METODE DE CERCETARE SOCIOLOGICA

METODE DE CERCETARE SOCIOLOGICA

CONCEPTE DE BAZA

metode de cercetare

O Problemele care ii preocupa pe sociologi, in teoretizarile si cercetarile lor, sunt deseori similare cu cele care ingrijoreaza pe multi. Care sunt circumstantele in care traiesc grupurile minoritare? Cum poate exista foametea in masa, intr-o lume care este cu mult mai bogata decat a fost vreodata? Ce efecte va avea asupra existentei noastre folosirea sporita a tehnologiei informatiei? Oare familia ca institutie incepe sa se dezintegreze? Sociologii incearca sa ofere raspunsuri la aceste probleme si la multe altele, insa descoperirile lor nu sunt definitive. Cu toate acestea, scopul teoretizarii si al cercetarii sociologice este intotdeauna acela de a se desprinde de maniera speculativa, in care persoane obisnuite abordeaza astfel de probleme. Activitatea sociologica incearca sa formuleze intrebarile cat se poate de precis si cauta sa adune dovezi faptice, inainte de a ajunge la concluzii. Pentru a atinge aceste scopuri, trebuie sa cunoastem cele mai utile METODE DE CERCETARE, care pot fi aplicate intr-un anumit studiu, si modalitatea cea mai buna de analizare a rezultatelor.

Unele dintre intrebarile pe care le pun sociologii in cadrul studiilor lor stiintifice, sunt in mare masura intrebari faptice sau empirice. De exemplu, multe aspecte ale infractionalitatii si justitiei necesita o investigatie sociologica directa si sistematica, in aceste sens ne-am putea pune intrebarea: care sunt cele mai comune tipuri de infractiuni? Ce procent, dintre cei care comit aceste acte delictuale sunt prinsi si pedepsiti? intrebarile faptice de acest tip necesita uneori multe cercetari, inainte de a primi un raspuns; de exemplu, statisticile oficiale referitoare la delincventa au o valoare indoielnica, ca indicator al nivelului real al activitatii delictuale. Cercetatorii, care au studiat nivelurile de delincventa, au descoperit ca doar aproximativ o jumatate din totalul infractiunilor grave sunt raportate la politie.

Desigur, informatia faptica despre o societate nu ne va spune intotdeauna daca ne confruntam cu un caz neobisnuit sau cu un complex general de influente. Deseori sociologii vor sa adreseze intrebari comparative, care leaga un context social dintr-o societate de un altul, sau care pun in contrast exemple luate din societati diferite. Exista diferente semnificative, de exemplu, intre sistemele sociale si legale din Marea Britanic si cele din Statele Unite. O intrebare comparativa tipica ar putea fi: in ce masura difera schemele de comportament infractional si de aplicare a legii intre cele doua tari? (Se va descoperi ca intre ele exista intr-adevar unele diferente importante.)

in sociologie trebuie sa avem in vedere nu doar societatile existente, in relatie una cu cealalta, ci totodata sa le comparam prezentul si trecutul, intrebarile pe care le pun sociologii aici sunt intrebari evolutive. Pentru a intelege natura lumii moderne,

trebuie sa avem in vedere formele anterioare de societate si sa analizam principala directie a proceselor de schimbare, in acest fel putem investiga, de exemplu, felul in care au luat nastere primele inchisori si cum arata acestea in prezent.

Investigatia empirica - sau cea pe care sociologii prefera sa o denumeasca empirica - se ocupa de felul m care se petrec lucrurile. Dar sociologia nu consta doar din adunarea unor fapte, oricat de importante si de interesante ar fi ele. intotdeauna e nevoie sa interpretam ce anume inseamna faptele, iar pentru a face aceasta trebuie sa invatam sa punem intrebari teoretice. Multi sociologi isi indreapta atentia mai intai catre intrebarile empirice, dar, daca nu se calauzesc in cercetarea lor dupa o anumita cunoastere sau teorie, nu sunt sanse ca activitatea lor sa fie inteleasa. Acest lucru este adevarat chiar si in privinta cercetarilor efectuate, avand obiective practice stricte.

in acest capitol vom incepe cu mentionarea catorva elemente cheie, implicate in cercetarea sociologica. Apoi vom continua cu discutia despre diferitele forme si metode de cercetare, pe care sociologii le folosesc in munca lor. Vom analiza, de asemenea, unele dintre investigatiile actuale, caci deseori exista contraste intre modalitatile in care ar trebui efectuata in mod ideal cercetarea si studiile de viata concrete.

PROCESUL DE CERCETARE

Sa vedem mai intai fazele implicate, de regula, in activitatea de cercetare. Procesul de cercetare cuprinde mai multe trepte distincte, care incep din momentul declansarii investigatiei si sfarsesc atunci cand descoperirile ei sunt publicate sau devin disponibile in forma scrisa.

Problema de cercetare

Toate cercetarile pornesc de la o problema de cercetare. Aceasta reprezinta uneori un domeniu de ignoranta faptica: putem pur si simplu sa ne imbunatatim cunoasterea despre anumite institutii, procese sociale sau culturi. Un cercetator ar putea pune intrebari de genul: ce procent din populatie are credinte religioase puternice? Sunt oare oamenii din zilele noastre cu adevarat nemultumiti de "marea conducere'? Cat de in urma se situeaza pozitia femeilor fata de cea a barbatilor?

insa cea mai buna cercetare sociologica incepe cu probleme care reprezinta totodata si enigme. O enigma nu inseamna doar o lipsa de informatie, ci si un spatiu gol in intelegerea noastra. O mare parte din capacitatea de a produce o cercetare sociologica valabila consta din identificare corecta a enigmelor, in loc sa raspundem, pur si simplu, la intrebarea "Ce se intampla aici?', cercetarea - care dezleaga enigmele -incearca sa ne faca sa intelegem motivul, pentru care se intampla evenimentele in modul respectiv. Astfel, nc-am putea pune intrebarea: din ce motiv se schimba schemele de credinta religioasa? Ce anume explica schimbarea procentajului din populatie, care a votat in anii anteriori? Din ce cauza sunt femeile slab reprezentate in posturile cu un statut inalt?

Nici o latura a cercetarii nu se sustine in mod individual. Problemele de cercetare apar ca parti ale muncii in desfasurare; un proiect de cercetare poate cu usurinta sa conduca la un altul, pentru ca scoate la iveala probleme cu care cercetatorul nu se confruntase anterior. Un sociolog poate descoperi enigme citind lucrarile altor cercetatori, publicate sub forma de carti si de reviste profesionale, sau fiind constient de tendintele specifice, care se manifesta in cadrul societatii. De exemplu, pe parcursul ultimilor ani au existat un numar din ce in ce mai mare de programe, care incearca sa-i trateze pe cei cu boli mentale, din cadrai comunitatii, in loc sa-i interneze in spitale de psihiatrie.

Sociologii ar fi tentati sa intrebe: ce anume a generat aceasta modificare a atitudinii, fata de cei bolnavi mental? Care sunt consecintele probabile, atat pentru pacienti cat si pentru restul comunitatii?

Revizuirea dovezilor

Dupa ce problema a fost identificata, urmatoarea etapa a procesului de cercetare consta de obicei in revizuirea dovezilor disponibile in teren; exista posibilitatea ca unele cercetari anterioare sa fi clarificat deja intr-o maniera satisfacatoare problema, in caz contrar, cercetatorul va trebui sa selecteze cercetarile existente, care au legatura cu subiectul, pentru a vedea daca sunt folositoare. Au identificat cercetatorii anteriori aceeasi enigma? Au incercat ei sa o rezolve? Ce aspecte ale problemei nu au analizat cercetarile lor? Faptul de a se inspira din ideile altora il ajuta pe sociolog sa clarifice atat problemele care pot fi ridicate, cat si metodele care pot fi folosite in cercetare.

