Tipuri de iubire

Cea mai frecventa distinctie este facuta intre iubirea pasionala si iubirea camaraderie - a companionilor pe viata.

Iubirea pasionala- se caracterizeaza printr-un nivel ridicat al atractiei fizice dintre parteneri, al activarii fiziologice (arausal) si prin incertitudinea referitoare la comportamentul partenerului ( partenerei). Ea include o serie de stari diferite : tandrete si dorinta sexuala, bucurie, optimism si teama, anxietate si gelozie.

Iubirea camaraderie- ia forma unei relatii stabile, la fel de profunda dar mai putin intensa- fiind vorba de un atasament reciproc impartasit, siguranta si incredere intre parteneri.

Sternberg- in teoria sa asupra iubirii identifica trei caracteristici ale acesteia :

Intimitatea- componenta emotionala care implica sentimentul apropierii.

Pasiunea- componenta motivationala, care reflecta atractia sexuala

Decizia- sau implicarea- componenta cognitiva- care include decizia persoanei de a se implica in relatia cu partenerul respectiv.

Combinand aceste componente, autorul defineste mai multe tipuri de iubire:

1). Iubirea oarba (nebuna)- unde este prezenta doar pasiunea, in sensul idealizarii iubirii pentru cineva, uneori fiind o persoana inaccesibila (vedeta de cinema, celebritate)

2) Iubirea romantica- in care domina intimitatea si pasiunea

3) Iubirea camaraderie- dominante sunt intimitatea si implicarea in relatie

Iubirea naiva- sunt prezente pasiunea si implicarea

Iubirea golita- a mai ramas doar angajamentul, obligatia

Iubirea completa- in care toate componentele sunt prezente la un nivel ridicat

Aceste forme ale iubirii descrise pot fi utilizate pentru a intelege evolutia relatiei. La inceputul acesteia nivelul pasiunii este ridicat, intimitatea si angajarea fiind mai scazute. P. Shaver- descrie aceasta faza ca avand la baza o combinatie intre atractia sexuala, o reducere a sentimentului singuratatii, bucuria simtita ca urmare a cunoasterii, explorarii partenerului.

Relatia traita este deosebit de intensa, bazata pe atractivitate fizica, fiind prezent un element de cristalizare, de transfigurare a partenerului sub influenta propriilor dorinte, idealuri.

Aceasta faza are o durata variabila, relativ scurta, intre 6 luni- aprox. 2 ani. Ea caracterizeaza toate cuplurile, indiferent de orientarea sexuala si de modul in care se va finaliza relatia. Pe masura ce relatia continua, atractia sexuala scade in intensitate- noutatea este inlocuita cu familiaritatea si partenerii sunt inclusi intr-o relatie caracterizata de siguranta si incredere reciproca, cu un nivel ridicat de intimitate ( iubire camaraderie) sau se simt plictisiti si dezavantajati. In ultimul caz vor cauta un alt partener( partenera).

Cercetatorii au aratat ca dimensiunile iubirii variaza ca importanta si de-a lungul ciclurilor vietii si in acest sens au analizat aspecte ale relatiei de iubire (comunicare, respect, suport, siguranta emotionala, fidelitate, relatii sexuale si tandrete)- luand in studiu un mare numar de cupluri casatorite. Importanta acestor dimensiuni difera in functie de varsta - intimitatea fizica- creste ca importanta in perioada de mijloc a maturitatii dupa care scade mult ; pasiunea este mai importanta in cazul cuplurilor mai tiner ; la fel si comunicarea ca rezultanta a procesului de intercunoastere caracteristic inceputului relatiei.

Tandretea si loialitatea sunt mai importante in cazul cuplurilor mai in varsta. Tinerii si maturii dau dovada de un mai mare realism in evaluarea calitatilor si defectelor partenerului comparativ cu adolescentii si persoanele de varsta a treia care au o mai mare tendinta de a-l idealiza pe celalalt.

Studiile au evidentiat de asemenea diferentele intre femei si barbati in modul de a-si manifesta iubirea. Desi in mod traditional femeile sunt considerate mai romantice decat barbatii, cercetarile par sa indice contrariul : barbatii cred in mai mare masura in iubire la prima vedere, considera mai frecvent ca exista o singura persoana predestinata, si privesc iubirea ca pe ceva magic si de neinteles. Femeile tind sa fie ma pragmatice in dragoste, considerand ca exista mai multe persoane pe care cineva poate invata sa le iubeasca si ca iubirea nu sterge toate diferentele si nu invinge toate obstacolele. Barbatii se indragostesc mai repede dar mai putin intens in vreme ce femeile aloca mai mult timp pentru a se decide si angaja intr-un parteneriat erotic- odata decise se implica mai mult si mai intens.

TIPURI DE INDRAGOSTITI

1. Eroticul-( eros)- implica iubirea pasionala alaturi de intimitate si angajare. Este direct si puternic corelat cu satisfactia intr-o relatie; un ingredient important pentru succesul unei relatii. Eros- da intensitate si implinire iubirii, cere o substantiala putere a egoului ; probabil reflectaa stilul de atasament securizant.

2. Ludicul- implica in dragoste un joc al interactiunii ce urmeaza sa fie jucat cu diversi parteneri; relatiile nu implica sentimente profunde ; ludicul este manipulativ si cinic. Se relationeaza in maniera negativa cu satisfactia in relatii ; s-ar putea sa reflecte stilul de atasament evitant.

3. Storgicul- reflecta inclinatia de a imbina dragostea cu prietenia , iubirea de tip storgic fiind solida, ancorata in realitate si de prezumat durabila. Este evolutiva, nu revolutionara si poate cere timp pentru a se dezvolta. Este legata de satisfactia in relatiile de lunga durata.

4. Pragmaticul- reflecta logica, ,, lista de cumparaturi in dragoste'', calculul rational, focalizat pe atributele dorite la un partener. Este relationat cu satisfactia in legaturile de lunga durata.

