VIOLENTA

VIOLENTA

Violenta este:

1. insusirea caracterului a ceea ce este violent (putere mare, intensitate, tarie);

2. lipsa de stapanire in vorbe sau in fapte,vehementa, furie;

3 faptul de a intrebuinta forta brutala; constrangere, violentare, siluire, incalcare a ordinii legale. Fapta violenta, impulsiva (sursa DEX).

Violenta este forma de manifestare a agresivitatii ce presupune utilizarea fortei pentru a manifesta superioritatea; este o conduita agresiva acuta, cu finalitate distructiva, punitiva sau transformativa.

Agresivitatea este forma de conduita orientata cu intentie catre obiecte, persoane, spre sine, cu scopul de a produce prejudicii, raniri, distrugeri si daune.

Violenta poate fi de mai multe feluri, printre care si violenta scolara, violenta in munca, violenta in mass-media, violenta in familie (sau domestica sau casnica), violenta stradala etc.

Violenta scolara. Una dintre cauzele violentei scolare apare in relatia professor- elev. Profesorul da dovada de stres ocupational pedagogic (suparare, anxietate, frustrare, amenintare, iritabilitate, manie, insatisfactie, oboseala), tendinte spre agresiune, toleranta scazuta la diverse manifestari comportamentale ale elevilor, incompetenta relationala, necunoasterea particularitatilor de varsta si de personalitate ale elevilor, prezenta unor convingeri (exemplu- "pedeapsa fizica este cheia pentru dezvoltarea constiintei copilului si pentru formarea caracterului", "doar astfel copiii ar putea intelege","doar astfel e posibil de mentinut disciplina".

Relatia elev-elev- atitudinile ostile fata de sine si lume, starea emotionala a elevilor (anxietate, manie, iritabilitate) tendinte agresive ca mecanism de aparare, afirmare de sine, acceptare in grup, preluarea modelului comportamental, influenta mass-mediei, incompetenta sociala (inabilitatea de a comunica, relationa), rezolvarea de probleme prin comportamente agresive.

Consecintele psihoclinice cauzate de violenta scolara apare in procent de 18% dintre copii si 40% dintre adolescentii maltratati. De asemenea apar si sub forma de anxietate, fobii, stres posttraumatic, afectiuni neurologice.

Consecinte cognitiv-motivationale: stima de sine redusa, stil atributional ostil, incapacitate de decizie si de rezolvare de probleme, sentimentul respingerii, pesimism, sentimentul incoerentei, autoeficacitate redusa, concentrare scazuta, absenta motivatiei.

Consecinte de ordin afectiv: manie, ostilitate fata de cei din jur, aversiune fata de scoala.

Consecinte comportamentale: agresiune, delincventa, esec scolar, comportament autodistructiv, izolare sociala, hiperactivism, comportament perturbator in timpul orelor, absenteism scolar.

Violenta in sectorul educational nu afecteaza numai victimele directe, ci si pe alti indivizi care impart acelasi mediu (personal, copii, tineri). Reactia oamenilor, fie victime, fie observatori, la actele de violenta poate depinde de personalitatile lor, de mediul fizic si de normele si regulile din organizatie. Raspunsurile imediate pot fi passive (de acceptare sau de evitare) sau active (de negare, de aparare fizica).

Consecintele pentru individ ale actelor de violenta pot include: ranire fizica, stres, trauma emotionala, sentimente de neajutorare, pierderea motivarii.

Violenta in munca.

Agentia europeana pentru securitate si sanatate in munca, a elaborat o serie de fise informative destinate sa ajute la abordarea stresului in munca si a cauzelor acestuia. Aceasta fisa ofera informatii si sugestii pentru toti cei care doresc sa actioneze in mod concret pentru abordarea violentei in munca. Violenta in munca este o cauza importanta a stresului legat de activitatatea profesionala.

Aceasta fisa trateaza violenta "externa" la locul de munca ce inglobeaza insulte, amenintari, agresiuni fizice sau psihotice, exercitate de catre persoanele din afara intreprinderii (de exemplu clientii) asupra unei persoane din interiorul intreprinderii, care constituie un pericol pentru sanatatea, securitatea si starea de bine a acestei persoane. Violenta poate avea si conotatii rasiale sau sexuale.

