SISTEMELE MNEZICE

SISTEMELE MNEZICE

Memoria s-a bucurat de un mare interes din partea cercetatorilor, in explicarea sa fiind propuse mai multe modele : neurofiziologice, psihologice, psihocognitiviste - vezi M.Zlate. In ceea ce priveste modelele psihologiei cognitive, acestea se subdivid in modele clasic-simbolice (ex. modelul ACT, ACT-R - J.R.Anderson 1983 / 1993) si modele neoconexioniste (J.L.Mc Clelland, D.E.Rumelhart 1987).

In Psihologia Cognitiva se opereaza distinctia dintre sistem mnezic si tip de memorie:

vorbim de sistem mnezic daca memoria respectiva are o locatie neurofiziologica distincta; sunt sisteme mnezice: memoria explicita, memoria implicita si memoriile senzoriale

vorbim de tip de memorie daca diferenta este doar de nivel de activare, locatia neurofiziologica fiind aceeasi; sunt tipuri mnezice memoria de lucru ML si memoria de lunga durata MLD

Situatia este sintetizata in tabelul de mai jos:

Vom analiza pe scurt cele trei sisteme mnezice.

1. Memoriile senzoriale

- asigura prelungirea reprezentarii senzoriale a stimulului timp de cateva sutimi de secunda dupa incetarea actiunii sale asupra receptorilor, probabil pentru a permite activarea neuronilor detectori de trasaturi (MS vizeaza retinerea, automat si preatentional, a informatiei precategoriale)

- sunt specifice fiecarei modalitati senzoriale; vorbim astfel de: memorie vizuala sau iconica; memorie auditiva sau ecoica; memorie olfactiva; memorie tactil-kinestezica etc.

- au proiectii neuroanatomice relativ bine determinate

- au o capacitate practic nelimitata

2. Memoria explicita sau declarativa

- contine cunostinte ce se pot exprima intr-o forma declarativa, care pot fi reactualizate intentionat, constient

- aceste cunostinte sunt reprezentate verbal, imagistic sau semantic

- aceste cunostinte sunt verbalizabile prin teste de recunoastere si reproducere

- are o locatie cerebrala relativ unitara (structurile limbic-diencefalice, in special hipocampusul)

se deterioreaza in cazul amneziei sau al sindromului Korsakoff

- este flexibila (poate fi folosita in multe situatii)

- este filogenetic (probabil si ontogenetic) mai recenta

- se subdivide in: memorie episodica si memorie semantica

Memora episodica - se refera la memoria evenimentelor autobiografice, asociate cu contexte spatio-temporale precise. Informatiile incluse in m.e. au de regula incarcatura emotionala, contribuind la formarea Eului si a identitatii de sine

Memoria semantica sau conceptuala - se refera la cunostintele generale pe care le avem despre mediul in care traim, cunostinte grupate in scheme si retele semantice (ex. majoritatea cunostintelor transmise in procesul didactic)

Studiile recente pledeaza pentru un model monist al memoriei; fiecare din cele doua categorii de cunostinte imprumuta din caracteristicile celeilalte.

3. Memoria implicita (non-declarativa sau procedurala)

- contine cunostinte despre reguli sau proceduri (cunostinte procedurale, reguli de producere - scenarii, scheme cognitive) si cunostinte despre asocierea repetata a unor stimuli

-aceste cunostinte sunt greu verbalizabile sau neverbalizabile

- are o flexibilitate redusa (poate fi folosita numai in situatii identice sau foarte asemanatoare cu cea de invatare)

- este filogenetic (probabil si ontogenetic ) mai timpurie

- ramane neafectata de amnezie

- cunostinte MI sunt evaluate indirect, prin impactul asupra modului de realizare in practica a unei sarcini. Au fost evidentiate astfel: memoria implicita a deprinderilor; memoria implicita a reflexelor conditionate; fenomenul de amorsaj (facilitarea detectiei unui stimul perceptiv pe baza expectantelor);

