MANAGMENTUL CAPITALULUI BANCAR

MANAGMENTUL CAPITALULUI BANCAR

1. Formarea capitalului bancar

Sectorul bancar este unul din cele mai reglementate sectoare din intreaga societate, iar regulile privind capitalul bancar reprezinta ponderea cea mai semnificativa din aceste reglementari. Importanta deosebita care se acorda capitalului bancar se datoreza faptului ca bancile sunt de fapt intermediari pe piata financiara si astfel nu isi folosesc intr-o mica masura propriile resurse.

Astfel reglementarile impuse atat la nivel national cat si international privind o crestere a cerintelor de capital vin oarecum in contradictie cu interesul managmentului bancar de a obtine profituri cu o implicare cat mai redusa a resurselor actionarilor.

2. Parti componente si functiile capitalului

2.1. Parti componente

Capitalul bancar este structurat in 2 parti:

a) capitalul de baza (core-capital sau equity) ce cuprinde in principal urmatoarele elemente:

- capitalul social varsat;

- primele legate de capital integral varsat;

- rezevele legale;

- rezervele generale pentru riscuri de credit;

- rezerve din diferente favorabile;

- fondul imobilizarilor corporale;

- rezerve statutare;

- rezultatul reportat reprezentand profit nerepartizat.

b) capitalul suplimentar care este compus din:

- alte rezerve decat cele incluse in capitalul propriu;

- datoria subordonata;

- subventii pentru investitii;

- diferente favorabile din reevaluarea patrimoniului.

2.2. Functiile capitalului

a) capitalul este un amortizor impotriva riscului de faliment prin absorbtia pierderilor neasteptate (pentru care nu s-au constituit provizioane ), pierderi ce pot creea bancii probleme semnificative;

b) capitalul creeaza bancii cadrul functional prin furnizarea fondurilor necesare pentru autorizare, organizare si inzestrare operaionala;

c) capitalul promoveaza prin dimensiunile lui increderea publica in banca si asigura creditorii de taria potentialului sau financiar.

3. Strategie si tactici in formarea capitalului bancar

Adecvarea capitalului ca masura restrictiva impusa bancilor inseamna in fapt stabilirea conventionala a marimii capitalului functie de anumite criterii care au fost propuse si aprobate de parteneri.

Acordul de la baza din 1988 stabileste principiile sistemului de adecvare a capitalului dupa cum urmeaza:

- cerintele privind minimul de capital sunt legate de riscul de credit functie de structura activelor bancare. Se creeza, astfel, o relatie specifica: cu cat creditul este mai riscant cu atat cerinta de capital este mai mare.

- aportul actionarilor este considerat cel mai important tip de capital ca atare fiecare banca trebuie sa participe cu o rata minima functie de gradul de risc;

- EXAMEN = cerintele minime privind capitalul total se stabilesc la 8% din totalul activelor ponderate functie de risc;

- riscul aferent operatiunilor extrabilantiere este inclus in calcul prin convertirea angajamentelor specifice in creditele echivalente;

- cerintele de capital au fost aproximativ standardizate intre tari ceea ce inlatura avantajele competitionale pe care bancile dintr-o tara le puteau avea asupra bancilor din alte tari.

4. Dimensionarea capitalului, conditie a functionalitatii bancare

Conform art.5 din normele nr. 16/2002 ale BNR, bancile autorizate de catre banca nationala trebuie sa dispuna de un capital social si fonduri proprii de 370 miliarde lei, incepand cu data de 31.05.2004.

Norma COOKE care a devenit operationala din 1992 stabileste o corelatie directa intre nivelul capitalului bancii si volumul activelor ponderate, urmarindu-se o adecvare (dimensionare) a capitalului in functie de resursele angajate, pe baza urmatoarei relatii:

8%

Avand in vedere diversitatea activelor angajate si faptul ca in functie de caracteristicile lor, acestea sunt expuse in mod diferit la risc, s-a incercat o omogenizare prin impartirea lor pe mai multe clase de risc.

Astfel, se utilizeaza urmatorii coeficienti de ponderare a activelor in functie de risc:

a)     clasa de risc 0% - cuprinde numerar si creante asupra administratiei;

b)     clasa de risc 20% - sunt creantele asupra bancilor comerciale;

c)      clasa de risc 50% - cuprinde creante garantate prin ipoteci si leasing-ul imobiliar;

d)     clasa de risc 100% - alte creante.

Trebuie sa se tina cont de faptul ca de asemenea bancile sunt din ce in ce mai implicate in operatiuni extrabilantiere care nu presupun utilizarea efectiva de resurse bancare, ci numai angajamente luate de banca in favoarea tertilor. Si aceste angajamente determina o expunere la risc a institutiilor de credit, iar pe baza unor coeficienti de conversie se pot include in norma cooke si aceste operatiuni, utilizandu-se urmatoarele clase de risc:

a)     clasa de risc 20% - cuprinde scrisori de credit comercial;

b)     clasa de risc 50% - sunt cuprinse facilitatile de emitere a obligtiunilor precum si angajamente si linii de credit mai mari de 1 an;

c)      clasa de risc 100% - sunt incluse conventii de vanzare sau rascumparare active si garantii de credit.