Rezultatele unei anchete efectuate la nivel european releva ca un procent de 4% din populatia activa declara ca a a fost victima violentei fizice din partea unei persoane din afara locului de munca.

Mediile de munca cu risc crescut sunt concentrate cu precadere in sectorul servicii si, in special, in cadrul institutiilor din domeniile: sanatate publica, transporturi, comert cu amanuntul, finante si educatie, contactul cu clientii creste riscul confruntarii cu violenta. Sectorul sanatate publica este deseori mentionat in tarile UE ca fiind cel mai afectat de acest fenomen. Sectorul comertului prezinta, de asemenea, un risc crescut.

Alte exemple de profesii cu risc crescut de expunere la violenta ar mai fi: infirmiere, soferi de taxi, soferi de autobuze, casieri, personal de securitate si paza, curieri etc.

Factori de risc: desfasurarea de activitati cu bani lichizi si obiecte de valoare, exercitarea unei functii de inspectie, control sau "autoritate", in general, deficiente de organizare a intreprinderii pot conduce la cresterea agresivitatii clientilor. De exemplu, erori de facturare produse care nu corespund caracteristicilor din reclama ,stocuri insuficiente de produse, personal insuficient. Consecintele pot varia de la pierderea motivatiei si a consideratiei fata de propria activitate pana la stress (chiar si pentru victimele indirecte, cum sunt martorii unui act sau incident violent) si afectarea integritatii fizice sau psihice. Pot aparea simptome posttraumatice, cum ar fi: frica, fobiile, tulburarile de somn. In cazuri extreme se poate instala tulburarea de stres posttraumatic.

Vulnerabilitatea persoanelor depinde, in general, atat de contextul in care se manifesta violenta, cat si de caracteristicile personale ale victimelor. In cazul violentelor fizice, consecintele sunt mai usor de stabilit. este mai dificil, insa, sa se prevada cum va reactiona o potentiala victima la actele repetate de violenta psihologica.

Violenta are, de asemenea, impact si asupra intreprinderii intrucat, persoanele care lucreaza intr-un mediu plin de teama si resentimente, nu isi pot desfasura activitatea in mod eficient. Consecintele negative asupra intreprinderii se manifesta prin cresterea absenteismului, scaderea motivatiei, reducerea productivitatii, deterioararea relatiilor de munca si dificultati in recrutarea personalului.

Prevenirea violentei in munca, trebuie sa se realizeze pe doua niveluri. Primul nivel implica prevenirea actelor de violenta sau, cel putin, reducerea lor. Al doilea nivel implica acordarea diferitelor forme de ajutorare a victimei daca s-a produs actul de violenta. Ajutorul consta in limitarea efectelor nefaste ale incidentului si evitarea sentimentului de vinovatie, care ar putea impiedica victima sa depuna o reclamatie.

Obiectivul consta in prevenirea violentei prin identificarea pericolelor, evaluarea riscurilor si prin adaptarea unor actiuni preventive acolo unde este necesar. Este important sa fie examinate modelul de organizare a muncii si mediul de munca. Un alt aspect al prevenirii vizeaza instruirea si informarea personalului.

Masurile adoptate trebuie sa fie adaptate la tipul de activitate si la imprejurari.

De exemplu, in unele institutii au fost deja luate masuri adaptate la tipul de activitate si imprejurari: in spitale-instruirea personalului cu privire la abordarea pacientilor violenti, in banci-inlocuirea ghiseelor cu bancomate, in magazine-utilizarea unor dispozitive pneumatice pentru transformarea cu regularitate a banilor de la casele de marcaj.

Limitarea consecintelor unui act de violenta- Este important sa existe proceduri de urmat in cazul procedurii unui incident violent, iar acestea sa fie cunoscute de intregul personal. Obiectivul fundamental este prevenirea oricarei vatamari suplimentare si limitarea consecintelor negative.

