Educarea si dezvoltarea inteligentei emotionale

Educarea si dezvoltarea inteligentei emotionale

Psihologul W.Mischel de la Universitatea Stanford a aplicat unor copii in varsta de 4 ani un test cu "acadele" care poate preconiza cat de bine se vor adapta acestia ca liceeni. Testul consta in a le oferi copiilor o singura acadea chiar in acel moment, sau doua acadele peste o anumita perioada de timp cand se va intoarce supraveghetorul. Este un test de inteligenta emotionala. Copii care-si pot controla sentimentele, emotiile si au suficienta rabdare pentru a primi doua acadele, se dovedesc a nu fi doar mai capabili din punct de vedere emotional, ci si mai competenti la scoala si-n viata de toatezilele.

Goleman a surprins toate acestea, precum si multe alte indicii privind sentimentele fiintei umane si consecintele acestora in cartea intitulata Inteligenta emotionala. Cartea subsumeaza rezultatele unor cercetari care arata ca dezvoltarea emotionala a elevilor este decisiva pentru succesul lor in viata si nu doar pentru rezultatele scolare. Capacitatea de a recunoaste si de a face fata emotiilor duce la performante mai mari la scoala, in munca si in relatiile interumane. EQ este in mare masura tributara unor obisnuinte/ automatisme invatate, avand la baza modele emotionale in familie sau in mediul scolar.

Goleman prezinta exmplul unei ore de Stiinta Sinelui la Nueva School din San Francisco: la strigarea catalogului copii sunt rugati sa raspunda cu un numar care sa indice cum se simt:

- numarul 1 inseamna prost-dispus,

- iar 10, cu energie maxima.

Subiectul Stiintei Sinelui il reprezinta sentimentele - cele proprii si cele care apar in cadrul unor relatii. Prin natura sa, aceasta tema cere ca profesorii si elevii sa se concentreze asupra structurii emotionale a vietii de copil. Strategia presupune includerea tensiunilor si a traumelor din viata copiilor ca subiect pe odinea de zi. Profesorii se refera la cazuri reale, ca de exemplu suferinta de a fi izolat, invidia, neintelegerile ce pot degenera in batai in curtea scolii etc. In acest sens, Karen Stone McCown creatoarea programei acestei scoli spune ca "Invatatura nu se poate face izolat de sentimentele copiilor. Alfabetizarea emotionala este la fel de importanta ca si invatarea matematicii si a cititului"

Esenta acestor cursuri este dorinta de a spori nivelul competentei sociale si emotionale la copii, ca parte componenta a sistemului lor de educatie obisnuit, nu doar ca un remediu pentru copiii care au probleme sau sunt definti ca fiind "dificili", ci ca un set de instrumente si elemente esentiale de intelegere pentru orice copil.

Cursurile de alfabetizare emotionala au radacini indepartate in miscarea de invatamant-afectiv a anilor 1960. Mai aproape de zile noastre, multe din aceste cursuri si zelul de a le raspandi provin dintr-o serie de programe de prevenire deja existente in scoli, fiecare avand o anumita tinta: fumatul la adolescenti, consumul de droguri, renuntarea la scoala, violenta. Aceste programe sunt mult mai eficiente atunci cand se ocupa de cheia competentelor emotionale si sociale, cum ar fi controlarea impulsurilor, stapanirea furiei, gasirea de solutii creatoare pentru problemele sociale.

Astfel, programele destinate interventiei in anumite deficiente ale capacitatii emotionale si sociale, ca de exemplu agresivitatea sau depresia, devin extrem de eficiente ca element de protectie pentru copii. Urmatorul pas este generalizarea acestor programe specializate ca masura preventiva pentru toti elevii, care sa fie predate de catre profesori obisnuiti.

