relatii interpersonale

V. comunicare, dinamica grupului, grup social, interactiune sociala, psihologie umanista

Tip de relatii sociale caracterizate prin faptul ca sint stabilite intre persoane (nu grupuri, institutii, colectivitati) si sint regizate intr-o masura semnificativa de logica necesitatilor umane individuale. Multe necesitati individuale sint satisfacute in relatiile dintre persoane: suport psihologic, dragoste, stima, reducere a incertitudinii si anxietatii, afiliere, securitate, statut, prestigiu. Omul este o fiinta sociala si in sensul ca "are nevoie de celalalt om'. Dinamica acestor necesitati orienteaza si regleaza relatiile dintre persoane. Sint relatii constituite in primul rind pentru satisfacerea necesitatilor de sociabilitate: relatiile de prietenie, "distractia' in comun, relatiile de dragoste. Si in relatiile sociale (relatiile de munca, politice) componenta interpersonala este puternica. Logica r.i. se poate suprapune sau interfera cu logica relatiei sociale, distorsionind-o pe aceasta sau facilitind-o.

♦ R.i. s-au dovedit a fi importante atit din punctul de vedere al individului uman (psihologic), cit si al functionarii societatii (sociologic). Psihologic: normalitatea psihologica si dezvoltarea umana nu reprezinta o stare strict individuala, ci se realizeaza in contextul r.i. Acestea pot fi un mediu patogen (inhibitii, dependenta, manipulare, exploatare si utilizare a celuilalt, agresivitate, inchidere, neincredere, ostilitate si concurenta, intr-un cuvint alienare interpersonala) sau dimpotriva un mediu supcitiv pentru manifestarea sanatoasa a personalitatii umane, pentru dezvoltarea umana (suport psihologic, stimulare, deschidere, sinceritate, feedback pozitiv).

Un mediu interpersonal pozitiv, suportiv, bazat pe acceptare reciproca, stima, sinceritate, feedback pozitiv reprezinta o conditie esentiala a dezvoltarii personale. Pentru aceasta este necesar, pe de o parte, sa se promoveze un nou tip de r.i., bazate pe noi valori, iar pe de alta parte o organizare sociala care sa elimine ostilitatea si dominarea. Din acest punct de vedere, antropologul american Ruth Benedict introduce conceptul de societate sinergica: o societate care asigura conditiile sociale si institutionale ce fac posibila fuzionarea "egoismului' si "altruismului'; atunci cind o persoana urmareste satisfactii personale, automat ajuta pe ceilalti, iar cind actioneaza altruist obtine totodata recompense si satisfactii pentru sine insusi.

Din perspectiva r.i. s-a formulat una dintre cele mai interesante critici ale alienarii, dezumanizarii produse de anumite tipuri de organizare sociala. In opozitie s-a cristalizat proiectul unei societati astfel organizate incit sa permita dezvoltarea egala, democratica a tuturor membrilor sai, denumit de A. Maslow societate eupsihica.

Social: organizarea sistemelor sociale care nu tine seama de necesitatile umane complexe, recurgind la metode de coercitie, nu poate atinge nivele ridicate de eficienta. Functionarea normala si eficienta a societatii nu poate avea loc (si in acest sens s-au acumulat argumente importante), decit in conditiile in care ofera un mediu social suportiv, pozitiv pentru membrii sai. Inca din anii '30, cercetarile conduse de Elton Mayo au dus la elaborarea teoriei "relatiilor umane' (The Human Problems of Industrial Civilization, 1933), cu mare impact asupra organizarii intreprinderilor.

