AUTORITATE

AUTORITATE

V. decizie participare socializare stil de conducere

Relatie prin care o persoana sau grup accepta ca legitim faptul ca deciziile si actiunile sale sa fie ghidate de o instanta exterioara (persoana, grup, organism). A. reprezinta o forma de acceptare diferita atit de acceptarea fortata, datorata coercitiei, exercitarii puterii, cit si de acceptarea pe bazele stricte ale convingerii. A. reprezinta o "putere legitima'. M. Weber formula trei forme fundamentale ale legitimitatii unei autoritati:

1. traditia obiceiurile, normele, valorile cu care o colectivitate s-a identificat in timp au a. asupra membrilor sai; instante ale respectivei colectivitati (sfatul batrinilor, parintii etc.) au dreptul oe a decide si deciziile lor trebuie sa fie acceptate de catre ceilalti membri ai colectivitatii;
2. charisma - acceptarea a. unei persoane sau instante pe baza investirii acesteia cu capacitati supranaturale (acceptarea a. profetilor, a conducatorilor religiosi, a unor lideri politici);
3. rational-legala acceptarea a. pe temeiul competentei personale, profesionale; a pozitiei ierarhice, care ofera atit posibilitati de decizie mai intemeiata, cit si dreptul de decizie recunoscut social. In societatile moderne, aceasta ultima forma de a. este tipica. Acceptarea a. se face in acest caz pe temeiul presupozitiei competentei dobindite cit si a celei oferite de pozitia informationala; la aceasta se adauga o presupozitie privitoare la cerintele organizarii si coordonarii activitatii sociale: pentru a exista organizare, este nevoie de acceptarea a. unor organisme cu functie de conducere.

♦ A. are trei functii:

• a impune interesele sociale in raport cu interesele individuale;
• a simplifica si face posibil procesul de decizie si
• a oferi un cadru unic pentru activitatea organizata a unui grup, colectivitati, organizatii.

In legatura cu ultimele doua functii, H. A. Simon, aplicind teoria sa a rationalitatii limitate, argumenta ca a. - este un component esential al proceselor sociale de decizie. Fiecare persoana intr-o organizatie primeste/accepta de la nivelele ierarhice superioare cadrul general al deciziilor si activitatii pe care urmeaza a le realiza, fapt care ii face posibila activitatea, in acest sens, a. nu este coercitiva, ci "eliberatoare'.

♦ Desi diferita de impunerea coercitiva, acceptarea voluntara a a. este mereu dublata, intr-o masura mai mare sau mai mica, de coercitie, de utilizarea unui sistem de sanctiuni care incurajeaza si intaresc acceptarea ei.

♦ In dinamica individului si a colectivitatii, complementar a. exista o tendinta tot atit de normala de asumare a responsabilitatii, de judecata independenta, de evaluare critica si de provocare a a. existente. Lipsa acestui complement este responsabila de o serie de "patologii' specifice, atit la nivel individual, cit si colectiv. O analiza celebra a unei asemenea patologii este teoria personalitatii autoritare, elaborata de T. Adorno (The Authotarian Personality, 1949).

Personalitatea a. reprezinta un mod de organizare a personalitatii, un sindrom caracterizat prin urmatoarele trasaturi fundamentale: acceptare si supunere necritica la a., fie la o persoana, fie la normele, traditiile, stereotipurile grupului, colectivitatii; conservatorism si conventionalism; intoleranta si agresivitate - tendinta de a condamna violent si de a pedepsi pe cei care incalca normele si valorile pe care persoana respectiva le accepta, agresivitate fata de grupurile straine si marginale; anti-introspectie - inabilitate de a intelege procesele complexe care au loc in sine si in ceilalti; superstitii si stereotipuri de gindire -lumea este gindita in alb/negru, in scheme rigide; inclinatie de a presupune ca soarta individului este determinata de forte mistice; destructivism si cinism, ostilitate generala fata de lume, presupozitia ca toti oamenii sint rauvoitori si ostili; proiectivitate - proiectare asupra lumii din afara a impulsurilor emotionale inconstiente, tentatia de a crede ca lucruri periculoase se petrec in lume.

Adorno considera ca o asemenea structura de personalitate este legata de intoleranta nationalista si de miscarile de tip fascist. El a elaborat o scala de autoritarism - Scafa F (F, de la fascism).

In psihanaliza, parintele reprezinta in primele faze ale socializarii copilului a. sociala. Interactiunea parinte/copil formeaza structura psihica fundamentala a a. care va fi prezenta in intreaga dinamica viitoare a personalitatii. Maturizarea inseamna desprinderea de dependenta infantila de parinte si asumarea responsabilitatii unor judecati si decizii proprii. Dependenta de a. reprezinta aici o sursa de patologie, de subdezvoltare a personalitatii.

Un alt caz de patologie sociala izvorita din relatia de a. este comportamentul birocratic aplicarea rigida a normelor, regulilor si deciziilor luate de ierarhie, delegarea completa a oricarei responsabilitati nivelelor ierarhice superioare, suprimarea oricarei analize critice si concrete a situatiilor. Din punct de vedere politic, acceptarea necritica si submisiva a a. este opusa participarii democratice active si responsabile. C.Z.