TEHNOLOGII INFORMATICE MODERNE APLICABILE IN SFERA CREDITARII BANCARE

TEHNOLOGII INFORMATICE MODERNE APLICABILE IN SFERA CREDITARII BANCARE

1 Modernizarea activitatii de creditare bancara prin aplicarea noilor tehnologii

Tehnologia bancara este fundamentala pentru imbunatatirea activitatii de creditare, oferind posibilitati de diversificare si modernizare a modalitatilor de acordare rambursare - garantare, in scopul corelarii ofertei de produse de credit cu solicitarile si necesitatile clientilor.

Din punct de vedere al solicitantilor, activitatea de creditare se adreseaza persoanelor juridice, pentru care nivelul creditelor este mai ridicat si riscul bancar este mai mare, precum si persoanelor fizice, pentru care imprumuturile sunt mai mici si riscurile mai reduse.

Din punct de vedere al necesitatii si capacitatii clientului privind obligatiile financiare, activitatea de creditare poate fi:

- pe termen scurt : pentru acoperirea necesitatilor curente, cu termen de rambursare in limita unui an.

Dezvoltarea tehnologiei bancare a permis conturarea a doua modalitati principale de creditare:

Creditele de tip rcvolving (liniile de credit; liniile globale de exploatare), ofera agentilor economici o flexibilitate convenabila de finantare, sub raportul costurilor.

Creditele pentru Destinatii speciale (credite pentru finantarea stocurilor; creditele pentru export; credite de scont; creditele de factoring).

In cazul activitatilor economice care presupun anumite stocuri, tehnologia bancara pune la dispozitia clientului un plafon de creditare, din care el efectueaza trageri esalonat, pe baza unui grafic si in limita unui interval de timp.

Pentru activitatile economice de productie cu ciclu lung de fabricatie agentii economici apeleaza la tehnologia de creditare similara creditarii globale de exploatare, sau liniilor de credite, cu termene de rambursare mai mari de un an.

Pentru activitatile de productie cu desfacere la export, bancile comerciale romanesti promoveaza tehnologii de creditare specifice :

Credite pentru prefinantarea exportului: au ca destinatie satisfacerea nevoilor curente sau exceptionale, pentru fabricarea produselor destinate exportului ;

Credite pentru exportul de produse garantate cu creante asupra strainatatii: se adreseaza exportatorilor, pentru desfasurarea activitatii curente, pe perioada de la livrarea produselor si pana la incasarea contravalorii lor.

Desfasurarea relatiilor de incasari si plati intre agentii economici, prin utilizarea de efecte de comert, creeaza posibilitatea, ca ei sa sconteze la banca aceste titluri obtinand un credit de scont in lei sau valuta. Procedura de acordare, presupune inregistrarea valorii titlului in debitul contului de credite de scont, si in creditul contului curent al clientului.

In Romania utilizarea instrumentelor de plata de tipul cambiei si biletului la ordin este mai restransa, mai frecvent fiind utilizate ordinul de plata si cecul.

Banca poate efectua la cererea clientilor sai operatiuni de factoring, la intern sau la extern in lei si in valuta.

Pentru a veni in sprijinul clientilor, noile tehnologii de creditare bancara, dezvolta modalitati de creditare pe termene foarte scurte:

Credite pentru facilitati de cont in lei: se acorda pentru acoperirea decalajului in fluxul de lichiditati, rezultat din intarzierea incasarii marfurilor livrate;

Credite pe descoperit de cont in lei: se acorda agentilor economici pe perioade foarte scurte (7 zile), pentru achitarea unor obligatii foarte stringente;

Pe termen mediu, cu termen de rambursare intre 1 si 5 ani;

Pe termen lung, pentru investitii de anvergura cu termene de rambursare negociate de peste 5 ani.

Creditele pe termen mediu si lung se acorda :

Pentru finantarea de investitii: se acorda pentru completarea surselor de finantare proprii ale clientilor ;

Pentru cumpararea de actiuni sau active: se acorda pentru achizitionarea de active fixe de valori ridicate;

Pentru activitatea de leasing: se acorda in completarea resurselor proprii ale societatilor de leasing ;

pentru promotori imobiliari, se acorda in scopul finantarii constructiilor de locuinte.

