Indicatorii sociali, repere pentru politica sociala in Romania

Indicatorii sociali, repere pentru

politica sociala in Romania.

Problemele si subiectele de preocupare pentru politica sociala in Romania reprezinta obiectivul acestui curs. Aceasta presupune o informatie adecvata si analize de anvergura. Dar, sistemul informational disponibil pe probleme sociale este limitat, fragmentar, acoperind neuniform diferitele segmente ale vietii sociale. O alta problema este calitatea informatiei. Cei mai multi dintre indicatorii sociali disponibili reflecta media. Indicatorii medii au o anumita semnificatie; ei ascund insa, mari discrepante in interiorul sistemului social. Dezagregarile sunt putine, iar rezultatele calculelor devin disponibile cu mare intarziere, astfel incat fenomene evidente nu pot fi analizate din lipsa de informatie. De aici, necesitatea lansarii unui program tehnic de indicatori sociali, care sa finalizeze cu un compendium de indicatori.

In selectia indicatorilor s-au avut in vedere urmatoarele:

racordarea indicatorilor la problemele sociale majore ale Romaniei in aceasta perioada;

disponibilitatea datelor;

relevanta lor pentru politica sociala, in special cei care reflecta o stare precara a unui fenomen sau proces social si / sau o degradare semnificativa in ultima perioada.

Selectia si gruparea indicatorilor s-au facut in ideea caracterizarii fenomenelor si proceselor sociale specifice, pe domenii, dupa cum urmeaza:

Populatie.

a) Populatie si fenomene demografice. Pentru domeniul "populatie", Romania dispune de o statistica elaborata. Sursa de date cea mai recenta si cuprinzatoare este recensamantul populatiei si locuintelor din 7 ianuarie 1992. Conform acestuia, populatia Romaniei este de 22.810.035 locuitori.

La inceputul anilor '90 se semnaleaza unele evolutii demografice cu caracter negativ si cu impact major pentru politica sociala in perspectiva. Cauzele principale ale acestei evolutii au fost:

scaderea drastica a natalitatii;

nivelul inalt al mortalitatii generale;

emigrarea;

multe familii tinere nu doresc sa aiba copii sau doresc doar 1-2 copii.

Evolutiile in structura pe varste a populatiei arata:

instalarea unui proces de imbatranire; o consecinta a acestui proces este cresterea ratei de dependenta care este un factor de impovarare a populatiei active, in special al salariatilor;

cresterea presiunilor economice exercitate de cerintele tot mai inalte determinate pe de o parte de rata inalta a somajului, iar pe de alta parte, de varsta scazuta de pensionare.

Indicatorii referitori la structura populatiei pe familii si gospodarii permit relevarea unor probleme grave ale nivelului de trai al unor familii. In acest sens indicatorii referitori la numarul si distributia populatiei dupa: marimea familiilor monoparentale si a familiilor cu multi copii, in urban si rural, caracteristicile locuintelor, etc.

b) Asezari umane si conditii de locuit. Principala problema sociala legata de modificarea structurii populatiei pe medii si de distributia populatiei urbane pe orase este aceea a accesului la o locuinta si a confortului locuintei.

Problema accesului la o locuinta s-a acutizat. Resursele scazute ale populatiei, in special ale tinerilor, atentioneaza asupra necesitatii lansarii unui program de constructii de locuinte sociale si de sustinere financiara a unor categorii de populatie in scopul solutionarii adecvate a accesului la o locuinta.

Probleme foarte mari exista si in legatura cu dezvoltarea infrastructurii de tip urban, strazi si drumuri asfaltate, servicii de transport de calatori, servicii de canalizare, salubritate, etc.

Sanatate.

Analiza evolutiei indicatorilor disponibili privind starea de sanatate a populatiei in Romania in ultima perioada sugereaza urmatoarele aspecte:

rata mortalitatii infantile se mentine la un nivel foarte inalt;

nivelul inalt al mortalitatii la grupa de varsta 45-59 ani;

rata mortalitatii barbatilor (din aceasta categorie de varsta) de peste doua ori mai mare decat in cazul femeilor.