Clarificarea problemei

Un al treilea stadiu implica formularea clara a problemei ce urmeaza a fi cercetata. Daca literatura relevanta exista deja, cercetatorul se poate documenta de la biblioteca afland notiuni clare, despre maniera in care trebuie abordata problema. Ideile vagi despre natura problemei pot fi uneori transformate in aceasta faza in ipoteze clare - presupuneri in legatura cu ceea ce se intampla. Daca se doreste ca cercetarea sa fie eficienta, ipoteza trebuie sa fie formulata in asa fel, incat materialul faptic sa ofere dovezi, care fie o vor sustine, fie o vor infirma.

intocmirea planului

Cercetatorul trebuie apoi sa hotarasca modul in care urmeaza sa fie stranse materialele ce vor fi supuse cercetarii. Exista o gama de metode diferite, iar alegerea uneia dintre ele depinde de obiectivele globale ale studiului, precum si de aspectele comportamentului care urmeaza sa fie analizat. Pentru anumite scopuri, e posibil sa fie mai potrivit un studiu (in care, in mod normal, se folosesc chestionarele), in alte , imprejurari insa, s-ar putea sa fie mai adecvat un studiu observational sau interviuri. Vom afla mai tarziu mai multe date despre diferitele metode de cercetare.

Efectuarea cercetarii

in momentul inceperii efective a cercetarii, pot aparea cu usurinta dificultati neprevazute de ordin practic. S-ar putea dovedi imposibil de contactat unii dintre cei carora urmeaza sa le fie trimise chestionarele sau pe care cercetatorul doreste sa-i intervieveze. E posibil ca o firma sau o agentie guvernamentala sa nu-i permita individului sa efectueze munca de cercetare planificata. De exemplu, daca cercetatorul studiaza modul in care corporatiile au respectat programele de oportunitati egale pentru femei, este posibil ca acele companii care nu 1-au respectat sa nu agreeze studiul respectiv. Ca urmare, descoperirile pot fi prejudiciate.

Interpretarea rezultatelor

Problemele cercetatorului nu s-au terminat, in momentul in care a fost strans materialul care trebuie analizat - s-ar putea ca ele abia sa inceapa! Rareori sunt usor de estimat implicatiile datelor culese si punerea lor in legatura cu problema supusa cercetarii. Cu toate ca exista posibilitatea de a se ajunge la un raspuns clar la intrebarile initiale, multi investigatori nu se considera in final complet lamuriti.

Raportarea descoperirilor

Raportul de cercetare, de obicei publicat sub forma de articol de revista sau de carte, ofera o dare de seama asupra naturii cercetarii si cauta sa justifice concluziile rezultate. Acesta este stadiul final doar din punctul de vedere al proiectului individual de cercetare. Majoritatea rapoartelor indica intrebari la care inca nu s-au dat raspunsuri si sugereaza cercetari ulterioare, care ar putea fi intreprinse in viitor. Toate investigatiile individuale fac parte din procesul continuu de cercetare, care are loc in cadrul comunitatii sociologice.

Realitatea se impune!

Seria precedenta de faze reprezinta o versiune simplificata a ceea ce se intampla proiectelor de cercetare efective, in cercetarea sociologica reala, aceste stadii rareori se succed atat de precis si aproape intotdeauna exista un anumit procentaj de "harababura'. Deosebirea este intrucatva ca aceea dintre retetele enumerate intr-o carte de bucate si procesul efectiv de pregatire a unei mese. Bucatarii priceputi deseori nu lucreaza dupa reteta si cu toate acestea e posibil ca ei sa gateasca mai bine decat cei care consulta reteta. Respectarea unor scheme fixe poate fi prea restrictiva; majoritatea cercetarilor sociologice remarcabile nu se potrivesc cu aceasta secventa, desi sunt prezente unele dintre fazele acesteia.

METODE DE CERCETARE

Sa vedem acum diferitele metode de cercetare, pe care le folosesc de obicei sociologii.

Munca de teren

in cadrul muncii de teren sau a observarii prin participare (cuvintele sunt folosite adeseori intersanjabil), investigatorul traieste impreuna cu un grup sau o comunitate si e posibil sa ia parte la activitatile acesteia. Un cercetator de teren nu poate sa fie pur si simplu prezent in cadrul unei comunitati, ci trebuie sa explice si sa-si justifice prezenta fata de membrii ei. Cercetatorul trebuie sa castige cooperarea comunitatii si sa o mentina de-a lungul unei perioade de timp, daca doreste sa obtina rezultate valabile.

Multa vreme, s-a obisnuit ca cercetarea bazata pe observarea cu participare sa excluda orice relatare despre accidentele sau problemele care au trebuit depasite, dar in ultima vreme memoriile si jurnalele publicate au fost mai detaliate din acest punct de vedere, in mod frecvent trebuie depasit sentimentul de singuratate - nu este usor sa te adaptezi unui context social sau unei comunitati carora nu Ie apartii. Exista posibilitatea ca, cercetatorul sa se simta constant frustrat, datorita faptului ca membrii grupului refuza sa vorbeasca deschis despre ei insisi; chestionarile directe pot fi acceptate usor in anumite contexte, dar intampinate cu o tacere rece in altele. Unele tipuri de munca de teren pot fi chiar periculoase din punct de vedere fizic; de exemplu, un cercetator care studiaza o banda de delincventi poate fi considerat drept informator al politiei sau poate sa fie implicat fara voia lui in conflicte cu bandele rivale.

.,Antropologii! Vin antropologii!' Caricatura de Gary Larson San Francisco Chroniclc, retiparita eu permisiune.

Avantajele si limitele muncii de teren

Arunci cand este incununata de succes, munca de teren ofera mai multe informatii despre viata sociala, decat alte metode de cercetare. Atunci cand privim din interiorul unui anumit grup, avem sansa unei mai bune intelegeri a motivelor pentru care membrii sai se comporta ca atare. Munca de teren ii ofera totodata investigatorului mai multa flexibilitate decat majoritatea celorlalte metode de cercetare. Cercetatorul are posibilitatea sa se adapteze unor imprejurari neobisnuite sau neasteptate si sa mearga pe urmele unor indicii care pot aparea.

Munca de teren are probabil mai multe sanse, decat majoritatea celorlalte metode de investigare, de a scoate la iveala rezultate neasteptate, pentru ca investigatorul poate descoperi cu uimire ca ideile preconcepute despre grup erau complet false.

Dar munca de teren arc limite majore. Doar grupurile sau comunitatile destul de mici pot fi studiate. Foarte multe lucruri depind de abilitatea cercetatorului de a castiga increderea indivizilor implicati. Fara aceasta, cercetarea nu are sanse sa demareze. Dar si reversul este posibil. Un cercetator se poate identifica pana intr-atat cu grupul, incat poate deveni intr-o prea mare masura "unul de-al lor' si poate pierde perspectiva unui observator din exterior.

Anchetele

Interpretarea studiilor efectuate in teren implica de obicei probleme generale. Datorita faptului ca este vorba doar de un mic numar de oameni, nu putem fi siguri ca, ceea ce se gaseste intr-un context se va aplica si in alte situatii sau chiar faptul ca doi cercetatori diferiti vor ajunge la aceleasi concluzii atunci cand studiaza acelasi grup. Acest lucru nu reprezinta o problema prea dificila in cercetarea de tip ancheta. intr-o ancheta, chestionarele sunt fie trimise, fie date direct in cursul interviului unui grup selectat de oameni - cateodata in numar de cateva mii. Munca de teren se potriveste cel mai bine cu studierea in profunzime a unor mici detalii de viata sociala; cercetarea prin intermediul anchetei are tendinta de a produce informatii mai putin detaliate, dar care pot fi aplicate de obicei pe o arie mai intinsa.