5. Maniacul- implica posesivitate, o iubire dependenta. Asociata cu stima de sine scazuta si expresivitate emotionala crescuta. Reflecta o nesiguranta de sine in relatii. Asociata negativ cu satisfactia in relatii poate reflecta atasament de tip anxios- ambivalent.

6. Agapicul- reflecta atotdaruitorul, altruistul, dragostea care nu cere nimic in schimb. Asociata cu dragostea ideala , angajata si altruista.

DRAGOSTE SI CASNICIE

Prin dragoste romantica se intelege un puternic sentiment de atractie sexuala fata de alta persoana de obicei de sex opus, nevoia de a fi cu acea persoana, de a-i purta de grija. Comparativ cu prietenia apare dorinta sexuala, un puternic sentiment de atasament si securitate. Acest tip este caracteristic tinerilor. Daca 2 oameni se casatoresc in faza pasionala a dragostei romantice, lasa loc incet unui alt tip de iubire- iubirea camaraderie- care consta intr-un atasament profund si o puternica afectiune insa mai putina atractie sexuala.

Dragostea conduce adesea la locuitul impreuna- coabitare, casatorie, concubinaj.

Alegerea partenerului este un proces biologic important. Bazele biologice ale dragostei sunt cele care atrag si tin impreuna ; pentru barbati sunt de a atrage si a pastra partenera, de a avea raporturi sexuale si de a se reproduce, iar pentru femei a gasi pe cineva care sa aiba grija de copiii ei.

Barbatii apreciaza tineretea ( sub 25 ani), atractivitatea fizica- la femei care reflecta poate fertilitatea lor. Femeile apreciau situatia financiara si ambitia, cauta barbati mai in varsta ( corelatie varsta- venit) ; aceasta reflecta nevoia primitiva pentru un partener care este sustinator al familiei si al sotiei. Femeile atrag purtand haine sexy si atragatoare , punand accent pe cosmetice si par ; barbatii- laudandu-se cu averea lor si aratand cat de puternici si in forma sunt ei. Exista totodata o componenta culturala a iubirii-dragostea se bazeaza pe o combinatie dintre un arausal si factori cognitivi- prezenta unui membru de sex opus si incredere in ideologia dragostei.

Iese casatoria din moda ? In cercetarile din Marea Britanie- doar 14% considerau astfel - cei mai multi dintre acestia fiind trecuti printr-un divort, avand o viata de familie nefericita. Cei mai multi au considerat ca un copil are nevoie de ambii parinti. Cuplurile maritale fac multe lucruri impreuna, existand cateva activitati caracteristice. Casatoria poate fi descrisa ca si o cooperare bazata pe activitati biologice (sex, procreerea copiilor, cresterea copiior, asigurarea hranei). Alaturi de toate acestea cuplurile petrec mult timp discutand, vorbind si rezolvand probleme, dezacorduri si ajutandu-se reciproc in probleme personale.

Dragostea si casatoria sunt cu siguranta aducatoare de recompense. A fi indragostit este probabil cea mai mare sursa de bucurie, iar casatoria este relatia care asigura cea mai mare satisfactie. Pe de alta parte dragostea nu inseamna a cauta recompense, ci a cauta intimitate si companie. In orice caz dragostea este o foarte ineficienta cale de a gasi rasplata.

Mitul nr. 1 : Scopul casatoriei este bucuria noastra personala. Totusi, daca este intr-adevar asa, cand sunt implicate dezamagiri inevitabile si greutati care trebuie trecute, concluzia ar trebui sa fie "Ori casatoria nu isi implineste promisiunile, ori ceva nu este in regula cu mine".

Mitul nr. 2 : Scopul vietii de familie este de a-mi face partenerul sa se supuna modului meu de a gandi. Barbatii au memorat, "Nevestele, se supun sotilor". Dar versetul potrivit este "Supuneti-va unul altuia din respect pentru Hristos". Acesta este urmat de trei versete asupra rolului femeii, si de noua versete despre cum ar trebui sa-si iubeasca sotii nevestele lor asemeni dragostei lui Hristos pentru biserica.

Casatoria este un exercitiu pentru a invata sa te supui chiar si atunci cand nu dorim acest lucru. Knecht adauga, "Daca casatoria ta este o <<smucitura a razboiului>>, arunca tu capatul tau de funie asa incat jumatatea ta sa poata sa castige."

Mitul nr. 3 : Dragostea este liantul in casnicie. Adevarat, nu intram intr-o casnicie fara sa iubim. Dar odata ce acest pas a fost facut, legamintele sunt cele ce intretin casnicia, "la bine si la rau, la boala si la sanatate " Iubirea de multe ori duce la contradictii, la certuri si coborasuri in casnicie si sunt momente cand chiar lipseste cu totul. Legamintele facute la casatorie sunt promisiuni sacre, spuse de foarte multi oameni. Casatoria este modul prin care oamenii invata semnificatiile acestor legaminte.

Mitul nr. 4 : Iubirea este un sentiment. De fapt, in Scriptura se spune ca iubirea este o decizie - nu o emotie, doar un act al dorintei. I Corinteni 13 incepe, "Iubirea este rabdare "

Mitul nr. 5 : Numai schimbari minore sunt necesare pentru a te adapta la casatorie si la cealalta persoana. De fapt, este necesara o reconstructie majora. Noi suntem o rasa decazuta, oameni plini de pacate. Cat de mandri, egoisti si egocentrici suntem! Mandria trebuie distrusa. Toata viata noastra interioara trebuie restructurata pentru a o multumi pe cealalta persoana.

Mitul nr. 6 : E nevoie de munca pentru a construi o casnicie care sa functioneze. Este nevoie de implicare si de o atitudine pozitiva, dar nevoia merge si mai profund. Nevoia fundamentala este TIMPUL. Avem nevoie de foarte mult TIMP. Cat timp ati pierdut unul cu celalalt prin curtare? "Fiti impreuna fara interferente, resentimente, deschideti-va in ceea ce priveste ariile vietii traite in singuratate, aceste vaste arii in care o persoana isi poate gasi o casa, un spatiu prietenesc, o pace netrecatoare si o seninatate in inima celui iubit," spune McManus.

Mitul nr. 7 : Scopul casniciei este acela de a oferi sentimentul de implinire partenerilor. Bineinteles noi cautam implinire, si foarte multa lume vede casatoria ca pe un mijloc de a o realiza. Dar daca casnicia ar fi mijlocul, cum ar reusi oamenii singuri sa gaseasca implinirea? In loc, noi trebuie sa cautam abandonul, sa renuntam la noi atat de total incat aproape sa renuntam la individualitatea noastra si sa uitam cine suntem.

McManus a formulat o noua viziune asupra termenului de abandon. Ne abandonam individualitatea in conventia sau sacralitatea casatoriei pentru a crea o noua entitate de inspiratie divina : casatoria.

Mitul nr. 8 : Pot sa-mi schimb partenerul

De fapt, nu poti decat sa te schimbi pe tine. Dar acest lucru poate sa schimbe caracterul casniciei, inspirand exact schimbarea pe care o asteptai la partener. Dupa cum spune Mason, " casnicia este singurul si cel mai inimos pas pe care cei mai multi dintre noi il vor face pentru a indeplini porunca lui Iisus de a-ti iubi aproapele asemeni propriei persoane."

De ce sa-ti salvezi casatoria?

• Vorbind despre aceste avantaje, statisticile divortului raman infricosatoare. . Sansa ca prima casatorie sa se sfarseasca in perioada primilor 14 ani este de 67%. Jumatate din divorturi vor aparea in primii 7 ani.
• casatoriile nefericite includ sansele de imbolnavire cu aproximativ 35% si chiar sa le scurteze viata cu aproximativ 2 ani.
• oamenii care au o casatorie fericita traiesc o viata mai sanatoasa decat cei care divorteaza sau au o casatorie nefericita. Cercetatorii stiu cu exactitate ca aceste diferente exista, dar nu sunt inca siguri de ce.
• Oamenii care sunt casatoriti traiesc mai mult cu 4 ani decat cei care nu se casatoresc.

STADIILE DEZVOLTARII LEGATE DE CASATORIE

1. Atractie pentru mariajul insusi-o dorinta, constient exprimata de a te casatori

2. Proximitatea- apropierea geografica, disponibilitate

3. Atractia primara-bazata pe comportamente de suprafata ale partenerului ca:

a)      generozitate, apropiere, implicare, stapanire, echilibru, interese si abilitati similare

b)      infatisare fizica si atractivitate

c)      similaritate cu imaginea ideala a celuilalt

4. Mentinerea atractiei-ajutata de:

a)      reactiile celorlalti, inclusiv de a fi etichetat drept cuplu

b)      dezvaluirea, deschiderea unuia catre celalalt

c)      raportul de pereche, a se simti confortabil in prezenta celuilalt

5. Angajament si intimitate-stabilirea unei legaturi

6. Atractia profunda, adancita-intensificata de:

a)      impartasirea acelorasi valori, coorientare

b)      sentimentul competentei renascute

c)      perceperea similaritatilor altora cu partenerul cum ar fi:

a)      atractivitate

b)      nivel de maturitate emotionala, expresivitate afectiva

c)      stima de sine

d)      rasa, grup etnic, religie, daca este important potrivire in functie de varsta

e)      decizia ca, ,este bun pentru mine" sau,, cea mai buna alegere"

f)       casatorie

Pe masura ce mariajul continua, comunicarea intensa si descoperirea celuilalt scad, in timp ce loialitatea,i nvestitia si angajamentul in relatie pot creste .La inceputul relatiei cei casatoriti tind sa atribuie cauze comportamentului partenerilor .Pe masura ce trece timpul frecventa importanta atribuirilor scad pana cand apar conflictele.

S-a ajuns la concluzia ca dragostea are trei elemente majore: intimitatea, pasiunea si angajamentul.

Intimitatea reprezinta caldura si apropiere in relatie .Se dezvolta treptat continuand sa creasca atunci cand partenerii impartasesc experiente si sentimente.

Pasiunea reprezinta cel mai intens aspect al relatiei. Se dezvolta foarte rapid dar apoi scade pe masura ce partenerii se obisnuiesc unul cu altul.

Angajamentul poate fi de doua tipuri:

a)      de scurta durata(cand un partener hotaraste ca-l iubeste pe celalalt)

b)      de lunga durata(cand partenerul isi doreste sa mentina acea iubire si sa faca relatia sa mearga

Psihologul Ellen McGrath'85 vede angajamentul ca pe un aspect mai veritabil decat pasiunea.

,,Se bazeaza pe a sti cine esti. Esti apreciata de partener pentru ca pentru el conteaza sa stii cine esti si asa cred si ei despre tine. Este o etapa mai reala. Este mai confortabila. Daca oamenii se bazeaza pe angajament intr-o relatie, acea relatie are sanse mai bune sa reuseasca."     

Din perspectiva antropologica au fost distinse trei tipuri de casatorii:

1 .Casatoriile traditionale-pun pret pe stabilitate in relatie mai mult decat pe spontaneitate in comunicare. Exista un grad mai ridicat de impartasire si tovarasie. Femeia nu este asertiva dar tinde sa evite conflictele cu sotul. Infidelitatea este intotdeauna exclusa.

2. Casatoriile independente-cuplurile au pareri neconventionale despre casatorie; parerea lor este ca relatia n-ar trebui sa constranga in vreun fel libertatea vreunuia. Aceste cupluri pot sa mentina un nivel al tovarasiei si impartasirii ridicat dar pot sa aiba si spatii fizice separate .Ei arata asertivitate in relatia cu partenerii. Tind sa evite conflictele.