Teza centrala a "relatiilor umane' este ca necesitatile complexe ale oamenilor (stima, respect, mediu uman suportiv, pozitiv, starea de satisfactie) reprezinta o importanta sursa motivationala a performantei. Umanizarea relatiilor de munca este o cale de a obtine performante ridicate. De aici s-a dezvoltat o intreaga orientare in sociologia organizationala fundata pe ideea utilizarii "resurselor umane ale intreprinderii'. O organizatie eficienta, creativa, flexibila se fundeaza pe r.i. deschise, stimulative, in care fiecare membru participa activ, dezvoltindu-si si afirmindu-si propriile capacitati (Rensis Likert, New Patterns of Management, 1961). Ignorarea individului uman reprezinta o sursa importanta de perturbari si ineficienta. In lucrarile sale, Chris Argyris (Interpersonal Competence and Organizational Effectiveness, 1962 si Integrating the Individual and Organization, 1964) propune un nou tip de organizatie care sa asigure maximizarea satisfacerii necesitatilor sociale ale personalitatii umane ca sursa a eficientei organizatiei, bazat pe competenta interpersonala.

♦ Reconstituirea r.i. dupa o logica umana pozitiva reprezinta obiectul diferitelor tehnici de grup dezvoltate in ultimele decenii, dintre care cele mai cunoscute sint T-Grupul si Grupul de intilnire. Carl Rogers, intemeietorul acestuia din urma, aprecia ca descoperirile teoretice si tehnice legate de utilizarea grupului sint echivalente ca importanta cu descoperirea energiei nucleare. Toate formele de invatare de grup se centreaza pe principiul ca r.i. pot sa reprezinte frine sau dimpotriva facilitatori ai dezvoltarii personale, cooperarii si colaborarii. Unele tehnici de invatare in grup (T-Grupul) incearca sa sporeasca capacitatea de intelegere de sine si a celorlalti, a proceselor interpersonale, de grup, pentru a mari capacitatea actiunii sociale; alte tehnici (Grupul de intilnire) sint orientate mai mult spre dezvoltarea personalitatii, prin eliminarea inhibitiilor sociale, prin crearea unor r.i. reciproc suportive. Psihologia umanista a adus contributii importante la reconsiderarea r.i. si sociale din perspectiva necesitatilor umane.

♦ R.i. au intrat in atentie si datorita unei dileme organizatorice a societatii actuale. In problema interferentei celor doua logici, a activitatilor sociale, colective, si a r.i. purtatoare ale logicii individului uman, se infrunta doua strategii distincte:

a. Promovarea unor relatii sociale depersonalizate ("strategie mecanicista'). Pentru a exclude subiectivismul, promovarea intereselor personale, comportamentul uman in contextul diferitelor activitati sociale trebuie sa fie supus unor norme riguroase, generale si impersonale, care sa-l reglementeze strict din perspectiva logicii sistemului social. Relatiile sociale devin strict functionale, impersonale, rezultat al indeplinirii stricte si exclusive a cerintelor rolurilor sociale. Aceasta strategie a fost criticata din doua puncte de vedere distincte:

1. Consecinte umane distructive. Persoana umana este pulverizata intr-o multime de roluri ce exprima o logica exterioara, propria sa logica raminind cronic subdezvoltata. Este o strategie frustranta pentru indivizi pentru ca blocheaza autodezvoltarea si satisfacerea necesitatilor umane in relatiile sociale. Are deci un efect dezumanizant.
2. Consecinte sociale negative: Subdezvoltarea personala, frustrarea necesitatilor umane de ordin social genereaza inevitabil rigiditate, dificultati in comunicare si cooperare; frustrarea necesitatilor umane are consecinte dezorganizatoare, perturbatoare pentru activitatile sociale propriu-zise.

a.      Promovarea unei strategii expresive sau "organice': gasirea unor modalitati de imbinare armonioasa a logicii sociale cu logica umana, in cadrul unor reiatii care sa promoveze eficient atit finalitatile sociale, cit si cele personale. Activitatile sociale, umanizate, in care omul isi exprima si actualizeaza capacitatile sale, personalitatea sa de ansamblu, sint de fapt inalt eficiente si din punct de vedere social. Doar o societate umanizata este o societate care functioneaza eficace.  E.Z.