Chestionare standardizate si chestionare cu intrebari deschise

in cadrul anchetelor sunt folosite doua tipuri de chestionare. Unele contin un set de intrebari standardizate sau fixe, la care este posibila aflarea unei game restranse de raspunsuri - de exemplu: "Da/Nu', "Nu stiu' sau "Foarte posibil/Posibil/Improbabil/ Extrem de improbabil'. Astfel de anchete au avantajul ca raspunsurile sunt usor de comparat si de numarat, pentm ca este implicat doar un numar mic de categorii. Pe de alta parte, datorita faptului ca nu dau posibilitatea unor subtilitati de opinie sau de expresie verbala, exista sanse ca informatia pe care o ofera sa aiba o anvergura restransa.

Alte chestionare sunt cu intrebari deschise. Cei care raspund au mai multe posibilitati de a-si exprima opiniile cu propriile lor cuvinte; ele nu se limiteaza la oferirea unor raspunsuri fixe. Chestionarele cu intrebari deschise ofera in mod tipic

informatii mai detaliate, decat cele standardizate. Cercetatorul poate urmari raspunsurile, pentru a analiza mai in profunzime modul de gandire al celui chestionat. Pe de alta parte, lipsa de standardizare inseamna ca raspunsurile pot fi dificil de comparat, din punct de vedere statistic.

Chestionarele sunt de obicei organizate in asa fel incat sa poata da posibilitatea unei echipe de intervievatori sa puna intrebari si sa inregistreze raspunsuri, in aceeasi ordine predeterminata. Toate punctele din chestionare trebuie sa fie usor de inteles, atat de catre intervievator cat si de intervievat, in anchetele ample la scara nationala, intreprinse de regula, de agentiile guvernamentale si organismele de cercetare, interviurile sunt efectuate aproximativ, simultan in intreaga tara. Cei care conduc interviurile si cei care analizeaza rezultatele nu si-ar putea face munca intr-o maniera eficienta, daca ar trebui sa se consulte in privinta ambiguitatilor din intrebari sau raspunsuri.

De asemenea, chestionarele ar trebui sa ia in consideratie caracteristicile celor care raspund la ele. Oare vor intelege ei aspectul la care se gandeste cercetatorul, atunci cand pune o anumita intrebare? Au ei destule informatii pentru a raspunde in mod util? Vor raspunde oare la intrebari? E posibil ca termenii unui chestionar sa nu fie familiari celor care raspund la el. De exemplu, intrebarea: "Care este statutul dumneavoastra marital?' ar putea nedumeri anumite persoane. Ar fi mult mai potrivita intrebarea: "Sunteti necasatorit(a), casatorit(a), separat(a), divortat(a)?' Majoritatea anchetelor sunt precedate de studii pilot, pentru a identifica problemele neanticipate de catre investigator. Un studiu pilot reprezinta o forma de proba in care chestionarul este completat doar de cateva persoane. Orice dificultate care ar aparea poate fi eliminata, inainte de efectuarea anchetei principale.

Esantionarea

Adesea sociologii sunt interesati de caracteristicile unui mare numar de indivizi -de exemplu, atitudinea politica a populatiei britanice, in ansamblu! ei. Ar fi imposibila studierea directa a acestor persoane, asadar in asemenea situatii, cercetarea se concentreaza asupra esantionarii, sau pe prevalarea unui procentaj mic dintr-un grup de ansamblu. Vom putea generaliza in siguranta rezultatele unei esantionari din populatie la populatia totala, atata vreme cat esantioanele sunt alese in mod adecvat. Studiul a doar doua-trei mii de votanti, de exemplu, poate oferi o indicatie foarte exacta despre atitudinile si intentiile de vot ale populatiei in ansamblu. Dar pentru a dobandi o asemenea acuratete, esantionarea trebuie sa fie reprezentativa: grupul de indivizi studiat trebuie sa fie tipic pentm populatie in ansamblul ei. Esantionarea este mai complexa decat ar putea parea, iar statisticienii au creat reguli de stabilire a numarului si naturii corecte a esantioanelor.

O procedura importanta, folosita pentru a asigura reprezentati vitatea esantionarii, este esantionarea la intamplare, in care un esantion este preluat in asa fel incat fiecare membru al populatiei are succesiv posibilitatea de a fi inclus. Cea mai sofisticata modalitate de a obtine un esantion la intamplare este aceea de a da fiecarui membru al populatiei un numar si apoi de a folosi un computer pentru a

genera o lista aleatorie, din care este derivat esantionul - de exemplu, prin selectare^^] fiecarui al zecelea numar dintr-o serie aleatorie.

, y4 legerea poporului ?''

Unul dintre cele mai celebre exemple de la inceputurile anchetei a fost "Alegerea poporului?'* - un studiu efectuat de Paul Lazarsfeld si cativa colegi, cu aproximativ 50 de ani in urma (Lazarsfeld si col., 1948). Acest studiu - care investiga intentiile de vot ale locuitorilor din Erie County, Ohio, in timpul campaniei din 1940 de alegere a presedintelui SUA, a inaugurat cateva dintre principalele tehnici de ancheta care se folosesc si in prezent. Pentru a face un sondaj mai aprofundat decat ar face-o un simplu chestionar, intervievatorii 1-au contactat pe fiecare membru al unui esantion de votanti, in sapte imprejurari diferite. Scopul era identificarea si intelegerea motivelor schimbarii de atitudine.

Cercetarea a fost gandita pe baza unor ipoteze precise. Una era aceea ca, intr-o comunitate, relatiile si evenimentele prin care trec votantii influenteaza intentiile de vot intr-o mai mare masura decat in situatiile internationale, iar rezultatele in ansamblu au confirmat acest lucru. Cercetatorii au creat tehnici sofisticate de masurare pentru analizarea atitudinilor politice; dar activitatea lor a adus totodata si contributii la gandirea teoretica. Printre conceptele la a caror incetatenire au contribuit, se numara cele de "lider de opinie' si "flux de comunicare cu doua etape'. Studiul a demonstrat ca anumiti indivizi - liderii de opinie - au tendinta de a influenta opiniile politice ale celor din jurul lor. Parerile oamenilor nu sunt formate intr-o maniera directa, ci printr-un proces cu doua etape, in prima etapa, liderii de opinie reactioneaza la evenimentele politice; in cea de-a doua, acesti lideri ii influenteaza pe ceilalti - rude, prieteni si colegi.

Avantajele si dezavantajele anchetelor

Anchetele sunt amplu folosite in cercetarea sociologica, din mai multe ratiuni. Raspunsurile la chestionare pot fi cuantificate si analizate mai usor, decat materialul oferit de majoritatea celorlalte metode de cercetare; pot fi studiate grupuri mari de oameni, iar, daca exista fonduri suficiente, cercetatorii pot intrebuinta o agentie specializata in munca de anchetare sociologica, pentru a colecta raspunsurile.

Totusi, multi sociologi critica metoda anchetei. Ei sustin ca se confera o aparenta de precizie unor descoperiri a caror acuratete poate fi incerta, avand in vedere natura relativ superficiala a majoritatii raspunsurilor la anchete. Uneori nivelurile de non-raspuns sunt ridicate, in special atunci cand chestionarele sunt trimise si respectiv, inapoiate prin posta. Se obisnuieste publicarea unor anchete, intemeiate pe rezultate extrase din putin mai mult de jumatate din cele apartinand unui esantion - cu toate ca in mod normal se face efort pentru rccontactarea celor care nu au raspuns sau inlocuirea lor cu alte persoane. Se stie prea putin despre cei care se hotarasc sa nu raspunda la ancheta sau refuza sa fie intervievati.