Tipuri de memorie: memoria de lucru ML si memoria de lunga durata MLD

In psihologia clasica (R.C.Atkinson si M.R.Shiffrin,1968) se considera ca informatia este stocata in memoria senzoriala (MS),    ulterior este transmisa memoriei de scurta durata (MSD), iar din MSD o parte trece in memoria de lunga durata (MLD). MSD si MLD apar ca doua sisteme mnezice autonome, distincte, intre care exista o serie de diferente structurale:

O analiza mai atenta a datelor experimentale referitoare la relatiile dintre MSD si MLD (sub aspectul volumului, duratei, tipului de codare folosit, tipului de reactualizare si al structurilor neurofiziologice implicate) releva faptul ca diferenta dintre acestea este de natura functionala, nu structurala.

1) Analiza capacitatii limitate a MSD versus capacitatea nelimitata a MLD

Volumul MSD este variabil, el se poate mari considerabil daca informatia este grupata in unitati cu sens mai generale (unitati de semnificatie"chunks"). Pe de alta parte, segmentarea informatiei de intrare si formarea chuncks-urilor este rezultatul procesarilor descendente si al interventiei cunostintelor din MLD. Daca cunostintele din MLD sunt implicate in constituirea elementelor MSD, nu se mai poate sustine ca MSD precede MLD; informatiile nu au trecut din MSD in MLD; ci, din MS, au trecut direct in MLD. Variabilitatea volumului MSD explica "efectul von Restorff": daca subiectii sunt solicitati sa memoreze stimuli dintr-o anumita categorie (ex.litere), in care este inserat un stimul dintr-o alta categorie (ex.o cifra), rata reamintirii stimulului inserat este mult mai mare decat rata reamintirii celorlalti stimuli.

2) Analiza duratei limitate a MSD versus durata nelimitata a MLD

Studiile clasice afirma ca durata MSD este de aproximativ 15-20 secunde. Psihologii cognitivisti sustin ca durata MSD este, de fapt, durata de activare a unitatilor cognitive existente la un moment-dat in memorie. Activarea poate fi prelungita sau scurtata, in functie de intensitatea inhibitiei laterale sau a altor fenomene (ex. repetitia stimulilor). Asa se explica "efectul pozitiei in serie": cei mai bine retinuti itemi dintr-o serie sunt cei de la inceputul seriei (efectul primordialitatii) si cei de la sfarsitul seriei (efectul recentei), pentru ca acestia au o valoare de activare mai ridicata in comparatie cu itemii de la mijlocul seriei.

3) Analiza tipurilor de codare a informatiei in MSD vs. MLD. MLD nu contine doar reprezentari semantice. De asemenea, MSD opereaza cu mai multe tipuri de reprezentari: verbale, semantice, imagistice, procedurale.

4) Analiza modului de reactualizare a informatiei in MSD vs. MLD. In psihologia clasica, se considera ca accesul la informatia din MSD se face serial, iar accesul la informatia din MLD se face in paralel. Psihologia cognitiva vorbeste de accesarea paralela a informatiei din MSD, prin distributia activarii pe mai multe unitati

5) analiza bazei neurofiziologice a MSD vs MLD. Existenta unor baze neuropsihologice distincte pentru cele doua tipuri de memorie nu a putut fi probata.

Memoria de lucru. Psihologia cognitiva afirma ca memoria de scurta durata (MSD) este memorie de lucru (ML). ML reprezinta cunostintele si mecanismele de procesare activate in vederea rezolvarii unei probleme[1].

Relatia ML-MLD din perspectiva psihologiei cognitive

ML si MLD sunt doua stari de activare ale aceluiasi sistem mnezic (memoria declarativa):

• ML - stare de activare temporara in vederea rezolvarii de probleme (o multime de unitati temporar activate; numarul acestora este limitat, depinzand de resursele de activare);
• MLD - stare de subactivare; in MLD se afla cunostintele mai putin activate comparativ cu cele din ML.

Intre MSD si MLD diferenta rezida (in primul rand) in diferente de nivel de activare.