3. Casatoriile separate-cuplurile par sa aiba pareri ideologice diferite in ceea ce priveste relatiile. In timp ce o persoana ,,separata" este tratata ca respectand problemele de cuplu si familie in mod ,,traditional", el sau ea in acelasi timp accepta valorile promovate de ,,independenti". Libertatea individuala este ingradita de mentinerea relatiei. Rezulta ca ,,cei separati" sunt ambivalenti in ceea ce priveste valoarea pe care o acorda relatiei si au parte de mai putina tovarasie si impartasire in relatia lor. Ei mentin o anumita distanta psihologica in relatia cu partenerul, evita conflictele dar au o asertivitate si constrangere mai reduse fata de partener.

SATISFACTIA MARITALA

La intrebarea: ,,A scazut satisfactia sexuala dupa casatorie?", ,,Daca da ,de ce?", din 141.210 persoane, 82% au spus ca sexul de dupa casatorie este mai putin satisfacator. Raspunsurile arata ca printre factorii scaderii satisfactiei se numara: monotonia, plictiseala, lipsa de comunicare,d eteriorari fizice, de sanatate, igiena, etc.

In urma unui interviu cu cupluri casatorite de 1 pana la 18 luni ,s-a concluzionat ca 37% isi critica mai mult decat inainte partenerul, 29% spuneau ca s-au inmulti neintelegerile. Femeile s-au plans ca sotii lor sunt mai agresivi sexual, infideli abuzeaza si le constrang emotional mai mul decat inainte de casatorie. Barbatii s-au plans ca sotiile lor sunt dupa casatorie mai infidele, abuzatoare ,egoiste, indisponibile sexual ,neglijente, si au o dispozitie proasta.

DIALECTICA MARIAJULUI

Irving Sarnoff &Suyane Sarnoff' 89 arata natura dialectica a casatoriei si motive puternice care pot face o casatorie sa dureze sau sa se termine. Pentru a rezolva problema dialectica, o casatorie de succes trece prin 6 faze:

FAZA 1. Cuplarea vs tainuirea

Tinerii casatoriti fac dragoste mai frecvent traind o uniune incomparabila a trupului si mintii, dar aceasta intimitate atat de intensa este o amenintare fizica si emotionala incat poate conduce cuplul sa nu abordeze unele din gandurile ascunse ale fiecaruia de teama de a nu ,, strica momentul".

FAZA .2. Reproducerea vs retragerea

Decizia de a avea un copil este un motiv de crestere a oportunitatilor pentru dragoste si intimitate .Barbatul respinge sotia pentru ca este insarcinata si femeia il respinge pe barbat pentru ca el nu duce aceeasi povara.

FAZA. 3. Cresterea vs negarea.

Prezenta unui copil conduce la schimbarea rolului traditional al partenerilor pentru ca se simt amenintati de pierderea individualitatii proprii. Daca inainte femeia avea o cariera, acum trebuie sa aiba grija de copil si casa, apoi si de slujba.

FAZA. 4. Concentrarea vs fragmentarea.

Aici problema este legata de numarul copiilor doriti. Unele cupluri se pot separa acum sau pot avea fantezii sexuale diferite.

FAZA. 5. Reinnoirea vs regresia.

Cuplurile de varsta mijlocie au o a doua sansa sa-si revitalizeze mariajele dupa ce copii pleaca de acasa dar asta poate insemna si pierderea placerilor zilnice si a provocarilor parintesti. Ele pot simti o pierdere cel putin temporara a modalitatii de a relationa exclusiv ca sot si sotie.

FAZA .6. Mentinerea si indepartarea.

La 65-70 de ani exista o sansa magnifica de a adanci satisfactia in relatia lor prin amplificarea legaturilor. Dar deseori aceasta sansa este umbrita de frica de moarte si incertitudinea in ceea ce priveste cel ce va muri primul. Fiindu-le frica sa nu depinda prea mult de cineva care va muri in curand, indivizii gasesc cai sa se indeparteze mai bine inainte de moartea celuilalt.

Conceptul general de satisfactie maritala a fost definit prin doua criterii: stabilitatea si fericirea.. De fapt acestea au fost asociate ;in societatea noastra multi cred ca o casatorie de lunga durata trebuie sa fie una fericita. Dar fericirea si stabilitatea nu sunt acelasi lucru.

Multe casnicii dureaza cu succes de 15 ani conducand la bogatie si statut social inalt, dar au probleme de compatibilitate sexuala. Fericirea in casnicie coreleaza cu nivelul asteptarilor fiecarui partener. Persoanele cu un grad de educatie mai inalt au asteptari mai mari si in ceea ce priveste autorealizarea, autodepasirea si dragostea romantica in relatia lor .Cei cu un grad de educatie mai scazut pot avea optiuni mai putine si prin urmare, asteptari mai scazute.

DIFERENTELE DE SEX

• In general sotii par sa considere mariajul lor mai satisfacator decat sotiile lor. Din 2.330 de barbati, daca ar fi sa aleaga din nou 77% s-ar casatori tot cu sotiile lor. Din 3.009 femei doar 50% s-ar casatori cu acelasi barbat cu care sunt casatorite in prezent.
• 99% dintre femei ar dori sa faca schimbari fundamentale in relatia lor.
• La intrebarea ,,Ce ati dori sa schimbati la mariajul d-voastra?" 45% dintre barbati au raspuns nimic si doar 25% dintre femei au raspuns la fel.
• Nevoia de afiliere a femeii este adesea satisfacuta chir numai prin faptul de a se casatori si a fi casatorita .Dar parerile se schimba. Dintre femeile casatorite de mai putin de 2 ani, 52% erau foarte multumite si nici una nu era foarte nemultumita. Dar la femeile casatorite de peste 20 de ani ,doar 6% erau foarte multumite si 21% erau foarte nemultumite.
• Barbatii spun in general ca sunt multumiti de casniciile lor daca celelalte aspecte ale vietii merg bine. Dar femeile care sunt nefericite in casnicie spun ca sunt nefericite si in celelalte aspecte ale vietii lor.
• Casatoria este pe locul doi ca factor al stimei de sine la barbati in timp ce la femei este pe primul loc.
• Este o ironie aici deoarece femeile sunt cele care doresc mai mult casatoria decat barbatul, casatoria este mai benefica pentru barbat decat pentru femeie. De exemplu femeile casatorite au o sanatate mintala mai subreda decat femeile singure sau barbatii casatoriti .Femeile singure au mult mai putine simptome de stres decat cele casatorite.

