PSIHOLOGIA INVATARII SCOLARE/ACADEMICE

Invatarea scolara reprezinta acea "activitate cu valoare psihologica si educationala, condusa si evaluata in mod direct sau indirect de educator,care consta in insusirea,transformarea, acomodarea ,ameliorarea, reconstructia, fixarea si reproducerea constienta,progresiva, voluntara si relativ interdependenta a cunostintelor, priceperilor si atitudinilor"(I.Neacsu,1990,p.24).In acest context invatarea depinde de trei categorii de factori:personalitatea elevului,situatia de invatare si particularitatile personalitatii si profesionale ale profesorului.

Psihologia invatarii scolare accenteaza rolul traiectoriei invatarii precum si a mecanismelor psihologice implicate in aceasta activitate complexa, traiectorie ce incepe cu un tip de invatare dirijata extern(de educator) si este orientata si condusa spre o activitate autonoma(invatarea autonoma).Pentru P.Golu(2001) invatarea scolara este acea  dorma tipica, specifica in care se efectueaza invatarea la om,deoarece la nivelul ei de invatare nu decurge pur si simplu de la sine, ci este conceputa,anticipata si proiectata sa decurga intrun fel anume ca activitate dominanta.Ea poarta in sine, intro forma condensata si potentata, istoria si legile generale ale invatarii, sensul ei evolutiv si constructiv,pe care, din spontan, oscilant si implicit, il transforma intrun fapt ferm, constient si explicit.(p.21).

A)     Modele si teorii ale invatarii in psihologia educatiei

Principalele modele si teorii ale invatarii, selectate de S.Ball sunt bazate pe :

Conditionarea clasica ;asociatia prin contiguitate ;asociatia prin intarire(conditionare instrumentala) ;imitatia ;generalizare si discriminare ;invatarea de concepte ;invatarea principiilor ;rezolvarea de probleme ;comportamente creatoare(J.R.Davitz, S.Ball,1971,p.54-59).

Dintre cele mai semnificative modele psihologice ale invatarii scolare sunt :

I ) invatarea prin dormarea actiunilor mintale(P.I.Galperin), etapizate astfel :

1 familiarizarea cu sarcina invatarii prin formarea  fundamentului orientativ al actiunii  sau a bazei de orientare a actiunii ;

2 executia sau realizarea actiunii prin desfasurarea actiunii in plan extern, material ;

3 tranferarea actiunii in planul vorbirii sau al limbajului extern cu voce tare, fara sprijinul pe materialul cu care s-a operat in executarea actiunii;

4 actiunea in planul limbajului intern pentru sine;

5 interiorizarea actiunii materiale in actiunea mintala sau desfasurarea actiunii in limbaj interior;(Galperin,1975).

II) invatarea prin analiza conditiilor interne si externe in cadrul procesului instruirii(Gagne,1975).

1) conditii interne ale invatarii :

a)      factorii biologici :particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor ;activitatea nervoasa superioara ;starea sanatatiiorganismului ;bioritmul intelectual ;varsta ;

b)      factori psihici :stadiul dezvoltarii structurilor cognitive ;operatorii,psihomotorii,afective si socio-morale ; nivelul inteligentei ;aptitudinile speciale,aptitudinea acolara,mecanisme psihice,personalitatea(temperament,caracter), priceperile, deprinderile,tehnicile de munca intelectuala si nivelul cunoastintelor anterioare.

2) conditii externe :

a)      pregatirea profesorului :planificarea mteriei de predat conform particularilatilor psihologice de varsta ;proiectarea lectiei in conformitate cu programa scolara si cu nivelul de pregatire al elevilor dar si cu potentialul intelectual al clasei ;dozarea activitatilor independente si de grup ;

b)      factori socio-organizationali :precizarea obiectivelor invatarii la lectie si cunoasterea acestor obiective de catre elevi ;asigurarea receptarii materialului in conditii optime pentru a facilita asociatiile mentale complexe ;asigurarea tranferului cunostintelor si    intelegerii aplicabilitatii lor ;informarea elevilor asupra rezultatelor invatarii ;

c)      factori temporali :distributia in timp a invatarii scolare(esalonata/comasata )

d)      factori psiho-ergonomici : resurse materiale utilizate in scoala care ofera posibilitati crescute de informre si de activizare si pot contribui la rationalizarea eforturilor elevilor si profesorilor ;evitarea factorilor stresanti(zgomote, suprancarcarea,relatii tensionate).

