MOBILITATEA

MOBILITATEA

Teme clasice in litetarura sociologica:

Problema metodelor generatoare de mobilitate

Problema mecanismelor generatoare de mobilitate

Variatiile mobilitatii in spatiu si in timp

Efectele poliforme ale mobilitatii

Mobilitatea poate fi intergenerationale (statutul fiului sau al fiicei fata de cel al tatalui), intragenerationala (pozitia sociala a individului la sfarsitul carierei fata de inceputul acesteia), mobilitate educativa, geografica, politica.

In istoria metodologiei mobilitatii sociale se pot distinge doua etape:

Prima etapa se refera la imprumutarea unor instrumente statistice elaborate in scopuri generale si in aplicarea lor mecanica la acest domeniu specific.

Cea de-a doua etapa este reversul celei dintai: se porneste de la specificitatea problematicii teoretice privitoare la mobilitate si se incearca crearea unor instrumente de masura si modele adaptate la aceasta. Dupa Raymond Boudon, aceasta este etapa in care cercetarea empirica si constructia teoretica devin din ce in ce mai dificil de realizat fara ajutorul matematicii.

Structuri si mecanisme generatoare de mobilitate

Mobilitatea este rezultatul unei selectii de indivizi in urma interventiei unei suite de mecanisme proprii anumitor agenti, precum familia, scoala, biserica, birocratiile, care controleaza, orienteaza, determina in mod direct pozitia indivizilor in interiorul propriei lor stratificari, si in mod indirect statutul membrilor societatii la nivel macrosocial.

In relatiile dintre mobilitate si scoala, institutia selectiva cea mai importanta din societatile industriale, motivele si locul conferit scolii sunt usor de inteles. Pe de o parte, cvasitotalitatea generatiilor tinere consacra o buna parte a vietii lor dobandirii de cunostinte teoretice si practice in cadrul scolii, pentru functionarea careia se acorda un buget foarte ridicat de la bugetul statului. Pe de alta parte, se considera ca politici educative adecvate pot atenua si elimina, la modul ideal, ponderea mostenirii sociale .

Educatia ar fi deci un mijloc de integrare si de mobilitate sociala. Rolul sistemului de invatamant se afla in miezul unor interminabile dezbateri in legatura cu societatea democratica. Se aproprie ea oare de modelul meritocratic sau ascensiunea sociala a indivizilor din clase defavorizate este mai curand un mit?

Evolutia catorva indicatori ai inegalitatilor in fata scolii

Analizand cativa indicatori importanti privind mecanismele generatoare de inegalitati in fata sansei de a invata se pot deduce 3 enunturi principale:

Cresterea intensa a efectivelor de studenti, fapt de exprima primul sens al notiunii de democratizare a invatamantului; s-a dublat in decurs de 20 de ani numarul studentilor de sex masculin proveniti din cea de-a treia patura sociala (profesiuni liberale cadre didactice).

Inegalitatea sanselor de acces la universitate, in functie de originea sociala, este foarte puternica, indiferent de data la care se observa fenomenul. Se observa o inegalitate mai mare intre studentii cu un tata de profesie liberala sau cadru didactic si studentii proveniti din clasa muncitoare.

Inegalitatea are tendinta de a descreste pentru toate paturile sociale defavorizate.

Dar originea sociala a indivizilor nu determina singura nivelul de instructie atins . Alti factori pot fi stratificarile scolare, procesele de decizie ale indivizilor sau ale familiei lor.

Nivelul de instructie si mobilitatea

Analizand efectul nivelului de instructie al indivizilor asupra statutului atins se constata:

o corelatie puternica intre nivelul de instructie atins sau diploma si statutul socio-economic;

statutul atins creste pe masura ce creste si nivelul de instructie. Astfel, din 100 de absolventi cu diploma universitara sau de scoli inalte, 82 exercita o profesiune liberala sau sunt cadre superioare. Din 100 de indivizi fara diploma, numai 0,6% ating acest statut. Deci, o persoana cu diploma universitara are 82/0,6=133 mai multe sanse de a fi cadru superior decat un muncitor , iar un individ fara diploma are 54,2/0,6=90 mai multe sanse de a fi muncitor, decat cadru superior. Aceasta corelatie exista si atunci cand se iau in considerare si alte variabile de control, cum ar fi statutul sau nivelul de instructie al tatalui.

