religie (sociologia religiei)

V. biserica, cult

Tip de comportament uman (credinte si ritualuri) referitor la fiinte, forte, puteri supranaturale. In sociologie fenomenul religios este abordat dintr-o perspectiva specifica. Nu intra in competenta sociologiei sa se pronunte asupra valorii intrinseci a unei credinte religioase sau a alteia si nici a r. ca atare. Ea analizeaza r. ca fenomen social in interactunea sa multipla cu celelalte fenomene sociale, semnificatia sociala a r.

Functiile religiei. Ca orice fenomen social si r. poate fi explicata printr-o serie de functii pe care le indeplineste intr-un context social determinat. Mai multe asemenea functii au fost invocate.

Functia cognitiva. Inca din antichitate r. a fost explicata ca o incercare de explicare a lumii, in conditiile lipsei unei cunoasteri stiintifice. Ca modalitate de cunoastere, specific r. este forma sa preteoretica, mitologica. Ea are o marcata orientare antropomorfica, proiectind caracteristicile existentei umane, prima existenta la care cunoasterea umana a avut acces, pentru explicarea tuturor celorlalte domenii ale existentei umane. In aceasta perspectiva, antropologul social englez E. B. Tylor (Primitive Culture, 1871) ofera o prima teorie sistematica, fundata pe o mare cantitate de date. Caracteristic r., considera Tylor, este ideea de suflet care a aparut din incercarea omului primitiv de a explica o serie de experiente ca aceea a viselor, transei si mortii.

Functia actionala. R. reprezinta o forma de extensie a capacitatii umane limitate de actiune. James Frazer (The Golden Bough, 1911-1915) argumenteaza ca omul primitiv a incercat sa abordeze lumea, in completarea tehnicilor sale curente, prin magie (complex de tehnici prin care omul incearca sa realizeze scopurile sale prin controlul fortelor supranaturale). R. a aparut cind omul a descoperit ca magia este ineficace. In loc sa incerce sa controleze fortele supranaturale prin descintece, formule, ritualuri, omul incearca sa induplece, sa solicite ajutorul fortelor supranaturale, subordonindu-se acestora. Functia de reducere a anxietatii. Bronislaw Malinowski (Magic Science and Religion and Other Essays, 1948) argumenteaza ca magia si r. sint instrumente de reducere a anxietatii in situatiile care depasesc posibilitatile efective de control. R. reprezinta o "sacralizare a crizelor vietii umane'. Ea nu este o incercare de explicare a lumii, ci un raspuns la tragediile vietii umane, la conflictul dintre proiectele umane si realitati.

Functii sociale. Emil Durkheim (Les formes elementaires de la vie religieuse, 1912) argumenteaza ca functia religiei este de a afirma superioritatea morala a societatii asupra membrilor sai, mentinind astfel solidaritatea societatii. Dumnezeul clanului nu este altceva decit clanul insusi. In r. "societatea se sacralizeaza pe ea insasi'. A. R. Radcliffe-Brown (The Andaman Islanders, 1922), spre deosebire de Malinowski, argumenteaza ca r. are in primul rind o functie sociala, contribuind la mentinerea ordinii sociale. Riturile religioase cel mai adesea nu sint reductoare de incertitudine si anxietate ci, dimpotriva, generatoare de anxietate in jurul evenimentelor importante sociale, asigurind astfel o integrare sociala mai eficace a individului. Pe aceeasi linie se inscriu si interpretarile ecologiste ate r.

Cercetarile din antropologia culturala indica faptul ca numeroase tabuuri si prescriptii religioase trebuie interpretate ca modalitati de adaptare a colectivitatilor umane la ecosistemul din care fac parte: interzicerea consumului carnii de vaca in r. hindusa, de exemplu, este o solutie adaptativa eficace la conditiile ecosistemului comunitatilor indiene. In general, teoriile r. elaborate de antropologii sociali si culturali au in vedere societatile arhaice. Societatile complexe actuale pun insa probleme relativ diferite.

O explicatie distincta asupra r. in societatile stratificate social o gasim in lucrarile lui K. Marx si F. Engels. Pe de o parte, r. reprezinta un protest impotriva lumii alienante, dar un protest neputincios (r. indeplineste in acest sens o functie compensatorie, facind tolerabila lumea reala in speranta intr-o compensatie in lumea de dupa moarte), pe de alta parte, tocmai pentru ca ea reprezinta o forma eficace de compensare iluzorie a unei vieti inacceptabile, reprezinta un puternic instrument utilizat de clasele dominante pentru a mentine organizarea sociala care le favorizeaza (Contributii la critica filozofiei hegeliene a dreptului. Introducere, 1844). Faimoasa expresie "r. este opium pentru popor' trebuie inteleasa in acest context: marxismul considera r. ca un mijloc de reactie compensatorie, iar nu unul activ, practic, transformator, la o stare social-umana insatisfacatoare.

F. Engels adauga inca o idee: cresterea complexitatii sociale, trecerea de la societatile arhaice la societatile fundate pe proprietatea privata, desi este asociata cu o crestere sensibila a controlului uman asupra naturii, este caracterizata prin declansarea unor complexe forte si procese sociale neinteligibile si incontrolabile care se intorc adesea impotriva omului. R. devine o reactie umana compensatorie tot mai marcat legata de aceasta noua sursa de anxietate Anti-Duhring, 1878).

Studiile actuale indica faptul ca r. reprezinta un instrument important al constituirii si prezervarii identitatii unor comunitati etnice sau chiar a unor comunitati constituite exclusiv prin aderenta la o credinta r. Ea a reprezentat foarte adesea un liant al vietii sociale, un instrument spiritual si institutional al cresterii coeziunii sociale si al mobilizarii resurselor in vederea unei mai bune adaptari la mediul schimbat sau al dezvoltarii sociale. De exemplu, miscarile religioase care au facilitat transformarea comunitatilor arhaice intrate in criza si adaptarea lor la noul context social: miscari nativiste (R. Linton) sau miscari revitaliste (A. F. C. Wallace). Uneori diferentele dintre optiunile religioase pot sa accentueze tensiunile si conflictele din sinul unei comunitati.

♦ Sociografia religiilor. Un efort considerabil a fost investit in descrierea sistematica a sistemelor religioase: doctrine, rituri si practici, institutii religioase.

♦ Relatia dintre r. si procesele social-politice. Max Weber ofera o analiza celebra asupra influentei eticii religioase (protestantismul) asupra genezei capitalismului (Etica protestanta si spiritul capitalismului).

♦ Evolutia religiilor. In cadrul evolutionismului secolului XIX se pot gasi multe teorii privind evolutia r. E. B. Tylor argumenta urmatoarea secventa: animism, politeism, monoteism. Leslie White (The Evolution of Culture, 1959) argumenteaza ideea ca exista o relatie strinsa intre evolutia societatii si evolutia r. Populatiile de vinatori si culegatori au zei zoomorfi, sau zei reprezentind fenomene naturale, in timp ce populatiile producatoare de hrana, agricole, dezvolta un panteon de zei antropomorfi. In statele imperiale, expansive, zeii servesc ca instrumente sacre ale imperialismului.

In ultimul timp, multe studii sint dedicate factorilor care influenteaza starea de religiozitate si de revigorare a unor miscari religioase, cum sint miscarile fundamentaliste.  E.Z.