III)      invatarea scolara in functie de variabilele dependente si independente(D.P.Ausubel,F.G.Robinson(1981)

Dupa autorii americani variabilele independente tin de mediul educational iar variabilele dependentetin de comportamentele actorilor implicati in activitatea de invatare.Din categoria variabilelor din mediul educational fac parte :a)variabile intrapersonale ;b)variabile situationale ;

a)      variabile intrapersonale :

Categoria cognitiva a variabilelor educationale cuprinde :variabile din structura cognitiva(ce stie si cat stie elevul) ; maturitetea stadiala(stadiul dezvoltarii psihice in care se afla elevul) ;capacitatea intelectuala(inteligenta generala a elvului,capacitatea verbala,capacitatea rezolvarii de probleme).

Categoria afectiv-motivationalaa variabilelor educationale cuprinde :factori motivationali si atitudinali(dorinta de cunoastere, nevoia de realizare si autoafirmare, interesul) ;factori de personalitate(tipul de motivatie,adaptarea personala, gradul de anxietate) ;factori de psihosociali(climatul clasei,prezenta unor aspecte culturale- segregatie culturala sau rasiala, cooperarea si competitia) ;caracteristicile personalitatii profesorului(capacitatea cognitiva,competenta profesionala si educationala).

2 variabilele situationale se refera la exercitiul,materiale didactice, variabile sociale.exercitiul se caacterizeaza prin frecventa,distribuire si metoda.

Psihologia invatarii prin reprezentantul sau R.E.Mayer(1996) opereaza cu patru  metafore  ale invatarii.

Metafora invatarii ca intarire a asocierii S-R, ca schimbare a fortei de asociere intre stimulii din mediu si raspunsurile individ- profesorul este distribuitor de recompense si pedepse, elevul este un receptor al recompenselor si pedepselor iar metoda predilecta a practicii pe baza acestei teorii este exercitiu.

Metafora invatarii ca procesare de informatiei(Butterfield&Lachman)caracteristic pentru anii1960-1970, prin care invatarea este procesul achizitiei de cunostinte in care informatia este transmisa de la profesor la elev,profesorul fiind sursa de informatie iar elevul un procesor de informatie.In aceasta ipostaza,profesorul foloseste ca metide de instriure, cu precadere, prezentarea textelor de carte si lectura(Mayer,1996,p.153).

Metafora invatarii ca si constructie a cunoasterii,specific pentru anii'80-'90, profesorul este privit ca un coordonator, ca un  ghid  pentru elev,elevul apare ca un constructor de sensuri si semnificatii,iar metodele specifice utilizate sunt discutiile, descoperirea dirijata,participarea cu supervizare la rezolvarea de probleme cat mai multe si mai variate.

Metafora invatatii ca negociere sociala bazata pe constructivismul social priveste actorii invatarii ca pe  negociatori in plan social .Invatarea este abordata in contextul mai larg al schimbarii sociale, ca proces de analiza critica si deliberare in contexte sociale concrete.

FACTORII COGNITIVI AI INVATARII SCOLARE

Psihologia invatarii opereaza cu dihotomia factorilor interni ai invatarii scolare in factori cognitivi si noncognitivi sau in variabile cognitive, afective si sociale.In activitatea de invatare sunt implicatetoate mecanisme psihice, ata cele de receptare cat si de prelucrare primara sau de transformare a informatiilor , de sustinere energetica si dinamizare a comportamentului(motivatia si afectivitatea),de reglare psihica elementara sau complexa(vointa) si nu in ultimul rand personalitatea elevului, cu nivelurile sale de asteptate,cu stima sau imaginea de sine.

