ANALIZA GENERALA A CREDITULUI - TERMENI DE ACORDARE A CREDITULUI

ANALIZA GENERALA A CREDITULUI

A.   INTRODUCERE:

CE ESTE CREDITUL?

Creditul este datoria reala sau potentiala:

reala - cand debitorul foloseste creditul, de exemplu, pentru a face plati sau pentru a reesalona platile pe care, altfel, ar trebui sa le faca;

potentiala - cand s-a aprobat un credit, dar debitorul inca nu l-a folosit.

Creditul poate lua mai multe forme, de exemplu:

Obligatiuni;

Imprumutul contra efecte de comert sau bilete la ordin;

Linii de credit;

Imprumuturi de la banca;

Descoperit de cont;

Reesalonarea platilor.

Creditul este acordat de banca, in calitate de creditor si este incasat de debitor, care poate fi o societate comerciala sau persoana fizica.

PARTICULARITATI

Termenul de credit , abordat semantic are numeroase sensuri economice, fiind utilizat deopotriva in activitatea comerciala, bancara, in contabilitate, cat si in relatiile cotidiene, nu numai economice, dintre oameni. Desigur, cea mai larga utilizare a creditului apartine insa domeniului financiar-bancar si comercial.
In esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare. Astfel, creditul este o 'relatie baneasca ce apare in legatura cu acordarea de imprumuturi unor pesoane juridice sau fizice, care urmeaza a se rambursa ulterior, la scadenta' .

Operatiunea de acordare a creditului exprima o conexiune directa intre producator si consumator, intre oferta si cerere si intre cei doi agenti economici reprezentativi ai economiei: furnizorul si beneficiarul, aceasta relatie dintre cei doi parteneri definind intreaga relatie a procesului de creditare.

Principalele tipuri de credite cunoscute :
1) creditul comercial;
2) creditul bancar;
3) creditul obligatar;
4) creditul ipotecar;
5) creditul de consum. Creditul comercial este cea mai reprezentativa forma a creditului in economia de piata si consta in acordul reciproc de amanare a platii de catre agentii economici cu prilejul vanzarii marfurilor.

Creditul obligatar exprima acea forma a relatiilor de credit in care, pe de o parte, intervin institutiile statale sau intreprinderile economice in calitate de debitori, care emit obligatiuni, iar pe de alta parte subscriptorii de obligatiuni, in calitate de creditori, care isi avanseaza capitalul in scopul obtinerii unei dobanzi.
Creditul ipotecar priveste activitatile imobliliare si reprezinta una dintre cele mai importante forme de credit in cadrul unei economii care cultiva, dezvolta, sprijina si sustine proprietatea individuala.

Creditul de consum, in acest caz, relatia de credit se caracterizeaza prin obiectul creditului: finantarea cumpararii de marfuri si servicii de catre populatie.

TERMENI DE ACORDARE A CREDITULUI 

Dupa stabilirea sumei necesare, analistul de credite recomanda structura creditului, adica "parametrii" sau termenii pe baza carora va fi acordat creditul.

Structura creditului contine sapte elemente:

1.- suma;

2.- programul de rambursare;

3.- prezentarea de rapoarte;

4.- garantia;

5.- documentatia;

6.- pretul;

7.- clauze.

Modificarea unuia dintre aceste elemente presupune, deseori, modificarea altuia sau a mai multora:

-structura creditului reflecta cota de risc a clientului, necesarul de credite, rata dobanzilor pe piata si cresterile si diminuarile fluxului anticipat de lichiditati al clientului;

-"intarirea" unuia dintre aceste elemente poate fi compensata prin "atenuarea" altuia.

1.SUMA

Suma este stabilita prin proiectiile facute de analist pentru necesarul de credite si poate fi diferita de suma initiala a solicitantului.

De obicei, suma va acoperi necesarul de credite, inclusiv dobanda pentru datoria suplimentara.

Pentru a reduce indatorarea, unui nou client I se poate oferi mai putin decat suma respectiva si se va cere sa reduca dividendele pentru a compensa lipsa.

O parte din aceasta suma ar putea reprezenta asa numita "facilitate a fondurilor neeliberate" adica o suma disponibila pentru cheltuieli ulterioare.

In mod normal, creditorii incaseaza o taxa pentru partea neutilizata din linia de credite, pe langa dobanda pentru partea care a fost cheltuita.

De fapt, creditorul poate acorda o parte din suma sau intreaga suma sub forma de "linie de creditare", o suma aprobata initial pentru imprumut si care poate fi folosita sau nu de client.

2.PROGRAMUL DE RAMBURSARE

Programul de rambursare trebuie sa arate in ce scop va fi folosit creditul.

Achizitionarea sau constituirea unui activ fix necesita, de obicei, o perioada lunga de rambursare.

Din punctul de vedere al creditorului, rambursarea in intregime si la timp a unui imprumut este dovada cea mai sigura ca aprobarea imprumutului a fost justificata.

