Problema liderului si a conducerii in microgrupuri

Problema liderului si a conducerii in microgrupuri

A. Notiunea de lider. De regula, grupul mic se caracterizeaza prin centrarea eforturilor individuale asupra unei sarcini comune, dar contributia membrilor la indeplinirea acestei sarcini difera atat cantitativ (ca intensitate), cat si calitativ (ca natura). Unele contributii pot fi mai reduse, altele mai importante, iar unele - chiar indispensabile.

Membrii ale caror contributii capata o semnificatie deosebita pentru grup au sansa sa devina lideri. In functie de masura in care sunt perceputi de ceilalti ca sursa demna de incredere, stima, consideratie, ei sunt si recunoscuti ca lideri.

Pozitia de lider nu se alimenteaza intotdeauna din calitatile intrinseci sau conduitele specifice ale individului. In unele cercetari pe grupuri diferite au fost relevate 79 de trasaturi eligibile. Aproape jumatate aparea pe 20 de liste. O singura trasatura, inteligenta, figura pe 10 liste. Intre aceste liste existau nu numai diferente, ci si contradictii.

Termenii de definire a liderului variaza in functie de inaltimea treptei ierarhice: la nivelul treptelor superioare prestigiul si autoritatea depind cu precadere de pozitia functiei in ierarhie, iar la nivelul formatiunilor de munca autoritatea si prestigiul depind cu precadere de calitatile individuale ale oamenilor (8, p.212).

Pozitia de lider se alimenteaza mai ales din relatiile individului considerat cu alti indivizi; aceasta este expresia unei relatii de rol, al carei tel este facilitarea demersului catre scopurile de grup.

Una dintre distinctiile primordiale care se fac in literatura este aceea dintre liderul formal (institutional, oficial) si liderul informal (neinstitutional, neoficial). Liderul formal ocupa o pozitie ce decurge dintr-o structura sociala prestabilita, fixata in organigrama grupului (responsabilul de clasa, directorul de intreprindere, comandantul unei subunitati militare sau presedintele unui partid). Autoritatea si puterea lui rezulta cu precadere din valoarea sociala a functiei pe care o indeplineste, nu din valoarea intrinseca a persoanei. Liderul informal reprezinta o pozitie castigata in procesul structurarii raporturilor preferentiale din grup. Dintr-un motiv sau altul, membrii grupului doresc sa se asocieze cu o anumita persoana in vederea unei anumite activitati. Aceasta devine persoana preferata. Cercetarile de sociometrie arata ca ea poate sa ocupe o pozitie centrala din punctul de vedere al influentei pe care poate sa o exercite asupra grupului, gratie caruia liderul informal il poate eclipsa pe cel formal⁽⁵.

Este de la sine inteles ca daca vrem sa transmitem un anumit mesaj intr-un grup, va trebui sa-l directionam mai degraba spre liderul informal, caci el va juca rolul "comunicatorului mare si frumos", functionand ca multiplicator al mesajului.

Dupa diferiti autori, trasaturile considerate decisive pentru ca o persoana sa devina lider sunt diferite:

- exercita cea mai mare influenta in grup;

- este persoana centrala in grup, datorita atentiei ce i se da si interesului particular ce i se poarta;

- se angajeaza in actele de conducere, datorita unui dinamism exceptional.

S-au facut incercari de sistematizare a functiilor unui lider de microgrup. Krech si Cretchfield (5, pp.417-422) au intocmit o lista de 14 functii, reiesite din studierea rolului corespunzator statutului de lider: executant, planificator, responsabil al disciplinei, expert, reprezentant al grupului in exterior, controlor al relatiilor interne, administrator de pedepse si recompense, arbitru, exemplu, simbol al grupului, substituent al responsabilitatii individuale, ideolog, purtator al "imaginii tatalui" si "tap ispasitor".

Alte cercetari, care au intrebuintat analiza factoriala, au dus la decelarea a patru factori ortogonali ai pozitiei de lider:

- consideratie pentru subordonati (49,6%),

- initiativa de structurare (33,3%);

- mentine nivelul de performanta al grupului,

- se asigura ca rolul sau este bine inteles,

- are o atitudine transanta,

- ii atribui fiecaruia o sarcina;

- pretentios in ceea ce priveste performantele (9,8%);

- insista sa conduca echipele aflate in intrecere,

- incurajeaza munca suplimentara,

- stimuleaza membrii grupului pentru un efort mai mare;

- receptivitate (7%)

- este dispus sa accepte schimbari in know how,

- nu blameaza pe membrii care comit erori,

- nu face din subordonati "tapi ispasitori",

- este sensibil la ceea ce se intampla in grup (mai ales la conflictele care pot interveni).

Un alt autor, J. K. Hemphil (10), a relevat 1790 de trasaturi de comportament ale liderului, dintre care 150 au fost selectionate si impartite in 10 categorii.

In sinteza, liderul trebuie sa imbine doua tipuri de competenta, pe care cercetarea psiho-sociologica le-a numit "specialistul tehnic al sarcinii" si "specialistul problemelor socio-afective".

B. Stiluri de conducere in activitatea de grup. Stilul de conducere al liderului reprezinta o variabila cu o puternica penetratie in toate aspectele vietii de grup.

In literatura de specialitate se vorbeste despre urmatoarele stiluri de conducere:

i. Stilul autoritar:

- liderul determina toata politica grupului,

- decide tehnicile si etapele activitatii,

- ramane in afara celor care participa la activitate;

ii. Stilul democratic:

- problemele si deciziile sunt discutate/luate prin participarea intregului grup,

- grupul este incurajat de lider,

- perspectivele si etapele actiunii sunt schitate de la inceput,

- liderul sugereaza cateva tehnici dinte care grupul poate alege,

- membrii sunt liberi sa isi aleaga colaboratorii,

- liderul este "obiectiv" sau "realist" in elogii si critici,

- incearca sa apara ca membru al grupului dar fara a depune un volum de munca prea mare;

iii. Stilul laisez-faire:

- grupul si indivizii au toata libertatea de a decide;

- liderul nu se amesteca in desfasurarea activitatii;

- el furnizeaza diverse materiale sau informatii suplimentare, dar fara sa se intereseze de mersul evenimentelor.

Desigur, ceea ce avem mai sus nu este decat o tipologie, valabila doar analitic; in viata reala nu vom gasi niciodata tiputile de mai sus in "stare pura", ci combinatii in care va prevala unul sau altul dintre tipurile descrise.