Cel mai cunoscut model psihologic aplicabil in activitatea eduvationala este cel al lui R.Gagne(1974) care a identificat opt evenimente ale invatarii :

1 motivatia(expectanta)

2 aprehensiunea(perceperea materialului)

3 achizitia(codarea informatiilor)

4 stocarea(retinerea in memoria de curta si lunga durata)

5 reactualizarea(recunoasterea,reproducerea, destocarea din memorie)

6 generalizarea(transferul cunostintelor in situatii noi)

7 performanta(punerea in practica a cunostintelor)

8 feedbeck-ul(obtinerea unor cunostinte despre rezultatele invatarii)

Din punct de vedere psihologic evenimentele prezentate pot fi transformate in fazele procesualitatii psihologice ale activitatii de invatare:

a)      perceperea/receptarea materialului care necesita inducerea unei stari de atentie,de activare cerebrala;

b)      intelegerea, deprinderea relatiilor si notelor relevante ale informatiilor;

c)      formarea notiunilor, legilor si principiile pe baza informatiilor primite;

d)      fixarea in memorie,"stocarea informatiei";

e)      operarea cu notiuni precum si realizarea transferului catre situatii noi;

Mecanismele psihice asigura desfasurarea activitatii de invatare insa in cadrul activitatii acestea pot sa se modifice, elaborand noi capacitati sau competente mai complexe.

Dimensiunea cognitiva a invatarii scolare

1) Perceperea/receptarea materialului de invatat in scoala :

Receptarea optima a informatiilor este prima conditie a unei procesari profunde a acestora, cunoasterea deferentelor individuale in functionarea mecanismelor psihice de receptare primara si prelucrare primara a informatiei poate oferi profesorului sugestii pentru utilizarea adecvata a proprietatilor stimulilor si a disponibilitatilor de receptie ale alevilor in actul predarii si in comunicarea didactica.De exemplu o sensibilitate diferentiala mare(capacitatea de asurprinde diferente foarte mici in variatia parametrilor fizici ai stimulului) asigura cresterea cantitatii de informatie pe care receptorul o achizitioneaza din mediu.Invers, o sensibilitate diferentiala scazuta(se recepteaza doar diferente foarte mari intre inensitatile stimulului) reduce cantitativ(si caliativ)informatiile pe care un individ le recepteaza din mediu.In medie informatia senzoriala este stocata in memoria senzoriala pentru foarte scurt timp,1-3 sec.In acest timp ea este selectata si organizata pentru contunuarea procesarii, adica pentru prelucrarea ei de catre mecanismele perceptive.Prin aceasta este extrasa o cantitate suplimentara de informatie despre obiectele din mediu, informatie care este codificata in produsul psihi numit imagine perceptiva a obiectului(percept).Profesorul trebuie sa identifice schemele perceptive ale elevului, formata in experienta lui cotidiana si care influienteaza perceptia cu care opereaza(de exemplu forma  I3  poate fi perceput ca  13  prin activarea scemelor perceptive).

2) Intelegerea si condensarea informatiei in concepte, notiuni,principii si legi

Fiecare persoana are stilul si tipul de gandire propriu influientat de datumul ereditar,experienta personala,laturile personalitatii.In activitatea de invatare varsta si situatia de invatare ii pot solicita subiectului fie un tip de gandire activa, productiva, flexibil si creator sau dimpotriva un tip de gandire reproductiv,simplist si steriotipizat.Cu cat este mai mic scolarul cu atat este mai legat de concret, empiric, mai inclinat sa identifice regularitatea in experientele sale de viata, invarianta din cazurile particulare, abordand un stil de gandire inductiv.Produsele gandirii sale au un grad inalt de incertitudine(neavand posibilitatea unei abstratizari si generalizari), copilul fiind asfel ajutat sa gaseasca anumite regularitati si sa extraga un adevar particular dintrunul general formandu-si un tip de gandire deductiva.Cunoasterea de catre profesor a tipului de gandire dominant reprezinta o mare importanta pentru dezvoltarea si eficientizarea activitatii de invatare.Desi, raportul dintre gandirea algoritmica si cea euristica se modifica pe parcursul maturizarii cognitive, tipul dominant de gandire iese in evidenta in cadrul activitatii de invatare,resursa ce poate fi exploatata in sensul cresterii performantei scolare.Stapanirea unui algoritm ii da posibilitatea elevului sa opereze cu mai mare siguranta cu informatii sau in situatii noi.O importanta deosebita pentru activitatea de invatare o reprezinta formarea si dezvoltarea gandirii critice la elevi.In acest sens (Woolfolk,1998) a descris etapele formarii gandirii critice :

definirea si clarificarea problemelor(identificarea temei centrale a problemei,sesizarea asemanarilor si deosebirilor dintre datele problemelor,determinarea relevantei informatiilor,formularea intrebarilor potrivite) ;elaluarea informatiilor in functie de problema(verificarea consistentei datelor,identificarea asumtiilor nestatuate,recunoasterea steriotipiilor si cliseelor,recunoasterea factorilor emotionali);rezolvarea de probleme/configurarea concluziilor(recunoasterea adecvarii datelor si predictia consecintelor probabile);