Exemplu:

Modul de determinare prin calcul al capitalului adecvat.

Necesarul minim de capital este 8% x 80.500 = 440

Din aceasta suma jumatate (4%) trebuie sa fie asigurata prin aportul proprietarului (equity), adica 3.220.

Caile prin care poate actiona o banca pentru a se conforma normei in cazul in care se afla sub cele 8 procente;

a)     cresterea capitalului pana la nivelul adecvat;

b)     diminuarea activelor care au coeficient de conversie maxim;

c)      modificarea structurii activului.

Noile orientari privind adecvarea capitalului sunt structurate pe 3 elemente:

1. Cerinte privind capitalul minim care sunt determinate dupa o formula de calcul mai complexa decat norma cooke, acesta avand urmatoarea forma:

2. Supravegherea prudentiala - se axeaza pe necesitatea ca supraveghetorul (banca nationala) sa se asigure ca orice banca dispune de procese interne in masura sa evalueze gradul in care adecvarea capitalului este asigurata corespunzator
3. Disciplina de piata - ce poate fi asigurata prin cresterea gradului de transparenta a activitatii fiecarei banci.

5. Norma Cooke si consolidarea ei in cadrul responsabilitatii bancare

Norma Cooke este considerata cea mai importanta inovatie la nivel international in domeniul reglementarilor prudentiale, ea fiind adoptata in 1988 la Bazel purtand numele autorului sau vicepresedintele bancii Angliei din acea vreme.

Potrivit acordului de la Bazel, bancile trebuie sa respecte un raport minimal intre fondurile proprii si riscurile ponderate, astfel:

a)     pe de o parte bancile trebuie sa se asigure un raport minim de 4% intre "samburele de aur" al fonduriloe proprii si riscurile ponderate;

b)     pe de alta parte un raport minim de 8% dintre fondurile proprii in sens larg si activele ponderate functie de risc.

SEMINAR

Aplicatie 1 

Rezerve si lichiditati

Sa se stabileasca nivelul rezervelor la banca X in functie de urmatoarele ipostaze ale acesteia (rezervei);

a)     numerar + rezerve la banca de emisiune;

b)     numerar + rezerve la banca de emisiune + rezerve la banci corespondente;

c)      numerar + rezerve la banca de emisiune + rezerve la banci corespondente + bonuri de tezaur.

Cunoastem urmatoarele elemente din bilantul bancii X:

ACTIV

- moneda 150

- depozite la banca de emisiune 300

- depozite la alte banci 60

- bonuri de tezaur 90

- credite 1.740

- alte active 60

PASIV

- depozite in cont curent  2.250

- capital net 150

Total activ = Total pasiv = 2.400

=

=

=

APLICATIE 2

Sa se stabileasca coeficientii de acoperire a riscului si respectarea normei cooke la banca X.

ACTIV

- casa 50

- banci corespondente 500

- administratie 500

- credite pentru industrie si comert 2.000

- credite ipotecare 1.000

- imobilizari 100

PASIV

- capitaluri 150

- fond rezerva 55

- depuneri in conturi curente 845

- depuneri la vedere 1.900

- depuneri la termen 1.200

Total activ = Total pasiv = 4.150

Se vor pondera activele valorificabile.

1. casa  50 x 0% = 0

2. banci corespondente 500 x 20% = 100

3. administratie   500 x 0% = 0

4. credite pentru indistrie si comert 2.000 x 100% = 2000

5. credite ipotecare 1.000 x 50% = 500

Total = 2.600

Fondurile proprii sunt de 205 compuse din 150 (capitaluri) si 55 fonduri de rezerva.

Raportul normei cooke devine

Banca nu se incadreaza prin coeficientul obtinut in norma cooke fiind necesara aplicarea de metode de imbunatatire a acestui procent.

APLICATIE 3

Cunoscandu-se cursul la vedere = 1,600 CHF/USD, rata dobanzii pentru francul elvetian de 2.75%/an, rata dobanzii pentru dolarul american = 4.75%/an, sa se determine pentru o operatiune de schimb valutar franci elvetieni/USD cursul la termen tinand cont ca aceasta operatiune se va realiza la un termen de 6 luni (180 zile).

Cunoastem formula:

(elementele dupa virgula se numesc PIPS-uri)

cursul la vedere

- cursul la termen

R1, R2 - rata dobanzii anuale ale celor 2 valori

T - termenul

APLICATIE 4

Credit-scoringul

Sa se stabileasca punctajul pentru ierarhzarea debitorilor candidati in vederea obtinerii de imprumuturi pentru achizitionarea de tractoare. In stabilirea Cadrului criterial sunt utilizate 3 grupe de criterii considerate egale:

a)     premisele materiale ale utilizarii creditului;

b)     garantarea creditului;

c)      conditii materiale de desfacere, de exploatare a obiectivului in functie de care se poate asigura recuperarea creditului si plata dobanzii.

Se considera ca fiecare din aceste grupe sunt egale ca importanta atribuindu-se cate 100 de puncte.

Astfel, un eventual debitor in situatia exceptionala de a indeplini conditii si criteriile punctajului va acumula maxim 300 de puncte.

Persoana X poate intruni potrivit caracteristicilor sale urmatorul punctaj: