habitus

V. cultura, educatie, socializare

(lat. habitus, "conditie, caracter')

Mod personal sau generic de a fi, de a gindi, a actiona sau reactiona in conformitate cu valorile, normele sau principiile reprezentative sau dominante intr-o cultura sau intr-un sistem social. Produs al culturalizarii sau socializarii, in special ai educatiei scolare, h. asigura atit integrarea sociala, cit si reproducerea principiilor si valorilor dominante.

Concept central in teoria reproductiei culturale si in cercetarile de sociologia culturii si de etnologie dezvoltate de sociologul francez contemporan Pierre Bourdieu. In conceptia sa, h. este o formatie durabila, transpozabila si exhausiva produsa prin interiorizarea principiilor unui arbitrar cultural, adica a unui ansamblu de cunostinte si valori selectate de clasa dominanta, in conformitate cu propriile interese, din capitalul cultural al unei societati si activat de munca pedagogica. H. se manifesta prin scheme de perceptie, de gindire, de apreciere si de actiune, partial sau integral identice ia toti membrii unei clase sau categorii sociale, contribuind astfel la productia si reproductia integrarii intelectuale si a integrarii morale a acesteia. Identitatea extinsa a h. este o realizare, dar si o aspiratie, in masura in care exprima gradul de realizare culturala sau de competenta sociala legitima prin care un grup sau o clasa recunosc omul realizat. L.V.