Interviul sociologic

Tehnici de interviu sociologic

1. Interviul structurat sau directiv

O lista de intrebari precisa, a caror formulare si ordine sunt prestabilite.

- serveste uneori ca substitut al chestionarului. Datorita faptului ca ofera contactul personal, discutia directiva este mai atragatoare decat chestionarul, cu o rata mai mare de raspuns.

- este de preferat chestionarului cand dorim sa verificam cum inteleg participantii intrebarile ce le sunt puse.

- se alege acesta tehnica daca tematica este foarte precisa, operationale la un nivel ridicat si daca indicatorii diferitelor variabile au fost deja validate anterior.

- va fi preferabila altor metode de interviu atunci cand intervievatorii de care dispunem le lipseste experienta.

2. interviul semistructurat

- probabil cea mai utilizata tehnica de interviu in cercetare ;se situeaza la mijloc intre dicutiile standardizate si cele non-directive;

intervievatorul dispune de un ghid structurat in functie de fluxul conversational si al reactiilor interlocutorului;

rolul intervievatorului va fi acela de a focaliza discutia pe tematicile studiate, punand intebari adecvate in momente precise.

3. interviul liber sau non-directiv

doar tematica serveste doar ghid "a priori". Cele ce vor orienta atitudinile si intrebarile acestuiavor fi mai mult dinamica interactiunii si fluxul conversational.

Totusi cercetatorul trebuie:

- sa formuleze si sa descrie problematica pe care o va investiga;

- tipul optim de actiune ce trebuie stabilit in cursul interviului (rolul de intervievator si de intervievat, spatiul acordat afectivitatii);

- sa reflecteze asupra genului de informatii pe care va trebui sa le obtina de la interlocutor.

4. Discutia exploratorie

- tehnica utilizata pentru a completa lectura facuta in legatura cu o tema de cercetare;

se adreseaza expertilor in domeniu, actorilor vizati de publicul tinta si unor persoane din publicu tinta;

scopul: spre un nou chestionar si spre descoperirea de saspecte ale problematicii ignorate pana acum.

Pregatirea ghidului de interviu

Ghidul de interviu - un instrument capabil sa produca toate informatiile necesare pentru a testa ipotezele cercetarii.

1. partea introductiva prealabila a interviului
2. cea consacrata elementelor de descriere a participantului
3. criteriile includerii in esantion
4. lista intrebarilor

Partea introductiva - cruciala determina motivatia initiala a subiectului de a participa la discutie; sa confere incredere; sa prezinte:

- intervievatorul si comanditarul cercetarii;

- tipul de informatie ce urmeaza a fi obtinut si scopul ei;

- expliciteze conditiile interviului - confidentialitate, consimtamant liber, denato??

- Descrie beneficiile pentru participanti;

- Sa ceara permisiunea de a trece la intervievae.

Elemente descriptive - sa-si dea seama daca interlocutorul respecta criteriile de includere in esantion. Astfel, reia o serie de intrebari descriptive care sa reia caracteristicile necesare participarii.

Pregatirea materialului

Sarcini: redactarea intrebarilor;

- aranjarea intr-un ghid de interviu.

Scopul redactarii: circumscrierea continuturilor pertinente pentru obiectivele cercetarii;

Utilizarea unui limbaj clar si purtator de sens pentru populatia tinta?

Formele de prezentare care sa maximizeze validitatea si viabilitatea raspunsurilor.

Aranjarea intebarilor trebuie sa asigure un flux conversantional si reducerea ezitarii in privinta ordinii intrebarilor.

Elaborarea ansamblului intrebarilor

Criterii

fluxul conversational - fraze de tranzitie. Am vorbit de, haideti sa vorbim si despre"

ordinea intrebarilor

Efecte legate de ordinea intrebarilor

1. efectul de consistenta - interviul cand face corelarea raspunsului cu ce a raspuns anterior; nevoia de redefinire a nivelului;
2. efectul de oboseala - timpul este prea lung si i-a epuizat concentrarea;
3. efectul de redundanta - ideea ca intrebarea se repeta.

Criterii privind organizarea intrebarilor

1. sa inceapa cu intrebari la care se poate raspunde umar si sa reflecte obiectul cercetarii;
2. sa plaseze intrebarile complexe/sensibile dupa ce s- a stabilit raportul de incredere, dar inainte sa oboseasca;
3. sa ordoneze intrebarile logic, sa aiba sens pentru intervievat;
4. gruparea intrebarilor pe teme;
5. in tema sa se mearga de la general la particular;
6. sa utilizeze comentarii de tranzitie.

Etapele realizarii unui interviu

Contactul initial :obiective - motivarea interlocutorului ,sa aiba incredere pentru a raspunde onest (onest, confidential); sa contracareze un eventual refuz; sa contracareze eventuale intrebari.

- Intrebarile descriptive - rolul de a verifica daca intzervievatul este persoana necesara cercetarii.

Continutul interviului . Misiunea intervivatorului se va limita la:

Reformularea intebarilor, fara a pierde sensul;

Reorientarea respondentului daca se pierde in vreo digresiune??;

Discutia motivarii interlocutorului si mentionerea atentiei la un nivel optim;

Atentie: sa nu-si manifeste acordul sau dezacordul pentru a nu perturba intreaga discutie.

Sfarsitul interviului: multumirea, evitarea disconfortului pe tema lui?

Codarea informatiilor - suport audio, video.

Atitudinea generala a intervievatorului : neutralitate, empatie, non-directivitate

atitudine binevoitoare fata de interlocutor;

registrul verbal, tonul optim ce trebuie adoptat va imbina simultan respectul si modestia, inspirand siguranta; evitarea exprimarii laconice;

Stilul - deschidere - intervievatul se exprima in proprile categorii mentale

Abtinere de la orice comentariu, stapanirea respiratiei, mimica.

Registrul non-verbal:       - distanta optima 1 m;

Atent la atitudinea si pozitie in raport cu persoana intervievata; jos despartiti de o masa sau birou, bratele pe masa, usor apecat in fata pentru a da impresia de atentie .