REFLECTAREA PSIHICA SI ORGANIZAREA MEDULARA A SISTEMULUI NERVOS

REFLECTAREA PSIHICA SI ORGANIZAREA MEDULARA A SISTEMULUI NERVOS

1. Viata psihica si cordonul spinal

"Inceputul" avea sa fie facut la Amphioxus, animalul la care din perioada Cretacica s-au creat conditiile efectuarii unor miscari ale corpului in forma serpuita si cu aceasta a unor schimburi functionale cu mediul tot mai articulate. Era o miscare niciodata anterior intalnita la speciile de animale aflate pe treptele inferioare ale filogenezei, era "altceva" decat orice alta anterioara ultraspecializata forma reactiva. Pentru ca, desi miscarile de zbor si de orientare ale artropodelor, de exemplu, au atins si au pastrat un inalt nivel de specializare, aceastea ramaneau sa fie expresia realizarii doar a unor schimburi functionale proprii animalelor care se deplaseaza intr-o forma "tarata" - pentru ca zborul acestora ramane doar o forma tatata de deplasare in aer, a unor schimburi functionale cu un activism limitat.

"Descoperirea" noii forme serpuite de miscare a putut fi posibila doar la un animal in forma alungita, la care segmentele de corp erau mai bine conturate decat la viermii anelizi, la care de unde se dadea comanda efectuarii miscarii in aceasta forma ajunsese bine protejata sub un invelis cartilaginos, unul alungit pe toata ungimea corpului. Se aflau aici toate posibilele schite nu numai pentru realizarea unor deplasari pe distante spatio-temporale tot mai mari, dar si de control asupra angajarii in aceasta deplasare a diverselor segmente de corp, de exercitare prin ele a unei noi disponibilitati reactive, de realizare a unor prime coordonari controlate a miscarilor efectuate. Era o deplasare care odata cu aceasta antrenare integrata a diverslor segmente de corp, reuseste sa reproduca pe un plan superior ceea ce anterior la animalele aflate pe treptele inferioare ale filogenezei deja se probase ca ascultand atat de bine de principiul economiei organice proprie conduitelor instinctive.

Realizarea miscarii in forma serpuita a facut tot mai implicata functia mediatoare a sistemului nervos, un organ care la Amphoxus a ajuns acoperit de placi cartilaginoase, asezate frontal si pe lungimea corpului, un material de protectie de asemenea lipsa la viermii anelizi. Pe aceasta baza spre deosebire de viermi, Ampfioxul a putut realiza contractii alternative de o parte si pe alta (stanga si dreapta) a corpului. Era noua cale prin care corpul animalului era impins inainte, o miscare de inaintare care se va defini de acum ca serpuita, ca fiind totodata si mai eficienta decat cea viermiforma. Din manunchiul de fibre in forma de cordon alungit s-au desprins terminatiile laterale, cu functie distincta senzoriala si motoare, spre partea dreapta si spre cea stamga a corpului, s-au delimitat respectivele parti de corp antrenate distinct in efectuarea miscarii serpuite. Cu punct de plecare din fiecare astfel de radacina neuronala ventral se inerveaza cate trei segemente succesive de corp, un segment central si cate un segement anterior si posterior acestuia. Prin modul acesta segmentar de alcatuire a corpului lor, ca si prin disponibilitatea de antrenare controlata a acestora in realizarea miscarii de deplasare serpuita Amphioxul a fost declarat ca apartinand unei clase distincte al Protocordatelor. Pe aceasta treapta evolutiva cordonul neuronal are o infatisare uniforma, inca fara ingrosari caracteristice in partea frontala, spre directia de inaintere a corpului. De aceea miscarea serpuita rezultata este inca rudimentara, dar care, ca entitate somato-morfologica, este comandata de un centru neuronal central. animale, cu insemnatate distincta pentru aparitia si manifestarea vietii psihice.

