IMPOZITUL PE VENIT IN ROMANIA - PREZENTARE GENERALA

1.1. Necesitatea impozitarii veniturilor

Impozitarea, este un sistem de contributii impuse de catre guvernamant asupra persoanelor, intreprinderilor, si proprietatii, esential ca o sursa de venit pentru acoperirea cheltuielilor guvernamentale si a altor scopuri publice.[1] Impozitarea poate fi, si este, de astfel, utilizata si la atingerea altor obiective economice si sociale.

Introducerea acestui impozit a fost necesara datorita faptului ca intr-o societate democratica toti cetatenii trebuie sa contribuie la finantarea cheltuielilor publice in functie de puterea contributiva a acestora.[2]

Impozitul pe venit a putut fi introdus in perioada capitalismului ascendent odata cu aparitia unor categorii profesionale, dupa cum urmeaza:

muncitori,

functionari publici,

profesii libere,

industriasi,

comercianti,

bancheri.

Trecerea de la impozitele reale la impozitul pe venit a fost determinata in primul rand de necesitatea respectarii principiilor echitatii sociale in materie fiscala. Impozitul pe venit are un randament ridicat, deoarece exista un numar foarte mare de contribuabili.[3]

Obiectivele urmarite prin introducerea impozitului pe venit sunt: asigurarea de resurse bugetare pentru finantarea cheltuielilor publice, stimularea activitatilor economice, asigurarea protectiei persoanelor cu venituri mici.

Impozitul pe venit reprezinta o parghie a statului in realizarea politicii sociale prin redistribuirea veniturilor intre membrii societatii si anume:[4]

- cetatenii care obtin venituri mari trebuie sa plateasca impozite mari, avand in vedere sistemul progresiv de impozitare;

- cetatenii cu venituri mici vor plati impozite reduse;

- cetatenii care obtin venituri sub nivelul minim de subzistenta pot primi subventii fiscale.

1.2 Evolutia sistemelor de impozitare a veniturilor in Romania

In Romania, de-a lungul timpului s-au aplicat urmatoarele sisteme de impozitare a veniturilor:

1) Sistemul cedular de impozitare a veniturilor - consta in stabilirea impozitului la nivelul fiecarei surse de venit obtinuta de persoana fizica.

Acest sistem s-a aplicat in toate Tarile Romane odata cu aparitia Regulamentului Organic din anul 1861 cand s-a reglementat impozitarea urmatoarelor venituri:[5]

venituri funciare;

venituri mobiliare;

venituri din comert, industrie si meserii;

venituri din salarii;

venituri din profesii.

Perioade in care s-a aplicat sistemul cedular in Romania:

pana in aprilie 1923;

intre anii 1948-1989 pentru veniturile din salarii, veniturile cooperativelor si organizatiilor cooperatiste;

intre anii 1990-1999 pentru veniturile obtinute din salarii, venituri din activitati comerciale si venituri din profesii libere.

2) Sistemul mixt de impozitare a veniturilor - presupune o impozitare de tip cedular a veniturilor obtinute de persoanele fizice, si o impozitare suplimentara a veniturilor ce depasesc un anumit plafon.

Acest sistem s-a aplicat in Romania incepand cu anul 1934 odata cu inlocuirea impozitului pe venit global, a fost un sistem semi-obiectiv deoarece s-a produs o reasezare a sarcinii fiscale, si anume:[6]

persoanele cu venituri mici erau impozitate cu cote reduse;

cele care obtineau venituri mari erau impozitate suplimentar.

Acest sistem avantaja contribuabilii care obtineau venituri din mai multe surse.

3) Sistemul global de impozitare - presupune insumarea veniturilor realizate de o persoana fizica intr-o perioada de un an, atat in tara cat si din strainatate, indiferent de sursa de provenienta si impunerea venitului anual printr-un singur impozit, potrivit unui barem unic, progresiv.

In Romania acest sistem s-a aplicat in urmatoarele perioade:[7]

intre 1923-1934 s-a aplicat pentru prima data impozitarea globala prin insumarea veniturilor din proprietati agricole, proprietati cladite, valorilor imobiliare, venituri comerciale si industriale, din salarii si profesii, iar deducerile se refera la dobanzi aferente imprumuturilor ipotecare, cheltuieli cu carti si reviste cumparate de membrii corpului didactic precum si deficitele fiscale ale lunii precedente;

intre 1948-1989 s-a aplicat impozitarea globala a veniturilor neagricole ale populatiei;

din anul 2000 s-a procedat la trecerea de la impozitarea cedulara la impozitul pe venitul global, prin insumarea veniturilor din activitati independente, din salarii, din cedarea folosintei bunurilor din care se scad cheltuielile profesionale si deducerile personale si suplimentare.