Experimentele

Experimentul poate fi definit drept o incercare de a testa o ipoteza, in conditiile, extrem de bine controlate, stabilite de catre un investigator. Deseori experimentele sunt folosite in stiintele naturii, avand in vedere ca ele ofera avantaje majore in comparatie cu alte proceduri de cercetare, intr-o situatie experimentala, cercetatorul controleaza in mod direct circumstantele studiate, in comparatie cu stiintele naturii, anvergura experimentarii in sociologie este destul de restransa. Putem aduce intr-un cadrul de laborator doar grupuri mici de oameni, iar in atari experimente oamenii stiu ca sunt studiati si pot sa se comporte in mod nefiresc.

Cu toate acestea, ocazional, metodele experimentale pot fi aplicate intr-un mod util in sociologie. Un astfel de exemplu il reprezinta ingeniosul experiment efectuat de catre Philip Zimbardo, care a construit o falsa inchisoare, incredintandu-le unor studenti voluntari rolul de gardieni, iar altor voluntari rolul de detinuti (Zimbardo, 1972). Scopul sau era de a observa in ce masura interpretarea acestor roluri diferite ducea la schimbari de atitudine si de comportament. Rezultatele i-au uimit pe investigatori. Studentii care interpretau rolul gardienilor si-au asumat rapid o maniera autoritara, ei dovedeau o ostilitate reala fata de detinuti, dandu-le tot felul de ordine, abuzand de ei si bruscandu-i verbal, in schimb, detinutii dovedeau un amestec de apatie si revolta, deseori observata in randurile puscariasilor din inchisorile adevarate. Aceste efecte erau atat de bine conturate, iar nivelul de tensiune atat de ridicat, incat experimentul a trebuit sa fie intrerupt intr-o faza incipienta, insa rezultatele au fost importante. Zimbardo a concluziat ca, in inchisoare, comportamentul este mai influentat de natura situatiei de inchisoare ca atare, decat de caracteristicile individuale ale celor implicati.

Istoria vietii

Spre deosebire de experiment, istoria vietii tine doar de sociologie si de celelalte stiinte sociale nu si de stiintele naturii. Istoria vietii consta din material biografic strans, cu referire la anumiti indivizi - de regula, asa cum isi amintesc indivizii insisi. Alte procedee de cercetare nu produc de obicei, atat de multa informatie precum metoda istoriei vietii, in privinta dezvoltarii in timp a credintelor si a atitudinilor, insa cercetarile de tip istoria vietii rareori se bazeaza pe amintirile oamenilor. Izvoare obisnuite, cum ar fi scrisorile, rapoartele contemporane si articolele din ziare, sunt folosite pentru a controla validitatea informatiei oferita de indivizi. Parerile sociologilor difera in privinta valorii istoriei vietii: unii socotesc ca ca nu este sigura in oferirea de informatii folositoare, iar altii cred ca ofera izvoare de intelegere, pe care putine ale metode de cercetare le pot egala.

Istoria vietii a fost folosita cu succes in studii de importanta majora. Un celebru studiu din perioada de inceput a fost The Polis Peasant in Europe and America', de W. I. Thomas si Florian Znaniecki, ale carui prime cinci volume au fost publicate pentru prima data intre 1918-1920 (Thomas si Znaniecki, 1966).

' in original Thepeople's Clioice? (n.t).

Taranul polone: in Europa .ti America (n.t.).

Analizele istorice

in cercetarea sociologica, deseori este esentiala o viziune istorica, in mod frecvent avem nevoie ac perspectiva timpului, pentru a intelege materialul pe care il strangem in legatura cu o anumita problema.

Deseori sociologii vor sa investigheze evenimentele din trecut intr-o maniera directa. Anumite perioade ale istoriei pot fi studiate in mod direct, atunci cand inca exista supravietuitori ai epocii respective - ca in cazul Holocaustului din Europa, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Cercetarea in mod direct inseamna intervievarea oamenilor, in legatura cu evenimentele la care au fost martori intr-un anumit moment al vietii lor. Evident, acest fel de activitate de cercetare nu se poate intinde decat pe o distanta de cel mult 60-70 de ani. Pentru cercetarea istorica, asupra unei perioade mai vechi, sociologii depind de folosirea documentelor si a inregistrarilor scrise, deseori continute in colectiile speciale din biblioteci sau arhive nationale.

Un exemplu interesant de cercetare documentara intr-un context istoric il reprezinta studiul sociologului Anthony Ashworth, despre razboiul din transee, efectuat in timpul primului razboi mondial (Ashworth, 1980). Ashworth s-a preocupat sa analizeze cum anume era viata, pentru oamenii care trebuiau sa o suporte aflati sub tir continuu, inghesuiti timp de saptamani in sir. El s-a inspirat din diferite izvoare documentare: istorii oficiale ale razboiului, inclusiv cele scrise despre diverse divizii si batalioane militare, publicatii oficiale ale epocii, notele si jurnalele tinute neoficial de catre soldati si relatarile personale despre cele intamplate in razboi. Inspirandu-se dintr-o asemenea varietate de materiale, Ashworth a avut posibilitatea sa realizeze o descriere bogata si detaliata a vietii in transee. El a descoperit ca majoritatea soldatilor isi formau propriile idei, despre cat de des intentionau sa se angajeze in lupta cu inamicul, si deseori ignorau pur si simplu, ordinele ofiterilor. De exemplu, in ziua de Craciun, germanii si soldatii aliati au suspendat ostilitatile, iar intr-un loc cele doua tabere au organizat chiar si un meci de fotbal amical.

Combinarea comparativa si istoria cercetarii

Cercetarile lui Ashworth s-au concentrat asupra unei perioade relativ scurte de timp. Ca exemplu de studiu, care a investigat o perioada cu mult mai lunga si care a aplicat de asemenea, analiza comparativa, intr-un context istoric putem lua lucrarea States and Social Revolutions (1979), scrisa de Theda Skocpol, unul dintre cele mai bine cunoscute studii despre schimbarea sociala. Skocpol si-a asumat o sarcina indrazneata: sa produca o teorie despre originile si natura revolutiei, bazata pe studiul empiric detaliat. Ea a analizat procesele revolutionare in trei contexte istorice diferite: revolutia de la 1789 din Franta, revolutia de la 1917 din Rusia (care i-a adus pe comunisti la putere si a pus bazele Uniunii Sovietice dizolvata din nou in 1989) si revolutia de la 1949 din China (care a condus la crearea Chinei comuniste).

PATRU DINTRE PRINCIPALELE METODE FOLOSITE IN CERCETAREA SOCIOLOGICA

Metode de cercetare Avantaje

Munca de teren

Ancheta

De obicei produce informatii mai

bogate si mai detaliate decat alte

metode.

Ofera cercetatorului flexibilitatea

de a modifica strategii si de a urma

noi indicii.

Face posibila culegerea eficienta de date despre multimi mari de indivizi.

Cercetarea documentara

Experimentul

Poate oferi izvoare de materiale detaliate, precum si date despre numere mari, in functie de tipul de documente studiate. Este deseori esential atunci cand un studiu este, fie complet istoric, fie are o dimensiune istorica definita.

Influenta unor variabile specifice poate fi controlata de catre investigator.

De obicei este mai usor de repetat pentru cercetatorii ulteriori.

Limitari

Informatiile pot fi folosite doar pentru studierea unor grupuri sau comunitati relativ mici.

Descoperirile se pot aplica doar grupurilor sau comunitatilor studiate: nu se poate generaliza, pe baza unui singur studiu de munca in teren.

Materialul strans poate fi superficial; acolo unde un chestionar este standardizat, pot fi facute observatii pe baza deosebirilor importante dintre punctele de vedere ale celor care raspund.

Raspunsurile pot reflecta ceea ce oamenii sustin ca cred, nu ceea ce cred ei cu adevarat.

Cercetatorul este dependent de sursele care exista si care pot fi doar partiale Izvoarele pot fi greu de interpretat din punctul de vedere al masurii in care reprezinta tendintele reale - cum ar fi in cazul unor statistici oficiale.