DIFERENTELE DE VARSTA

Dupa cum este de asteptat, cuplurile in luna de miere sunt cele mai satisfacute de casatoriile lor. Dar urmatoarea perioada de satisfactie este ,,perioada de lansare"(cand copiii pleaca de acasa).

Cei mai putin satisfacuti in casatorie sunt parintii ai caror copii intra la scoala si parintii de adolescenti Aspectul sexual al relatiei devine un factor mai putin important al satisfactiei la varste inaintate.

PRIETENII SI PERSOANELE CASATORITE

Fiecare partener are propriii sai prieteni dar exista o schimbare treptata spre prietenii cupluri ,,prietenii de familie". Exista insa diferente de sex in ceea ce priveste alegerea prietenilor. Barbatii se concentreaza pe asemanari :,,el este ca mine" sau ,,ne plac aceleasi lucruri, deci ar trebui sa ne alaturam." Barbatii aleg prieteni cu care desfasoara anumite activitati: ,,amicul meu de poker", ,,partenerul de tenis" ,etc. Femeile stabilesc relatii cu persoane cu care pot mentine o reciprocitate si o mutualitate remarcabila.

La cuplurile tinere fiecare partener tinde sa aiba prieteni de acelasi sex sau varsta. La cuplurile casatorite de peste 50 de ani exista o suprapunere a prietenilor.

MARIAJ, FAMILIE SI STILURI ALE VIETII ADULTE

COPYRIGHT Dr. TRIP SIMONA, in press

1. Conceptele de cuplu, casatorie, familie

Ne nastem, de obicei, intr-o matrice bipolara - cuplul parental; continuam marea aventura a existentei devenind noi insine personalitati polarizate masculin si feminin, identitati psihosexuale constiente de sine. Apoi, incercam sa ne regasim perechea, deoarece dimensiunea noastra psihologica este marcata profund de sansa de a fi si a te dezvolta in cadrul convietuirii, ca barbat sau ca femeie. Aspiram catre structura arhetipala masculin-feminin, barbat-femeie, bazata pe complementaritate, cautand partenerul cu ajutorul caruia sa ne dezvoltam sexual, afectiv, mental si spiritual in cadrul cuplului.

Dupa cum se poate observa, la temelia existentei umane sta dorinta de intimitate si de a fi iubit de cineva. Casnicia ar trebui sa satisfaca aceasta nevoie de intimitate si iubire. Istoria umanitatii, sub toate dimensiunile sale: biologica, psihologica, socio-culturala, economica si politica, apartine coexistentei barbatului si femeii, unul prin, cu si pentru celalalt.

Dictionarul explicativ al limbii romane defineste familia ca fiind o forma de comunitate umana intemeiata prin casatorie, care uneste pe soti si pe copii acestora prin relatii stranse de natura biologica, economica si spirituala. Casatoria este o conventie incheiata printr-un act de stare civila intre un barbat si o femeie care se hotarasc sa intemeieze o familie. (dictionar al limbii romane contemporane de uz curent, vasile breban, 1980

Din perspectiva sociologica, actul casatoriei semnifica unirea a doua neamuri intre care, in mod obisnuit, nu exista legaturi de consangvinitate. Aceasta unire poate fi de doua tipuri: endogamica, cand partenerul este ales din acelasi grup, comunitate, rasa, religie, etc. sau exogamica, cand partenerul vine din afara grupului.

Din punct de vedere psihologic, familia consuma aspiratii si idealuri comune, unele similitudini de pareri, la nivel cultural si forta de a le conserva si extinde.

Dictionarul de psihologie considera familia o unitate biosociala si psihologica si se caracterizeaza prin raporturi de rudenie intre persoanele care o alcatuiesc. Familia ofera identitate sociala ca si tutela, dispune de un anumit buget comun si un sistem de convietuire, relatii de dependenta afectiva, intimitate. (dictionar de psihologie, coordonator ursula schiopu, 1997)

Prin incheierea unei casatorii, barbatul si femeia intemeiaza o comunitate de trai liber consimtita, cladita pe afectiune, prietenie, incredere si buna intelegere, ce presupune traiul impreuna al sotilor si comunitatea de interese. Tinand seama de acest lucru, s-a prevazut ca sotii isi datoreaza unul altuia fidelitate, sprijin moral si material, ca ei sunt obligati sa locuiasca impreuna, hotarand de acord asupra locuintei comune si asupra tuturor problemelor care privesc casnicia. Toate acestea sunt principiile care au stat la baza intocmirii viitorului cod al familiei. In tara noastra, bazele dreptului familial sunt stabilite prin articolul nr. 83 din Constitutie si dezvoltate in Codul Familiei din 1 februarie 1954.

Desi relativ independenta in raport cu societatea in interiorul careia se formeaza, familia este determinata si conditionata, in evolutia si organizarea sa, de modul de organizare a societatii pe care o reflecta.

Ceea ce ramane stabil si definitoriu pentru orice tip sau forma de existenta familiala este esenta sa de 'unitate de interactiuni si intercomunicari personale, cuprinzand rolurile de sot, sotie, mama si tata, fiu si fiica, frate si sora, constituita in si prin afectiune mutuala, impartasita' (apud. E.Burgess, H. Locke,1953[X1]  .

2. Functiile casniciei si ale familiei

Casatoria indeplineste anumite functii care sunt atribuite de fapt si familiei:

substituirea membrilor: incercarea de a inlocui membrii din familiile de origine;

reproducere: sexualitate si nasterea copiilor;

bunastare economica: creste puterea economica prin unirea a doua venituri;

status social: exprimat deseori prin "sotia d-lui X" sau "sotul d-nei X";

suport emotional: impartasirea necazurilor ajuta depasirea lor;

beneficiu pentru sanatate: membrii au grija unii de altii.