In activitatea didactica profesorul poate utiliza diverse procedee pentru a antrena gandirea elevului:recursul la fondul de reprezentari si cunostinte empirice ale elevilor;utilizarea unui material intuitiv variat care sa sustina identificarea insusirilor esentiale ale obiectelor cu care se lucreaza in timpul lectiei ;crearea de oportunitati pentru manipularea obiectelor, pentru contactul direct si individual cu acestea;precizarea continutului fiecarei notiuni si formularea verbala clara a acesteia;includerea notiunilor noi in structura ierarhica de notiuni deja existente in baza de date a elevilor;aplicarea notiunilor predate la rezolvarea unoe probleme practice;facilitarea generalizarilor si abstractizarilor ;formarea operatorilor de baza ai intelegerii;inducerea de situatii problematice.(P.P.Neveanu,1987,p.104).

Principalele procedee pentru predarea conceptelor si asimilarea notiunilor sunt :

focalizarea atentiei elevilor asupra atributelor definitorii sau prototipale ale exemplelor si nonexemplelor

prezentarea de exemple reprezentative, memorabile pentru respectiva clasa de obiecte;

prezentarea cat mai multor exemple si ninexemple de obiecte care intra in clasa desemnata de concept si din cat mai variate zone ale cunoasterii senzoriale ;

clasificarea unei mari varietati de noi exemple gasite de elevi dupa cat mai multe criterii(care sunt si atribute definitorii ale acelor obiecte) ;

clasificarea unei mari varietati de perechi exemple/nonexemple foarte asemanatoare(diferite printrun singur atribut) ale obiectelor din clasa de obiecte desemnate de concept ;

crearea unei taxonomii a conceptelor relationale;(Hamilton,Ghatala,1994,p.157-166)

3) Stocarea si actualizarea cunostintelor in invatarea scolara

Psihologia personalitatii elevului angajata in activitatea de invatare cuprinde anumite competente si performante sub aspectul mnezic,unele determinate ereditar, altele in functie de experienta personala.Cea mai buna engramare(intiparire)are loc pe baza nivelului profund de tratare a informatiei de aceea profesorul trebuie sa-I creeze elevului deprinderea de a introduce informatia in memorie dupa o schema logica.Dupa Hamilton Ghata(p.305) retentia poate fi sprjinita de identificarea la noile informatii a ceea ce este similar cu activitatile familiare elevului ca si de codare a modelului nou in imagini sau simboluri verbale(utilizarea liniilor de subliniere sau de indicare a directiei).Reactualizarea informatiilor (recunoastere, reproducere, reamintire) este influientata de modul in care au fost engramate si organizate pentru pastrare.Prin reproducere se intelege" activitatea cognitiva cea mai elementara care presupune un raspuns identic cu cel invatat la un obiect asemanator cu cel intalnit in cursul invatarii, activitate care se realizeaza prin operatori de identitate, de discriminare si de legaturi de tipul S-R"(D'Hainaut,1981,p.157).

Perntru a asigura functionarea optima a memoriei elevilor, pe langa repetare si reactualizarea informatiilor predate sunt necesare:

separarea esentialului de neesential

focalizarea atentiei elebilor pe informatii importante;

relationarea noilor informatii cu cele vechi;

integrarea noilor informatii printre cele deja familiare;

Ca metode se recomanda:

prezentarea unui material foarte clar organizat;

realizarea unui plan precum si structurarea lui in parti accentuate;

inventarierea informatiilor din noul material in legatura cu obiectietivele lectiei

fixarea si informarea elevilor cu privire la scopul activitatii;

repetarea si accentuarea informatiilor importantew dupa anumite repere, mnemotehnici sau mediatori(scheme grafice,sublinieri in text,rezumate).