Multe aspecte ale vietii sociale nu pot fi aduse in laborator. Raspunsurile celor studiati pot afectate de situatia lor experimentala

Prin analizarea unei multimi de izvoare documentare, Skocpol a reusit sa conceapa o explicatie convingatoare a schimbarilor revolutionare, care punea accentul pe conditiile de structura sociala. Ea a demonstrat ca revolutiile sociale reprezinta, in mare, urmarile unor rezultate neintentionale. De exemplu, inaintea Revolutiei ruse, diferite grupuri politice incercau sa rastoarne regimul existent, dar nici unul dintre acestea - inclusiv bolsevicii, care au ajuns in cele din urma la putere - nu au anticipat revolutia care avea sa aiba loc. O serie de ciocniri si de confruntari au dat nastere unui proces de transformare sociala, mult mai radicala decat prevazuse cineva.

CERCETAREA IN LUMEA REALA: METODE, PROBLEME, PERICOLE

Dupa cum am subliniat, toate metodele de cercetare au avantajele si neajunsurile lor. De aceea este uitla combinarea mai multor metode intr-o singura activitate de cercetare, folosind-o pe fiecare pentru a le suplimenta si controla pe celelalte. Ne putem da seama de valoarea combinarii metodelor- si, intr-o maniera mai generala de problemele si pericolele cercetarii sociologice reale - luand in considerare un studiu care a exercitat o influenta deosebita in sociologia religiei: investigatia lui Roy Wallis referitoare la miscarea cunoscuta sub numele de scientologie.

Roy Wallis si scientologia

intemeietorul scientologiei, L. Ron Hubbard, a formulat doctrine religioase, care au format fundamentul unei biserici. Conform scientologiei, toti suntem fiinte spirituale - thetani - dar am neglijat natura noastra spirituala. Ne putem recapata puterile supranaturale uitate, printr-un antrenament care ne face constienti de adevaratele noastre capacitati spirituale. Wallis a fost atras de aceasta cercetare datorita naturii "exotice' a scientologiei. Miscarea a fost extrem de controversata, dar a avut multi sustinatori. Din ce motiv a devenit atat de importanta tocmai aceasta una dintre numeroasele miscari religioase nou aparute?

Initierea cercetarii a prezentat probleme. Wallis era constient ca existau sanse ca liderii miscarii sa refuze sa coopereze in cadrul cercetarii sociologice, datorita faptului ca fusesera deja investigati de diferite agentii guvernamentale, in timp ce citea despre istoria miscarii, el a descoperit o carte scrisa de catre unul dintre fostii ei membri. L-a contactat pe autor si in cele din urma a fost pus in legatura cu mai multe cunostinte ale acestuia, care nu mai aveau aproape nici o legatura cu scientologia. Multi dintre ei au fost de acord sa fie intervievati. Ei i-au oferit lui Wallis o serie de documente si publicatii, inclusiv lista de corespondenta a unei organizatii scientologice. Wallis a redactat si trimis un chestionar al unui esantion din numele aflate pe lista. Dar aceasta s-a dovedit a fi depasita, caci multi dintre cei care alcatuisera esantionul se mutasera de la adresele respective; altii fusesera pusi pe lista doar datorita faptului ca isi cumparasera o singura carte de scientologie, dar nu aveau legaturi reale cu miscarea.

Ancheta s-a dovedit astfel de o valoare limitata, ca model a scientologilor in general. Totusi, ea ii oferea lui Wallis noi contacte. Unii dintre cei care au raspuns la chestionar s-au declarat de acord sa fie intervievati. Ca urmare, Wallis a calatorit in Marea Britanic si Statele Unite, efectuand interviuri si adunand intre timp si mai multe informatii documentare. El a inceput cu un set fix de intrebari, dar a socotit mai profitabil sa adopte un stil mai flexibil, permitandu-le celor care raspundeau sa vorbeasca in voie, despre probleme pe care le considerau importante. Unii dintre acestia acceptau sa fie inregistrati pe banda magnetica, altii nu.

In scurta vreme, Wallis a dedus ca trebuia sa inteleaga mai multe lucruri despre doctrinele speciale ale scientologiei, asadar s-a inscris la un curs introductiv de ₅,comunicatii', predat de un grup de scientologi. in acest fel, el a inceput observarea prin participare, dar nu si-a dezvaluit identitatea de cercetator, in timp ce se afla in incinta scietologica pe durata cursului, Wallis si-a dat seama ca era greu sa joace rolul de observator, participant ascuns. Conversatia cu ceilalti membri solicita o dovada a aderarii la ideile pe care nu le impartasea. Exprimarea dezacordului fata de aceste opinii a dus la dificultati atat de mari, incat a devenit clar ca nu mai putea sa nu-si declare in public acordul fata de principiile majore ale scientologiei, lucru pe care nu dorea sa-1 faca. Prin urmare, a renuntat fara zarva, neterminandu-si cursul.

Ulterior, Wallis a scris conducatorilor miscarii, explicandu-le ca era un sociolog angajat in cercetarea scietologiei. Subliniind ca miscarea a fost extrem de atacata, el a sugerat ca studiul sau va oferi o viziune mai echilibrata. Ulterior, a vizitat cartierul general al sectei din Marea Britanic si a vorbit cu unul dintre functionarii de acolo. Aceasta persoana era preocupata de faptul ca el renuntase la cursul de comunicatii; de asemenea, stia despre chestionarele trimise celor de pe lista de scientologi. Cu toate acestea, i-a acordat lui Wallis permisiunea de a vorbi cu unii dintre membrii corpului didactic si dintre cursanti si i-a oferit adresele unor persoane, pe care le putea contacta in Statele Unite, in cele din urma, Wallis a reusit sa stranga suficient material, pentru a-si completa lucrarea (vezi Wallis, 1976,1987). El a concluzionat ca scientologia isi motiveaza atractia exercitata nu atat prin ideile pe care le sustine, cat prin incercari energice de a atrage noi membri si prin presiunile pe care le exercita in vederea conformismului, la care ii supune pe cei intrati in randurile ei.

Probleme etice ale cercetarii: reactia celor care raspund la chestionar

Toate cercetarile care se preocupa de fiintele umane pot comporta dileme etice. Wallis nu a fost in totalitate corect, fata de cei al caror comportament 1-a studiat, pentru ca nu si-a dezvaluit adevarata identitate de sociolog, atunci cand s-a inscris la cursul de scientologie. El a incercat sa evite orice legaturi directe, dar nu a facut cunoscut adevaratul motiv al participarii sale. A fost acest comportament moral? Raspunsul este ca, in ansamblu, probabil ca a fost. Daca Wallis ar fi fost complet sincer in fiecare etapa, e posibil ca cercetarea sa nu fi mers atat de departe si s-ar putea sustine ca este in interesul societatii sa cunoasca ce anume se petrece in interiorul acestor tipuri de organizatii. Din aceasta cauza, am putea considera justificata strategia sa.