2. Activitatea de creditare pentru persoane fizice

Pe termen scurt se pot acorda populatiei sub forma de credite de trezorerie (punte), credite de trezorerie pentru plata unor tratamente medicale sau pentru plata unor forme de scolarizare, credite de trezorerie nenominalizate sau credite pentru cumparari de bunuri. Creditele de trezorerie nenominalizate sunt cele mai solicitate de populatie pentru ca se acorda in numerar, iar destinatia acestora ramane la latitudinea beneficiarului. Si creditele pentru cumparare de bunuri sunt foarte solicitate si pot fi acordate pe termen scurt si mediu.

Pe termen mediu creditele pentru achizitionarea autoturismelor, pot fi acordate pe termen de pana la 5 ani. Cele mai ridicate ca valoare sunt creditele pentru cumpararea de locuinte. Acestea se acorda prin virarea sumelor in contul vanzatorilor sau prestatorilor de servicii si se ramburseaza in termen de pana la 10 ani.

Un rol important il are tehnologia bancara in creditarea in valuta a persoanelor fizice pe termen scurt sau mediu, pentru petrecerea sejururilor in strainatate, pentru cumpararea de produse tehnico-medicale pentru uz personal, pentru plata unor forme de scolarizare sau a unor tratamente medicale in strainatate.

3. Folosirea tehnologiilor informatice in activitatea de creditare bancara

Tehnologiile informatice si-au demonstrat utilitatea in luarea deciziilor de creditare. Acesta noua orientare a institutiei bancare in activitatea de creditare reduce pe cat posibil riscurile specifice. Adaptarea si aplicarea tehnologiilor informatice in activitatea de creditare bancara presupune rezolvarea a doua probleme:

-Constituirea unor sisteme de cuantificare si ierarhizare a criteriilor si premiselor de acordare a creditelor;

-Implementarea unui sistem informatic de prelucrare electronica a datelor pentru ierarhizarea obiectiva a fiecarei solicitari de imprumut.

Prin credit-scoring se determina masura in care sunt indeplinite conditiile de acordare/respingere a creditului. Poate fi considerat un element modern al tehnologiei de creditare bancara, de apreciere si evaluare a caracteristicilor solicitantilor de credit. Folosirea sa presupune asigurarea unor premise:

stabilirea unui numar de variabile care sa dea o imagine de ansamblu a starii potentialului debitor;

stabilirea unui sistem de agregare care sa permita transpunerea variabilelor intr-un calificativ comun pentru a exprima pozitia solicitantului in raport cu ceilalti potentiali debitori. Setul de variabile difera in functie de tipul solicitantului care poate fi persoana fizica sau persoana juridica.

Prin alinierea activitatii bancilor romanesti la tehnologia internationala, locul credit-scoring-ului a fost luat de ratingul bancar. Scopul determinarii ratingului de credite este acela de a stabili daca solicitantul poate fi creditat in conditiile asumarii de catre banca a unui risc limitat. La o persoana juridica determinarea ratingului presupune determinarea starii economico-financiare prezente si de perspectiva.

O metoda de determinare prin tehnologie informatica a indicatorilor economico-financiari si a rating-ului unui client presupune utilizarea unor programe de preluare si prelucrare pe calculator a informatiei din documentele financiar contabile ale clientului.

Sistemul expert este o tehnologie mai avansata de analiza si diagnostic in luarea deciziilor de creditare :

-Reprezinta un model superior de prelucrare a datelor exprimat prin programe speciale ;

-Realizeaza rapoarte specializate incluzind tabele si diagrame ale fluxurilor de fonduri.

-Analiza cererilor de imprumut cu sistemul expert este descompusa pe doua nivele:

analiza evolutiei anterioare a debitorului: situatia financiara, starea relatiilor cu furnizorii si clientii;

implementarea informaticii a tehnicilor specifice bancii.

Tehnologia bancara intemeiata pe programe informatice permite bancilor adaptarea politicilor de creditare la resursele disponibile. Pe baza unor algoritmi complecsi se stabilesc care sunt limitele de creditare admisibile in functie de structura resurselor disponibile, de solicitarile de credite si de termenele de creditare.

