Stratificare sociala. Structura sociala.

Stratificare sociala. Structura sociala.

Stratificarea sociala este universala si omniprezenta. Ea caracterizeaza atat societatile primitive, aparent cele mai simple si mai omogene, cat si sistemele sociale cele mai diferentiate si eterogene. Toate sunt alcatuite din diviziuni verticale, intemeiate fie pe sex, varsta sau structura de rudenie, fie pe bogatie materiala, putere sau prestigiu. Toate sectoarele activitatii umane sunt stratificate : diferentele de salariu, sursa de venit sau patrimoniul ; eterogenitatea religioasa a unei societati, intensitatea practicilor de cult in viata coreligionarilor ; distributia puterii politice intre grupuri sau indivizi, proximitatea in raport cu centrele de decizie ; gradul de angajare partizana, modurile de consum al bunurilor materiale sau simbolice, stilurile de viata etc. "Exista stratificare", accentueaza M.Cherkaoui, "din momentul in care exista diferentiere, integrare, ierarhizare, inegalitate sau conflict intre elementele constitutive ale unui grup" (1992/1997, 111).

Nu exista nici un tratat, speculatii sau simple consideratii asupra societatilor umane, de la presocratici pana in secolul al XVIII-lea, care sa nu il puna in discutie. Cu toate acestea, studiul stratificarii este foarte recent. Daca parintii fondatori ai sociologiei - K.Marx si M.Weber - au acordat o atentie deosebita fenomenului stratificarii sociale, doar in anii '40 ai secolului al XX-lea asistam la dezvoltarea unor cercetari empirice.

In sociologie se disting patru etape logice in constructia teoriilor stratificarii. Prima etapa - cea prestiintifica - incearca sa gaseasca temeiul stratificarii in natura sau intr-o transcendenta. (in "Politica", Aristotel gaseste in natura temeiul inegalitatii si superioritatii oamenilor liberi fata de sclavi, a barbatului fata de femeie, a grecilor fata de barbari.) In a doua etapa, teoriile stratificarii isi pun problema originii imanente a inegalitatii. A treia etapa reprezinta evidentierea proceselor sociale aflate la temelia stratificarii sociale. In sfarsit, ultima etapa este o incercare de sinteza a problematicilor precedente pe baza unor concepte psiho-sociologice considerate elementare si fundamentale. Inainte de a analiza principalele teorii ale stratificarii este necesare sa identificam componentele structurii sociale si sa distingem sistemele de stratificare de baza care s-au cristalizat in evolutia umanitatii.

In determinarea structurii sociale se porneste de la identificarea componentelor sistemului social. Se au in vedere :

a)- Populatia (cu distributiile caracteristice de sex, varsta, etc.) care convietuieste in cadrul unei comunitati umane globale ;

b)- Natiunea (inclusiv minoritatile nationale) organizata intr-o comunitate statala ;

c)- Familia, ca grup social comunitar specific ;

d)- Colectivitatile teritoriale : satul, orasul.

e)- Clasele, categoriile si grupurile sociale.

f)- Categoriile ocupationale si profesionale.

In functie de dispunerea elementelor componente si a subdiviziunilor acestora pe orizontala si/sau pe verticala spatiului social, se pot delimita diverse procese de stratificare mai mult sau mai putin accentuate, unele dintre ele, cum ar fi venitul si puterea, afectand in mod decisiv viata oamenilor (apud I.Mihailescu, ed.cit., 624). I.Mihailescu subliniaza ca, pe langa structurile functionale apar si evolueaza forme de structurare sociala disfunctionale, parazitare. Din prima categorie, a structurilor functionale sunt de retinut :

a)- comunitatile umane (natiune, familie, colectivitati teritoriale) care isi au intemeierea in nevoia funciara a omului de a trai impreuna cu semenii sai, ceea ce ii determina sa dezvolte forme specifice de viata colectiva (unitati sociale) ;

b)- clasele si categoriile sociale ;

c)- sistemul de stratificare ca rezultat al caracteristicilor formelor de productie ;

d)- categoriile ocupationale si profesionale ca rezultat al diviziunii sociale a muncii.

Pentru A.Giddens, stratificarea sociala este inteleasa drept "inegalitati structurale intre diverse grupuri de oameni" (1997/2001, 264). Sociologul britanic compara stratificarea sociala cu stratificarea geologica de roca a pamantului : "se poate considera ca societatile sunt alcatuite din mai multe straturi, intr-o ierarhie, cele mai favorizate aflandu-se in varf, iar cele mai putin privilegiate in partea de jos" (ibidem). Giddens distinge patru sisteme de stratificare de baza : sclavia, casta, starea si clasa.

a)- Sclavia reprezinta forma extrema de inegalitate in care unii indivizi sunt, literalmente, proprietatea altora. In Atena antica, pozitia sclavilor era apropiata de cea a unui servitor : ei ocupau multe posturi unele de mare responsabilitate. Existau sclavi alfabetizati care lucrau fie ca administratori ai guvernului, fie ca mestesugari. Erau insa exclusi din pozitiile politice si militare.

In Roma, pentru ca grupurilor conducatoare nu le placea sa faca negot, sclavii erau cei care desfasurau activitati de comert, ajungand uneori bogati si la randul lor, chiar proprietari de sclavi. Existau insa si sclavi care lucrau in mine sau pe plantatii. Aici, sistemele de munca fortata pentru sclavi au cunoscut tendinte instabile, o eficienta a muncii putand fi obtinuta numai in conditiile in care se intrebuintau metodele brutale de pedepsire.