Noul punct de pornire in alfabetizarea emotionala la nivelul scolilor face din emotii si din viata in societate o tema in sine, in loc de a trata constrangerile existentei de zi cu zi ale copilului ca simple intructiuni irelevante sau atunci cand duc la izbucniri, de a le incredinta divereselor discipline sau consilierii. Orele in sine pot parea, la o prima vedere plictisitoare sau banale si cu atat mai putin o solutie pentru problemele dramatice pe care le vizeaza. Acest lucru se intampla in mare parte pentru ca, asemenei unei bune copilarii petrecute acasa, lectiile impartasite sunt scurte si graitoare, predate in mod regulat si mentinute de-a lungul anilor. Asa pot fi intiparite invataturile emotionale; pe masura ce experienta se repeta, iar si iar, creierul le reflecta ca fiind cai, obiceiuri neurale aplicabile in momentele dure de frustrare sau de suferinta. In vreme ce tema zilnica a alfabetizarii emotionale poate parea foarte banala, rezultatul conteaza foarte mult pentru viitorul nostru.

Stapanirea in domeniul emotional este extrem de dificial de atins, pentru ca trebuie dobandite anumite abilitati, oamenii fiind mai putin inclinati sa fie atenti spre noi informatii sau sa invete noi modalitati de reactie, mai ales cand sunt suparati.

Lista de continut a Stiintei Sinelui de la Nueva School este aproape punct cu punct identica cu elementele de inteligenta emotionala si cu calitatile cheie recomandate pentru prevenirea diverselor capcane care ameninta copiii. Subiectele predate contin si constientizarea de sine, in sensul recunoasterii sentimentelor si al construirii unui vocabular pentru ele, precum si determinarea legaturilor dintre ganduri, sentimente si reactii; a afla daca gandurile sau sentimentele sunt hotaratoare in luarea unei decizii; prevederea consecintelor alegerilor alternative si aplicarea acestor informatii in deciziile referitoare la subiecte cum ar fi drogurile, fumatul si sexul. Constientizarea de sine imbraca si forma recunoasterii punctelor tari si a celor slabe, precum si o privire in perspectiva asupra sinelui, pozitiva si totusi realista

Un accent deosebit se pune si pe stapanirea emotiilor in sensul intelegerii a ceea ce se afla in spatele unui sentiment si invatarea modalitatilor de a stapani anxietatile, mania si tristetea. Un rol important il are si asumarea raspunderii hotararilor si actiunilor si tranfsormarea lor in implicari trup si suflet. O calitatea sociala cheie este empatia- intelegerea sentimentelor celorlalti si insusirea perspectivei lor, precum si respectarea diferentelor in felul in care oamenii simt anumite lucruri. Un punct major il reprezinta stabilirea relatiilor, inclusiv a invata sa asculti si sa pui intrebari: dinstingerea intre ceea ce se spune sau se face si propriile reactii; afirmarea lucrurilor si nu furia sau pasivitatea, dobandirea artei colaborarii, a rezolvarii conflictelor si a negocierii compromisurilor.

Inteligenta emotionala este o abilitate care se poate imbunatatii (in primul rand prin constientizarea acesteia) si al carei domeniu, componente, si beneficii pot fi foarte usor prezentate. In prezent, un training de inteligenta emotionala este de regula strans legat de un training de comunicare, sau de aprofundare a unei componente a acesteia, cum ar fi de exemplu persuasiunea/influenta.

In 1995 prin cartea "Working with Emotional Inteligence" Daniel Goleman a imprimat o noua tendinta, impulsionand domeniul cercetarii si aplicarii EQ.

Inteligenta emotionala este privita cu mult mai multa atentie in prezent, abilitatiile ei fiind chiar un criteriu la angajare.

Conform unor studii recente, Inteligenta emotionala poate fi dezvoltata in timp si este formata din 4 elemente:

intelegerea mai buna a propriilor emotii;

gestionarea eficienta a propriilor emotii si cresterea semnificativa a calitatii vietii;

intelegerea mai buna a celor din jur si o convietuire cu un grad de confort ridicat;

crearea de relatii mai bune la toate nivelele cu cei din jur si cresterea productivitatii si imaginii personale.

