socialitate

 V. contract social, socializare, societate

Concept fundamental al sociologiei, prin care se raspunde intrebarii dominante in mai toate conceptiile si teoriile sociologiei: cum este posibila ordinea sociala? ("problema hobbesiana a ordinii'). S. este considerata drept premisa constitutiva a societatii si este explicata fie ca o consecinta a naturii umane (omul este o fiinta sociala), fie ca o consecinta a intelegerii sau acordului rational stabilite intre oameni (contract social), in primul caz, natura umana este analizata ca un complex de instincte, inclinatii, sentimente, stari de spirit etc., care determina individul uman sa se asocieze cu ceilalti sau, dimpotriva, sa concureze cu acestia, ceea ce permite definirea s. ca instinct social.

In al doilea caz, s. este explicata ca un produs al ratiunii si este definita, prin urmare, ca o norma sau valoare sociala. In ambele situatii, s. poate fi insa considerata ca forma a inter-existentei oamenilor, a existentei sociale, mai precis, a ordinii sociale. In analiza s. trebuie sa avem in vedere urmatoarele:

1. determinantii economici ai s actioneaza totdeauna in strinsa legatura cu cei noneconomici (biologici, bioecologici, demografici, culturali si spirituali in general);
2. s. se constituie in tipuri sau forme corespunzatoare structurilor economice ale societatii (cooperativ / competitive, participativ / coordonatoare, egalitare / inegalitare) si/sau structurilor care rezulta din interactiunea variabilelor economice si noneconomice ale societatii;
3. orice forma sau tip de s. are o determinare istorica, in sensul ca se schimba odata cu modificarea propriilor determinanti si, in general, in sensul ca se transforma corespunzator conditiilor (imprejurarilor) de loc si de timp ale existentei umane.

Sinonim al sociabilitatii, care defineste caracteristica omului de a fi fiinta sociala, respectiv de a trai in societate, de a se integra in aceasta (prin procesul de socializare) sau pur si simplu de a se asocia cu alte fiinte umane. Intre s. si sociabilitate sint insa diferente, determinate de faptul ca sociabilitatea cuprinde doar manifestarile "pozitive' (G. Simmel) ale s. (altruism, cooperare, gregarism, intrajutorare etc.). Prin urmare, sociabilitatea poate fi definita, prin raportare la s., doar ca o forma sau ca un tip al acesteia. Dar chiar si atunci cind in cadrul formelor sociabilitatii sint incluse si asociatiile umane realizate prin "opozitie', trebuie sa distingem cele doua concepte, fiindca s., ca premisa constitutiva a societatii, este si premisa sociabilitatii..U.