CRITERII DE GRUPARE A CHELTUIELILOR PUBLICE

CRITERII DE GRUPARE A CHELTUIELILOR PUBLICE

Abordarea structurii cheltuielilor publice necesita utilizarea mai multor criterii de grupare. In literatura si practica financiara si statistica a statelor si organismelor internationale, se folosesc urmatoarele tipuri de clasificatii: a) administrativa; b) economica; c) functionala; d) financiara; e)in functie de rolul lor in procesul reproductiei sociale; f) gruparea folosita de organismele O.N.U. si clasificatii mixte sau combinate.

a) Clasificatia administrativa. Aceasta clasificatie are la baza criteriul institutiilor prin care se efectueaza cheltuielile publice: ministere(departamente, agentii guvernamentale), institutii publice autonome, unitati administrativ-teritoriale etc. Gruparea cheltuielilor pe criterii administrative este utila, deoarece alocatiile bugetare se stabilesc pe beneficiari: ministere si alte institutii centrale, judete, orase, comune etc.

b) Clasificatia economica. In cadrul acesteia se folosesc doua criterii de grupare: primul, conform caruia cheltuielile se impart in: cheltuieli curente (de functionare), si cheltuieli de capital (cu caracter de investitii); al doilea, care imparte cheltuielile in cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative si cheltuieli de transfer (de redistribuire).

Cheltuielile curente asigura intretinerea si buna functionare a institutiilor publice, finantarea satisfacerii actiunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane, lipsite de remuneratie sau avand venituri insuficiente sau pentru onorarea unor angajamente speciale ale statului(imprumuturi).

Cheltuielile de capital (de investitii) se concretizeaza in achizitionarea de bunuri de folosinta indelungata, destinate sferei productiei materiale sau sferei nemateriale (scoli, spitale, asezaminte de cultura, administratie etc.), dupa caz. Ele duc la dezvoltarea si modernizarea patrimoniului public.

Cheltuielile privind serviciile publice sau administrative se deosebesc de cheltuielile de transfer, dupa cum au sau nu la baza o contraprestatie, in momentul si in masura in care acestea se efectueaza de catre stat. Cheltuielile privind serviciile publice cuprind, in general, remunerarea serviciilor, a prestatiilor si a furniturilor necesare bunei functionari institutiilor publice sau achizitionarii de mobilier, aparatura si echipamente.

Cheltuielile de transfer reprezinta trecerea unor sume de bani de la buget, la dispozitia unor persoane juridice (institutii cu activitati autofinantate, intreprinderi productive), unor persoane fizice (pensionari, someri, studenti, elevi etc.) sau a unor bugete ale administratiilor locale. Ele pot avea, deci, caracter economic (subventii acordate agentilor economici pentru acoperirea unor cheltuieli de productie, stimularea exportului, redresarea financiara, restrangerea unor activitati economice etc.) sau sociale (burse, pensii, ajutoare sau alte indemnizatii definitive si fara contraprestatii), finantarea unor actiuni de importanta majora efectuate prin intermediul administratiilor publice locale.

Transferurile sunt consolidabile sau neconsolidabile, in functie de continutul lor sau de legaturile pe care le implica intre diferitele verigi ale sistemului bugetar.

c) Clasificatia functionala foloseste drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate, spre care sunt dirijate resursele financiare publice sau alte destinatii ale cheltuielilor legate de efectuarea unor transferuri intre diferitele niveluri ale administratiilor publice, plata dobanzilor la datoria publica sau constituirea de rezerve la dispozitia autoritatii executive. Ele reflecta obiectivele politicii financiare a statului.

d) Clasificatia financiara. In functie de momentul in care se efectueaza si de modul in care afecteaza resursele financiare publice, cheltuielile publice se grupeaza in: cheltuieli definitive; cheltuieli temporare si/sau operatiuni de trezorerie si cheltuieli virtuale sau posibile.

Cheltuielile definitive finalizeaza distribuirea resurselor financiare. Ele cuprind atat cheltuieli curente, cat si cheltuieli de capital. Majoritatea cheltuielilor publice efectuate au caracter definitiv, finalizandu-se cu plati la scadente certe si atesta lichidarea completa a angajarii statului pentru a efectua cheltuielile prevazute in buget. Cheltuielile definitive sunt cuprinse, deci, ca posturi distincte in bugetele publice.

Cheltuielile temporare sunt urmate de finalizarea prin plati cu scadente certe. Majoritatea dintre acestea reprezinta operatiuni de trezorerie si sunt evidentiate in conturi speciale ale trezoreriei (de exemplu, finantarea rambursarii imprumuturilor si avansurilor anterior consimtite). Cheltuielile temporare nu figureaza in bugetele publice, ci se gestioneaza separat prin trezoreria publica.

Cheltuielile virtuale sau posibile reprezinta cheltuieli pe care statul se angajeaza sa le efectueze in anumite conditii. De exemplu, garantiile acordate de stat pentru imprumuturi pot conduce la cheltuieli publice numai daca rambursarea lor din resurse special constituite sau de catre debitorii girati nu poate fi infaptuita.

Dupa forma de manifestare, cheltuielile publice pot fi: cu sau fara contraprestatie; definitive si provizorii; speciale si globale.

Cheltuielile fara contraprestatie au caracter de alocatii bugetare, reprezentand finantare definitiva, fara un contraserviciu din partea colectivitatii, beneficiare de resurse publice.

Cheltuielile cu contraprestatie se refera la incasarea unor sume de bani de catre stat, conform conditiilor in care se efectueaza aceste cheltuieli: dobanzi la imprumuturile acordate, comisioane la garantiile guvernamentale ale imprumuturilor si altele.

Cheltuielile definitive nu presupun restituirea sumelor banesti alocate de stat, in timp ce cheltuielile provizorii(imprumuturi si avansuri) sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligatiei de furnizare de produse sau servicii institutiilor statului.

e) Clasificatia dupa rolul cheltuielilor publice in procesul reproductiei sociale. In cadrul acesteia, cheltuielile publice se impart in cheltuieli reale (negative) si cheltuieli economice (pozitive).

In categoria cheltuielilor reale intra cheltuielile cu intretinerea aparatului de stat, plata anuitatilor, dobanzilor si a comisioanelor la imprumuturile de stat, intretinerea si dotarea armatei cu armament si tehnica militara etc.

In categoria cheltuielilor economice se cuprind investitiile efectuate de stat pentru infiintarea de unitati economice, dezvoltarea si modernizarea celor existente, construirea de drumuri, poduri etc.

f) Clasificatia folosita de institutiile specializate ale O.N.U. Aceasta are la baza doua criterii principale: clasificatia functionala si clasificatia economica.

Clasificatia functionala O.N.U. a cheltuielilor publice cuprinde cheltuielile pentru: servicii publice generale; aparare; educatie; sanatate; securitate sociala; locuinte si servicii comunale; recreatie; cultura si religie; actiuni economice; alte scopuri.

Clasificatia economica O.N.U. a cheltuielilor publice cuprinde:a) cheltuieli care reprezinta consum final: dobanzi aferente datoriei publice; subventii de exploatare si alte transferuri curente; b) formarea bruta de capital(investitii brute si cresterea stocurilor materiale); c) achizitii de terenuri si active necorporale; d) transferuri de capital.