Probleme la publicare: experienta lui Wallis

Potentialele consecinte ale publicarii descoperirilor, facute prin cercetare, conduc deseori la probleme etice, inainte de a-si publica lucrarea, Wallis si-a trimis manuscrisul la cartierul general scientologie. Cu toate ca a facut modificari pentru a raspunde unor obiectii ale lor, scientologii au trimis manuscrisul unui avocat specializat in procese de calomnie. La sfatul sau, au fost efectuate si alte eliminari. Un sociolog,

owiwniuiug practicant, a pregatit un comentariu pe margineai

acestei carti, care in cele din urma a fost incoiporat sub forma de apendice in? lucrarea publicata. Scientologii au publicat, de asemenea, intr-unul din periodicele lor, un articol care analiza cercetarea lui Wallis. in dezbaterea lor, ei au citat Comitetul de Cercetare a Vietii Private si a Comportamentului, infiintat de catre Oficiul pentru Stiinta si Tehnologie al presedintelui SUA, care subliniase ca "cercetatorii angajati in activitati referitoare la subiecti umani ar trebui sa obtina un consimtamant in cunostinta de cauza'. Scientologii au subliniat ca nu fusese obtinut consimtamantul in cunostinta de cauza, adaugand ca lucrarea publicata a lui Wallis se intemeia pe informatiile obtinute de la un cerc restrans de oameni, in majoritate ostil Bisericii Scientologice. Wallis se confrunta cu un grup puternic si distinct, care avea posibilitatea de a-1 convinge sa-si modifice versiunile initiale ale rapoartelor sale de cercetare. Alti indivizi sau grupuri studiate de catre sociologi nu au o influenta asemanatoare. Atunci cand studiaza oameni vulnerabili sau relativ lipsiti de putere, cum sunt pacientii din spitalele psihiatrice sau detinutii, cercetatorul are obligatia expresa de a studia implicatiile etice ale cercetarii sale. Caci, capacitatea unor astfel de oameni de a raspunde intr-o maniera directa are sansa sa fie limitata.

Exista posibilitatea ca subiectii unui studiu sa considere rezultatele publicate ale acestuia ca fiind ofensatoare, fie datorita faptului ca sunt pusi intr-o lumina nefavorabila -reactia scietologilor - fie pentru ca atitudinile si comportamentul pe care ar prefera sa le tina secrete sunt facute publice, in majoritatea instantelor de viata sociala, oamenii se implica in practici pe care nu ar dori sa faca cunoscute, public. Unele persoane, care lucreaza in fabrici sau birouri, fura cu regularitate materiale; infirmierii ii infasoara pe pacientii suferind de boli in stadiul final in invelitori de plastic mortuare, inainte de a muri, si nu se mai ingrijesc de ei asa cum cere deontologia; gardienii din inchisori pot accepta mita din parte detinutilor si considera anumiti puscariasi drept "persoane de incredere', permitandu-le sa efectueze sarcini de care ar fi trebuit sa se ocupe ei insisi.

INFLUENTA SOCIOLOGIEI

Cercetarea sociologica rareori prezinta interes doar pentru comunitatea intelectuala a sociologilor. Rezultatele sale sunt adesea larg raspandite. Asa s-a intamplat cu lucrarea lui Wallis, care i-a preocupat atat de mult pe scientologi. Trebuie subliniat ca sociologia nu reprezinta doar studiul societatilor modeme; ea reprezinta un element semnificativ in continuarea existentei acelor societati. Sa luam ca exemplu transformarile care au loc si care afecteaza casatoria, sexualitatea si familia. Putini sunt aceia care, traind intr-o societate moderna, nu poseda cunostinte despre aceste transformari, ca rezultat al filtrarii cercetarii sociologice. Gandirea si comportamentul nostru sunt afectate de cunoasterea sociologica in moduri complexe si deseori subtile, rcmodeland in acest fel insusi campul investigatiei sociologice. O modalitate de a descrie acest fenomen, folosind conceptele tehnice ale sociologiei, este aceea de a afirma ca sociologia se afla intr-o relatie reflexiva cu fiintele umane, al caror comportament este studiat. "Reflexiv' - descrie alternanta dintre cercetarea sociologica si comportamentul uman. Nu ar trebui sa fim surprinsi ca descoperirile sociologice se coreleaza deseori in mod strans cu convingerile de bun-sirnt. Motivul nu este pur si simplu acela ca sociologia aduce descoperiri pe care le cunoaste deja; cercetarea sociologica influenteaza continuu ceea ce este cu adevarat cunoasterea noastra elementara despre societate.

APENDICE l: TERMENI STATISTICI

Cercetarea in domeniul sociologiei intrebuinteaza deseori, in analiza descoperirilor, tehnicile statistice. Unele sunt extrem de sofisticate si de complexe, dar cele folosite cel mai frecvent sunt deseori usor de inteles. Cele mai comune sunt masurile de tendinta centrala (modalitati de calculare a mediilor) si coeficientii de corelatie (gradul in care o variabila se relationeaza continuu la alta).

Exista trei metode de calculare a mediilor, fiecare avand anumite avantaje dar si neajunsuri. Sa luam ca exemplu averea personala (incluzand toate bunurile -precum case, masini, conturi in banca si investitii) detinuta de 13 indivizi. Sa presupunem ca cei 13 detin urmatoarele sume:

000 (zero) 5.000 10.000 20.000 S 40.000 S 40.000 S 40.000 &

80.000 S

100.000&

150.000

10.000.000 L

Media se calculeaza prin adunarea averilor personale ale celor 13 persoane si impartirea rezultatului la 13. Totalul este de 11.085.000 ; impartind la 13, avem o medie de 852.692,31 . Aceasta medie reprezinta deseori un calcul util, pentru ca este bazat pe intreaga gama de date oferite. Totusi, ea poate induce in eroare, acolo unde unul sau mai multe cazuri sunt extrem de diferite de majoritatea, in exemplul de mai sus, media nu reprezinta o masura adecvata a tendintei centrale, datorita faptului ca prezenta unei cifre foarte mari, de 10.000.000 , le distorsioneaza pe toate celelalte. Cineva ar putea crede ca majoritatea oamenilor detin averi mai mari decat in realitate.

in astfel de imprejurari pot fi intrebuintate una sau doua masuri diferite. Modulul reprezinta cifra care apare cel mai frecvent intr-un anumit set de date. in exemplul nostru, el este de 40.000 . Problema modulului este aceea ca nu ia in consideratie distributia goala a datelor, adica gama de cifre existente. Cifra cea mai des recurenta intr-un set de cifre nu este in mod necesar reprezentativa, pentru distributia lor in ansamblu, astfel incat nu poate constitui o medie utila, in acest caz, 40.000 este prea aproape de limita de jos a cifrelor.

Cea de-a treia masura este mediana, care reprezinta modulul oricarui set de; cifre dat; in cazul nostru, aceasta ar fi cea de-a saptea cifra, 40.000 S. Exemplul nostru are un numar impar de cifre, 13. Daca ar fi fost un numar par - de exemplu 12 -mediana ar fi fost calculata prin selectarea mediei celor doua cifre de mijloc, 6 si 7. Ca si modulul, mediana nu ofera o idee despre sirul real de date masurate.

Uneori un cercetator va folosi mai multe modalitati de masurare a tendintei centrale, pentru a evita sa dea o reprezentare inselatoare a mediei. Cel mai adesea, el va calcula deviatia standard pentru datele in chestiune. Aceasta reprezinta o modalitate de a calcula gradul de raspandire sau sirul unui set de cifre, care in acest caz se intinde de la zero la 10.000.000 .

Coeficientii de corelatie ofera o modalitate utila de exprimare a gradului in care sunt strans legate doua (sau mai multe) variabile. Acolo unde doua variabile se coreleaza complet, putem vorbi despre o corelare pozitiva perfecta, exprimata sub forma l ,0. Acolo unde intre doua variabile nu exista nici o legatura - nu au nici un fel de legatura contabila - coeficientul este zero. O corelatie perfect negativa - exprimata sub forma -1,0 - exista, atunci cand doua variabile se afla intr-o relatie complet inversa una fata de cealalta. Corelatiile sociale nu se regasesc niciodata in stiintele sale. Corelatiile de ordinul 0,6 sau mai mari, indiferent daca sunt pozitive sau negative, sunt de obicei considerate ca indicand un grad puternic de legatura, intre variabilele care sunt analizate. Corelatii pozitive la acest nivel ar putea fi gasite, de exemplu, intre mediul de clasa sociala si comportamentul de vot.