In acest sens, este important sa nu fie lasat singur angajatul care a fost victima sau martor al unui act de violenta ,in orele de dupa producerea incidentului, reprezentantii conducerii sa se implice in sustinerea fizica si, mai ales, psihica a victimei, sa fie acordat imediat suport psihologic victimei si sa se asigure ajutarea acesteia in caz de stres posttraumatic prin consiliere, psihoterapie etc, sa-i fie acordat orice ajutor necesar victimei pentru derularea procedurilor administrative si juridice (reclamatie, actionare in judecata etc).

Investigarea incidentului trebuie sa fie completa si realizata astfel incat sa nu se creeze o atmosfera de culpabilizare a victimei. Trebuie inregistrate toate faptele, inclusiv incidentele de natura psihologica si efectuata o evaluare asupra cauzelor incidentului, in vederea masurilor de prevenire.

Violenta televizata si impactul ei asupra publicului - Intrebarile despre efectele violentei televizate au existat inca din primele zile in care a aparut televizorul. In ciuda cercetarilor facute zeci de ani, exista perceptia ca dovezile cercetarii privind violenta prin televiziune sunt neclare si contradictorii. Copiii incep sa se uite la televizor la varste foarte fragede, uneori chiar de la 6 luni si sunt privitori infocati pana la 2-3 ani. In general exista o crestere continua in numarul orelor de vizionare, incepand cu frageda copilarie pana la preadolescenta si apoi o brusca scadere a timpului de vizionare in anii adolescentei. Potrivit studiilor referitoare la procentul publicului privitor la televizor, o familie tipic americana are televizorul deschis mai mult de 7 ore in fiecare zi, iar copiii intre 2 si 11 ani petrec, in medie, 28 de ore pe saptamana in fata televizorului. (Anderson, 1990, Coudry, 1989). In mod natural, continutul vizionat este mai important decat cantitatea vizionata, iar violenta televizata este unul dintre principalele motive de ingrijorare.

Pe langa televiziunea nationala, televiziunea prin cablu vine cu programe noi, mai violente. O cercetare recenta facuta de Centrul pentru mass-media a identificat 1,846 de scene violente televizate transmise de televiziunea nationala sau prin cablu intre 6 dimineata si 9 dimineata.

In studiile experimentale tipice de teren, investigatorul prezinta programe de televiziune intr-un cadru normal de vizionare si observa comportamentul, acolo unde el apare in mod natural. Investigatorul controleaza secventa televizata, fie aranjand o serie speciala de programe, fie alegand orase care, in mod natural, receptioneaza diferite programe de televiziune.

Unul dintre studiile de inceput a fost cel condus de Stein si Friedrich (1972) pentru proiectul Surgeon General. Acesti investigatori au prezentat 97 de prescolari care vizionau fie programe "antisociale", fie "prosociale" sau "neutre" timp de patru saptamani. Programele antisociale constau in 12 espisoade de cate o jumatate de ora din desenele animate Batman sau Superman. Programele prosociale erau compuse din 12 episoade din vecinii domnului Roger (program ce insista pe impartirea cu ceilalti a ceea ce ai si pe cooperare). Programele neutre constau in imagini care nu erau nici violente, nici prosociale. Copiii erau urmariti pe o perioada de noua saptamani, care constau in 3 saptamani de previzioare, 4 saptamani de expunere televizata si doua saptamani de observare post-vizionare. Toate observarile se desfasurau intr-un cadru natural, in timp ce copiii erau implicati in activitati scolare obisnuite. Observatorii inregistrau diferite forme de comportament ce putea fi considerat prosocial (ajutor, impartirea lucrurilor cu ceilalti, jocul cooperativ) sau antisocial (pedepsirea, cearta, stricarea jucariilor). Rezultatele generale indicau ca acei copii, cosiderati la inceput oarecum agresivi, deveneau in mod semnificativ mai agresivi ca urmare a vizionarii unor desene animate ca Batman sau Superman. Mai mult, copiii care vazusera programe prosociale ca "Vecinii domnului Roger" erau mai putin agresivi, mai cooperanti si mai dornici sa-si imparta lucrurile cu ceilalti colegi.