Doua anchete americane conduse de Blau si Duncan in 1967 si cea condusa de Featherman si Hauser in 1978 au dus la concluzia ca ponderea nivelului de instructie este cu mult mai importanta daca o comparam, in explicarea statutului socio-economic, cu cea a originii sociale.

Fara indoiala, originea sociala este hotaratoare pentru diploma dobandita, dar ea nu influenteaza decat in mica masura statutul atins de fiu sau fiica. Orice societate in care doar diploma influenteaza statutul poarta denumirea de societate meritocratica.

In 1973, Boudon, printr-o analiza secundara a datelor lui Glass, efectuata in 1954, dovedeste existenta in Anglia a unei structuri meritocratice cuplata cu o structura de dominanta caracterizata prin actiunea protectoare a originii sociale, adica existenta unei ereditati sociale. Aceste doua structuri sunt prezente in toate societatile industriale dezvoltate.

Probalilitatea atingerii unui nivel social ridicat este de aproape 4 ori mai mare cand individul are un nivel de instructie crescut, comparativ cu situatia in care are un nivel scolar scazut.

Originea sociala inceteaza de a avea o influenta directa asupra statutului fiului cand se ia in considerare nivelul de instructie al acestuia, conform structurii meritocratice:

Origine sociala Nivel de instructie al fiului Statut social al fiului

Conform structurii de dominanta, originea sociala continua sa isi exercite influenta asupra statutului, chiar si cand se ia in considerare diploma:

Origine sociala      Statut social al fiului

Nivel de instructie al fiului

Ipoteza meritocratica este in mare parte verificata, chiar daca ea supraestimeaza usor mobilitatea si subestimeaza imobilitatea, mai ales in cazul agricultorilor, categorie sociala care prezinta mai multa stabilitate intergenerationala decat celelate paturi.

Paradoxal, nu se observa intotdeauna o relatie de dependenta pozitiva puternica intre nivelul de instructie al fiului in raport cu cel al tatalui si statutul social al fiului in raport cu cel al tatalui, dupa cum a aratat Anderson in 1961. Se observa ca:

-Fiii cu diploma mai inalta decat a tatalui nu sunt protejati de o mobilitate descendenta, 12% dintre ei vor trai experienta unei declasari.

-Un nivel de instructie mai putin ridicat decat al tatalui nu exclude nici un statut social identic (66%), nici chiar o pozitie mai inalta decat a tatalui (13%).

-Relatia dintre nivelul de instructie relativ si pozitia sociala relativa este mai apropiata de o independenta, decat de o dependenta maximala.

Boudon, in 1973, explica paradoxul pe baza a 3 axiome:

1.-Statutul social al tatalui determina nivelul de instructie al fiului;

2.-Nivelul de instructie nfluenteaza statutul social atins de fiu;

3.-Nu exista o adecvare intre structura educativa si structura sociala, in sensul ca prima a evoluat mai mult decat cea de-a doua.

Pornind de laThlot (1980) se poate demonstra ca paradoxul lui Anderson este generat fie de primele doua axiome (atunci cand este mai puternica relatia dintre statutul tatalui si nivelul de instructie al fiului decat aceea dintre nivelul de instructie al fiului si statutul social al acestuia, sau cand relatiile nu sunt importante) , fie doar de cea de-a treia (absenta adecvarii creeaza o dependenta slaba intre diploma relativa si mobilitatea sociala, indiferent de forta relatiilor dintre statutul tatalui si diploma sau statutul fiului).

Mobilitatea comparata

In afara lucrarii de pionierat a lui Sokorin (1927), studiile comparative au inceput dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Primele studii comparative dateaza de la mijlocul anilor cinzeci in lucrarile lui Lipset, concluzia fiind aceea ca industrializarea sporeste mobilitatea sociala si ca ratele de mobilitate ale tuturor societatilor sunt aproximativ similare. Aceasta concluzie servea la combaterea credintei conform careia Statele Unite ar constitui o societate mai deschisa decat natiunile europene.