OBS. nu exista diferente cuantificabile ale nivelului de activare dintre MLD si ML, nu se cunoaste valoarea pragului in raport cu care se stabileste activarea/subactivarea; limitele ML si MLD nu pot fi circumscrise riguros

OBS. Performantele intelectuale par a fi determinate de ML, nu de MLD.

Atentia si memoria de lucru

Atentia si ML sunt ambele definite ca unitati cognitive activate din MLD. Atentia este o "submultime" a ML, volumul sau fiind mai fluctuant in raport cu volumul ML. Capacitatea maxima a atentiei e identica cu capacitatea maxima a ML. In stare de relaxare, cele doua se suprapun (sunt co-extensive). A ne focaliza atentia inseamna a spori valoarea de activare a unor reprezentari cognitive-in defavoarea altora- pentru a le supune unor procesari mai laborioase.

Existenta unor unitati din ML care nu apartin atentiei a fost dovedita prin experimente in care subiectilor le erau prezentate simultan doua mesaje la cele doua urechi, sarcina fiind de a-si concentra atentia doar asupra unuia (mesajul dominant). Mesajul dominant era ambiguu, dar la descifrarea sa serveau indici din mesajul non-dominant, ignorat. Acesti indici aveau o stare de activare mai ridicata decat restul informatiilor din MLD, dar mai scazuta decat a celor din campul atentiei; ele sunt in ML, dar nu si in focarul atentiei.

MLD si invatarea

Adancimea procesarii si intentionalitatea invatarii

Craik si Lockhart (1972) au ipropus notiunea de adancime a procesarii, ce exprima faptul ca procesarea unui stimul este cu atat mai adanca (si coraletiv: acuratetea MLD este mai crescuta) cu cat se trece de la caracteristicile sale fizice la cele conceptuale sau semantice.

Adancimea procesarilor este de regula mai importanta decat volumul lor si decat intentionalitatea invatarii. Invatarea intentionata este mai eficienta decat cea neintentionata, dar numai daca stimulii sunt procesati intens.    

Hzde si Jenkins (1973) au propus un experiment in care au manipulat gradul de adancime a procesarii (cu modalitatile: scazut, ridicat) si caracterul invatarii (cu modalitatile: intentionat, neintentionat). In urma experimentului s-a constatat ca procesarea de adancime si neintentionata produce performante mnezice semnificativ mai bune decat invatarea intentionta, dar de suprafata (s-a retinut 69% versus 39 % din material)

Efectul spatierii (interpunerii) itemilor ce urmeaza a fi memorati sustine experimental modelul ML / MLD ca o multime de unitati cognitive aflate in diverse stadii de activare. Interpunerea unor itemi din alte categorii intr-o serie de itemi ce urmeaza a fi memorati sporeste performantele mnezice. La nivel practic, repetitiile la intervale mai mari de timp dau rezultate mai bune decat repetitiile imediate; acestea din urma prin inhibitie laterala scad valoarea de activare a unui item.

MLD si uitarea

In psihologia cognitiva se afirma ca informatiile ce nu pot fi reamintite nu s-au pierdut, ci au fost subactivate.

Se discuta doua probleme in acest context: de ce se subactiveaza cunostintele si cum actioneaza subactivarea.

Printre mecanismele implicate in scaderea nivelului de activare a cunostintelor mentionam:

interferenta (vizeaza influenta pe care cunostintele invatate o au asupra altora); fenomenul este comun ambelor tipuri de memorie si se poate explica prin mecanismul inhibitiei laterale;

efectul FAN ("facts added to notes", J.R.Anderson 1976), tradus comportamental prin incetinirea ritmului reactualizarii in conditiile sporirii informatiilor pe care le avem despre un anumit obiect. Efectul a fost explicat prin mecanismul propagarii activarii; cand solicitam o informatie despre un obiect, reprezentarea cognitiva a acestuia este activata din MLD. Daca cunoastem un singur fapt despre un obiect, activarea se propaga rapid si raspunsul este aproape instantaneu. Daca stim doua lucruri despre acelasi obiect, aceeasi activare trebuie sa se propage in doua directii, iar propagarea va fi mai lenta;

3) mecanisme de aparare ale Eului (refularea etc).