Definitii ale conceptului de leasing in lume

Definitii ale conceptului de leasing in lume

In SUA, tara de origine a leasingului, leasingul este definit astfel[1]: "operatiile de leasing reprezinta transferul dreptului folosintei unor bunuri pentru o perioada limitata, dupa care se poate proceda la returnarea lor, vanzarea, inclusiv vanzarea cu acordul partilor, sau la returnarea bunurilor sau prelungirea duratei folosintei".

Prima definitie a leasingului in Europa continentala provine din Franta, unde operatiunea poarta numele de "credit-bail". Normele legale din aceasta tara[2] prevad ca operatiunile de credit-bail sunt reprezentate de urmatoarele:

a) inchirierea unor bunuri de echipamente ori de materiale sau utilaje cumparate in vederea acestei inchirieri de catre intreprinderile avand calitatea de locator, specializate in asemenea operatiuni, care pastreaza calitatea de proprietar al bunurilor inchiriate, dar care transmite locatarului prerogativele posesiei si folosintei, permitand acestuia din urma si posibilitatea de a cumpara in totalitate ori in parte, la data expirarii contractului, platind o suma care reprezinta deducerea din pretul initial a varsamintelor facute de locatar;

b) operatiunile prin care o intreprindere da cu chirie bunurile imobile, pentru a se exercita asupra lor atat posesia, cat si folosinta de catre un comerciant al carui obiect de activitate nu poate fi indeplinit fara aceste valori, bunuri pe care le edifica ori le cumpara locatorul, pentru care primeste periodic suma convenita cu locatarul, iar acesta din urma, daca doreste, este indreptatit sa devina proprietarul imobilului respectiv.

O definitie foarte sumara a leasingului a fost data in Germania prin circularele fiscale din anul 1971 si respectiv 1972, stabilind drept criteriu unic in caracterizarea contractului durata sa fixa si perioada in care este reesalonata restituirea capitalului investit de finantator. Astfel, circularele mentionate prevad urmatoarele:

a) contractul este incheiat pe o perioada determinata (irevocabila), timp in care nici una dintre parti nu este indreptatita a proceda la reziliere;

b) marimea platilor care se fac de catre beneficiarul utilizator in timpul perioadei irevocabile cuprinde, in afara costului de achizitie ori de productie, si toate cheltuielile accesorii suportate de societatea finantatoare.

Legislatia belgiana ofera cea mai fidela definitie a leasingului mobiliar si imobiliar, sub aspectul raportarii acestuia la realitatea economica a operatiunii. Decretul-lege nr. 55 din 10 noiembrie 1967 prevede la articolul 9 urmatoarele trasaturi ale leasingului imobiliar:

a)priveste numai acele echipamente pe care utilizatorul beneficiar le foloseste in scopuri imobiliare;

b)bunurile trebuie achizitionate de la furnizori, in vederea predarii lor in leasing, tinand seama de comanda pe care viitorul utilizator o transmite si care trebuie sa cuprinda specificatiile, detaliile si performantele pe care urilizatorul le doreste;

c)durata contractului de leasing trebuie sa corespunda perioadei in care se prezuma ca bunul este util din punctul de vedere al performantelor economice;

d)pretul locatiei trebuie sa fie astfel stabilit, incat sa poata amortiza valoarea bunului, in perioada de utilizare determinata prin contract;

e)contractul trebuie sa cuprinda clauza potrivit careia utilizatorul este indreptatit ca la incetarea contractului sa cumpere bunul, platind pretul stabilit prin contract, iar daca acest pret nu a fost acoperit in intregime, se datoreaza plata diferentelor, adica a valorii reziduale.

In Italia, normele legale privind leasingul[3] definesc leasingul prin "inchirierea bunurilor mobile ori imobile pe care finantatorul le dobandeste ori le confectioneaza in raport cu indicatiile date de utilizator, acesta din urma asumandu-si toate riscurile pe timpul valabilitatii contractului, avand si dreptul de a deveni proprietarul bunului primit in locatiune, cu conditia de a plati pretul stabilit la data incheierii contractului". Simpla si energica, aceasta definitie nu spune nimic despre natura platilor si a pretului ori despre optiunile de la sfarsitul contractului.

Conform Standardului International de Contabilitate referitor la operatiunile de leasing IAS 17 "Leasing", aparut in 1994 si revizuit in 1997[4], "leasingul este un acord prin care locatorul transmite locatarului in schimbul unei plati sau serii de plati dreptul de a utiliza un bun pentru o perioada convenita de timp".

Norma americana echivalenta FAS 13, aparuta in 1976, considera ca[5]: "Un contract de locatie este un contract care confera dreptul de a utiliza un bun in mod obisnuit, pentru o perioada determinata. El implica doua parti: proprietarul bunului (locatorul) si partea ce contracteaza dreptul de utilizare a bunului (locatarul). Contractul de locatie acopera si contractele care, desi nu se refera in mod special la o locatie, prezinta caracteristica de a transfera unui tert dreptul de utilizare a unui bun".