Mortalitatea pe cauze semnaleaza cresterea alarmanta a deceselor din cauza tuberculozei, a aparatului circulator, a tumorilor, etc.

Indicatorii referitori la serviciile de sanatate si resursele de care dispune sectorul sanitar pun in evidenta unele aspecte legate de nevoia de perfectionare a activitatii in interiorul sectorului sanitar si de o mai buna jonctiune a acesteia cu factorii exteriori sistemului sanitar. O scadere continua si dramatica a inregistrat asistenta medicala de urgenta. Una din cauzele declinului in acest segment al asistentei medicale ar putea fi legata de scaderea numarului de ambulante.

O alta grupa de indicatori este aceea care se refera la nutritie, dupa cum urmeaza:

disponibilul de calorii si proteine pe locuitor si zi, ca procent din cerintele minime per capita;

ponderea populatiei care inregistreaza un consum per capita sub nivelul cerintelor, pe grupe de varsta si sex, medii;

importul net de alimente, ca procent din consumul alimentar;

ponderea copiilor nou-nascuti;

ponderea persoanelor sub- si supraponderale in totalul populatiei;

consumul de tutun si alcool pe locuitor.

Invatamant.

Statistica invatamantului din tara noastra ofera o baza informationala bogata privind diferitele aspecte ce caracterizeaza acest domeniu. Pentru o buna organizare a informatiei este necesar mai intai sa se faca distinctie intre educatia tineretului si educatia adultilor. Educatia scolara este intreaga filiera de educatie in timpul copilariei si adolescentei. Educatia adultilor este legata direct de persoanele ocupate. Ponderea cea mai mare o detine insa activitatea scolara a tineretului si, ca atare, indicatorii statistici ai invatamantului se concentreaza asupra acestei parti.

Un fapt ce atrage atentia este acela al abandonului scolar fapt ce atrage dupa sine un fenomen dureros: cresterea analfabetismului. Un alt fenomen este scaderea drastica a numarului de elevi in invatamantul secundar, in cel liceal in special. In schimb, dupa 1990 a luat amploare invatamantul superior.

Cele doua tendinte contrare ale ratei de inrolare scolara, in primele trepte ale invatamantului (primar, gimnazial si liceal), pe de o parte, si in cel superior, pe de alta parte, atentioneaza asupra germenilor unor diferentieri si respectiv stratificari ale populatiei din punctul de vedere al accesibilitatii la pregatirea generala si profesionala a populatiei tinere si al posibilitatilor de adaptare la cerintele pietei de munca si al posibilitatilor de a obtine resurse rezonabile pentru satisfacerea nevoilor de trai.

O a doua grupa de probleme se refera la cele sugerate de indicatorii cu privire la resursele alocate invatamantului si utilizarea lor. In conditiile concrete de evolutie a intregului complex economico-social, se constata o anumita "relaxare" in ceea ce priveste alocarea si mai ales utilizarea resurselor disponibile. Numarul de elevi ce revin in medie la un cadru didactic in invatamantul primar, gimnazial si liceal a scazut substantial, iar in invatamantul superior s-a inregistrat aceeasi tendinta dar mai putin accentuata.

Venituri.

Sub impactul inflatiei si al masurilor de control al cresterii veniturilor nominale realizat prin politica salariala si formulele de indexare, veniturile reale au scazut pentru toate categoriile de populatie. Astfel, salariul mediu si pensia medie de asigurari sociale au ajuns in 1993, in termeni reali, la mai putin de doua treimi din valoarea realizata in 1989.

In decembrie 1993, salariul mediu a ajuns la aproape jumatate din valoarea reala a lunii octombrie 1990. Mult mai rapid a scazut puterea de cumparare a veniturilor mici. Salariul minim pe economie avea in decembrie 1993 o valoare reala de aproximativ o treime din cea inregistrata in octombrie 1990; alocatiile pentru doi copii reprezentau o patrime; alocatiile pentru trei copii, o cincime.