La solicitarea unui imprumut tip linie de credit de catre un agent economic, cu ajutorul unui program informatic specializat se va determina volumul maxim al creditului ce poate fi acordat unui client, astfel incat acesta sa fie capabil sa-si plateasca Ia timp dobanzile si creditul.

In cazul creditelor de investitii se realizeaza informatic o previziune privind proiectia resurselor de investitii care exprima modul in care va fi sustinuta investitia din resurse proprii. Acordarea creditelor este conditionata si de masura in care solicitantul poate asigura anumite garantii materiale acceptate de banca, ceea ce implica selectia si evaluarea lor.

Programele utilizabile lucreaza in mod interactiv cu functionarul bancar, si printr-o prelucrare automata a informatiilor furnizeaza valoarea evaluata a garantiei. Tehnologia informatica este utilizata si in inregistrarea contractelor de garantie si a celor de credit.

In domeniul creditelor destinate persoanelor fizice tehnologia informatica bancara ofera posibilitatea construirii unor baze de date cu elemente esentiale si a unor structuri de analiza.

Procedura cuprinde urmatoarele etape: functionarul bancar introduce elementele esentiale din documentele de credit, dupa care da comanda de executare automata a documentatiei. Astfel se emit automat toate documentele de creditare necesare.

Tehnologia informatica bancara permite si crearea automata a graficelor de rambursare a creditelor si a dobanzilor aferente. Programele informatice pot asigura si determinarea dobanzilor lunare totale, iar periodic printr-o procedura similara celei de acordare de credite se efectueaza verificarea calitatii garantiilor materiale, monitorizarea datoriilor si inregistrarea eventualelor restante. Implementarea tehnologiei informatice in activitatea de creditare bancara este indispensabila pentru modernizarea si cresterea competitivitatii bancilor.

Utilizarea tehnologiei sistemelor expert in asistarea deciziei de acordare a creditelor

Sistemul expert se bazeaza pe conceptul de inteligenta artificiala care presupune stimularea proceselor caracteristice unui rationament uman; este o aplicatie a calculatorului care realizeaza sarcini indeplinite de catre un expert

Asigura declansarea, derularea, interpretarea si multiplicarea unor rationamente prin intermediul unui generator de sistem expert. Problemele activitatii financiar-bancare se pot rezolva si prin sistemele interactive de asistare a deciziei (SIAD) sau prin sistemele executive (ESS). H. Simon a elaborat un model de decizie in conditii de incertitudine, bazat pe urmatoarele premise:

-deciziile se refera la un domeniu limitat;

-viitorul este greu de anticipat;

-cerintele unui anumit domeniu sunt in contradictie cu cele din alt domeniu;

-sistemul expert este bazat pe modelul rationalitatii limitate.

Tipurile de sisteme inteligente folosite in sistemul bancar sunt:

a) SIAD -sisteme interactive de asistare a deciziei care rezolva probleme nestructurate;

SEG - sisteme expert de gestiune care asigura diagnosticul decizional;

ESS - executiv support systems sau EIS - executiv information systems, folosite pentru luarea deciziilor in regim automat.

Cele trei tipuri de sisteme inteligente interactioneaza prin intermediul unei sinergii.

Avantajele implementarii unui sistem expert pentru analizarea oportunitatii acordarii de credite bancare:

-reducerea timpului pentru luarea deciziei:

-raspandirea competentelor catre persoane ce nu au calitatea de expert;

-uniformizarea documentatiei rezultate din prelucrarile cu sistemul expert;

dezvoltarea cercetarii in domeniu;

-sprijinirea pregatirii profesionale a salariatilor.

Limitari ale sistemului expert:

-necesitatea obtinerii informatiilor privind activitatea clientului pe un interval de timp anterior - intre 2 si 5 ani;

-crearea unei baze de cunostinte presupune o activitate de prelucrare a informatiilor manual sau automat;

-limitari legate de natura mediului economic cum ar fi : modificari ale cadrului legislativ, schimbarea raportului cerere-oferta, influente concurentiale.

