Viziunea Olandei si a altor tari care au legalizat consumul drogurilor

Viziunea Olandei si a altor tari care au legalizat consumul drogurilor

Legislatia Olandei e de departe una mult mai toleranta fata de problema utilizarii drogurilor decat cea din Romania si nu numai. Guvernul Olandei s-a resemnat demult cu ideea ca cetatenii ei sunt mult mai libertini si deschisi in aceasta directie. Acum scopul central este cel de a limita riscurile pe care le implica utilizarea de droguri, atat asupra consumatorilor insisi cat si asupra celor din jurul lor si a societatii olandeze in general.

Dat fiind faptul ca nu toate drogurile prezinta acelasi grad de risc asupra consumatorului, s-a facut o distinctie in acest sens. Inca de la Amendamentul din 1976, legislatia olandeza asupra narcoticelor a facut o divizare a categoriilor de droguri, impartindu-le astfel:

Droguri care prezinta un risc inacceptabil, sau "droguri grele"( unde intra si ecstasy, heroina, cocaina, LSD etc);

Droguri care prezinta un risc acceptabil, sau "droguri moi"( unde intra hashishul, marijuana). De asemenea, folosirea drogurilor mai "soft", moi, a incetat de mult timp sa mai prezinte o infractiune, atat timp cat cantitatea avuta in posesie nu depasea 30 de grame si era folosita de consumator doar pentru consumul propriu si nu comercializare. Atentia legii s-a concentrat asupra separarii celor doua sfere sau "piete", "piata drogurilor tari" de cea a "drogurilor slabe" si de tinerea celor doua la o distanta suficient de mare incat sa nu se contopeasca una cu cealalta, sau altfel spus, intr-un limbaj mult mai informal, cei care intentionau sa "traga un joint" sau doua sa nu intre in contact si cu lumea drogurilor tari, a cocainei sau heroinei. Apoi legea a inceput sa fie si mai indulgenta , permitand vanzarea acestor droguri de risc minim, comercializarea lor,( aici ne referim in general la marijuana), nemaireprezentand nici ea o infractiune, atata timp cat comerciantul nu depasea cantitatea de 30 de grame permisa.

Asa au aparut in timp cafenelele olandeze, locul ideal de a bea o cafea, dar si de a fuma o tigara de marijuana, atata timp cat aceasta actiune nu contravine legislatiei olandeze. Proprietarii de cafenele au obligatia de a respecta urmatoarele reguli:

Sa nu faca publicitate produselor puse la vanzare,

Sa nu vanda droguri tari

Sa nu produca pagube publice

Sa nu vanda drogurile usoare tinerilor sub 18 ani

Sa nu vanda cantitati mari in acelasi timp.

In timp aceste reguli au fost cat de mult posibil "intarite", pe masura ce autoritatile locale primeau plangeri referitoare la incalcarea unora dintre regulile expuse mai sus, in special a celei privitoare la pastrarea ordinii publice. Acest fapt a avut ca si consecinta inchiderea a mai multor cafenele de acest gen.

In prezent, in Rotterdam de exemplu, exista intre 20-25 de cafenele de acest gen, imprastiate prin tot orasul. Pe langa acestea exista locuri de unde sunt furnizate droguri, atat din categoria celor usoare, cat si a celor tari, care desi nu sunt in conformitate cu regulile aplicabile si la cafenele, politia incercand sa le suprime pe cat posibil, legea este aplicata cu respect fata de aceste "piete" si nu cu violenta.

Desi probleme mai apar, totusi cafenelele in discutie nu provoaca cu mult mai multe deranjuri fata de cafenelele obisnuite. De obicei scandalurile provin din partea turistilor straini atrasi.[2]

Un rol foarte important in politica aceasta libera a Olandei privitor la droguri o are si fenomenul turistic. Turistii, profitand de legislatia usor indulgenta a Olandei, au vazut in ea tara tuturor libertatilor si posibilitatilor, umpland astfel cafenelele de gen si marile orase in general. De fapt, inca din anii 1970, "consumatori" straini au venit in Olanda pentru a folosi sau cumpara droguri. Ei obtineau cu usurinta adresele "dealerilor". Apoi , in anii 80, marocanii au umplut Olanda de mici piete de desfacere pentru drogurile tari, in special in Rotterdam, ei reprezentand o problema putin mai serioasa decat ceilalti turisti. Marocanii au angajat "ghizi" care sa duca turistii vorbitori de limba franceza din Belgia sau Franta la respectivele locatii furnizoare de marfa. Drogurile fiind relativ ieftine si de buna calitate, aceasta nu a facut decat sa creasca fenomenul de raspandire al drogurilor in Olanda. Acesti "ghizi"( in general recrutati din randul tinerilor marocani, intre 14 si 25 de ani) au inceput sa cauzeze probleme, in special in ceea ce priveste traficul din marile orase olandeze, fapt observat mai ales dupa anul 1989. In graba lor de a transporta turistii straini, cu masinile lor cu tot, la locatiile de procurare ale drogurilor, acestia incalcau legi de circulatie, disturbau linistea publica sau faceau accidente, fortand politistii sa ia masuri impotriva lor. Toate aceste premise au format imaginea cateodata prea negativa, proasta, despre libertatea exagerata a Olandei in ceea ce priveste problema drogurilor si legislatia ei.