Miller (1960), comparand intre ele mai multe tari, ajunge la aceeasi concluzie, dar face precizarea ca in functie de tipul de instrumente specifice de masurare folosit se observa diferentele intre tari.

Alte cercetari din anii 1965, 1968 si 1976 incearca sa confime aceasta teza, prin corelarea instrumentelor de masurare a mobilitatii cu alte caracteristici cum ar fi dezvoltarea economica sau industrializarea . Pare a fi onfirmata teza convergentei industriale. Nu au lipsit critici adresate acestor lucrari, acestea facand referire la comparatiile intre tari caracterizate prin etape istorice si de dezvoltare diferite si la faptul ca datele culese nu erau destinate comparatiei , fiind disparate.

Cercetari mai recente, in anii 1979, despre Franta, Anglia si Suedia, in 1980, despre Polonia si Ungaria si in 1983, despre cele 4 tari scandinave nu pot primi aceleasi obiectii, datele lor fiind bogate, comparabile, iar clasificarile lor amanuntite.

Dintre acestea cercetarea cu date complet comparabile sunt cele ale lui Poentinen, in 1983, asupra tarilor scandinave, ancheta realizata pe baza de hestionar, pe patru esantioane a 1 000 de indivizi, esantioane reprezentative pentru populatiile active din Danemarca, Finlanda, Norvegia si Suedia. Raportat la generatia tatilor, in aceste tari au avut loc schimbari structurale importante, manifestate prin:

-exodul rural a dus la industrializarea si cresterea rapida a sectorului tertiar in Finlanda, in urma transformarii structurii profesionale; o treime dintre functionari sunt de origine rurala, trecerea de la structura profesionala la alta fiind directa.

-in Danemarca si Suedia aceste transformari au fost mai lente, muncitorii de origine rurala reprezentand numai o cincime ; trecerea este tranzitata prin clasa muncitorilor pentru a deveni functionari.

Aceste schimbari structurale explica in mare masura mobilitatea sociala.

Conform concluziei esentiale la care ajunge Poentinen, structura mobilitatii sociale, in ansamblu este identica in toate cele patru tari scandinave . Chiar daca diferentele nu sunt spectaculoase, ele sunt totusi semnificative.

Evolutia mobilitatii

Una dintre preocuparile majore ale sociologilor comparatisti este aceea referitoare la crestere, scaderea sau stabilitatii mobilitatii in timp si, deasemeni, evolutia acestui fenomen in interiorul aceluiasi tip de societate.

Atat sociologii englezi (Glass-1954), cei suedezi (Carlsson-1958), cat si cercetarile americane (realizate de Jackson si Crocket - 1964 si de Blau si Duncan - 1967) sunt transversale , analizandu-se relatia dintre categoria socio-profesionala a tatalui si aceea a subiectului pe cohorte de varsta. Toti ajung la aceeasi concluzie, conform careia nu se observa nici o tendinta a mobilitatii. Ridicarea ratei de scolarizare, deci reducerea inegalitatii in fata invatamantului, nu are efect semnificativ asupra mobilitatii.

Ultima mare ancheta americana a lui Featherman si Hauser din 1978 este o replica la ancheta lui Blau si Duncan, rectificand concluzia anterioara. Ancheta a fost realizata pentru a evidentia si explica posibilele evolutii ale structuii moblitatii din Statele Unite. Datorita dimensiunii esantionului s-a reusit o descompunere a populatiei in functie de etnie, religie, cohorta de varsta sau nivel de instructie, folosind in acelasi timp mai multe categorii socio-profesionale .