Observatiile au aratat ca EQ este de doua ori mai importanta decat abilitatile tehnice sau intelectuale, dezvoltarea ei fiind reprezentata prin intelegerea si gestionarea emotiilor pentru a crea relatii armonioase cu cei din jur. Componenetele EQ, sunt, conform lui D.Goleman:

• autoconstientizarea, ce reprezinta determinarea punctelor forte si a limitarilor, constientizarea emotiilor si a efectelor acestora asupra comportamentului, precum si impactul acestora asupra celorlalti; analiza comportamentului dintr-o perspectiva introspectiva;
• managementul emotiilor, ce presupune obtinerea abilitatilor de a face fata in mod eficient stresului si frustrarii, flexibilitatea si dorinta de adaptare la schimbare;
• imaginea proprie si auto-motivarea, care presupun dezvoltarea unui simt de autoevaluare si incredere in abilitatile de a face fata cererilor si motivarea prin factori interni precum nevoia de realizare si cea de dezvoltare personala;
• abilitati sociale, precum ascultarea activa, intrarea in raport cu ceea ce simt ceilalti, prevenirea unei influente negative a factorilor emotionali asupra capacitatii de ascultare, asertivitate si gestionarea conflictelor.

Beneficiile inteligentei emotionale sunt multiple si aplicabile la viata de zi cu zi. Printre acestea se numara obtinerea performantelor, o motivatie crescuta, spirit de inovare, incredere in propriul potential, eficienta in cadrul muncii in echipa.

Howard Gardner a introdus conceptul de "inteligente multiple", agrumentand ca nu exista doar un singur tip de inteligenta (ca IQ masurata prin teste si dezvoltata in mediul scolar), ci multiple tipuri de inteligenta. El este cel care a inventat sintagma "Nu intrebati cat de destepti sunteti, ci cum sunteti inteligenti". Gardner a identificat 7 tipuri de inteligenta diferite de abilitatile comunicative si matematice uzuale. Printre acestea el a inclus si 2 abilitati personale: auto-constientizarea starilor interioare si interactivitatea sociala eficienta.

Cele 7 tipuri de inteligente ale lui Gardner sunt:

• inteligenta matematica-logica
• inteligenta interpersonala
• inteligenta spatiala
• inteligenta ritmic-muzicala
• inteligenta intrapersonala
• inteligenta kinestezica
• inteligenta lingvistic-verbala.

Directiile de educare si perfectionare a inteligentei emotionale sunt: identificarea si controlul unor stari emotionale negative de genul furiei, maniei, depresiei, anxietatii; stilurile de a conduce si administra emotiile personale. Este indispensabila o foarte buna autocunoastere, o recunoastere a sentimentelor si trairilor negative si dorinta de a scapa de ele.

In acest sens, exista trei categorii de oameni:

cei constienti de propia stare emotionala,

cei coplesiti de emotiile lor

cei care accepta propiile emotii.

Persoanele constiente de propria stare emotionala sunt autonome si sigure in ceea ce priveste limitele lor; tind spre o gandire pozitiva in viata. Cand se afla intr-o dispozitie proasta nu devin ingrijorati si obsedati, reusind sa se debaraseze repede de aceste stari, isi inteleg propriile emotii si reusesc sa intervina in desfasurarea lor.

Persoanele coplesite de emotiile lor se simt neajutorate in fata trairilor, de care nu pot scapa. Gandurile lor despre propriile dispozitii ii duce spre autovinovatire. Nu sunt prea constienti de sentimentele lor si de aceea nu au posibilitatea de a-si imagia cum ar putea depasi situatiile critice, de multe ori avand de pierdut. Ei incearca sa scape de dispozitiile rele, lucru destul de dificil, si de aceea nu isi pot controla viata emotionala, fiind adesea nimiciti de propriile emotii.

Persoanele ce isi accepta propriile emotii stiu clar ceea ce simt si tind spre acea dispozitie, fara sa incerce sa si le schimbe. De obicei, acestia sunt putin interesati sa-si schimbe dispozitiile, in ciuda constientizarii lor, cu toate ca ele le provoaca uneori disconfort psihic, atitudine frecvent intalnita la persoane depresive, care se resemneaza usor si cedeaza rapid.