Solicitarea elevilor sa reproduca prin parafraza informatia, sa adnoteze, coloreze sau sa sublinieze anumite informatii in asociere cu activitati de clasificare, ordonare, scriere)

Informarea elevilor cu privire la intervalul de timp dupa care se va face testarea

Obisnuirea elevilor in a-si pune intrebari scurte de verificare(Woolfolk, 1998,p.254).

Reactualizarea informatiilor pastrate in memorie este facilitata de asa numitele mnemotehnici:tehnica cunintelor-ancora,a cuvintelor cheie,a localizarii,tehnica primei litere,tehnica rimelor.Unele mnemotehnici sunt mai eficiente in raport cu un anumit tip de informatii(cuvintele ancora si localizarea sunt recomandate pentru reamintirea unor informatii intro anumita ordine;cuvintele cheie pentru reamintirea asociatiilor dintre informatii;tehnica formarii de cuvinte din initialele altor cuvinte,gen ROGVAIV pentru marirea volumului de informatii stocate).

Utilizarea informatiilor si transferul lor in conditiile apropiate de cele de la lectie sau intrun nou context

D 'Hainaut(1981) descrie aplicatia cognitiva drept activitatea prin care elevul raspunde cu ceea ce a invatat la intrebarea profesorului despre ceea ce a invatat, prin punerea in relatie a doua obiecte diferite, apartinand a doua clase diferite.Se obtine astfel un produs apartinand aceleiasi clase sau unor clase diferite(de exemplu efectuarea unei adunari a doua numere formate din trei cifre).Cele mai multe explicatii se fac in contextul rezolvarii de probleme.

Cercetatorii in domeniul psihologiei invatarii recomanda profesorilor ca in activitatea didactica sa-i incurajeze pe elevi sa :puna intrebari cu referire la ceea ce s-a predat ;sa vizualizeze problema prin diagrame sau desen ;sa incurajeze exolatarea problemei in mod creativ ;sa implice elevii in situatii care sa ceara confruntarea unor puncte de vedere diferite ;sa ceara elevilor sa explice pasii facuti in rezolvarea unei probleme ;sa regurga la imaginatia elevului ;sa-i obisnuiasa pe elevi cu tehnica feedbeck-ului.

Teoria inteligentelor multiple(Garner)

Autorul  Teoriei inteligentelor multiple  este Howard Gadner, profesor de teoria cunoasterii, educatie si psihologie la Universitarea Harvard, precum si de neurologie la Facultatea de Medicina de la Massachusetts, SUA.Gadner considera ca unii copii cu un coefifient ridicat de inteligenta nu au rezultate bune la scoala, fiind considerati destepti doar la testele de inteligenta unde obtin punctaje mari la testele de inteligenta.El a fost foarte surprins de de lunga lista de persoane celebre care au reusit remarcabil in viata, dar au avut dificultati in scoala, ca de exemplu Einstein, Mozart,Picasso,Spielberg,Freud sau Darwin.

Conform traditiei spune Gadner suntem tentati sa-i consideram  inteligenti  pe cei care sunt buni la obiectele de baza din scoala, adica matematica, romana, iar pe ceilalti care nu se descurca foarte bine la ceste materii dare poseda anumite performante la celelalte domenii, muzica, sport, ii consideram  talentati .Daca le numim si pe unele si pe celelalte intelegente, inseamna ca le consideram la fel de importante si egale.Gadner chiar spunea in gluma :  toate acetea sunt egale, dar daca le numeam talente nimeni nu-mi citea cartea .

Pentru Gadner o inteligenta este   un mod de a rezolva probleme si de a dezvolta produse considerate valori de cel putin o cultura .Avand o baza bio-psihologica, valorizarea inteligentei este determonata de domeniul sau campul in care se manifesta, acest domeniu putand fi o disciplina sau un mestesug practicat in societate.

Studiind modul in care oamenii rezolva probleme Gadner a ajuns la concluzia ca exista opt tipuri de inteligenta care se pot defini pe baza a zece criterii prin care:

exista un sistem propriu de simboluri(cuvinte, numere) ;

manifestarea abilitatii respective sa fi avut loc de la primele semne ale existentei oamenilor pe Pamant ;

sa se cunoasca in care parte a creierului este localizata inteligenta respectiva ;

Pe ba studiilor amanuntite, Gadner distinge urmatoareler opt tipuri de inteligenta :

a)      lingvistica

b)      logico-matematica

c)      muzicala

d)      spatiala

e)      naturalista

f)       kinestezica

g)      interpersonala

h)      intrapersonala

la care se poate adauga cea de-a noua, existentiala.