2. Cordonul spinal si sistemul sau periferic

Sistemului nervos periferic (SNP) este compus din elemente neuronale apartinand cordonului spinal si creierului, dar care se afla situate in afara acestuia, asezate simetric de o parte si alta a colaonei vertebrale. Nervii periferici apartinand etajului superior al creierului nu mai pastreaza aceasta ordine simetrica de distributie. Elementele neuronale spinale asigura legatura cordonului spinal cu diferitele parti ale corpului, cu receptorii, cu unitatile musculare de actiune motoare, ca si cu viscerele din interiorul organismului.

2.1. Neuronii sistemului nervos periferic

Sistemul nervos periferic se mai divide in raport cu categoriile de nervi distribuiti in diversele structuri somatice si viscerale[1]. Ei se compun din :

- Neuronii aferenti primari. Neuronii de acest tip sunt distribuiti astfel ca sa adune informatii atat de la nivelul receptorilor din interiorul organismului, ca si de la cei de la nivelul receptorilor aflati in diverse extremitati ale organismului.

- Axonii aferenti distali. Sunt segmente neuronale mari, ce-si au punctul de plecare in insasi structurile sistemului nervos central (SNC), ale caror capete terminale se opresc la nivelul muschilor. Acesti neuroni au rolul de a asigura conducerea impulsului la organele efectoare motoare ale corpului.

Nervii ganglionilor simpatici si parasimpatici. Sunt formatiuni structurale nervoase amplasate paralel cordonului spinal, cu ale caror terminatii sunt echipate diferitele aparate si viscere din organism. Rolul rol este reglator al respectivelor structuri organice, conferindu-le acestora o autonomie functionala distincta.

Functional SNP mai este compus din alte doua tipuri principale de nervi: aferenti si eferenti. Cei aferenti asigura transmiterea impulsului nervos spre centri nervosi de comanda din cordonul spinal ; cei eferenti asigura trasnmiterea impulsului nervos spre sistemele motoare, cele secretorii sau viscerale. Fibrele aferente si eferente ale membrelor si trunchiului corpului se unesc in nervii spinali; cei din zona capului se unesc in nervii cranieni. Pe acest plan primar de integrare adaptativa, functional nu exista diferente dintre insemnatate interventiei nervilor spinali sau cranieni.

In cordonul spinal au mai fost distinse patru clase de mari tracturi nervoase: tracturile de fibre scurte - care conecteaza segmentele spinale adiacente unele cu altele, cunoscute ca fascicule proprii (a); tracturile de fibre comisurale - care traverseaza cordonul de o parte si de alta a acestuia (b); tracturile fibrelor lungi ascendente - care raspund de transmiterea impulsurilor aferente in creier (c); tracturile fibrelor lungi descendente - care raspund de transmiterea impulsurilor de la creier la cordonul spinal (d).

2.2. Anatomia retelei periferice a cordonului spinal

Functional, cordonul spinal se diferentiaza segmentar in raport cu unitatile corporale scheletice pe care le deserveste. Organizarea macrostructurala a cordonului spinal este rezultatul diferentierii segmentelor, a perfectionarii crescute a unor dintre ele. La nivelul evolutiv al mamiferelor se gasesc activi 31 perechi de nervi spinali. Acestia au fost divizati segmentar dupa cum urmeaza: 8 perechi de nervi cervicali; 12 perechi de nervi de nervi toracici (dorsali); 5 perechi de nervi lombari; 5 perechi de nervi sacrali; 1 pereche de nerv coccigian. Toate aceste perechi sunt conectate la SNP.

Pe partea superioara a cordonului spinal materia cenusie se imparte, de o parte si alta a acestuia in coarne, in care patrund radacinile dorsale. Muschii trunchiului si membrelor sunt inervati in exclusivitate de astfel de fibre neuronale.