Exista doua categorii de factori care pot modifica sau cel putin favorizeaza modificarea functionalitatii familiei: factori externi si factori interni.

a). Dintre factorii externi, enumeram pe cei mai importanti:

caracterul totalitar sau democratic al societatii;

nivelul de dezvoltare al societatii;

legislatia si politicile sociale;

1nivelul general de instructie si educatie.

b). Printre cei mai importanti factori interiori familiei amintim:

dimensiunea familiei;

structura familiei;

diviziunea rolurilor si autoritatii.

Majoritatea psihologilor au considerat ca familia indeplineste patru functii fundamentale, si anume functia economica, cea socializatoare, functia de solidaritate si functia sexuala si reproductiva.

Iolanda Mitrofan (1996) considera ca functiile enumerate mai sus nu mai sunt cu adevarat fundamentale, aceasta caracteristica fiind potrivita pentru societatea traditionala, in cadrul careia familia extinsa devenise aproape un etalon in satisfacerea acestor functii. Autoarea este de parere ca 'modernitatea redimensioneaza drastic aceste functii, mergand pana la ignorarea unora dintre ele in cadrul unor configuratii familiale'. Astfel, s-a trecut la redimensionarea functiilor, din perspectiva importantei acordate acestora de catre familia si societatea moderna:

1). Functia economica - a fost si ramane cea mai importanta functie a familiei, avand o evolutie constanta in timp. Motivatia ar fi urmatoarea: pentru a exista, familia trebuie sa-si asigure venituri suficiente pentru satisfacerea nevoilor de baza, care o data satisfacute determina realizarea celorlalte functii.

La randul ei si aceasta functie a inregistrat de-a lungul timpului diverse modificari:

a). in societatea traditionala, functia economica cuprindea trei dimensiuni:

componenta productiva, responsabila cu producerea bunurilor si serviciilor necesare traiului familiei;

componenta profesionala, raspunzatoare de transmiterea ocupatiilor de la parinti la copii;

componenta financiara, adica administrarea bugetului de venituri si cheltuieli familiale.

b). odata cu trecerea de la societatea traditionala la cea moderna, componentele functiei economice au fost redimensionate astfel:

unitatea productiva autosuficienta nu mai este familia, membrii acesteia fiind dependenti de veniturile castigate in afara caminului (Ilut - 1995, apud I. Mitrofan);

si componenta privind pregatirea profesionala a descendentilor a inregistrat modificari semnificative in sensul ca transmiterea ocupatiilor de la parinti la copii se realizeaza din ce in ce mai rar in familiile contemporane;

nici latura financiara nu a ramas intacta, familia contemporana dispunand cel mai adesea de un buget dezechilibrat, cu venituri sporadice si/sau cheltuieli care depasesc resursele familiale.

2). Functia socializatoare

Dictionarul de Sociologie (coordonat de C. Zamfir si L. Vlasceanu, 1993) defineste socializarea ca fiind un proces de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor, sau modelelor de comportare specifice unui grup, in vederea formarii, adaptarii si integrarii sociale a unei persoane.

Conform acestei definitii, functia socializatoare a familiei consta in faptul ca parintii au rolul de a oferi copiilor sai posibilitatea integrarii lor in viata sociala, prin dobandirea unui echilibru emotional.

Functia socializatoare poate fi divizata in patru subfunctii:

integral-formativa, raspunzatoare de formarea deprinderilor, priceperilor si aptitudinilor;

psiho-morala, adica dezvoltarea la copii a unor comportamente pozitive;

social-integrativa, privind modul de raportare la diferite norme si valori sociale, modul de implicare in viata si activitatile sociale;

cultural-formativa, ce consta in formarea si cultivarea atitudinilor si sentimentelor estetice, a spiritului critic, in dezvoltarea unor capacitati creatoare, etc.

3). Functia de solidaritate

solidaritatea este o functie complexa care asigura unitatea, intimitatea, securitatea emotionala, protectia, coeziunea si increderea grupului familial.

M. Voinea, 1996 (apud I. Mitrofan, 199.) este de parere ca solidaritatea incepe sa se manifeste inca din familiile de origine ale partenerilor, care incearca sa-i educe si sa-I orienteze spre intelegerea celuilalt, spre oferirea protectiei si afectivitatii.

I.Mitrofan deceleaza aceasta functie pe trei nivele:

nivelul relatiei conjugale, ce cuprinde interactiunile partenerilor si intercunoasterile mutuale ale acestora;

nivelul relatiei parentale, care vizeaza modul de relationare cu copiii, strategiile educative utilizate si mijloacele si metodele utilizate in cresterea acestora;

nivelul relatie fraternale, ce implica ansamblul relatiilor interpersonale dintre copiii ce apartin aceleasi familii.

4). Functia sexuala si reproductiva

Aceasta functie cuprinde doua componente: sexualitatea si procreerea .

In ceea ce priveste componenta sexualitatii, putem afirma ca aceasta a cunoscut o ascensiune , datorata interesului crescand al indivizilor asupra performantelor sexuale, cum ar fi de exemplu 'satisfactia sexuala', 'apetit sexual', sau 'potential orgasmic'.

La baza acestei 'explozii' a fenomenului sexualitatii stau o serie de factori, care pot fi atat obiectivi, cum ar fi de exemplu maturizarea sexuala mult mai timpurie a generatiilor moderne, comparativ cu cele anterioare, cat si subiectivi, dintre care amintim scoaterea in evidenta a caracteristicilor sexuale care se practica la diferite parti ale corpului: folosirea unor cordoane stranse care accentueaza linia soldurilor, purtarea pantofilor cu toc inalt care sporeste leganarea feselor in timpul mersului, dezvoltarea sanilor prin diverse metode, etc.

Legat de componenta reproductiva, Voinea (1996) mentiona ca la nivelul cuplului conjugal, fertilitatea poate fi influentata de anumiti factori, cum ar fi: dorinta cuplului de a avea copii; starea de sanatate a cuplului, in special a sotiei; varsta sotiei; durata casatoriei; nivelul de instructie al partenerilor; angajarea profesionala a sotilor; utilizarea mijloacelor contraceptive.