Astfel, cu toate ca se poarta inca discutii despre interpretarea dovezilor cercetatii privind impactul violentei televizate, majoritatea cercetatorilor sunt de acord cu concluzia continuta in raportul Institutului National de Sanatate Mintala, care sugereaza ca exista un consens care se dezvolta intre membrii comunitatii de cercetare, si anume ca violenta pe micul ecran conduce la un comportament agresiv la copiii si adolescentii care privesc astfel de programe. Aceasta concluzie se bazeaza pe experimentele de laborator si pe studiile de teren. Nu toti copiii devin agresivi, desigur, dar corelatiile dintre violenta si agresiune sunt evidente.

Ca importanta, violenta televizata este la fel de puternic corelata cu comportamentul agresiv ca orice alta variabila comportamentala care a fost masurata. Intrebarea cercetatorilor s-a schimbat, ea nu mai este daca exista sau nu un efect, ci se cauta explicatii pentru acele efecte.

Cu toate ca exista puncte de vedere diferite asupra acestora, impactului violentei televizate, un rezumat foarte relevant al acestora este oferit de Eron (1992) in contr-un congres: " nu mai poate exista niciun dubiu ca expunerea indelungata la violenta televizata este una dintre cauzele comportamentului agresiv, ale infractiunilor si violentei din societate. Dovezile vin atat din studiile de laborator, cat si din cele din viata de zi cu zi. Violenta televizata afecteaza tinerii de toate varstele, de ambele sexe si toate nivelurile socio-economice, precum si cele ale inteligentei. Efectul nu se limiteaza la copii, care sunt deja dispusi sa fie agresivi si nu se rasfrange la o singura tara. Nu poate fi ignorat faptul ca obtinem aceleasi concluzii ale relatiei dintre violenta televizata si agresiunea copiilor din mai multe studii, in diferite tari. Efectul cauzal al violentei televizate asupra agresiunii, chiar daca nu e foarte mare, exista. El nu poate fi negat sau inlaturat. Am ajuns sa credem ca exista un cerc vicios in care violenta televizata face copiii mai agresivi, iar acesti copii agresivi ajung sa vizioneze mai multa violenta pentru a-si putea justifica comportamentul."

Violenta in familie Se numeste violenta in familie orice act vatamator, fizic sau emotional care are loc intre membrii unei familii. Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri care in unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri. Desi pana de curand s-a presupus ca femeia este cel mai adesea victima violentei in familie, in urma unor cercetari s-a descoperit ca, de fapt, numarul barbatilor agresati este destul de mare.

Violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizice in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale, distrugerea bunurilor care apartin victimei, izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin, amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor, furturi, controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie (Stark si Flitcraft).

Expertii care cerceteaza aceasta problema sunt de acord ca violenta este un fenomen larg raspanditt, mult mai raspandit decat arata sondajele, pentru simplul motiv ca unele fapte nu sunt raportate la politie sau spital.

Familia care constituie un teren de manifestare a violentei domestice devine mai putin transparenta si deschisa mediului social imediat: familia largita, vecinii, prietenii, colegii. Este evidenta izolarea sociala a acestor familii.

Ele capata o stigma in ochii celorlalti si, in acelasi timp, un sentiment de culpa care le face sa se izoleze. Sotul violent nu doreste ca sotia lui sa intretina relatii sociale in cadrul carora sa-si poata marturisi suferinta si, eventual, sa poata primi sprijin.

Pe de alta parte, barbatii violenti au ca si caracteristici de personalitate lipsa abilitatilor de a comunica. Pentru partenerii violenti, a comunica in mediul intim al caminului, devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celalalt in vreme ce, la locul de munca ramane o rutina de relationare superficiala cu ceilalti, un rol jucat in limitele orelor de serviciu.

Influenta asupra dezvoltarii copiilor.

Functia principala a familiei, cresterea copiilor, este distorsionata cu largi si dramatice consecinte in viitor. Perturbarea acestei functii se petrece, in general, ca o stare de boala cronica ce se acutizeaza in momentele evenimentelor de violenta. Cercetarile arata ca trauma copiilor care cresc intr-o atmosfera de violenta, chiar daca nu ei sunt victimele directe, este mai intensa si cu consecinte mai profunde si mai de durata decat in cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor si neglijarii din partea parintilor.