3.PREZENTAREA DE RAPOARTE

Creditorii solicita din partea debitorilor rapoarte periodice pentru supravegherea situatiei, pentru siguranta proprie.

Prezentarea de rapoarte face parte din acordul pentru credite, iar neprezentarea rapoartelor necesare la timp este considerata, in mod normal, ca o nerespectare a conditiilor contractuale.

Exemplu de rapoarte:

-transmiterea la timp a situatiilor financiare (trimestrial, fara verificare contabila si anual, cu verificare contabila);

-rapoarte prompte privind actiunile si evenimentele care ar putea afecta performantele creditorului stabilite prin clauzele acordului de creditare, cum ar fi mentinerea sau realizarea unor indicatori de lichiditate minima sau de indatorare maxima, actiunile legale impotriva societatii comerciale, incapacitatea de a atinge obiectivele specifice;

-rapoarte prompte privind orice situatie care ar afecta datele de fundamentare a solvabilitatii, pe baza carora a fost aprobat creditul.

4.GARANTIA

Garantia este "plasa de siguranta" a creditorului, in cazul in care debitorul nu poate sa isi plateasca datoria in intregime si la timp. Toate elementele date ca garantie trebuie enumerate, fie ca acestea sunt active controlate de cel care primeste imprumutul, fie garantii din partea unor terti. Exista doua tipuri principale de garantie:

a.-drept constituit legal in favoarea creditorului privind un activ sau mai multe in posesia sau sub controlul debitorului;

-o sarcina poate fi specifica, de exemplu, o ipoteca asupra unei cladiri sau un sechestru asupra unui utilaj;

-sau poate fi generala, de exemplu, o sarcina variabila asupra activelor curente ale debitorului.

b.-garantie din partea unui tert("garant") in favoarea debitorului, adica obligatia legala din partea garantului de a achita datoria creditorului, daca debitorul nu se achita de datorie.

5.DOCUMENTATIA

Majoritatea creditelor au la baza un acord sau mai multe:

-acordul de aprobare a creditelor (sau de imprumut) este principalul document care contine toate termenele si conditiile acceptate de debitor sau de creditor;

-acordul pentru garantie dintre girant si creditor stabileste garantia legala pentru obligatia debitorului;

-poate exista un acord suplimentar sau mai multe privind chestiunile specifice, fara de care creditul nu ar deveni efectiv, de exemplu, un acord de garantare a unei licente fara de care nu s-ar putea realiza fluxul de lichiditati din proiectii.

6.PRETUL

Costul unui credit consta din dobanda si taxe:

Dobanda se plateste la intervale de timp stabilite (de exemplu, lunar, trimestrial, anual) la incheierea bilantului pentru restul de imprumut din perioada pentru care se plateste dobanda.

-rata dobanzii este deseori exprimata prin rata de baza plus o prima de risc.

Exista mai multe tipuri de taxe. De exemplu:

-taxa de angajare a creditului este deseori perceputa pentru partea nefolosita dintr-o linie de credit aprobata (dobanda se plateste pentru partea folosita);

-taxa de evaluare pentru a acoperi costul activitatii analistului de credite;

-taxa de supraveghere anuala, pentru a acoperi costul supravegherii creditului;

-un creditor care depune eforturi pentru obtinerea unui credit mare din partea unor organisme financiare, va percepe o taxa pentru tranzactii si/sau o taxa preliminara pentru costul unor asemenea activitati complexe.

In general, dobanda acopera, in cazul creditorului, costurile legate de banii destinati creditarii, riscul creditului si marja de profit; taxele sunt o alta sursa de profit si pot include sumele destinate rambursarii costurilor creditorului.

De obicei creditorii nu calculeaza exact costurile pentru evaluarea si aprobarea unei anume cereri pentru credit, ci percep o suma fixa sau un procentaj din valoarea creditului(sau amandoua).

7.CLAUZE SPECIALE

Multe acorduri pentru aprobarea de credite impun debitorului anumite obligatii sau restrictii. Acestea reduc riscul pentru creditor. De exemplu:

-debitorul trebuie sa respecte conditiile legate de lichiditatea minima, de indicatorii privind acoperirea dobanzii pentru imprumut si/sau indatorarea maxima, atat timp cat mai ramane o parte din credit;

-plata dividendelor poate fi conditionata de verificarea lichiditatii sau poate fi interzisa atat timp cat mai ramane o parte din credit;

-debitorul nu poate acorda drepturi preferentiale altor creditori sau nu are dreptul sa angajeze alte credite fara acordul creditorului.

BIBLIOGRAFIE

Finantele generale si finantele firmei - autor: Tudorache D.

Editura Sylvi, Bucuresti, 2000;

Elemente de tehnica si strategie bancara - autor: Tudorache D.

Editura Atheneum, Bucuresti, 2001;

Management - autori: Nicolescu O. si Verboncu I.

Editura Economica, Bucuresti, 1999;

Analiza creditului - autor: Andrew Murray

Editura Expert, Bucuresti, 1998.