foarte bune la invatatura.

Date despre mediul familial:

Ø     S-a nascut pe data de 13 martie 1983 in Ludus.

Ø     Locuieste in prezent in localitatea Band impreuna cu bunicii fiind singura la parinti, iar parintii sunt plecati in Spania.

Ø     Starea materiala a familiei este foarte buna.

Ø     Are camera separata si birou amenajat cu calculator pentru pregatirea lectiilor, referatelor, examenelor don sesniune.

Ø     Alimentatia este buna, dar este cu greutate peste medie.

Ø     Parintii manifesta interes pentru pregatirea ei.

Caracteristici ale dezvoltarii fizice:

Starea de sanatate buna, inaltime corespunzatoare dar greutate peste standardele corespunzatoare varstei.

Nu a suferit pana la aceasta data boli sau traumatisme care sa influenteze dezvoltarea sa normala.

Psihomotricitatea:

Are o motricitate fina, bine dezvoltata, coordonarea ochi-mana este bine dezvoltata.

Rezistenta la efort fizic relativ buna.

Caracteristici ale dezvoltarii psihice:

Senzatii: foloseste activ auzul, simtul tactil si vazul.

Perceptii: distinge culoarea si formele foarte bine, spirit de observatie foarte bine dezvoltat.

Reprezentari. Se orienteaza foarte bine in spatiu.

Gandirea: Stabileste relatii logice de cauze si efect intre fenomene

Memoria: Memoreaza logic.

Memoria este buna.

Imaginatia: Imaginatia creatoare este bine dezvoltata.

Limbajul: Vocabular bogat, exprimare logica.

Ritmul citirii este foarte buna cu respectarea intonatiei si semnelor de punctuatie.

Afectivitatea: Manifesta bucurie in jocurile colective si reusita proprie, este atasata de bunici.

Motivatia: Doreste simpatia si atentia celor din jur, are incredre in fortele proprii, doreste aprecierea invatatoarei, motivatia tinde sa fie intrinseca.

Aptitudinile: Predomina aptitudinile intelectuale dar are si aptitudini pentru muzica si desen.

Relatiile in grupul de studenti:

Colaboreaza cu membrii grupului, dar isi impune propriile reguli in grup.

Este sociabila.

Date pedagogice:

Parcurs scolar ascendent cu rezultate foarte bune la invatatura, invata zilnic.

Disciplinele preferate sunt matematica, limba romana, educatie plastica, muzica.

Participa cu placere la activitate extrascolare.

Concluzii:

Eleva Hobeanu Iulia Elena are un prognostic favorabil pentru o dezvoltare educativa si intelectuala foarte buna, are o inteligenta buna.

Recomandari:

Recomad in continuare un efort sustinut in invatare pentru o realizare buna in cariera.

Metodele sociometrice reprezinta un ansamblu de procedee si tehnici experimentale si matematice destinate sa masoare intensitatea si intindera "curentelor psihologice" (afective) in sanul unei anumite populatii. Istrumentul lor de lucru este testul sociometric, cerat pentru a determina amplasamentul unui individ in campul relatiilor interperonale (masura in care el este un popular, sau, dimpotriva un izolat, un respins, un ignorat, un exclus) sau structura psihologica globala a grupului (detectarea subgrupurilor, a clicilor, a diverselor centre de influenta, a gradului de coezivitate a grupului).

Testul sociometric serveste atat la investigarea cat si la reorganizarea microstructurilor sociale. Testul propriu-zis consta in a cere subiectilor sa-si exprime preferintele, repulsiile sau indiferentele lor fata de ceilalti membrii ai grupului in legatura cu participarea lor la o actiune comuna.

Succesul sau insuccesul aplicarii testului depinde, in mare masura, de intelegerea, dispozitia si atitudinea a subiectilor fata de test, "constiinta sociometrica".Cercetatorul care aplica testul trebuie sa devina prieten cu cei pe care ii studiaza, se identifica cu situatia lor.