Rezultate oferite de analiza datelor acestei anchete:

-S-a constatat o puternica mobilitate intre categoriile socio-profesionale de la o generatie la alta. Rata de mobilitate este mai ridicata in ancheta din 1973 decat cea din 1962;

-Mobilitatea ascendenta este mult mai mare decat cea descendenta. Mobilitatea intergenerationala ascendenta este in procentaj mai mare decat cea descendenta. Aceste rezultate contrazic afirmatia lui Blau si Duncan, conform careia mobilitatea descendenta ar fi mai puternica decat cea descendenta, eroare comisa datorita, in mare parte, unei definitii imprecise data profesiei indivizilor aflati la inceputul carierei.

-Aceasta evolutie a mobilitatii, cu tendinta clar ascendenta este totusi curbiliniara, dificultatile de insertie a tinerelor cohorte incepand la mijlocul anilor cinzeci.

-Se evidentiaza o corelatie moderata intre originea sociala si destinul social. Chiar daca forta de corelare scade (incepand cu 1930) , excluzand categoria agricultorilor, totusi tendinta se mentine.

-Toate aceste tendinte se explica in mare parte prin schimbarile structurale, existand totusi o diferenta semnificativa intre sansele de mobilitate neta.

Tendintele evidentiate de Featherman si Hauser coroboreaza teza scaderii mostenirii sociale cu importanta crescanda a criteriilor universaliste, ce se afla la baza repartizarii indivizilor intre diferitele statute sociale. Exista o tendinta a reducerii disparitatilor economice regionale, cat si a handicapurilor sociale cunoscute de negri si tarani in trecut.

Evolutia structurii profesionale

Mobilitatea este in principal o consecinta a schimbarilor structurale ale economiei pe timp indelungat. Feldman si Moore in 1962 au elaborat o teza unde afirmau ca societatile se modernizeaza cu atat mai mult cu cat ele tind sa aiba aceleasi structuri institutionale: trnzitia de la un tip de mobilitate (inrudire sau etnie) la un altul bazat pe norme si practici universaliste si meritocratice. O astfel de tranzitie este considerata a fi efectul unor cerinte ale societatii industriale (ex. productia mecanizata in uzine necesita o mana de lucru calificata ).

Comparativ cu economiile preindustriale unde calificarea profesionala se realiza in sanul familiei, odata cu introducerea marii industrii, agentul de formare si calificare devine o institutie specializata, anume sistemul de invatamant. Se trece de la tipul de stratificare sociala, in care statutul era mostenit la un altul , in care statutul este dobandit. Toate economiile moderne au inregistrat simultan o crestere disproportionata a cadrelor de conducere si functionari si o foarte puternica scadere a sectorului de productie de bunuri, cum e cazul agriculturii sau industriei.

Un alt factor determinant al mobilitatii este transformarea demografica, legata de fecunditatea diferentiala, de mortalitate si de migratie. Acest factor determina in mare parte oferta de mana de lucru pe baza careia sunt recrutati indivizii pentru a indeplini pozitii in ierarhia profesionala, lasate libere prin mortalitate, pensionare, emigrare si pozitiile create de noile tehnologii.

Exista doua forme de fecunditate diferentiala:

-cea care exista intre categoriile sociale (accelereaza mobilitatea sociala, in speta taranii)

-cea a distributiei inegale a copiilor intre familii (familiile cu numar limitat de copii maximalizeaza potentialitatile urmasilor lor, iar cele cu numar scazut de copii disperseaza aceste potentialitati, reducand sansele de reusita ale copiilor)

Concluzie: atunci cand statutul socio-economic si nivelul de instructie al parintilor ramane constant, dispare diferenta de reusita scolara dintre copiii proveniti din familii mari si mic.

Consecinte sociale si politice ale mobilitatii

Teoriticieni din sec. 19 analizeaza efectele psiologice, sociale si politice ale schimbarii sociale si nu pe cele ale mobilitatii. Cu mici exceptii tema centrala a acestei analize este promovarea sociala si efectele sale politice .

Bernstein, in 1899, critica aceasta schema de analiza iar Sombart, in 1906 face din ea unul din elementele explicative ale absentei socialismului in Statele Unite.

Sorokin, in 1927, enunta 2 consecinte posibile ale mobilitatii:

1.-Efect stabilizator, deoarece un mobil care-si considera proiectele realizate nu va fi tentat sa se revolte impotriva societatii.