In Romania, normele legale privind leasingul[6] prevad: "leasingul reprezinta operatiunea prin care o parte, numita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing, locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inaite de sfarsitul perioadei de leasing daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract".

In lipsa unor reglementari legale ale operatiunilor de leasing, diversi renumiti profesori si cercetatori romani au procedat la elaborarea unor definitii ale acestor tipuri de operatiuni.

Opiniile specialistilor in domeniul financiar-contabil privind definirea operatiunilor de leasing difera, date fiind complexitatea si impunerea de catre realitatea practica a acestor operatiuni.

Primii autori romani care s-au incumetat sa dea o definitie operatiunii de leasing sunt D. Voiculescu si M. Coras[7]. Ei considera ca "leasingul este o forma de inchiriere a unor masini, utilaje, mijloace de transport si a altor bunuri intreprinderilor care, in general, nu dispun de suficiente fonduri proprii ori imprumutate, nici de credite bancare traditionale, de catre societati financiare care le cumpara de la producatori si le inchiriaza pe o perioada anumita cu conditii de plata si utilizare clar stipulate intr-un contract ce constituie suportul juridic al actiunii".

Reputatul profesor universitar Iacob Petru Pantea da urmatoarea definitie a leasingului[8]: "Leasingul este o afacere de natura economica care se incheie pe o anumita perioada, in anumite conditii de plata si alte conditii cuprinse in contractul de leasing ce constitue suportul juridic al actiunii. El poate fi considerat:

forma de comert, deoarece presupune o operatie comerciala contractuala la care iau parte, de regula, furnizorul de bunuri pentru a fi inchiriate, proprietarul bunurilor cumparate ce urmeaza sa faca obiectul leasingului si beneficiarul lor, cel care utilizeaza bunurile si care le plateste in conditii speciale;

forma de finantare pe termen mediu si lung de catre societati financiare specializate sau producatori directi care ofera in conditii de inchiriere bunuri unor cumparatori ce nu dispun de suficinente resurse proprii pentru a le cumpara si care prefera dreptul de folosinta pentru o perioada determinata a acestora;

forma accesibila de privatizare care ofera posibilitatea unor persoane care nu au suficient capital sa-si constitue societati care sa foloseasca o baza inchiriata in cadrul unor operatiuni de leasing".

Mai amintim aici definitia data de The Economist Book's[9] care da o abordare fiscala leasingului astfel: "leasingul reprezinta procedeul prin care companiile cu profil de fabricatie inchiriaza echipamente de productie pentru a evita astfel costul substantial aferent achizitionarii lor. O institutie financiara cumpara echipamentele respective, scade costul de capital din venitul impozabil si apoi le inchiriaza unui fabricant. In mare parte, reducerile fiscale acordate institutiei financiare se vor repercuta asupra beneficiarului (numit si locatar) sub forma unei chirii mai mici. Practica este utila mai ales cand:

*locatorul si-a utilizat toate exceptarile de capital disponibile (ca urmare a cheltuielilor substantiale pentru procurarea echipamentului e lucru);

*locatarul nu dispune de numerarul necesar pentru cumpararea directa a echipamentelor;

*locatorul nu doreste sa-si asume responsabilitatea ce i-ar reveni in calitate de proprietar de bunuri".

Leasingul poate fi definit si din punct de vedere juridic. In acest sens, "leasingul este un contract complex care permite unei persoane sa obtina si sa utilizeze un lucru fara a plati imediat pretul"[10].

In lumina celor prezentate, definim leasingul ca si un proces prin care se transmite de la finantator (locator) la beneficiar (locatar) dreptul de folosinta a unui bun (cumparat sau realizat de finantator) la solicitarea acestuia din urma, contra unei redevente, iar la sfarsitul perioadei de folosinta, finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului privind dobandirea dreptului de proprietate, prelungirea contractului de leasing ori incetarea raporturilor contractuale. In forma cea mai simplista, aceasta operatiune se prezinta astfel:

Beneficiarul

Furnizorul

Societatea de leasing

Cumpara bunul Inchiriaza bunul

F

Leasingul este o operatiune complexa, cladita pe interesele complementare ale celor ce participa la aceasta, de asa natura incat fiecare dintre participanti trage un folos ce depinde si de comportarea celorlalti si de nevoile economice care sunt complementare. Utilizatorul este cel interesat in folosinta lucrului, furnizorul are interes sa-si vanda produsul, creditorul isi plaseaza capitalul in conditii de rentabilitate sporita. Locatarul are initiativa afacerii, vanzatorul o permite, creditorul o faciliteaza si toti impreuna, actionand in interes propriu, actioneaza in acelasi timp si in folosul celorlalti.