Nefiind un joc de reguli rigide, tehnica sociometrica trebuie utilizata satfel incat subiectii sa devina ei insisi un fel de experimetatori si sa se simta implicati personal in test.

Criteriile sociometrice cel mai frecvent utilizate sunt: munca in comun, coabitarea, petrecerea timpului liber in comun, atractia pentru partenerul de sex opus, vizitele reciproce. Aceste criterii se regasesc in toate colectivitatile sociale si pot fi aplicate celor mai variate grupuri sociale. Criteriile sociometrice pot fi impartite in criterii diagnostice si criterii actionale. In functie de obiectivele urmarite , in cercetare pot fi incluse unu, doua sau mai multe criterii.

Intrebarile cuprinse in test vizeaza fie aspectul pozitiv al relatiei preferentiale (subiectului i se cere arate care sunt persoanele cu care doreste sa se afle impreuna in situatia invocata de intrebare), fie aspectul negativ (se cere indicarea persoanelor cu care nu doreste sa se afle impreuna), fie aspectul de interactiune nula ( care sunt persoanele cu care ii este indiferent daca se afla sau nu impreuna).

Numarul alegerilor si respingerilor exprimate de subiecti poate fi limitat sau nelimitat, preferabil alegeri limitate.

Inregistrarea prefrintelor poate face uz si de alte procedee, apropiate si conexe testului sociometric, cum ar fi: metoda compararii pe perechi, metoda ordonarii, metoda scarilor de estimare.

Orice test sociometric cuprinde, in primul rand, numele subiectului care este solicitat sa faca alegeri, data si locul inregistrarii preferintelor sale. In functie de crietriul ales, subiectul trebuie sa formuleze 3-5 preferinte succesive si s-o motiveze pe fiecare din ele.

In concluzie, se poate spune ca orice test siciometric comporta trei dimensiuni: motivarea aplicarii testului, obtinerea increderii subiectului in caractreul confidential al raspunsurilor la intrebari si precizarea caracteristicilor situatiei experimentale, preferentiale.

Sociomatricea este un tabel cu dubla intrare, in care se trec toti membrii grupului investigat, cu alegerile sau respingerile emise si primite de fiecare. Pe orizontala, in dreptul fiecarui subiect, figureaza alegerile sau respingerile primite de fiecare subiect de la toti ceilalti membri ai grulului. Insumarea datelor de pe orizontala ne va indica gradul de expansivitate afectiva a fiecarui subiect, in timp ce cele de pe verticala - locul ocupat de individ in cadrul grupului, deci statutul sau sociometric.

Testul sociometric:

1. Cu cine lucrati impreuna?

Alegeri Numele persoanei Motivari

Prima alegere Moldovan Carmen

A doua alegere

A treia alegere

2. Pe cine ati alege sa lucreze impreuna cu dumneavoastra?

a)

b)

c)

3. Care sunt motivele pentru care alegeti persoana respectiva?

a)

b)

c)

Sociomatricea

Sociograma reprezinta redarea grafica a relatiilor afectiv-simpatetice dintre membrii grupului. Abia acum putem stii daca relatiile de alegere sau de respingere sunt reciproce sau doar unilaterale, daca preferintele sunt intampinate de respingeri. De asemena, tot acum vom afla si felul cum se structureaza relatiile dintr membrii grupului. Sociograma poate fi individuala ( reda situatia relatiilor afective doar a unui singur individ din cadrul grupului) si colectiva ( reda situatia relatiilor dintre absolut toti membrii grupului).

Nu pot sa realizez sociograma, nu ma pricep, este mult prea greu de ralizat pe calculator acel grafic!

Bibliografie:

1. Golu, Pantelimon, Psihologia sociala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974.

2. Zlate, Mieleu, Cunoasterea si activarea grupurilor sociale, Editura Politica, Bucutesti, 1982.