Inainte de a descrie aceste tipuri de inteligenta Gadner mai are o definitie a inteligentei conform careia aceasta este  acel potential bio-psihologic care proceseaza forme specifice de informatie in formule distincte .

Inteligenta lingvistica.In sens larg inteligenta linvistica presupune usurinta de a ne folosi de limba scrisa si/sau vorbita.Asa cum este cazul tuturor inteligentelor, exista mai multe sub-categorii sau varietati de inteligenta lingvistica :inteligenta individului predispus la invatarea limbilor straine sau inteligenta scriitorului talentat care reuseste sa comunice idei complexe cu ajutorul unei proze lucrate cu desavarsita minutie.In lumea afacerilor identificam persoamele care au o usurinta de a conversa, de a pune intrebari, de a convinge pe altii sa adopte o decizie.

Inteligenta logico-matematica.Aceasta forma de inteligenta de imparte in doua categorii de capacitati.Inteligenta logica este esentiala pentru manageri, cercetatori in domenuil real,prevalenta ei determina analiza cauzelor si efectelor, intelegerea relatiilor dintre actiuni,obiecte si idei.Abilitatea de a calcula, cuantifica, efectua propozitii logice complexe sunt caracteristici care ies in evidenta in aczul acestui tip de inteligenta care impreuna cu gandirea deductiva si inductiva precum si a capacitatii critice si creatoare faciliteaza persoacei posibilitatea de a rezolva probleme.Persoanele cu inteligenta logicico-matematica isi ale profesii de matematician, contabil, fizician, chimist etc.

Inteligentele  non-canonice  :

Inteligenta muzicala Inteligenta muzicala presupune usurinta in perceptia si productia de piese muzicale - este in multe feluri analoaga inteligentei lingvistice.Printre cub-categoriile identificabile se numara aprecierea melodiei si armoniei, ; sensibilitatea la ritm ; abilitatea de a recunoaste timbrul si tonalitate ; si din punct de vedere holistic, capacitatea de a intelege lucrarile muzicale (variind de la improvizatii de jazz pana la arhitectinica super specializata a unei sonate in formula clasica).In cadrul acestui tip de inteligenta intra orice gen de prezentare publica, de la spoturile de publicitate televizate la filmele de lung metraj, de la conferintele si evenimentele sportive la slujbele religioase.

Inteligenta spatiala.A patra forma de reprezentare spatiala este inteligenta spatiala : capacitatea de a plasmui reprezentari sau imagini spatiale in minte si de a opera cu ele in diverse moduri functionale.O varietate a inteligentei spatiale implica spatiile vaste - facilitand operatiuni necesare pilotului, specialistului in rachete, marinarului.O forma complementara implica spatii mai circumscrise - pentru operatiuni initiate de un jucator de sah, sculptor, pictor, designer ; multi dintre indivizii care produc spectacole sau bunuri de consum creaza entitatile in cauza intr-un format spatial.Inteligenta spatiala presupune deci a gandi in imagini si a percepe cu acuratete lumea vizuala.

Inteligenta corporal-kinestezica.Intr-o anumita masura inteligenta corporal - kinestezica este analoaga celei spatiale :capacitatea de a solutiona sau a produce bunuri de consum folosin intregul corp sau de anumite parti ale corpului, cum ar fi mana sau gura.Trebuie sa distingem intre doua varietati ale inteligentei kinestezice :exista artizani, chirurgi, atleti care depind in mod direct de corpul lor pentru a face fata sarcinilor.Intr-o maniera complementara avem de-a face cu cei care folosesc imagini si metafore pentru conceptualizarea diferitelor subiecte.A.Einstein spunea ca fluxul gandirii sale nu se derula in cuvinte, in schimb sustinea ca   entitatile psihice care par sa se comporte ca elemente ale gandului sunt niste semne distincte si niste imagini mai mult sau mai putin clare care pot fi voluntar reproduse sau combinate . elementele amintite mai sus, in cazul meu, sunt de natura vizuala cat si musculara .