APENDICE 2: CITIREA UNUI TABEL

Atunci cand cititi literatura sociologica, intalniti deseori tabele. Cateodata acestea par complexe, dar sunt usor de descifrat, daca respectati cateva etape de baza, insiruite dedesubt; prin practica, vor deveni automate. Renuntati la tentatia de a omite tabelele; ele contin informatie intr-o forma concentrata, care poate fi citita mai rapid decat ar fi posibil daca acelasi material ar fi exprimat in cuvinte. Devenind abili in interpretarea tabelelor, veti avea totodata posibilitatea de a controla in ce masura concluziile la care ajunge un autor sunt justificate.

Cititi tabelul in intregime. Tabelele au frecvent titluri destul de lungi, care reprezinta o incercare a cercetatorului de a enunta cu precizie natura informatiei transmise. Titlul tabelului de esantioane ofera in primul rand subiectul datelor, in al doilea rand faptul ca, tabelul ofera material pentru comparatie, iar in al treilea rand, datele sunt reprezentative doar pentru un numar limitat de tari.

Cautati comentariile explicative sau notele despre date. O nota in josul tabelului de esantionare, legata de titlul coloanei principale, indica faptul ca datele includ toate masinile inregistrate. Acest lucru este important, pentru ca, in anumite tari, procentul de vehicule inregistrate in mod corect poate fi mai mic decat in altele. Notele pot spune in ce mod a fost colectat materialul sau din ce motiv

MOSTRA DE TABEL

Detinerea de autovehicule: comparati internationale intre cateva tari selectate

Numarul de autovehicule la 1.000 de persoane din populatia adulta'

din 1993

Brazilia 12

Chile      19

Irlanda

Franta 420

Grecia      30

Italia 500

Japonia 300

Suedia 410

Marea Britanic 360

Statele Unite 570

Germania Occidentala' 470

Include toate masinile inregistrate

Germania in intregul ei, in 1993

Surse: International Road Federation, United Nations Animal Bulletin ofTransport Statistics, raportat in Social Trends (Londra, HMSO, 1987), p. 68; Statistica! Office of the European Community, Basic Statistics of the Community, Luxemburg, European Union, 1991); datele pentru 1993 si ulterior din The Economist, Pocket World in Figures, 1996.

In cifrele din tabelul nostru pot fi vazute mai multe tendinte interesante, in primul rand, nivelul

posesiei de autovehicule variaza considerabil intre diferitele tari; numarul de autovehicule la l .000

de persoane este aproape de zece ori mai mare in Statele Unite decat in Chile.

in al doilea rand, exista o legatura clara intre detinerea de autovehicule si nivelul bunastarii dintr-o

tara. in fapt, am putea probabil folosi ratele de posesie de autovehicule drept indicator aproximativ

al prosperitatii diferentiale.

In al treilea rand, in aproape toate tarile reprezentate, nivelul de posesie de autovehicule a crescut

intre 1973 si 1993, dar in unele dintre ele rata de crestere este superioara celei din celelalte, indicand

probabil diferentele, in privinta gradului in care tarile respective au reusit sa genereze crestere

economica sau sa o recupereze.

in al patrulea rand, aceste date ar trebui considerate intr-o perspectiva politica mai larga. De

exemplu, o anumita descrestere a nivelului de posesie de autovehicule in anul 1993, in Germania,

reflecta procesul de unificare al Germaniei de Vest cu cea de Est.

in al cincilea rand, trebuie sa se tina cont de izvoarele din care provin datele. De exemplu, cifrele mai

scazute in 1993 in comparatie cu 1989 pentru Marea Britanie, Franta, Suedia si Statele Unite - pot

fi partial explicate prin diferentele dintre izvoare. Munca cu date necesita precautie si, la modul ideal,

verificarea statisticilor. acesta este infatisat intr-o anumita maniera. Daca datele nu au fost stranse de catre cercetator, ci se bazeaza pe descoperiri facute publice in alte surse, va fi inclusa o sursa. Cateodata sursa va ofera imaginea despre cata incredere se poate avea in informatii si arata unde se pot gasi datele originale, in tabelul noastru, nota despre sursa explica clar faptul ca datele au fost luate din mai multe surse.

Cititi de-a lungul partii de sus, de la stanga tabelului (cateodata tabelele sunt aranjate cu "rubrici' in partea de jos, nu in partea de sus). Ele va vor spune ce tip de informatie este continuta in fiecare coloana si sir. Cand cititi tabelul, retineti fiecare set de rubrici in timp ce priviti cifrele, in exemplul nostru, rubricile din stanga va ofera numele tarilor despre care e vorba, in timp ce cele de sus se refera la nivelurile de posesie de autovehicule si la anii pentru care sunt date. Identificati unitatile folosite; cifrele din coipul tabelului pot reprezenta cazuri, procente, medii sau alte masuri. Uneori poate fi util sa convertiti cifrele intr-o forma care va e mai folositoare: de exemplu, daca nu sunt oferite procentajele, merita sa le calculati.

Luati in consideratie concluziile la care s-ar putea ajunge din informatiile din tabele. Majoritatea tabelelor sunt discutate de catre autor si trebuie sa retinem ceea ce vrea sa spuna. Dar ar trebui sa va ganditi ce alte aspecte sau intrebari ar putea fi sugerate de aceste date.

APENDICE 3: CUM SE FOLOSESC BIBLIOTECILE

Bibliotecile, in special cele mari, pot insufla teama. Multe persoane se simt neajutorate cu sursele, aparent multiple, pe care le contin bibliotecile. De aceea, s-ar putea ca aceste persoane sa foloseasca in cele din urma doar un mic procent din ceea ce au ele de oferit, in detrimentul muncii lor de cercetare. Este o buna idee sa cunoasteti de la inceput gama de resurse pe care o contin bibliotecile. Daca faceti acest lucru, intr-o faza incipienta, sentimentul ca sunteti "pierdut' va disparea!

Toate informatiile disponibile din biblioteca sunt inmagazinate si catalogate intr-o maniera sistematica, pentru a facilita gasirea volumelor. Majoritatea bibliotecilor mai mici opereaza cu rafturi deschise - cartile pot fi inspectate pe rafturi, iar cititorul poate selecta direct volumul dorit. Cele mai multe biblioteci mari au insa doar un procent din cartile lor pe rafturi deschise, depozitandu-lc pe cele mai multe in subsoluri, unde e nevoie de mai putin spatiu pentru a le pastra, in aceste biblioteci, oricine doreste sa foloseasca sau sa imprumute o carte trebuie sa o solicite sau sa completeze o fisa de imprumut. Unele bibliloteci detin o carti in fiecare domeniu.

Daca va intereseaza o anumita carte, veti avea posibilitatea sa o cautati, in index sau catalog, la autor sau la titlu. Acest catalog poate fi o lista computerizata, sertare intregi de fise de carti sau un microfilm - ori toate trei! in momentul in care

aflati numarul de catalog al volumului, fie il puteti cere personalului bibliotecii, mentionand acest numar, fie il puteti cauta chiar voi pe rafturile deschise, care sunt intotdeauna aranjate dupa numarul de catalog. Toate - sau aproape toate - cartile de sociologie se vor afla intr-o singura zona. Orice biblioteca pune la dispozitie materialul necesar in explicarea modului in care functioneaza sistemul de catalogare.

Gasirea unor carti despre un anumit subiect atunci cand nu stiti nici un nume sau titlu, implica folosirea unui index tematic (si acesta poate fi computerizat sau sub forma de fise). Un index tematic contine cartile in ordinea subiectelor - cum ar fi "clasa', "birocratie' etc.

Azi, multe dintre bibliotecile mari au sisteme de cautare computerizate, care sunt foarte usor de operat si in mod normal sunt la dispozitia tuturor cititorilor bibliotecii. Trebuie sa stabiliti domeniul sau domeniile din care aveti nevoie de informatie bibliografica, iar computerul va afisa o lista de titluri relevante in acest sens.