Sistemul expert este beneficiarul cunostintelor insusite de la inspectorul de credite. Utilizarea lui necesita introducerea datelor referitoare la clientul analizat privind: tipul, volumul si valoarea creditului solicitat, solduri/rulaje din balantele de verificare si bilanturile anterioare, garantiile oferite.

3.2 Procedura automata de stabilire a deciziei de creditare

Porneste printr-o comunicare intre analist si sistem. Sunt inregistrate date privind starea financiara curenta si previziunile financiare pentru client. Se verifica performantele economico financiare ale clientului, apoi sistemul urmareste determinarea deciziei de creditare pe baza scorului general obtinut prin calculul automat al indicatorilor financiari. Se determina si scorul nefinanciar prin evaluarea informatiilor privind garantiile, parametrii activitatii clientului, prin atribuirea de punctaje dintr-o lista de valori. Raspunsul- decizie pe care sistemul expert ii furnizeaza utilizatorului poate fi de aprobare, daca scorul general depaseste pragul de admitere la creditare, sau de respingere a ereditarii, daca scorul general nu atinge pragul de admitere la creditare.

Tehnologia sistemelor expert poate contribui la imbunatatirea activitatii de creditare, furnizand decizii mai fundamentate intr-un interval scurt de timp.

3.3 Aplicatie - Solutii moderne de selectie a clientelei bancare in activitatea de creditare

Functia principala a unei banci in economie este creditarea. Aceasta creeaza bancilor responsabilitati importante privind promovarea unei economii bazate pe criteriul rentabilitatii si eficientei. In activitatea de creditare a agentilor economici, bancile trebuie sa "selectioneze' afacerile si sa le sustina pe cele eficiente, viabile si legale. Adoptarea unor decizii corecte si sigure privind creditarea clientului obliga bancile sa-si' extinda si consolideze eforturile in scopul cunoasterii potentialului economico-financiar al acesteia. De aceea, in cazul firmelor, analiza bazei de credit a solicitantului presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

-analiza istoricului firmei;

-analiza viitorului firmei.

Analiza istoricului firmei urmareste sa evidentieze punctele bune si slabe ale evolutiei financiare a firmei, eficienta sau ineficienta utilizarii resurselor firmei de catre managerii acesteia, (comparativ cu alte firme cu oportunitati si riscuri de piata asemanatoare), precum si calitatea managementului firmei.

In practica bancara romaneasca, se manifesta doua tendinte privind determinarea performantelor firmei pe baza indicatorilor de bonitate si anume:

a) pe baza bilantului intocmit conform metodologiei elaborate de Ministerul Finantelor, situatie in care bancile calculeaza urmatorii indicatori: lichiditatea imediata si patrimoniala, solvabilitatea, rentabilitatea capitalului propriu, rentabilitatea in functie de costuri, gradul de indatorare si serviciul datoriei; fiecarui indicator i se atribuie o nota (punctaj) si prin insumarea tuturor notelor aferente indicatorilor calculati se obtine o nota finala (un scor), pe baza careia creditul se clasifica in cinci categorii: standard, in observatie, substandard, indoielnic si pierdere.

b) pe baza bilantului de profit si pierdere restructurat, care permite o fundamentare mai riguroasa a indicatorilor de bonitate, precum si calculul unor indicatori suplimentari (cum sunt: trezoreria neta, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment), specifici tarilor cu economie de piata dezvoltata.

Analiza viitorului firmei, vizeaza toata perioada derularii si rambursarii creditului se efectueaza in scopul identificarii eventualelor riscuri ale afacerii pe care banca o crediteaza, a surselor de recuperare a creditului, a gradului de sustinere a afacerii de catre actionari "precum si a accesibilitatii firmei pe piata'

Desi bancile pretind o serie de documente solicitantilor de credite (cum ar fi: proiectia resurselor si plasamentelor, planul de afaceri, studii de fezabilitate, studii de marketing s.a.), ponderea analizei viitorului firmei in decizia de creditare este redusa. Practic, analiza istoricului firmei pe baza bonitatii si garantiilor stau la baza deciziei de acordare, sau neacordare, a creditului, chiar si pentru investitii. Bancile comerciale acorda credite pe diferite orizonturi de timp nu numai unitatilor economice, ci si persoanelor fizice.