2.-Mobilitatea poate slabi normele si valorile sociale, riscand sa conduca indivizii la o contestare a ordinii sociale.

Efectele mobilitatii, in afara comportamentului politic, mai pot fi: sinuciderea, bolile mentale, alegerea sotului, perceptia pe care o au indivizii despre justitia sociala si fecunditatea.

Teorii generale

Se disting 2 grupe de teorii ce incearca sa explice efectele mobilitatii asupra comportamentului:

1.Aculturatia sau socializare-resocializare - copilul, plecand de la socializarea in familie tinde sa-si schimbe statutul pentru ca aceste atitudini invatate (perceptie, gandire, simtire) sa fie compatibile cu cele ale statutului la care acceda.

Deci, mobilitatea sociala nu are efect propriu, individul urmand sa fie supus dublei influente a grupului de origine si a grupului de destinatie.

2.Mobilitatea poate duce, fie la hiperconformism, fie la o izolare sociala ce exprima tensiunile contradictorii dintre valorile clasei de origine si cele ale clasei de destinatie.

Hiperconformism = imitarea la modul caricatural a comportamentului grupului de destinatie, putand fi simetric si unidirectional

Izolarea sociala = mobilul asista la dezorganizarea relatiilor sale sociale cu cei din grupul de origine fara sa se integreze in grupul de destinatie.

Consecinte ale dezorganizarii sociale pot fi: frustrare, angajari in miscari extremiste (de stanga sau de dreapta), sau pur si simplu o retragere exprimata printr-un puternic absenteism.

Cazul comportamentului electoral si al fecunditatii     

In urma anlizelor statistice s-a demonstrat :

1.Clasa sociala de destinatie influenteaza votul mai puternic decat o face clasa sociala de origine (resocializarea este mai importanta decat socializarea).

2.Influenta mobilitatii asupra votului nu este nici regula generala nici exceptie. Interactiunea confirma totusi existenta unui dezechilibru al votului mobililor, deci teoria reproductiei politice simple nu este verificata.

3.Existenta unui efect de interactiune nu inseamna ca mobilii au in mod obligatoriu un comportament radical de dreapta sau de stanga.

Aceste concluzii nu au decat o valoare relativa.

Alte concluzii, in functie de anumite cercetari sociale (fecunditatea) au dus la elaborarea a 4 teorii:

a)mobilitatea ascendenta duce la o limitare voluntara a nasterilor - conform Mincer si Ofek - 1982; cresterea opiilor absoarbe energia si capitalul pe care parintii l-ar putea folosi pentru ameliorarea statutului lor. Mobilii descendenti ar trebui sa aiba o rata a fecunditatii inferioara celei a imobililor, in masura in care ei vor incerca sa-si recastge pozitia sociala pierduta; ar trebui dimpotriva sa ne asteptam la o rata de fecunditate a mobililor mai ridicata decat cea a imobililor.

b)teorie inversa primei, care explica fluctuatiile ratelor de fecunditate prin schimbarile statutului economic relativ, exprimat prin mobilitate. Baby-boom, pentru Easterlin, este consecinta unei cresteri a statulului economic relativ al cuplurilor aflate la varsta reproducerii (mobilitate ascendenta), in timp ce scaderea ratei de fecunditate este rezultatul unei reduceri a acestui statut (mobilitate descendenta).

c)dupa Blau si Duncan, toti mobilii (acendenti si descendenti) ar trebui sa aiba o rata de fecunditate mai ridicata decat imobilii. Mobilitatea distruge relatiile sociale stabilite si-I forteaza pe mobili sa traiasca in noi medii, nebeneficiind de sustinere din partea clasei de origine intervine sentimentul de insecuritate, iar prin fecunditate isi compenseaza izolarea sociala incercand sa iasa din ea printr-o descendenta numeroasa care la randul sau le va spori relatiile sociale.

d)este inversa celei anterioare, mobilitatea reduce fecunditatea tocmai din cauza lipsei de sustinere si a insecuritatii de care sufera mobilii.( Blau - 1956)