La toti acestia se mai adauga si o serie de factori stransi legati de societate, cum ar fi cei economici, demografici, legislativi, etc.

Concluzia finala ar fi acea ca functia sexuala si cea reproductiva au cunoscut cele mai spectaculoase schimbari, trecerea de la traditional la modern ducand la maximalizarea sexualitatii si minimizarea fertilitatii2.

Studiile arata ca in general femeile si barbatii casatoriti sunt mai fericiti si mai putin stresati decat cei necasatoriti. Mariajul este in special recompensator pentru barbati (Coombs, 1991). De ce?

Indivizii casatoriti beneficiaza de relatia interpersonala intima, lipsa ei diminueaza sentimentul de stare de bine. Nici unul din categoriile de subiecti despartiti, divortati, vaduvi sau burlaci nu se descriu ca fiind asa de fericiti si in conexiune cu viata ca si cei casatoriti.

Barbatii casatoriti sunt mai fericiti decat femeile casatorite deoarece ei primesc intr-o proportie mai mare placere emotionala din partea sotiei decat sotiile din partea sotilor.

Indivizii casatoriti comparativ cu cei necasatoriti au mai putine probleme de alcoolism. Proportia barbatilor singuri care mor de ciroza este de trei ori mai mare decat a barbatilor casatoriti.

Rata sinuciderilor este de asemenea mai mica in randul celor casatoriti, izolarea sociala este considerata ca fiind un factor ce contribuie la suicid. Studiile arata ca incidentele de suicid sunt mai mari in randul barbatilor divortati si a femeilor casatorite. Probabil deoarece sotiile ofera suport emotional mai mult decat sotii, iar sotii sunt mai putin grijulii si revendicativi.

Persoanele casatorite traiesc mai mult timp decat persoanele necasatorite. Intervine aici rolul marital de protectie si suport care ajuta sotii sa depaseasca situatiile stresante si boala. Calitatea relatiei este asociata cu sanatatea fizica. Femeile care au o casnicie nefericita, nesuportiva au nivelul de colesterol mai ridicat, boli mai frecvente, nivel crescut de depresie si sistem imunitar slab, comparativ cu femeile care au o casnicie fericita.

3. Stiluri de viata adulta

Casatoria nu este pentru toti. Unii decid sa se casatoreasca in timp ce altii decid sa ramana singuri sub influenta unor factori personali, interpersonali si socioculturali. Perceptia personala asupra aspectelor pozitive si negative ale a fi casatorit si a fi singur constituie un factor. Unii indivizi sunt mai adaptati traind singuri dedica mai mult timp carierei si nu au timp pentru suport emotional. Alti indivizi dimpotriva se simt nefericiti singuri si percep un gol in viata lor.

Indivizii fie ca decid sa traiasca singuri sau sa se casatoreasca traiesc mai multe presiuni ce vin fie dinspre ei insisi, fie dinspre ceilalti sau societate. Intr-un studiu in care s-au realizat interviuri cu tineri intre 22 si 45 de ani necasatoriti, femei si barbati, motivele pentru care ei s-ar casatori ar fi: securitate economica, presiune din partea parintilor, frica de independenta, singuratatea, expentantele societatii de a fi casatorit, viata sexuala regulata, dorinta de a avea o familie si atasamentul emotional.

Indivizii care decid sa ramana singuri o fac pentru ca: frica de o relatie sufocanta si de a fi prins in cursa, obstacole in calea autodezvoltarii, plictiseala, nefericirea, furia, comunicare potentiala slaba cu partenerul, frustrare sexuala, oportunitati privind cariera blocate, restrictii de la diverse experiente, stil de viata mai putin excitant, lipsa libertatii.

Studiile recente arata ca rata amanarii casatoriei si a coabitarii si celibatului a crescut. In 1991 proportia barbatilor de 20-24 de ani necasatoriti este de 80% iar a femeilor de 64%. Media de varsta la care au loc casatoriile este de 23- 24 de ani pentru femei si 25-26 pentru barbati. Amanarea casatoriei indica un dezinteres in a avea o relatie stransa si de angajament, dar cresterea ratei coabitarii sugereaza totusi opusul. In 1990 rata coabitarii creste de 600% comparativ cu 1970 si 100% comparativ cu 1980.

Celibatul reprezinta un 'model de menaj in care individualitatea se afirma in deplina libertate'(Iolanda Mitrofan, 1996). El a crescut foarte mult in ultima vreme, mai ales in S.U.A., Germania, Franta, dar si la noi in tara.

s-a constatat ca sansele de aparitie a celibatului sunt mai scazute in randul barbatilor cu studii superioare decat pentru muncitori, in schimb ce, pentru femeile ce au o diploma, sansele sunt mai mari decat pentru cele fara studii.

O explicatie a acestui fapt o da F. Singly (apud Iolanda Mitrofan ,1996), care considera ca barbatii evita femeile prea instruite din teama de a nu pierde 'puterea' din cadrul cuplului, in timp ce femeile intelectuale evita casatoria deoarece aceasta le ingreuneaza continuarea carierei porfesionale.

Cauzele extinderii celibatului pot fi: 1) cauze de natura obiectiva: cauze de ordin sexual, precum impotenta sexuala, vaginismul, etc; cauze de ordin psiho-relational, ca de exemplu lipsa unor aptitudini pentru parteneriat, stari depresive, complexe de inferioritate, sociofobie; cauze de ordin material, cum ar fi constrangerile economice, lipsa locuintei, etc.; 2) de natura subiectiva: existenta unor imagini deformate asupra familiei si sarcinilor ei; lipsa de curaj in asumarea responsabilitatilor familiale si parentale; psihotraume, datorate conflictelor conjugale grave din familia de origine.

Adaugam faptul ca o serie de avantaje, printre care enumeram independenta economica si libertatea personala, varietatea si schimbarea, precum si accentul pus pe realizarea profesionala, ii determina pe indivizi sa prefere celibatul oricarei alte forme.