Intr-o familie unde exista violenta, copiii cresc intr-o atmosfera in care nevoile lor de baza (nevoia de siguranta, de viata ordonata, de dragoste) sunt profund neglijate. Functiile parentale nu mai pot fi implinite. O mama victima a violentei sotului este mai putin capabila sa asigure ingrijirile de baza necesare copilului sau sa-l protejeze pe acesta de raniri, accidente, pericole fizice sau sociale. Coplesita de rusine pentru ceea ce i se intampla, de sentimentul esecului in cea mai importanta relatie interpersonala, de teroare, de autoacuzatii, femeia nu mai este capabila de a juca niciunul dintre rolurile impuse de viata familiei.

In atmosfera de violenta, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tututror relelor, de fapt, ramane intr-o singuratate umpluta doar de tipetele celor din jur. Aceasta situatie este probabil si explicatia numarului mare de accidente domestice ale caror victime sunt copiii. Cei care cresc in familii violente dezvolta comportamente si o conditie fizica ce-i face usor de recunoscut. Ei prezinta: probleme fizice (boli inexplicabile, expusi la accidente in casa si in afara casei, dezvoltare fizica mai lenta; probleme emotionale si mentale: anxietate marita, sentimente de culpabilitate, frica de abandon, izolare, manie, frica de raniri si moarte; probleme psihologice: neincredere in sine, depresie, comparare cu viata fericita a colegilor; probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalti. insomnii, enurezie, fuga de acasa, sarcini la varste mici, mutilare, consum de droguri si alcool, comportament defensiv cu minciuna;

probleme scolare: schimbari bruste in performantele scolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale; identificare cu eroi negativi.

Un lucru mai putin luat in considerare pana acum este faptul ca in randul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii, a tentativelor de suicid si ca, pe primul loc in randul cauzelor, se afla climatul familial deteriorat si slaba comunicare in cadrul familiei.

Violenta stradala Fie ca violenta stradala provine dintr-o incalcare a legalitatii, fie dintr-un atentat la bunurile moravuri, ea pare sa fie in majoritatea cazurilor, opera unor persoane provenite din paturile inferioare ale societatii. De cele mai multe ori, periferia urbana constituie o adevarata scoala a delincventei.

In gandirea comuna exista ideea ca se poate vorbi de violenta doar atunci cand se manifesta fizic. Violenta se poate manifesta la fel de bine si in plan psihologic, dar, deoarece nu lasa urme vizibele, acest tip de trauma este deseori usor de ignorat.

Orice individ poate deveni delincvent daca i se ofeaa ocazia sau daca circumstantele il indeamna spre actul infractional.Actiunea delincventei permite obtinerea anumitor avantaje mai repede si mai usor decat prin respectarea legii, ceea ce il indeamna pe individ sa comita acte anti-sociale decat sa ramana onest.

Violenta stradala cuprinde: criminalitate (furturi si crime) mai ales in metropole (90% din autori sunt barbati),vandalism-distrugeri de bunuri, scandaluri-isterie si violenta la concerte, meciuri de fotbal sau alte evenimente de masa; violenta dintre bande-confruntari violente intre bande rivale de tineri.

Cauze - Ceea ce ii determina pe unii sa exercite acte de violenta stradala sunt problemele sociale cu care se confrunta. Aici putem vorbi despre saracie, criminalitate economico-financiara, abandonul scolar, lipsa unei locuinte, lipsa unui loc de munca, traficul de persoane, consum de droguri si alcool, tensiuni si dezorganizari familiale, lipsa de afectiune, slaba supraveghere a copiilor, lipsa controlului social si manifestarea libera a bandelor de cartier. Bandele considera anumite cartiere drept "proprietatea" lor si actioneaza in acest sens impotriva intrusilor, inclusiv a politiei. O alta cauza ar fi existenta unei piete economice bazate pe traficul de narcotice, tigari, alcool si, de asemenea, comercializarea bunurilor furate.

Un alt motiv care duce la degradarea in mentalitatea omului, a respectului fata de valorile sociale si, deci, care conduce la savarsirea faptelor antisociale, este promovarea prin mass-media a acestor fapte antisociale, care deseori sunt prezentate intr-o maniera distorsionata, exagerata.