Practica bancara interna si internationala evidentiaza faptul ca procesul de investigare a solicitarilor de credite este greoi, ca analiza dosarelor de credit, cand numarul lor este mare si valoarea unitara mica, este costisitoare pentru banca, iar suportarea cheltuielilor acordate lor de catre clienti conduce la micsorarea numarului de credite acordate de banca.

De aceea, pentru eficientizarea activitatii de analiza a solicitarilor de credite, din partea persoanelor fizice, in practica bancara se utilizeaza tot mai des metoda evaluarii prin punctaj (scoring). Aceasta metoda se poate utiliza, in special, in cazul creditelor pe termen scurt (pentru finantarea cumpararii unor bunuri de folosinta indelungata) si a creditelor pe termen lung (pentru cumpararea, construirea sau modernizarea unor imobile). Aplicarea metodei in cazul acestor credite, este posibila si indicata deoarece solicitantii acestora au un comportament identic, iar obiectul creditului este identificabil ca valoare si durata, astfel incat riscurile asumate sunt comparabile.

Pe baza unor informatii preliminare, pe care clientul le ofera bancii, completand un formular si depunandu-1 impreuna cu cererea de credit, aceasta, utilizand anumite tehnici statistice de tratare a informatiilor referitoare la comportamentul solicitantilor de credite, poate identifica riscul de nerambursare a unui credit prin intermediul unui punctaj.

Utilizarea credit-scoring-ului are ca efecte principale reducerea atat a timpului necesar investigarii dosarelor de credit, cat si a cheltuielilor aferente. Credit-scoring-ul, bazandu-se pe analiza discriminatorie, isi propune sa realizeze o ierarhizare a solicitantilor de credit printr-o nota medie sau de punctaj. In acest scop sunt necesare atat stabilirea unui numar de variabile (solutie materiala, marimea veniturilor nete, stabilitatea la locul de munca, situatia familiala, comportamentul anterior, in relatiile cu banei si in calitate de debitor etc.) cat si statuarea unui sistem de agregare care sa permita transformarea variabilelor intr-un calificativ comun, de expresie globala. Sistemul de agregare, care sa permita transpunerea variabilelor intr-un calificativ comun, prezinta urmatoarele dezavantaje (deficiente):

-agregarea, ca mod de generalizare, este o pierdere de informatii, o renuntare la laturile concrete dezvaluite de acestea;

-agregarea conduce la pierderea identitatii unor caracteristici specifice clientilor, iar anumite aspecte esentiale pot fi neutralizate, deoarece prin fenomenul de compensare ce se produce prin agregare, anumite caracteristici esentiale pot fi inlocuite cu altele nesemnificative pentru scopul propus. De aceea, pentru optimizarea sistemului de agregare este necesar sa se utilizeze caracteristicile cele mai semnificative, care pot constitui variabile ale sistemului. Pentru aplicarea acestei metode trebuie stabilite anumite criterii care sa grupeze, corect, clientii unei banci, in clienti buni si clienti rai.

De regula, clientii buni sunt cei care au rambursat creditele la timp, iar clientii rai sunt cei care fie ca au inregistrat intarzieri in rambursarea creditelor primite, fie ca nu le-au rambursat. Pentru determinarea criteriilor de solvabilitate, se analizeaza dosarele de credite derulate si arhivate de banca, retinandu-se pentru fiecare titular de credit anumite informatii referitoare la adresa, profesie, varsta, situatie familiala, venit, s.a), in continuare, pe baza informatiilor obtinute se stabilesc criteriile specifice fiecarei categorii de clienti. De exemplu, clientii buni se caracterizeaza prin:

-sunt proprietari ai locuintei;

-au conturi bancare;

-poseda telefon fix;

-lucreaza in aceeasi firma de minimum 10 ani;

-sunt casatoriti si au 2-3 copii.

