PSIHOTERAPIA IN TRATAMENTUL AFECTIUNILOR PSIHOSOMATICE

PSIHOTERAPIA IN TRATAMENTUL AFECTIUNILOR PSIHOSOMATICE

ISTERIA ca boala a inspirat teoreticienii acestei perioade ( secolul XIX) sa elaboreze modele in care factorii mentali si somatici ( psihosomatici sau somatopsihici) erau intimi corelati sau conceptualizati ca aspecte diferite ale aceleiasi unitati.

Cu termenul de psihosomatica a inceput integrarea fizicului cu psihicul, de aceea prin afectiune psihosomatica intelegem o problema psihologica care genereaza simptomele somatice, afectiunile psihosomatice fiind psihice sau psihogene fara substrat organic. Initial la baza conceptelor de psihosomatica a stat teoria psihanalitica dar in anii ' 50 , stresul a devenit punctul central al psihosomaticii, principalulu promotor al acestei idei fiind Hans Selye. Ulterior modelul mediului si cel social au fost combinate cu cele ale schimbarilor majore de viata si a stresurilor sociale, iar in acest context erau: Robert M. Rose si Sidney Cobb care au studiat in special hipertensiunea arteriala, ulcerul duodenal, diabetul zaharat, in timp ce David Jenkins facea cunoscute ideile sale despre personalitatea de tip A, factori de risc in boala coronariana. In paralel, teoria gestalt sustine ca in afectiunile psihosomatice este vorba despre un determinism policauzal, la nivel de Umwelt manifestandu-se atat factorii psihici cat si somatici.

Psihanalistii spun ca boala psihosomatica este produsa de mania si/ sau vina reprimata. Corpul nostru elibereaza diferite substante chimice, iar atunci cand emotiile sunt suprimate si nu exista o eliberare in exterior ( adica nu sunt constientizate, traite) apare tristetea si vina care duc la un numar impresionant de boli dtorita suprimarii acestora, adica neacceptarii, trimiterii in subconstient- refulare. Este cunoscut faptul ca factorii psihosociali influenteaza disfunctiile gastro-intestinale, refluxul-gastro-esofagian, ulcerul peptic si sindromul de colon iritabil. Acest model bio-psiho-social este un pas inainte pentru studierea acestor afectiuni. Astazi sunt clar diferentiate disocierea somatica, organica de afectiunea psihosomatica sau biomedicala. Disocierea somatica se refera la perceptii modificate asupra unor parti sau regiuni ale corpului, in timp ce simptomele psihosomatice sunt simptome fizice generate de factori psihici. Pe de alta parte, fiecare afectiune somatica se inspteste de simptomatologie psihologica. De exemplu, pacientii cu diabet zaharat sunt in general tristi, au schimbari de dispozitie, sentimente de manie, stima de sine scazuta.

Factorii psihosociali afecteaza ( vezi scala Holmes - de reajustare sociala) nivelul glicemiei indirect prin gradul de complianta la tratament si direct, prin efecte neuroendocrine. La randul sau glicemia poate afecta starea emotionala, in aceasta stare utila fiind terapia cognitiv-comportamentala care imbunatateste capacitatea de coping complanta la tratamentul si controlul glicemiei. Pacientii cu manifestari fizice si psihologice datorate afectiunilor psihosomatice au adesea nevoi terapeutice speciale ( Federick Phillips - 1992), la nivel constient acesti bolnavi au vederi pesimiste legate de viitor, inclusiv spectrul mortii iminente prin terapia hipnotica, progresiva - poate sa creasca sperantele pacientului pentru supravietuire, pentru intarirea eului si integrare, adaptare. In 1990 Sachse spunea ca terapeutii exercita o influenta puternica asupra procesului explicativ al pacientului, tipul de referinte pe care le face terapeutul influentand astfel interventiile la pacientii cu probleme psihosomatice.

Un aspect care nu este de neglijat se refera la suicidul care poate aparea in cursul terapiei la pacientii psihosomatici ( Bolon, 2006). In tratamentul psihosomatic in prezent se utilizeaza psihoeducatia, tehnicile de relaxare, de autosugestie, de sugestie, managementul stresului si terapia suportiva ca si terapia cognitiv-comportamentala si psihoterapia psihodinamica.

S-a constatat ca psihoterapia este eficace in astmul bronsic, ulcerul duodenal, migrena si mai putin eficace in hipertensiune arteriala si colita ulcerativa.

Herbert Bonson este promotorul tehnicilor relaxarii cu strategie terapeutica preventiva in psihosomatica in care diferitele variabile biologice cum ar fi: tensiunea arteriala, tensiunea musculara sunt inregistrate, afisate si aratate pacientului ca metoda de control a tensiunii arteriale, a tensiunii musculare, cat si a altor afectiuni.