Cel mai raspandit sistem de comert cu sclavi din istoria omenirii a fost cel practicat de puterile occidentale in secolul al XIX-lea. In S.U.A., America de Sud si Insulele Antile, sclavii erau folositi in majoritatea lor, ca muncitori pe plantatie si ca slugi in casa. Ca institutie formala, sclavia a fost eradicata

b)- Casta are ca etimologie portughezul "casta" care inseamna "rasa" sau "rasa pura". In acest sens, conceptul de casa a fost aplicat africii de Sud (unde, mentinandu-se pana de curand segregatia intre negri si albi, casatoria mixta sau contactul sexual intre ei erau interzise prin lege). De asemenea, in S.U.A., odata cu abolirea sclaviei, gradul de separare intre negri si albi a ramas atat de puternic incat populatia a utilizat termenul de "casta" pentru a se referi la sistemul de stratificare.

Insa cel mai mult, termenul de casta este asociat cu culturile Indiei. Sistemul de caste din India este strans legat de credinta hindusa in renastere : se crede ca indivizii care nu reusesc sa respecte ritualurile si indatoririle castei lor vor renaste intr-o pozitie inferioara in urmatoarea reincarnare. In India exista o varietate de cuvinte care se refera la aspectele castei. Doi termeni sunt utilizati mai frecvent : Jati si Varna. "Jati" sunt grupurile definite din punct de vedere local in cadrul carora sunt organizate rangurile castei. "Varna" este alcatuita din patru categorii, fiecare ocupand o anumita pozitie din punct de vedere al onoarei sociale. Brahmanii apartin celei mai inalte varna, ei au cea mai elevata conditie de puritate. Sub cele patru categorii ale varna se situeaza persoanele "ce nu trebuie atinse", adica persoanele impure carora le este ingaduit contactul cu animalele sau cu substantele socotite impure.

c)- Starile s-au dezvoltat in Europa in Epoca Feudala in tarile unde exista o aristocratie traditionala bazata pe ascendenta nobiliara. Starile existau insa si in imperiile centralizate din China si Japonia, aici fiind organizate pe baza nationala (iar diferentele de stari fiind justificate de credintele religioase).

In sistemele feudale europene, starile erau strans legate de comunitatea senioriala locala, ele formand un sistem de stratificare locala (nu nationala). Astfel, starile feudale constau din paturi sociale cu obligatii si drepturi diferite ale unora fata de ceilalti, unele dintre aceste diferente fiind stabilite prin lege. S-au cristalizat trei stari sociale in feudalismul european. Starea cea mai inalta era alcatuita din aristocratie - patura nobiliara -, proprietarii care nu detineau titluri de noblete si din oamenii instruiti. O a doua stare era reprezentata de cler. Acesta prezenta privilegii distincte. "Starea a treia" includea oamenii de rand, taranii liberi, negustorii, mestesugarii, dar si serbii (robii sau iobagii).

Giddens atrage atentia ca, daca in cazul castelor nu era permisa mobilitatea sociala, in ceea ce priveste starile, erau tolerate, intr-un anumit grad, casatoriile mixte si mobilitatea individuala intre stari. De exemplu, pentru a li se rasplati serviciile aduse monarhului, negustorii isi puteau cumpara titluri, iar oamenii de rand puteau fi facuti cavaleri. Astazi, titlurile ereditare sunt inca recunoscute in Marea Britanie.

d)- Clasa, ca sistem, se deosebeste de sclavie, caste sau stari prin urmatoarele caracteristici :

1)- Sistemele de clasa "sunt in mod tipic mai fluide decat alte tipuri de stratificare, iar granitele dintre clase nu sunt riguros delimitate" (p.267). Nu exista restrictii formale referitoare la casatoriile intre persoane apartinand unor clase diferite. Calitatea de membru intr-o clasa nu se bazeaza deci pe unele prevederi legale, religioase sau cutumiare (ca in cazul celorlalte trei sisteme de stratificare sociala).

2)- Clasa unui individ este nu numai "innascuta", data la nastere, ci mai ales "dobandita". Mobilitatea sociala este un fenomen frecvent in cadrul sistemului de stratificare bazat pe clase sociale (prin mobilitate sociala intelegand miscarea in sus si in jos in cadrul structurii de clasa).

3)- Clasele depind de deosebirile economice intre gruparile de indivizi, intelese ca "inegalitati in privinta posesiunii si controlului resurselor materiale" (ibidem).

4)- Sistemele de clasa functioneaza in principal "prin intermediul unor legaturi la scara mare de tip personal". Deosebirile de clasa, spune Giddens, constau, in principal, in inegalitatile de proba si in conditiile de munca. Acestea ii afecteaza pe toti cei aflati in categorii ocupationale specifice, ca urmare a circumstantelor economice care tin de economie in ansamblu. In concluzie, clasa poate fi definita "drept o grupare la scara mare de oameni care impartasesc resurse economice comune, ce influenteaza puternic stilul de viata pe care au posibilitatea sa-l duca" (ibidem).

Temeiurile principale ale deosebirilor de clasa sunt posesiunea averii si pozitia sociala. In societatile occidentale s-au cristalizat trei clase principale : clasa de sus care include bogatii, patronii si industriasii, persoanele cu cele mai inalte functii executive si pe cei care poseda sau controleaza in mod direct resursele de productie ; clasa de mijloc include majoritatea profesionistilor si a "gulerelor albe" ; clasa muncitoare care cuprinde "gulerele albastre" si slujbele manuale