Cuplul fara descendenti reprezinta o forma / model a restructurarii familiale spre care se orienteaza o parte semnificativa a populatiei tinere. Statistic s-a demonstrat ca aproximativ 10 - 20 % din populatia adulta casatorita sunt familii fara copii. Ponderea cea mai ridicata a familiilor este intalnita la cuplurile urbane si la cele in care sotia urmeaza o cariera profesionala (Mihailescu, 1993, apud Iolanda Mitrofan, 1996).

Impunerea stilului de viata fara copii marcheaza mutatia de la 'familia axata pe copii', specifica societatii traditionale, la 'familia axata pe adulti', caracteristica societatii moderne.

Principalul motiv invocat de parteneri este dorinta de a fi independenti in relatia lor fata de copil, al carei aparitii determina restrangerea sferei activitatilor precum si o serie de responsabilitati parentale fata de acestia. Un al doilea motiv ar fi cel al emanciparii femeii, care a renuntat printre alte lucruri si la maternitate.

Lipsa unui copil in familie poate fi motivata si de dificultatile economice cu care se confrunta partenerii: somaj, lipsa unei slujbe stabile, venituri foarte mici, etc.

Concubinajul sau uniunea libera, cum mai este numita, reprezinta un model de asociere, un mod de a trai impreuna al cuplurilor heterosexuale, in afara contractului casatoriei. Nu se deosebeste foarte mult de familia nucleara deoarece realizeaza majoritatea functiilor si se confrunta cu aceleasi probleme cu care se confrunta cuplurile casatorite (Mihailescu, 1993, apud I. Mitrofan, 1996).

Popularitatea unei astfel de relatii are la baza o multitudine de cauze ce pleaca, fie de la constientizarea faptului ca uniunea libera este un mod mai economic, mai placut si mai confortabil de a trai impreuna, fie de la dorinta unei relatii intime emotionale nesubordonate vreunui contract legal.

J. Coleman si M. Rotrin prezinta cateva din avantajele concubinajului: o satisfactie sexuala crescuta si sentimente mai intense de intimitate; o mai mare posibilitate de a se intelege pe ei insisi; o posibilitate crescuta de realizare a compatibilitatii si o familiarizare cu modurile diverse in care partenerii reactioneaza intr-o varietate de situatii; dezvoltarea deprinderilor interpersonale si increderea in construirea unor relatii stranse; un nivel de trai ridicat, rezultat din asocierea resurselor economice;

Dezavantajele semnificative ar fi, dupa opinia acelorasi autori, urmatoarele: limitarea prematura a experientei 'intalnirilor'; perpetuarea rolului traditional al femeii, constand in asigurarea sarcinilor domestice, cea ce poate conduce la consecventa unor dificultati in continuarea instructiei si formarii pentru viitoarea cariera; investirea emotionala inegala; schimbari in viata sociala a cuplului prin reducerea numarului de prieteni; complicatiile legale; dezinteresul fata de functia reproductiva.

Cu toate avantajele sau dezavantajele prezentate mai sus, uniunea libera poate fi doar o simpla etapa premergatoare casatoriei sau poate fi un stil de viata rezultat dintr-o optiune de lunga durata sau definitiva.

Realitatea sociala ne arata, insa, ca uniunea libera se impune tot mai mult ca un model de convietuire susceptibil de a se extinde asupra intregii vieti si de a inlocui mariajul in toate fazele sale (Roussel, 1989, apud I. Mitrofan, 1996).

Familiile monoparentale sunt formate dintr-un singur parinte si copiii acestuia; aceste tipuri de 'menaje' pot aparea in urma divortului sau abandonului familial, in urma decesului unui parinte, a adoptiei realizate de o persoana singura sau a cresterii copiilor in afara casatoriei.

Putem intalni urmatoarele situatii:

mamele singure, ca parinte;

parintii singuri tati;

parintii - adolescenti;

Casatoria deschisa, care reprezinta o forma de convietuire aflat intre concubinaj si familia nucleara.

N. O'Neill si G. O'Neill pleaca de la premisa ca dragostea sexuala constituie nucleul si ratiunea de a fi a acestei casatorii, si nu stabilitatea acesteia, casatoria deschisa facand loc posibilitatii de schimbare a partenerului daca acesta este in interesul fiecaruia si al cuplului ca intreg (N. O'Neill si G. O'Neill, apud I. Mitrofan, 1996).

Autorii casatoriei deschise plaseaza 'cheia' acestei relatii in capacitatea sotilor de a intelege ce semnificatie are 'a trai acum', de a-si asuma responsabilitatea propriei vieti si de a discuta matur despre neintelegeri, nemultumiri, conflicte.

Scopul relatiei este de a fi tu insuti, de a deveni o persoana deschisa, matura, flexibila, capabila sa-si recunoasca limitele, dar increzatoare in fortele proprii.

Casatoria deschisa nu constituie, insa, o solutie definitiva, dar ramane o alternativa dezirabila intre numeroasele variante de convietuire pe care ni le impune societatea contemporana.

Familiile reconstituite sau cum le mai numea Voinea (1993) familiile comasate reprezinta modele de convietuire in care partenerii au mai fost casatoriti si au descendenti din mariajele anterioare.

Printre posibilele explicatii ale aparitiei familiei comasate ar fi acelea legate de 'nevoia de celalalt', de nevoia de dragoste si solidaritate. Doar o pasiune puternica pentru partener si/sau o protectie materiala si afectiva ar putea justifica unirea a doua configuratii monoparentale, urmarite de greutati socio-economice ( I.Mitrofan, 1996) .

Rata divorturilor a crescut de asemenea, durata medie a unei casatorii scade la 9 ani in 1990 , creste numarul copiilor care cresc in familii cu un singur parinte. Multe persoane divortate nu raman singure pentru multa vreme se casatoresc imediat. S. U. A. are rata de recasatorii cea mai mare. Media intervalului dintre divort si recasatorire este de trei ani, uneori chiar mai putin intrucat partenerii coabiteaza o perioada de timp.