Scurt istoric a impozitului pe venit in Romania

Reforma fiscala a impozitului pe venit inainte de 1945

Odata cu introducerea impozitului pe venit global in anul 1923, putem vorbi despre prima reforma fiscala din Romania privind impozitarea veniturilor.

Caracteristici ale acestui sistem de impozitare:[8]

in sfera veniturilor impozabile intrau: venituri agricole, venituri comerciale si industriale, venituri din operatiuni financiare, venituri din salarii, venituri din exercitarea profesiunilor libere si venituri din inchirieri si arendari;

impozitarea veniturilor se realizeaza atat la nivelul fiecarei categorii de venit, cat si la nivelul contribuabilului;

pentru impozitarea categoriilor de venit se aplica sistemul proportional, iar venitul global se impozita in sistem progresiv;

globalizarea veniturilor se obtinea prin insumarea tuturor veniturilor membrilor familiei contribuabilului;

veniturile impozabile din activitatile comerciale si industriale se stabileau in sistem real pe baza informatiilor furnizate de bilantul contribuabilului;

veniturile obtinute de Rege si membrii familiei regale precum si de catre personalul diplomatic erau scutite de la plata impozitului;

deducerile din impozitul pe venit se acordau pentru acoperirea cheltuielilor persoanelor aflate in intretinerea contrubuabilului si a cheltuielilor cu dobanzile aferente creditelor ipotecare contractate de catre acesta;

erau recunoscute unele cheltuieli profesionale ale contrubuabilului, si anume: cheltuieli cu documentarea, reviste de specialitate.

Incepand cu anul 1934, sistemul de impozitare globala a fost inlocuit cu un sistem mixt de impozitare prin care impozitul pe venitul global a fost inlocuit cu un sistem mixt care era un impozit semi-obiectiv (nu se tine cont de cheltuielile personale ale contribuabilului).

Principalul motiv pentru care s-a renuntat la impozitul pe venit global, a fost necesitatea incurajarii investitiilor financiare, avand in vedere efectele negative ale crizei care a cuprins Romania intre anii 1933-1934, reducand piata de capital.[9]

Sistemul mixt de impozitare s-a caracterizat prin:

determinarea si impozitarea veniturilor se realizeaza potrivit sistemului cedular;

dupa impozitarea printr-un sistem proportional se proceda la o impozitare suplimentara progresiva, cu exceptia veniturilor mobiliare;

veniturile mobiliare erau impozitate numai in sistem proportional.

Sistemele de impozitare aplicate in Romania inainte de anul 1945 aveau la baza principii de echitate fiscala, aplicarea lor fiind influentata de deciziile politice.

Impozitul pe venit in perioada 1945-1989

In aceasta perioada in Romania s-a aplicat sistemul de impozitare cedular si nu sistemul sistemul global de impunere, deoarece:

nu se tinea seama de situatia personala a platitorilor, ci de categoria platitorilor;

se recunosteau numai cheltuielile aferente producerii venitului;

impozitul pe venit nu se stabilea pe baza venitului net global anual, ci a venitului categorial, stabilit dupa regulile specifice venitului obtinut.

In aceasta perioada s-a reglementat impozitul pe veniturile neagricole ale populatiei care era cosiderat un impozit personal si global, iar impunerea se realiza in cote progresive diferentiate pe transe si categorii de platitori.

In concluzie, in perioada 1945-1989 in Romania nu a fost aplicat sistemul de impozitare a veniturilor globale, deoarece impozitarea veniturilor in Romania nu a avut la baza principiile echitatii  fiscale. Impozitarea veniturilor persoanelor fizice nu avea la baza forta contributiva a contribuabilului si recunoasterea unor cheltuieli personale ale acestuia.

Impozitul pe venit dupa 1989

Trecerea la economia de piata in Romania a dus la cresterea numarului de persoane care obtin venit si la diversificarea categoriilor de venituri.

Decizia politica a Romaniei de a se integra in structurile europene necesita implementarea unui sistem de impozitare prin care sa se promoveze principiile echitatii fiscale specifice tarilor democratice.

Incepand cu 1 ianuarie 2000 in Romania s-a trecut de la un sistem de impozitare de tip cedular la sistemul global de impozitare, prin Ordonanta Guvernului numarul 73/1999 privind impozitul pe venit.

Ordonanta Guvernului numarul 73/1999 a fost elaborata de specialistii din Ministerul Finantelor Publice tinand cont de experienta in materie de impozit pe venit, dar si a posibilitatii aplicarii acestui impozit in Romania intr-un timp scurt. S-a urmarit promovarea principiilor echitatii fiscale in materie de impozit pe venit dar si evitarea unor consecinte negative asupra bugetului de stat.