Relaxarea a fost descrisa pentru prima oara prin meditatia transcedentala budista. In 1929 Edmund Jacobson introduce relaxarea progresiva ca terapie a anxietatii; in 1975 Herbert Benson descrie in detalii mecanismul de reducere a stresului prin care corpul scurtcircuiteaza raspunsul de tip: " lupta sau fuga" si duce la scaderea tensiuni arteriale, la relaxarea musculaturii si controlul frecventei cardiace.

Relaxarea este de mai multe tipuri:

Eliberare profunda si controlata. Se incepe cu relaxarea profunda a musculaturii - tehnica Jacobson. Poate fi inregistrata pe suport audio - pe care pacientul o poate asculta si acasa, recomandandu-se sa practice zilnic acest exercitiu.

Relaxarea de eliberare ca si relaxarea profunda are drept scop reducerea tensiunii musculare fara a face referire ca si la relaxarea musculara profunda atat la relaxare, cat si la contractia musculara, ci numai l arelaxare.

Relaxarea de eliberare este recomandat ca urmatorul pas dupa ce pacientul este familiarizat cu relaxarea musculara profunda.

Relaxarea controlata combina relaxarea cu exercitiile de respiratie profunda utilizand un cuvant sau o imagine pentru a declansa sentimentul imediat al relaxarii musculare. Relaxarae poate fi contra indicata pentru unii pacienti, de exemplu, cei cu boli cerebrale organice, traumatisme ceerbrale care au disfunctii cognitive depinzand de gradul lor de functionare a sistemului cognitiv.

Exercitiile de respiratie profunda imbunatatesc functia respiratorie si elimina stresul ca si tensiunea.

Imageria ghidata - tehnica utila - este un proces cu doua componente. Prima este cea care implica relaxarea profunda prin tehnici de relaxare si antrenament respirator. In faza de relaxare pacientul se relaxeaza concentrandu-se pe o respiratie moderata sau se concentreaza pe tensiune musculara. De cele mai multe ori pe un fond de muzica linistita sau sunete din natura: valurile marii, ciripitul pasarelelor care induc relaxarea. O data ce pacientul se relaxeaza incepe exercitiul de imagerie de imagini relaxante care odihnesc mintea si corpul. Pacientul poate utiliza rememorarea acestor imagini cu a unei situatii sau a uni scenariu pentru a diminua anxietatea cum ar fi in cursul nasterii, a interventiei chirurgicale sau a evenimentelor de anxietate. Pacientul se poate imagina ca parcurgand fiecare etapa sau pas al anxietatii.

Transa hipnotica este utila terapiei psihosomatice, imageria locului preferat, tehnicile pentru cresterea stimei de sine, imageria ghidata in stare de transa cu metafore redirectionate catre afectiunea somatica respectiva. Exista la ora actuala protocoale terapeutice destinate pentru multe din afectiunile psihosomatice impreuna cu imageria destinata controlului durerii. Exista psihoterapia ericksoniana care ofera o perspectiva de tip integrare personala si dezvoltare a pacientilor in facilitarea mecanismelor inconstiente care lucreaza permanent pentru mentinerea echilibrului.

In ultimii ani au aparut noi tehnici terapeutice utile in psihosomatica terapiei cognitiv-comportamentale care castiga teren serios in acest domeniu. De asemenea, alta terapie bio-feedback unde pacientul poate vedea rezultatul eforturilor sale. Este contraindicat la persoanele cu stimulator cardiac. De asemenea, terapia prin sunet, include terapia prin sunet, incantantiile si chiar cu sunete din natura si o terapie a afectiunilor din psihosomatice.

Diferite sunete declanseaza emotie si reactie diferita. Aceasta terapie este benefica in tratamentul stresului, anxietatii, hipertensiunii arteriale, depresiei, autismului.

In terapia bolii Alzhaimer se folosesc incantatiile care ajuta la functionarea memoriei.

Terapia TOMASIS - promovata pentru pacientii cu probleme motorii si de coordonare. Alte metode terapeutice implicate in terapia psihosomatica sunt: consilierea directiva, bazata pe explicatii furnizate pacientului, psihoterapia psihosomatica, psihoterapia centrata pe persoana.

Cu toate ca la ora actuala exista o gama atat de variata de metode terapeutice destinate terapiei psihosomatice, in culturile vestice exista inca o problema in relatia dintre psihologie si sanatatea fizica probabil datorita persistentei influentei lui Rene Descartes ( 1637) a carei filosofie se refera la dualism ( separa corpul de minte).