2.3. Divizarea functionala a retelei periferice a cordonului spinal

Pe profunzime sistemul nervos periferic a mai fost divizat intr-unul somatic, ca diferit de altul vegetativ. Astfel sunt deosebiti informatiile transmise prin nervii care parvin de la structuri somatice si cei care parvin de la receptorii din viscere. Astfel avem:

Nervii sistemului nervos somatic, cu functia de a transmite informatia spre centru din partile periferice ale pielii, a tesuturilor sau muschilor. Ei sunt nervi care dau date individului asupra actiunii unor agenti stimulatori de presiune, de durere, termici. Nervii plasati la nivelul muschilor transmit informatii spre SNC asupra gradului de intindere a muschilor. De aici pe urma impulsurile ajung tot pe calea acestui sistem nervos periferic eferent la muschii scheletici

Neuronii sistemului nervos vegetativ asigura legatura cu organele interne. La nivelul acestui sistem se gestioneaza informatiile legate de respiratie, de activitate cardiaca, de activitatea digestiva s.a. Dar acest sistem mai indeplineste un rol important la nivelul functionarii sistemelor de receptie interna, de influenta si subordonare cu acest rost a intregului comportament global.

Nervii spinali ai SNP asigura cuplarea la cordonul spinal prin radacinile ventrale si dorsale, distribuite simetric de o parte si de alta a corpului. In radacinile ventrale intra toate fibrele nervoase motoare. Nervii spinali sunt aranjati segmentar, unde fibrele motoare ale fiecarui nerv controleaza cate o zona distincta numita miotom, iar fibrele senzoriale cate o zona periferica din corp numita dermaton.

3. Activitatea reflexa a cordonului spinal

Cordonul spinal cuprinde in sine toate structurile neuronale situate in interiorul coloanei vertebrale impreuna cu ramificatiile lor periferice distribuite in intregul organism. In marea lor majoritate divizarea anatomica a cordonului spinal s-a facut mai mult din ratiuni de parcelare topografica si mai putin din cele functionale. In plus, insemnatatea finctionala a structurilor medulare a fost continuu sublicitata, motivul fiind relativa simplitate a reflexelor care se inchid la acest nivel, dificil de integrat la ansamblul schimburilor functionale cu mediul, de considerat ca suport structural de baza al activitatii psihice.

In cordonul spinal isi gasesc loc de intalnire neuronii senzitivi si motori, care pe cale sinaptica transmit pe urma impulsul nervos eferent spre locul de unde s-a initiat. Se asigura astfel deja o reflexivitate proprie unor animale aflate pe treptele inferioare ale filogenezei, dar care, pe treptele superioare ale filogenezei asigura actiunea asupra musculaturii membrului intinderea sau retragerea doar in raport cu agentul stimulator cauzator. Este deci o reactivitate reflexa sensibila in mod unitar la inflentele periferice din diferite parti ale corpului, conectabile la raspunsuri receptive, motoare sau vegetative.

3.1. Componentele activitatii reflexe medulare

Fibrele cordonului spinal indeplinesc doua functi mai importante: cea reflexa propriu-zisa si cea de conducere. In anumite situatii cele doua functii se confunda, una fara cealalta neputandu-se produce.

Activitatea reflexa a cordonului spinal are deja unele caracteristici functionale distincte. Pastrand proprietatea reflexivitatii generale, ea se produce doar in raport cu actiunea unor agenti stimulatori specifici, senzorial bine conturati. Reflexul in sine ramane expresia functionala a unei activitati neuronale, cu distinctia ca la nivel spinal este capabil sa antreneze raspunsuri adaptative - viscerale, glandulare, musculare sau nezoriale - la actiunea unor anume stimulenti interni sau exerni ai organismului. Pentru aceasta caracteristica a reflexului, de a antrena raspunsuri la agenti stimulatori ca pre-facuti a determinat ca deseori conceptul de reflex sa se confunde cu cel de instinct.

De regula reactiile reflexe spinale sunt simple, rigide si au caracter stereotip. Prin aceste caracteristici adesea reflexele au o specificitate caracteristica. Elementele neuronale anatomice si adesea completate si de cele neurohormonale reprezinta suportul activitatii reflexe, care se manifesta in forma unui arc reflex. Pentru stabilirea unui arc reflex medular simplu poate fi suficienta chiar si activitatea doar a doi neuroni - unul senzitiv si altul motor, conectati intre ei printr-o singura sinapsa. Astfel, se constitue arcul reflex monosinaptic. Corpul celular al neuronului senzitiv (somatic sau vegetativ) se gaseste in ganglionul spinal, iar corpul celular al ganglionului motor (somatic sau vegetativ) se gaseste in cornul anterior sau in cornul lateral al maduvei spinarii. Reflexele sunt insa de regula multisinaptice.

