MODELE DE CLASIFICARE A TULBURARILOR PSIHICE

MODELE DE CLASIFICARE A TULBURARILOR PSIHICE

Marea diversitate a fenomenelor intalnite in psihiatrie, impun cu necesitate existenta unui sistem de clasificare al carui scop este identificarea grupurilor de pacienti care au in comun caracteristici clinice similare cu scopul de a stabili un diagnostic clinic, tratamentul adecvat si prognosticul cel mai probabil.

Diagnoza clinica este procesul prin care se stabileste locul unei tulburari psihice intr-o categorie diagnostica. Medicul psihiatru este cel care realizeza diagnosticul psihiatric. El porneste de la datele de baza (simptome si semne) si le grupeaza in sindroame (constelatii de simptome ce se manifesta mai frecvent impreuna, avand implicatii terapeutice si prognostice). In acest demers psihiatru apeleaza la sistemele de clasificare existente.

Cele mai multe sisteme de clasificare au la baza categorii diagnostice ca de exemplu : schizofrenia, tulburari afective, tulburari de personalitate

Cunoasterea acestor clasificari si a tipurilor de tulburari face posibila comunicarea in echipa terapeutica (psihiatrii, psihologi, psihoterapeuti).    

Sistemul de clasificare opereaza cu o serie de categorii fundamentale care se presupune ca reprezinta unitati distincte (conform T.P.O.) :

I. Retardare mintala - se refera la prezenta in primii ani ai copilariei a unui deficit de functionare intelectuala.

II. Tulburari de personalitate - se refera la prezenta unor anomalii comportamentale care se prefigureaza inca din copilarie, se cristalizeaza la varsta adulta si tind sa se estompeze spre batranete.

III. Tulburari mintale - consta in anomalia de comportament sau trari psihice cu continut patologic, al caror debut survine in mod distinct (decelabil) dupa o perioada de functionare normala.

Pentru a justifica diagnosticul de tulburare mentala, aceasta anomalie trebuie sa fie prezenta o anumita perioada de timp si sa aiba o anumita gravitate.

IV. Tulburari de adaptare - corespund criteriilor unei tulburari mentale, dar survine in legatura cu un eveniment stresant sau o schimbare de mediu.

V. Alte tulburari (tulburari care nu pot fi inscrise in primele patru categori)

ex : - preferinte sexuale anormale; - tulburari incluse de drog sau alcool.

VI - tulburari de dezvoltare;

VII - alte tipuri de tulburari specifice copilariei.

Aceste categorii au fost definite in functie de tipurile de simptome, de gruparea lor, de evolutie si de prognostic.

Cele mai cunoscute sisteme de clasificare sunt :

a. I.C.D. - clasificarea internationala a bolilor - elaborat de O.M.S. (ajuns la varianta 10)

b. D.S.M. - manual diagnostic si statistic de clasificare a bolilor - elaborat de Asociatia Americana de Psihiatrie (ajuns la varianta IV R)

La ora actuala cel mai cunoscut sistem de clasificare este D.S.M. IV R. El are puncte comune dar si elemete diferite de sistemul I.C.D. 10.

Utilizarea clasificarilor trebuie sa mearga in paralele cu abordarea individualizata prin care pacientul este vazut in unicitatea sa (cu calitati individuale unice, inclusiv unicitatea raspunsului la interventia terapeutica).   

Conceptele de "nevroza" si "psihoza" desi mai vechi si mai putin amintite in D.S.M. IV R. si I.C.D. 10, au valoarea lor diagnostica si inca mai sunt utilizate in practica clinica pentru a desemna tulburari carora nu li se poate da un disgnostic cert.

Termenul de nevroza desemneaza tulburari mintale (psihice) mai putin severe decat psihozele si se caracterizeaza prin simptome mai apropiate de experienta normala si deci mai frecvent intalnite (aici intrand tulburarile anxioase).

Termenul de psihoza indica, in general, forme mai severe de afectiuni mintale, cum sunt tipurile de schizofrenie, tulburarile afective, tulburari mintale organice.

In linii mari, cele mai frecvente afectiuni psihice pot fi incadrate in trei mari grupari, dupa cum urmeaza:

Intrebari de evaluare:

1.Sistemul de clasificare al afectiunilor psihice are urmatorul rol:

a.       Delimitarea unor afectiuni psihice de ansamblul normalitatii psihice

b.      Identificarea grupurilor de pacienti care au in comun caracteristici clinice similare cu scopul de a stabili un diagnostic clinic

c.       A pune bazele teoretice ale psihiatriei

2.Retardarea mintala se refera la:

1. Deficit intelectual continuu
2. Prezenta in primii ani ai copilariei a unui deficit de functionare intelectuala.
3. Deterioarearea facultatilor intelectuale datorat unei boli psihice