Clientii rai se caracterizeaza prin aceea ca:

-nu sunt proprietari ai locuintei;

-nu au conturi bancare;

-nu au telefon;

-au mai mult de 3 copii;

-sunt divortati s.a.

Fiecarui criteriu stabilit i se atribuie o nota (care tine loc de pondere) in functie de importanta. Pentru fiecare dosar analizat, notele acordate criteriilor de solvabilitate se insumeaza obtinandu-se nota totala (scorul). Urmatoarea etapa consta in a determina nota limita sub care probabilitatea ca un client sa fie nesolvabil este foarte mare. Daca banca accepta nota limita la un nivel scazut, atunci se accepta toti clientii buni, dar si multi dintre cei rai. Daca se accepta nota limita la un nivel mare se elimina toti clientii rai, dar si un numar mare de clienti buni. Prin urmare, banca, in aceasta etapa trebuie sa determine o nota limita optima, care sa elimine cat mai multi clienti rai si cei mai putini clienti buni. Pentru optimizarea notei limita este necesara evaluarea contributiei fiecarui client la profitul bancii. In cazul clientilor buni contributia acestora la profitul bancii este pozitiva, iar in cazul celor rai negativa, datorita cheltuielilor pe care banca trebuie sa le suporte pentru a-si recupera creantele (cum sunt, de exemplu, cheltuielile de judecata, de executare silita s.a.). Nota optima va fi aceea care are o influenta favorabila asupra profitului bancii, adica aceea unde eliminarea clientilor neperformanti (rai) compenseaza avantajos pierderea unui numar de clienti cu comportament pozitiv. Se cunoaste ca in toate tarile dezvoltate economic, creditele de consum detin o pondere importanta in totalul creditelor acordate de catre bancile comerciale (de pilda, in S.U. A., aceste credite reprezinta circa 42% din totalul creditelor acordate).

In continuare, pentru intelegerea credit-scoring-ului vom prezenta anumite caracteristici si ponderile acestora:

Pe baza analizei de rentabilitate a dosarelor, s-a constatat ca raportat la 100 lei credit fiecare client bun, contribuie in medie cu 20 lei profit pentru banca si fiecare client rau genereaza o pierdere de 80 lei pentru banca. Daca banca stabileste nota limita 200, ea elimina 160 clienti buni si 48 rai. In aceasta ipoteza, profitul se modifica cu: -160x20+ 48x80 = +640

In sistemul financiar-bancar proiectarea sistemelor informatice va deveni dependenta de proiectarea sistemelor bazate pe cunostinte, unde vor coexista sisteme expert, fie separat, fie integrate in sisteme informatice. Asemenea implementari fac obiectul unor cercetari asidue in scopul de a se obtine solutii eficiente, cu costuri si riscuri reduse. In prezent tehnologiile de inteligenta artificiala , la noi, fac obiectul unor finisari intense, personalul este reciclat in practicarea unor asemenea tehnologii si se actioneaza inca in sensul schimbarii atitudinii traditionale. Ele vor avea un impact deosebit asupra functiilor executive si isi vor pune amprenta pe toate deciziile.

Utilizarea sistemelor expert in domeniul financiar-contabil cuprinde trei domenii de aplicabilitate:

- Analiza si aprecierea unui client;

- Previziune-planificare;

- Controlul.

Pentru exemplificare vom lua un caz de subscriere, calcul dobanda si rascumparare a unui Titlu, in PROGRAMUL DE TITLURI, scris in Fox Pro 2.6.

Se va parcurge toate etapele teoretice pentru crearea si utilizarea unui SE simplificat. Operatiile executate in acest program sunt cele primare adica functiile relative ale unui sistem informatic asupra bazelor de date:

- crearea bazei de date - INTRARE. PRG; COTORPRE. PRG

- introducerea datelor in bazele de date - PRELTIT. PRG

- cautarea unei date din baze de date - EMISPREL. PRG

- definirea operatiunii solicitate - SITCLI. PRG

- modificarea unor date deja existente in baza de date EMISDCAP. PRG

- stergerea datelor din baza de date - RECALL.PRG

- consultarea bazelor de date - MSG-ZESN. PRG RETURNTOTITLUI. PRG