Actul normativ se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:[10]

sunt categorii de venituri scutite de plata impozitului;

nu toate veniturile sunt incluse in venitul net global anual;

pierderile fiscale din activitati independente se pot acoperi din venitul net obtinut din aceeasi categorie, precum si din venitul net din cedarea folosintei bunurilor;

exista reguli specifice de stabilire a venitului net impozabil pentru fiecare categorie de venit;

se acorda deduceri personale si suplimentare;

se acorda creditul fiscal extern pentru veniturile obtinute in strainatate, la nivelul impozitelor care se platesc pentru acelasi venit obtinut in Romania;

aplicarea sistemului de plati anticipate si al platilor prin retinere la sursa.

Prin adoptarea acestui act normativ nu se poate vorbi de o impozitare globala a veniturilor impozabile obtinute de persoanele fizice, ci de un inceput in aplicarea acestui sistem de impozitare.

Reglementarea impozitului pe venit din salarii in Romania

Baza legala prin care este reglementat impozitul pe venit din salarii:

1) Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 septembrie 2003.

2) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1281 din 30 decembrie 2004.

3) Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 466 din 1 iunie 2005.

Legea nr. 343 din 17 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitrul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 662 din 01 august 2006.

5) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 106/2007 pentru modificarea si completarea

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 703 din 18 octombrie 2007.

6) Hotararea Guvernului nr. 84/2005 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 147 din 18 februarie 2005.

Hotararea Guvernului nr. 610 din 23 iunie 2005 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 575 din 4 iulie 2005.

Hotararea Gugernului nr. 1861 din 21 decembrie 2006 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1044 din 29 decembrie 2006.

9) Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 2293 din 3 decembrie 2007 pentru aprobarea modelului si continutului fisei fiscale privind impozitul pe veniturile din salarii, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007.

Codul fiscal este legea fundamentala in materie fiscala care stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele ce constituie venituri la bugetul de stat si bugetele locale, precum si contribuabilii care au obligatia fata de aceste bugete.

Principalele aspecte reglementate prin Codul fiscal sunt:

contribuabilii care datoreaza impozit pe venit;

categorii de venituri impozabile si venituri scutite de la impozit;

bareme de impozitare;

perioada impozabila;

deducerile personale;

tehnici de stabilire a veniturilor nete impozabile;

procedura de globalizare a veniturilor impozabile;

stabilirea venitului net global anual pa baza venitului global anual si a deducerilor;

stabilirea platilor anticipate si modul de regularizare intre impozitul datorat si aceste plati;

modul de declararea a veniturilor impozabile;

stabilirea impozitelor finale;

obligatiile contribuabililor si a platitorilor de impozit pe venit;

aspecte fiscale internationale.

Codul de procedura fiscala a fost aprobat prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, prin care se reglementeaza drepturile si obligatiile partilor din raporturile juridice fiscale, privind administrarea impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale, prevazute in Codul Fiscal.

In baza Codului de procedura fiscala se reglementeaza si modul de administrare a impozitului pe venit:

inregistrarea fiscala a persoanelor fizice impozabile;

declararea veniturilor impozabile;

declararea impozitelor retinute prin metoda stopajului la sursa de catre platitorii de venituri;

modul de colectare a impozitului pe venit de catre Administratia Fiscala;

solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrativ fiscale emise de Administratia Fiscala in materie de impozit pe venit;

verificarea sinceritatii si legalitatii datelor din declaratiile de venit.

1.5. Elementele componente ale impozitului pe venit din salarii

Orice produs fiscal are in structura sa o serie de elemente componente care sunt cuprinse in actul normativ ce reglementeaza impozitul sau taxa recpectiva.

Elementele componente ale impozitului sunt:

denumirea impozitului;

persoana impozabila - subiectul impozitarii;

materia impozabila - veniturile sau bunurile ce se supun impozitarii;

suportatorul impozitului - este persoana care suporta efectiv impozitul;

sursa impozitului - arata de unde se suporta impozitul, care poate fi venitul sau averea persoanei impozabile;

unitatea de impunere - reprezinta unitatea de masura pentru exprimarea marimii materiei impozabile;

cota impozitului - 16%;

asezarea impozitului - consta in stabilirea si evaluarea materiei impozabile, in vederea determinarii bazei de impozitare supusa apoi cotei impozitului;

termenul de plata - ziua de 25 a lunii urmatoare.

Este foarte important sa se respecte toate elementele pentru a nu se crea greutati in aplicarea legii respective si in gestionarea impozitului.