CULTURA PARTICIPATIVA

CULTURA PARTICIPATIVA

Implicarea populatiei in actiuni de dezvoltare comunitara poate fi motivata, prin cointeresare sau prin interesul dat de apartenenta la grupul beneficiar. Cazul participarii total dezinteresate, altruiste, este unul limita, fiecare din cele trei tipuri de participare comunitara:

dezinteresata

cointeresata      implica o cultura specifica

grupala

La un nivel de maxima generalitate se poate presupune ca valorile identitare, propensiunea spre cooperare, competenta civic administrativa si abilitatile profesionale sau manageriale utile in raport cu natura proiectului comunitar au un rol esential in sustinerea culturala a participarii comunitare.

Cultura participativa pare sa fie o forma combinata de capital simbolic social si uman.

Reducerea ei la numai una din cele trei forme de capital poate avea consecinte negative pentru proiectele practice de mobilizare a participarii locale.

Implicarea voluntara in DEVCOM este rezultatul uor combinatii intre atasamentul comun, identitatea comuna, obisnuinta de a coopera intelegerea necesitatii de a coopera pentru realizarea unor bunuri publice, intelegerea drepturilor si datoriilor de cetatean si de membru a grupului local. Capacitatea de a aduce contributii specifice la efortul de grup, fie in plan managerial, fie in activitati ocupationale. Ingredientele au un dozaj de la caz la caz, de la comunitate la comunitate.

Interpretarea orientarii participative numai in functie de una dintre dimensiuni da nastere la erori specifice pe care le denumesc prin raportare la dimensiunea ce se supra estimeaza. Eroarea capitalului social pare a fi cea mai raspandita si consta in eroarea la propensiunea spre.

Eroarea capitalului uman rezida in reducerea explicatiei participarilor la factori ai capitalului uman (competente manageriale sau de natreprenoriat social).

Exagerarea rolului pe care il poate avea comportamentul civic administrativ poate fi definit ca eroare a capitalului politic.

Nu este intamplator ca preoti, medici, primari, ajung frecvent ca lideri ai DEVCOM. Prin natura experientei profesionale ei detin capacitati de mobilizare si coordonare a oamenilor. Capitalul de care dispun si pe care il mobilizeaza in DEVCOM nu este nici social si nici uman ci socio-uman. In baza acestui capital ei reusesc sa joace rolul de antreprenor social si obtin profituri de ordin politic, social sau material. Intelegerea diferitelor forme de comportament, de la cel regional la cel comunitar si cel profesional poate fi utila pentru formarea unor asteptari realiste asupra conditiilor in care pot fi activate mecanismele identitare pentru sustinerea participarii locale. Sentimentul de identitate locala este mai slab decat cel de identitate originala. Orientarile identitare comunitare sunt mai mult in mediul rural pentru persoane varstnice si un mediu de educatie relativ redus. La segmentele sociale pentru care sentimentele identitare sunt mai slabe este de asteptat o mai slaba participare comunitara pe baze strict culturale.

Formele de cointeresare de asociere a motivatiei personale cu cea pentru producerea unor bunuri publice pot fi mai eficiente in astfel de cazuri in vederea mobilizarii lor. Participarea comunitara nu se face la intamplare si are puternice identitari culturale si sociale.

Agentii comunitari care vor sa actualizeze potentialul de participare comunitara de la nivelul unei unitati teritoriale trebuie sa porneasca de la intelegerea mecanismelor ce sustin in cadrul local respectiv, orientarile participative ale populatiei. Date de sondaj, interviuri, analiza unor evenimente comunitare anterioare, simpla observare a interactiunii sociale din comunitate, toate sunt mijloace care pot duce la obiectivul mentionat.

CONSTRUIREA SPATIILOR DE PARTICIPARE COMUNITARA

Stimularea participarii comunitare si a DEVCOM este departe de a fii o stiinta, este o larga familie de practici in care arta de a gasi solutii sociale, ideologiiile si puterea sunt principalele forte structurante. Actori foarte diferiti ajung sa actioneze la fel sau construiesc diferit in domeniul DEVCOM. Este campul ingineriei sociale si al dezvoltarii sociale. Premiza ca pentru DEVCOM in Romania sunt esentiale raportarea, diversitatea practicilor din domeniu si vizarea unor modele de intelegere sau de actiune foarte diferite ca generalitate si situatie de aplicare. Numai o astfel de confruntare cu diversitatea ordonata poate duce la formarea unor practicieni capabili sa gaseasca calea spre performanta dezvoltarea comunitatilor umane prin implicarea membrilor lor.

Ideea existentei unor "retete" pentru a stimula dezvoltarea capitalului social sau pentru a aduce cetateanul in mai mare masura in spatiul public este sortit esecului.