Consumul populatiei.

Indicatorii disponibili pentru relevarea evolutiilor in acest domeniu al consumului populatiei pun in evidenta o serie de aspecte importante pentru caracterizarea starii si evolutiei sociale dupa 1989, consumul populatiei cumuland multe din consecintele evolutiilor din domeniul economic, ale masurilor de natura sociala, ale inertiilor comportamentale, etc.

In conditiile declinului economic accentuat din aceasta perioada, inclusiv in ramurile producatoare de bunuri si servicii de consum, ale caderii puterii de cumparare a veniturilor, incepand cu 1991 a avut loc o scadere a volumului fizic si o deteriorare a structurii consumului populatiei.

In anul 1990, consumul principalelor produse alimentare in expresie naturala a inregistrat o crestere comparativ cu 1989; in 1991 si 1992 a urmat insa o scadere substantiala, comparativ cu 1990, la toate grupele de alimente valoroase din punct de vedere nutritiv. Consecinta a fost scaderea consumului zilnic de calorii si proteine.

Indicatorii referitori la inzestrarea populatiei cu bunuri de folosinta indelungata arata o stagnare sau o crestere usoara a inzestrarii cu unele bunuri: aparate radio, televizoare, autoturisme. Modificarile pozitive in acest segment al consumului pot fi o rezultanta a unui cumul de factori: o crestere a veniturilor populatiei in anul 1990, o imbunatatire a ofertei cu astfel de bunuri, "fuga de bani" in conditiile inflatiei si orientarea spre cumpararea de bunuri cu durata mare de folosinta, etc.

Un indicator cu o semnificatie aparte este cel referitor la ponderea cheltuielilor alimentare in totalul cheltuielilor de consum ale familiilor. In prezent, in Romania consumul alimentar absoarbe, in medie, mai mult de jumatate din totalul cheltuielilor de consum. Aceasta, in conditiile in care nivelul consumului alimentar este departe de valorile care caracterizeaza zona de saturatie, ceea ce arata volumul mare al nevoilor de consum nesatisfacute, atat de bunuri alimentare, cat si de bunuri nealimentare si servicii. Ponderea mare a cheltuielilor pentru consumul alimentar reflecta si faptul ca, din resursele disponibile, familiilor le ramane foarte putin pentru cumpararea produselor nealimentare si pentru plata serviciilor; din aceste ultime categorii se cumpara, in principal, cele care sunt indispensabile in consum (energie electrica, termica, gaze, transport, etc.), cumpararea altor produse fiind amanata.

O remarca trebuie facuta si in legatura cu faptul ca a crescut ponderea autoconsumului in totalul cheltuielilor de consum alimentar, ceea ce semnifica doua lucruri:

faptul ca nevoile alimentare nu sunt satisfacute, la un nivel apropiat zonei de saturatie, face ca populatia sa-si orienteze prioritar resursele sale de consum spre alimentatie;

in conditiile inflatiei accentuate s-a constatat o intoarcere spre consumul de produse obtinute in gospodaria personala, exprimand practicarea unei agriculturi de subzistenta si constrangeri in formarea relatiilor de piata.

Indicatorii sociali prezentati arata o degradare puternica, in ultimii ani, a parametrilor care caracterizeaza nivelul de trai al populatiei, starea sociala in general. Ei pun in evidenta principalele probleme sociale, unele mostenite si accentuate in ultima perioada, altele nou aparute.

Intre cele mai grave, cu implicatii asupra traiului curent al majoritatii populatiei, sunt cele care privesc:

a)      gradul relativ scazut de satisfacere a nevoilor fundamentale legate de alimentatie, locuinta, dotare cu bunuri cu durata medie si indelungata de utilizare;

b)      scaderea continua a puterii de cumparare a veniturilor banesti, una din cauzele principale care conduc la inrautatirea conditiilor de trai;

o inrautatire a indicatorilor care conditioneaza calitatea capitalului uman in perspectiva.