3.2. Reflexele medulare somatice

Din categoria reflexelor medulare somatice fac parte reflexele proprioceptive. Ele se mai numesc si reflexe osteotendinoase sau miotatice. Sunt evidente numai in cazul muschilor extensori. Se declanseaza atunci cand, prin intinderea brusca a muschiului, sunt excitati receptorii musculari (proprioceptorii).

Reflexele miotatice au urmatoarele caracteristici: au un timp de latenta foarte scurt (6-9 m/s); efectul lor este limitat la cel al unei contractii bruste a muschiului excitat; sunt reflexe care nu iradiaza; nu le sunt proprii fenomenele de sumatie, ocluziune si inductie negativa; receptorii lor nu se adapteaza la excitantul specific - intinderea; sunt rezistente la oboseala.

Dintre reflexele miotatice spinale carora li s-au conferit utilitate in investigatiile clinice experimentale pot fi mentionati:

reflexul bicipital - consta in flexia antebratului pe brat, produsa de contractia muschiului biceps, ca urmare a percutiei tendonului acestui muschi la nivelul cotului; are centrul in C5-C7;

reflexul tricipital - percutia tendonului tricepsului, produce contractia muschiului si extensia antebratului pe brat; centrul se afla in C6-C7;

reflexul stilo-radial; centrul se afla in C5-C6;

reflexul rotulian - percutia tendonului aflat sub patela determina extensia gambei pe coapsa; centrul se afla in L2-L4. Reflexul rotulian este cu atat mai puternic cu cat tonusul muschiului cvadriceps este mai crescut;

reflexul ahilean - consta in flexia plantara a piciorului ca urmare a contractiei muschiului triceps, excitat de percutia tendonului lui Ahile, atunci cand gamba este flectata pe coapsa si piciorul pe gamba; isi are centrul in S1-S2.

3.3. Reflexele medulare exteroceptive

O alta categorie de reflexe medulare sunt cele exteroceptive. Aceste reflexe sunt polisinaptice, extrisece si se deosebesc de reflexele miotatice prin urmatoarele caracteristici functionale: au timp de latenta mai lung si dependent de intensitatea agentului stimulator excitant; efectul lor consta in contractii tetanice; obosesc relatic usor; sunt prezente si efecte de postdescarcare, ocluzionare, sumatie, inductie pozitiva si negativa, iradiere.

Din categoria reflexelor exteroceptive fac parte:

reflexul de flexiune nociceptiv. Este un reflex tipic de aparare, de retragere a membrului cand asupra pielii actioneaza un agent stimulator nociceptiv (dureros). Dupa indepartarea sau denervarea pielii reflexul continua sa se produca ca urmare a iritabilitatii tesuturilor profunde din piele si muschi.

reflexul de extensie incrucisat. Flexiunea unui membru posterior, consecinta a actiunii unui agent stimulator nocioceptiv mai puternic, este insotita de extensia membrului din partea opusa (heterolaterala). Reflexul asigura mentinerea copului in pozitie verticala in timpul flexiunii membrului asupra caruia se actioneaza cu agentul stimulator nocioceptiv. Arcul reflex cuprinde mai multi neuroni de asociatie, avand o latenta mai mare (40-100 m/s)

refexul cutanat. Sunt reflexe provocate de excitarea nociva sau tactila a pielii si constau din contractarea muschilor subiacenti. Sunt reflexe defensive de retragere. Principalele reflexe cutanate sunt:

1. reflexele cutanate abdominale: b. Reflexul cresmasterian c. reflexul cutanat plantar

reflexul anal. Reflexul consta din contractia sfincterului anal cand se se excita tegumentul din jurul anusului. Are centrul in S3.

Reflexele somatice intersegmentare. Cel mai important dintre acestea este reflexul de scarpinat

3.4. Reflexele medulare vegetative

In sfarsit, trebuiesc amintite cu obligativitate reflexele medulare vegetative. Din categoria acestora fac parte: reflexul de mictiune (a) ; reflexul de defecatie (b) si reflexele sexuale (c).