Inteligenta naturalista.Presupune acea capacitate care discrimineaza intre seriile consecutive ale lumii naturale :intre o planta si alta ;dintre un anumal si altul ; intre varietatile de nori, formatiunile de roca.Gadner referindu-se la inteligenta naturalista spunea ca  o inteligenta anume poate ramane nedezvoltata daca nu este de prea mult folos in contemporaneitate .Inteligenta naturalista pare sa implice simpla functionare a organelor noastre senzoriale :agerimea ochilor,a urechilor, a mainilor,etc.Si totusi exista situatii cand valoarea bio-psihologica a fost exprimata si in cazul unor persoane cu organe senzoriale afectate(de exemplu marele naturalist orb geermat Vermij).Deci se poate vorbi si de o capacitate suplimentara a tipului de inteligenta denumita de Gadner  suprasenzoriala .Inteligenta naturalista poate aparea ca un alt exercitiu al inteligentei logico-matematice - capacitatea de a formula categorii.

Inteligenta interpersonala.Inseamna a gandi despre alte persoane si a le intelege, a avea empatie, a recunoaste diferentele dintre oameni si a aprecia modul lor de gandire, fiind sensibili la motivele, intentiile si starile lor.Ea implica o interactiune eficienta cu una sau mai multe persoane din familie sau din societate.Persoanele cu inteligenta interpersonala sunt conducatori,vanzatori,psihologi.etc.

Inteligenta intrapersonala. Determina o gandire si o intelegere de sine, a fi constient de punctele tari si slabe, a planifica efecient atingerea obiectivelor personale, monitorizarea si controlul eficient al gandurilor si emotiilor, abilitatea de a se monitoriza pe sine in relatiile cu altii.Inteligenta intrapersonala este specifica persoanelor care lucreaza in cercetare, intr-un laborator sau intr-o activitate solitara.

Inteligenta existentiala.Gadner considera ca este o modalitate de cunoastere a lumii care ii caracterizea pe filozofi sau in special pe preoti sau pe acele persoane care-si pun intrebari despre sensul vietii, a fericirii, spiritualitatea apartine unui astfel de inteligenta.

Pornind de la ideea ca nu exista elev bun sau elev slab,H.Gadner a elaborat teoria inteligentelor multiple(1985) considerata drept cea mai importanta descoperire in domeniul psiholoigiei invatarii dupa cercetarea fundamentala a lui Jean Piaget.Teoria porneste de la ideea existentei unor inteligente diferite si autonome ce conduc la modalitati diverse de cunoastere, intelegere si invatare.In acceptiunea autorului american inteligenta nu este considerata o insusire masurata strict prin teste standardizate, ci este vazuta ca fiind acea capacitate de rezolvare de probleme si de a realiza produse in situatii concrete de viata.Ceea ce aduce nou teoria lui Gadner pentru psihologia invatarii sunt urmatoarele caracteristici sau dimensiuni operationale :

v     Constientizarea faptului ca fiecare persoana poseda opt inteligente intr-o combinatie unica, unii oameni au un inalt grad de dezvoltare a tuturor inteligentelor, foarte putini prezinta un nivel scazut de dezvoltare a lor, iar cei mai multi oameni se gasesc undeva la mijloc,cu un numar mic de inteligente foarte dezvoltate, cele mai multe dezvoltate mediu si una sau doua inteligente slab dezvoltate ;

v     Gasirea unor modalitati de dezvoltare a inteligentelor, Gadner sugerand ca oricine are capacitatea sa-si formeze toate cele opt inteligente la un nivel rezonabil de performanta daca primeste incurajare, sprijin si instruire adecvata ;

v     Intelergerea interactiunii dintre cele opt inteligente si crearea unor situatii de invatare care favorizeaza acesta interactiune.Nici o inteligenta nu exista separat ci actioneaza in interdependenta ;

v     Recunoasterea existentei diversitatii in cadrul aceluiasi tip de inteligenta ;nu exista un set standard de trasaturi pe care cineva trebuie sa le posede pentru a fi considerat inteligent ;

Din  Inteligentele multiple la clasa  de Thomas Amstrong, 1994

Personalitati cu performante inalte intrun domeniu si cu handicap in alt domeniu