Majoritatea bibliotecilor ofera servicii relativ asemanatoare, dar unele au propriile lor modalitati de operare si exista variatii in catalogarea sistemelor. Nu trebuie sa va temeti sa solicitati ajutorul bibliotecarului sau asistentilor, daca exista vreun aspect al procedurii de biblioteca ce va nedumereste sau in privinta caruia aveti nevoie de lamuriri. Nu trebuie sa va faceti griji ca-i deranjati; bibliotecarii sunt profesionisti cu experienta, angajati sa ia masuri pentru ca resursele bibliotecii sa fie disponibile tuturor celor care vor sa le foloseasca. De obicei, ei au cunostinte extrem de vaste, in privinta materialelor pe care le contine biblioteca si sunt binevoitori sa ofere lamuriri atunci cand le sunt cerute.

Surse de informatie generala in sociologie

Daca incepeti studierea unei anumite problematici din sociologie si doriti sa gasiti informatii generale despre ea, exista mai multe surse utile. Sunt disponibile mai multe dictionare de sociologie. Ele ofera atat scurte discutii despre conceptiile importante referitoare la subiect, cat si relatari despre ideile unora dintre autorii cu cele mai importante contributii la aceasta disciplina. Enciclopediile importante -cum ar fi Encyclopaedia Britannica - contin multe articole relevante pentru problematica sociologiei. Articolele din dictionare si enciclopedii practic ofera permanent bibliografii de carti sau articole - sub forma de ghid pentru lecturi suplimentare.

Exista diferite modalitati in care pot fi gasite cartile si articolele, relevante pentru o anumita problema sau aspect. International Bibliography ofthe Social Sciences, publicata anual de UNESCO, ofera o lista cuprinzatoare de lucrari care au aparut pe parcursul anului, asupra diferitelor subiecte din domeniul stiintelor sociale. Astfel, de exemplu, puteti cauta la rubrica "sociologia educatiei' si veti gasi o serie de materiale actuale, in acest domeniu. O sursa la fel de folositoare o reprezinta Socio-logical Abstracts, care nu numai ca insiruie cartile si articolele din diferite domenii ale sociologiei, ci si ofera o scurta descriere a continutului fiecaruia.

Revistele sociologice

Este indicat sa va familiarizati cu principalele reviste de sociologie. Revistele apar de obicei de trei sau patru ori pe an. Informatiile si dezbaterile continute sunt deseori mai actuale decat cele din carti, care necesita o perioada mai lunga pentru a fi scrise si publicate. Articolele din reviste sunt uneori de stricta specialitate, iar o persoana nefamiliarizata cu sociologia e posibil sa nu le considere usor de inteles la inceput. Dar toate revistele recunoscute publica cu regularitate articole de interes general, accesibile si celor care au doar cunostinte limitate despre subiect.

Dintre cele mai importante reviste amintim: Sociology (revista oficiala a British Sociological Association), British Journal of Sociology, Sociologicul Review fi American Journal of Sociology.

Cercetarea in vederea intocmirii unor dizertatii sau pentru perioade de timp mai lungi

in anumite ocazii e posibil sa doriti sa folositi biblioteca in vederea efectuarii unui anumit proiect de cercetare sau poate in cursul redactarii unei dizertatii. O astfel de sarcina ar putea sa implice efectuarea unei cercetari mai "in profunzime' a surselor relevante, decat este necesar pentru un studiu obisnuit.

Daca aveti nevoie de informatii statistice referitoare la Marea Britanic, un bun punct de plecare 1-ar constitui Social Trend s, o carte publicata anual de catre guvern (HMSO). Social Trends contine informatii statistice selectate, referitoare la numeroase aspecte ale vietii sociale britanice. Informatii suplimentare sunt continute in General Household Survey, iar informatii statistice mai detaliate se gasesc in Annual Abstract of'Statistics, ambele fiind publicatii guvernamentale.

Articolele din ziar ofera o sursa de informatii valabile pentru cercetatorul sociolog. Unele ziare sunt ceea ce se numeste cateodata "reviste de consemnare'. Cu alte cuvinte, ele nu contin doar relatari despre stiri, ci si sectiuni de consemnare a unor discursuri parlamentare, rapoarte guvernamentale si alte surse oficiale. The Times, Guardian si Independent reprezinta cele mai importante exemple din Marea Britanic, fiecare avand un indice de subiecte si de nume care apar in paginile lor.

Privind catre viitor

Din momentul cand incepeti sa folositi cu regularitate o biblioteca, sunt sanse sa descoperiti ca e un lucru obisnuit sa te simti coplesit de numarul de lucrari disponibile, intr-un anumit domeniu decat sa intampini dificultati in gasirea unei literaturi relevante. Desigur, o modalitate de a trata aceasta problema este aceea de a va intemeia selectia de carti sau articole pe bibliografiile oferite de conferentiari indrumatori.

Atunci cand atari liste nu sunt disponibile sau cand vreti sa cautati in continuare, cea mai buna procedura de urmat este aceea de a defini informatiile de care aveti nevoie cat se poate de precis. Acest lucru va va da posibilitatea de a reduce anvergura

alegerii la limite fezabile. Daca biblioteca pe care o frecventati este una cu rafturi deschise, merita ca, inainte de a alege cartile pe care hotarati sa le studiati, sa cautati printre mai multe carti si articole potential relevante. Daca exista o carte in care aveti incredere, puteti sa va ghidati dupa bibliografia ei. Atunci cand luati hotararea, pe langa consideratiile in legatura cu subiectul, ganditi-va in ce perioada a fost scrisa cartea, in sociologie, ca si in celelalte stiinte sociale, au loc constant noi descoperiri si este clar ca lucrarile mai vechi nu le contin.

REZUMAT

O Orice cercetare incepe cu o problema de cercetare care il nedumereste sau il intriga pe investigator. Problemele de cercetare pot fi sugerate de lipsurile din literatura existenta, de dezbateri teoretice sau de aspecte practice din lumea sociala, in dezvoltarea strategiilor de cercetare pot fi distinse mai multe trepte clare in realizarea strategiilor de cercetare - cu toate ca in cadrul cercetarii efective acestea sunt rareori respectate.

Cercetarea sociologica solida implica folosirea unei abordari sigure in vederea analizarii unui anumit fenomen social. Metodele de cercetare vizeaza modul in care este efectuata cercetarea, in munca de teren sau de observare prin participare, cercetatorul petrece perioade indelungate de timp cu grupul sau comunitatea studiata. O a doua metoda: cercetarea prin ancheta sociologica, implica trimiterea sau distribuirea de chestionare unor grupuri de esantioane din cadrul populatiilor mai numeroase. Alte metode includ experimentele, folosirea istoriilor de viata si a jurnalelor personale, cat si cercetarea documentara.

Fiecare dintre diferitele metode de cercetare arc neajunsurile sale. Din acest motiv, cercetatorii vor combina deseori, in cadrul muncii lor, doua sau mai multe metode, fiecare fiind folosita pentru a controla sau suplimenta materialul obtinut prin celelalte. Cele mai bune exemple de munca sociologica combina perspectiva istorica cu cea comparativa.

O Cercetarea sociologica il pune deseori pe investigator in fata unor dileme etice. Acestea se pot ivi fie acolo unde subiectii cercetarii sunt supusi unor tehnici ce au in vedere inselarea de catre cercetator, fie atunci cand publicarea descoperirilor cercetarii ar putea avea influente daunatoare asupra sentimentelor sau vietii celor studiati. La aceste probleme nu exista o solutie satisfacatoare pe de-a-ntregul, dar toti cercetatorii trebuie sa fie atenti la dilemele care apar.

in analiza cercetarii, care produce date cantitative, sunt utilizate diverse tehnici statistice. Cele mai importante sunt masurile de tendinta centrala si coeficientii de corelare. Masurile de tendinta centrala reprezinta moduri de calculare a mediilor dintr-un set dat de cifre; coeficientii de corelare masoara gradul in care o variabila se raporteaza in mod constant la alta.