Prin actiunea de manevrare a maselor de indivizi o lipsa de apreciere fara de respectarea legilor si normelor de conduita morala si civila, deschizand astfel un culoar pentru satisfacerea dorintei de refulare a energiei negative acumulate, fapt exteriorizat prin savarsirea de fapte violente si manifestari antisociale in plina strada, indiferent de timp sau loc. Multi comit acte de violenta doar pentru amuzament, cum ar fi sa sparga geamurile magazinelor din care nu fura nimic, deteriorarea autobuzelor, murdarirea peretilor publici sau jignirea cetatenilor de pe strada.

Delincventa juvenila a detinut pana in prezent ponderea cea mai importanta, dar actuala extindere, indeosebi prin coborarea varstei infractorilor si prin antrenarea in fenomen a institutiilor scolare este fara precedent si genereaza probleme tuturor factorilor responsabili ai societatii. Pentru prevenirea violentei este foarte importanta familia, scoala si mediul social de proximitate.

Violenta colectiva in mediul penitenciar.

Acest fenomen psihosocial care are loc in penitenciar este conditionat intodeauna, de acumularea unor tensiuni in interiorul unui grup de detinuti, avand diferite cauze: atitudini noncomformiste, prezenta unora cu inadaptari marcante la mediul penitenciar, revolta penitenciara.

Luand in consideratie specificul vietii de detentie (frustrarile care privesc independenta si nevoia general umana de afectiune), deseori actele violente au rolul de descarcare afectiva, de usurare, de catharsis (prin sentimentul de implinire si satisfactie ce-l urmeaza). Micile acte agresive, de obicei trecute cu vederea, trebuie considerate ca semnale pentru aceea ce este valorizat de detinuti si incarcat de cineva: forta ,prestigiul, varsta, loialitatea, sentimentul de siguranta.

In fata unui mediu considerat ostil-mediul penitenciar-individul se simte vulnerabil, amenintat, incapabil de a face fata unor dificultati, chiar daca, obiectiv, are posibilitatea de a-l preintampina. Din aceste cauze, la detinuti iesirile agresive sunt mult mai frecvente.

In cazul manifestarilor violente ale unui detinut, si acest lucru se va petrece intotdeauna in mijlocul celorlalti (violenta de unul singur tradeaza afectiuni psihice sau simularea unor astfel de afectiuni), se poate intelege ca prin aceasta atitudine, el se izoleaza ramanand fara aparare.

Violenta colectiva in mediul penitenciar are o desfasurare fazica:

1. in urma unui incident apreciat de detinuti ca jignitor sau nedrept, se starneste in randul acestora o oarecare agitatie. Faptul se propaga din gura in gura, este deformat, ornat cu detalii ireale sau exagerate. La nucleul agitatiei se adauga noi indivizi si starea de spirit a grupului intra int-o noua faza;

2. Grupul creste, detinutii devin din ce in ce mai agitati si mai furiosi, fara a sti precis ce vor. In acest moment pozitia multimii este oscilanta si poate fi usor digerata de agresori. Influenta acestor agitatori depinde de autoritatea de care se bucura, de masura in care exprima trebuintele de baza ale grupului, si mai ales, reusesc sa formuleze clar nemultumirea de moment si cea latenta. Desi furia grupului creste, ea se mentine in aceasta faza in interiorul grupului.

3.In urmatoarea faza, agitatia multimii este in continua crestere. Cei mai tineri din grup incep sa-si manifeste violenta incercand sa-i incurajeze si sa-i distreze pe ceilalti prin fluieraturi, injurii, provocari verbale. Detinutii adulti, care reprezinta centrul de greutate al multimii, nu se manifesta si de aceea trebuie sa li se acorde maximum de atentie;

4. Ultima faza, cand grupul este in situatia de a comite acte de violenta, orice interventie verbala sau control este inutila.

1.www. politiaromana.ro

2.Tudorel Butoi ,Tratat universitar de psihologie judiciara,Editura Phobos. 2008

3.www.educativ.ro

4.Dictionar explicativ al limbii romane,Academia romana, 2007