De prin anul 1993, autoritatile au inceput sa ia masuri mai serioase in principal pentru a reduce numarul turistilor veniti pentru a lua droguri din Olanda, ei fiind , dupa cum am mai precizat,considerati principala cauza a reclamatiilor, a incalcarii linistii publice sau a legii. Iata ca desi nu se vede si acest aspect, totusi autoritatile olandeze iau aceasta problema in serios mai mult decat poate arata aparentele. In anul 1994 de exemplu, au fost arestati peste 530 de "ghizi ai turistilor", avand varstele cuprinse intre 14 si 25 de ani si majoritatea fiind de origine marocana. 279 dintre ei erau marocani, peste 60 dintre ei olandezi, cativa francezi, algerieni si inca vreo 175 a caror nationalitate nu a fost cunoscuta. In plus, peste 640 de turisti consumatori au fost retinuti si inregistrati. Dintre acestia peste 370 aveau nationalitate franceza, 46 erau belgieni, 34 germani, 14 algerieni si din nou, peste 180 aveau alte nationalitati.

In ciuda acestor eforturi si in ciuda faptului ca majoritatea consumatorilor din randul turistilor sunt de origine franceza sau belgiana, Olanda este acuzata de acest fenomen al raspandirii drogurilor in randul turistilor, tocmai de catre autoritatile franceze si belgiene si intr-o mai mica masura de cele germane, acuza oarecum ilogica .[4]

Eu am luat ca si exemplu pentru documentare Olanda, deoarece este cea mai cunoscuta in ceea ce priveste libertatea utilizarii drogurilor moi, sau altfel spus a produselor din cannabis. Dar iata ca acesteia i se mai adauga inca doua noi state membre, Argentina si Mexic, care au legalizat consumul de droguri usoare precum cannabisul, ele fiind urmate de Belgia, Portugalia si Elvetia, care isi "ajusteaza" si ele legislatia in conformitate cu cresterea spectaculoasa a consumului de cannabis. In Mexic, mai mult decat atat, orice persoana poate fi posesoarea a cel mult 5 grame de drog, indiferent ca este cannabis, cocaina sau heroina, infractiune fiind considerata doar comercializarea lor.

Inca din cele mai vechi timpuri, exista medicamente pe baza de cannabis folosite pentru a alina durerea. Foarte celebru este cazul unui fost professor din Statele Unite ale Americii, care, in ilegalitate, si-a administrat un tratament cu marijuana. Dupa lungi dispute pe tema controversatei plante - cannabis - americanii au hotarat interzicerea medicamentelor care contin substante din canepa, si totodata si "fumatul" terapeutic. Cat de nocive sunt drogurile usoare?.Pana acum, nu au putut fi demonstrate modificari organice majore. Riscurile pentru sanatate sunt apreciate, in ansamblu, a fi mai mari decat care apar in cazul tabagismului. Cercetarile au evidentiat modificari hepatice, pulmonare (continutul de gudron al substantei inhalate prin fum este mult mai mare ca la tutun) si mai ale ales psihotice. Comunicarile despre modificari ale echilibrului hormonal, sistemului enzimatic, sistemului imunitar si la nivelul materialului genetic uman nu au putut fi demonstrate experimental pana in present. De asemenea, dependenta fizica de substantele active din cannabis nu a putut fi demonstrata pana in prezent. Aparent, nu exista simptome de sevraj fizic pur dupa oprirea consumului. Aceste constatari medicale au dus la indulgenta pe care o manifesta anumite state asupra produselor obtinute din cannabis, facand ca fenomenul drogurilor sa ia tot mai mult amploare in intreaga lume, fiind o problema tot mai dezbatuta nu numai de mass-media ci si de autoritati, o problema foarte controversata careia nu i s-a gasit pana acum nici o rezolvare pe de-a-ntregul satisfacatoare pentru toate partile.