Goleman aminteste de temperantia - echilibrul invocat de antici, in a nu face exces de emotii    si sustine ca structura mintii are in vedere faptul ca noi avem adesea un control slab sau nul asupra emotiilor si ca de multe ori nu reusim sa stim ce emotii avem, nu stim cand suntem coplesiti de emotie sau despre ce fel de emotie este vorba, dar putem spune cat timp va dura ea. In cazul in care emotii precum mahnirea, supararea sunt de o mare intensitate iar durata lor depaseste un anumit punct, ele se transforma in extreme periculoase cum sunt anxietatea cronica, furia necontrolata, depresia. Exista un punct de vedere traditional care proneste de la premisa ca starile sufletesti mai putin dezirabile trebuie schimbate. S-a observat insa ca exista unii "puristi ai starii sufletesti" care sustin ca nu au incercat niciodata sa isi schimbe starea sufleteasca, considerand ca toate emotiile sunt naturale si ca atare, trebuie percepute exact cum se prezinta, fara a tine seama de cat de demoralizante sunt.

Ridicarea nivelului inteligentei emotionale si a "culturii emotionale", presupune parcurgerea mai multor etape:

Ø      In prima faza este necesara identificarea propriilor emotii, unde este recomandabila folosirea listei de cuvinte care desemneaza sentimente.

Ø      Urmeaza faza de asumare a responsabilitatii pentru emotiile identificate, lucru care este foarte dificl.

Ø      Etapele urmatoare sunt din ce in ce mai grele, presupunand invatarea compasiunii si empatiei si incercarea de a le aplica in practica.

Ca elemente ajutatoare, autorul recomanda citirea cat mai multor lucrari despre emotii, gasirea unui loc sigur pentru exprimarea adevaratelor sentimente, lecturarea de carti si vizionarea de filme de factura emotionala, etichetarea sentimentelor, trairea propriilor sentimente, evitarea oamenilor care te desconsidera.

Mayer si Salovey au evidentiat urmatoarele niveluri ale formarii EQ: * evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei:

intelegerea si analiza emotiilor

utilizarea cunostintelor emotionale,

reglarea emotiilor pentru a provoca cresterea emotionala si intelectuala.

In cadrul fiecarui nivel exista mai multe trepte. Astfel, in primul nivel sunt incluse capacitatea de a identifica emotia in propriile ganduri, sentimente si stari fiziologice, capacitatea de a identifica emotii la altii, in proiecte, opere de arta, limbaj, sunet, comportament, capacitatea de a exprima emotiile cat mai precis si de a exprima nevoile legate de sentimente, capacitatea de a distinge intre sentimente precise si imprecise sau sincere si nesincere.

La urmatorul nivel emotia influenteaza pozitiv gandirea. Pe masura ce omul se maturizeaza, emotiile incep sa-i modeleze gandirea, sa o influenteze, in vederea unei mai bune adaptari. Iar pe de alta parte, starea emotionala a unei persoane determina un anumit fel de a privi lucrurile. Autorii enumera aici urmatoarele trepte: cand emotiile dau prioritate gandirii prin directionarea atentiei asupra informatiei importante, cand emotiile sunt suficient de clare si accesibile incat pot fi generate ca ajutor pentru judecata si memorie in prinvita sentimentelor, cand oscilatia starilor emotioanle schimba perspectiva subiectului de la optimism la pesimism, determinand luarea in consideratie a mai multor puncte de vedere, cand starile emotionale incurajeaza in mod diferit o anumita modalitate de rezolvare cand fericirea faciliteaza motive inductive pentru creativitate.

Cele noua trepte din al treilea nivel sunt: capacitatea de a intelege emotiile si de a folosi cuvintele despre emotii, recunoasterea asemanarilor si diferentelor dintre starile emotionale, cunoasterea semnificatiei starilor emotionale in functie de situatiile si relatiile complexe in care se produc, recunoasterea emotiilor complexe, contradictorii in functie de situatiile in care apar, recunoasterea amestecurilor, combinatiilor de emotii, cunoasterea modului de evolutie si de transformare a emotiilor in functie de situatii si orientarea atentiei spre legaturile specifice care pot exista intre emotii, capacitatea de a interpreta sensul emotiilor in relatii, care se instaleaza in urma unor pierderi, capacitatea de a intelege sentimentele complexe sau cele simultane, capacitatea de a recunoaste tranzistul posibil de la o emotie la alta.