BANCILE. CONCEPT, APARITIE SI DEZVOLARE

BANCILE. CONCEPT, APARITIE SI DEZVOLARE

In principal , activitatea bancara se concretizeaza in "comertul" cu bani . Banca este aceea care , pe de o parte "cumpara bani" , suportand un cost sub forma dobanzii bonificate , iar pe de alta parte "vinde" banii acumulati , castigurile obtinute regasindu-se in dobanda perceputa . Prin urmare , banca se identifica , in primul rand si in cea mai mare banca se identifica in primul rand si in cea mai mare masura cu activitatea de creditare . Se poate spune ca acumularea resurselor de creditare si plasarea lor este "cheia de bolta" a activitatii unei banci. De aici deriva si functiile economice ale bancii .
In viata economica contemporana , activitatea bancara , rolul bancilor ocupa un loc central . Banca favorizeaza tranzactiile comerciale in interiorul si in exteriorul unei tari , asigura efectuarea platilor si schimbul valutar . Pe un alt plan , banca permite realizarea investitiilor , fie participand direct la finantarea acestora , fie prin plasamentul si gestiunea economiilor banesti . Banca este "actorul" principal pe piata capitalurilor . Totodata , daca avem in vedere progresul tehnico-stiintific si rolul bancii in economia contemporana , trebuie mentionat rolul informaticii si telecomunicatiilor care confera noi fatete ale relatiilor banca client si metodelor de gestiune folosite .Intr-un sens figurat , se poate aprecia ca banca este "templul" banilor . Activitatea sa este in mare masura oculta si misterioasa . Deci este implicat secretul bancar , dar mai ales forta pe care o reprezinta banii , capitalul in complexitatea sa .Referire la acest aspect face si Claude Simon in lucrarea sa intitulata "Bancile" , unde descrie conturile publice ale unei banci ca fiind aproape nedescifrabile chiar si pentru specialisti : in acestea se aduna franci , dolari , yeni si cate alte monede . Bilanturile sunt deghizate . Pentru depunatorul titular al unui cont , cel mai adesea o persoana particulara , banca este suverana , putere data de bogatia ei. Pentru cel care doreste sa contracteze un imprumut , banca este autoritatea absoluta care dispune de un fel de drept de veto : daca refuza acordarea creditului , cel in cauza trebuie sa renunte la masina, casa , investitii sau pur si simplu la posibilitatea de a supravietui mai ales in cazul unei intreprinderi aflate in dificultate financiara .
Referitor la aparitia bancilor , se ridica intrebarea daca acestea au putut exista sau nu inainte de aparitia banilor . Unii autori , bazandu-se pe dovezi istorice , atesta faptul ca operatiunile bancare au aparut si s-au dezvoltat inca cu mii de ani inaintea erei noastre , concomitent cu aparitia si dezvoltarea vietii sociale . Acesti autori afirma ca in decursul timpului , bancile asigurau pastrarea unor obiecte de valoare , cum ar fi cele din metale pretioase . Astfel se considera ca templele , care primeau in depozit asemenea valori , desfasurau o activitate de tip bancar . Vechii babilonieni , cu douazeci de secole inainte de Hristos , cunosteau practica de a incredinta templelor depozite de valori . In Forumul Roman se efectuau operatiuni de acelasi fel inca din secolul al IV-lea inainte de Hristos . In antichitate , egiptenii , asirienii , grecii si fenicienii , ca popoare civilizate care efectuau comert , se ocupau si cu schimbul de monede si metale pretioase . Trapezitii greci si argentarii romani inlesneau schimbul de monede , primeau in pastrare depuneri de valori si acordau credite .O alta intrebare care se pune este daca operatiunile de preschimbare a monedei de catre zarafi , ca si cele de acordare de credite de catre camatari sunt o ilustrare a prezentei bancare . Ori banca nu este emanatia Antichitatii si nici a Evului Mediu , creatia ei este legata de puterea de circulatie a unui tip de bani diferit de cel al monedei din metal pretios sau al monedelor de valoare intrinseca , crearea monedei financiare .Desi in decursul Evului Mediu au aparut , in legatura cu intensele schimburi comerciale in bazinul mediteranean , o suita intreaga de banci care sa mijloceasca platile , despre banci in plenitudinea termenului , nu se poate vorbi decat odata cu aparitia bancilor care si-au propus emisiunea de bilete de banca .
In secolele XII - XVI au aparut mai multe organizatii bancare ca : Banca de Venetia (1171) , Banca de Barcelona (1341) Banca de San Giorgio (1407) , Banca de Milano (1593) . Dar bancile autentice , moderne , pot fi considerate cele aparute incepand cu Banca de Amsterdam (1608) , Banca de Hamburg (1619) , Banca de Stockholm (1650) si cu deosebire Banca Angliei , a carei infiintare in 1694 marcheaza adevarata piatra de hotar a aparitiei bancilor moderne . Astfel ca asemanarile , mai mult sau mai putin exterioare ale activitatilor templelor , zarafilor si camatarilor cu activitatea bancara nu sunt suficiente pentru a le considera , cu toata rigoarea , activitati bancare propriu zise .
Revenind la conditiile actuale , pentru studierea structurii si activitatii bancilor , este necesar cu deosebire sa se aiba in vedere trei procese de profunda semnificatie :

-bancile apar , tot mai mult , ca intermediari financiari cu caracter specific ;

-se accentueaza procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale si , totodata , evolutiile in directia integrarii economice si monetare ;

-tranzitia de la economia planificata central la economia de piata implica restructurarea de ansamblu a activitatii bancare , in tarile in care ea se realizeaza .

In primul rand , in literatura de specialitate se disting trei categorii de intermediari financiari :

-sistemul bancar , care este format din organisme financiare cu functie principala de creare de moneda ;

-organisme financiare specializate si societati de asigurare , ce cuprind institutiile financiare care nu au ca functie principala crearea de moneda ;

-trezoreria , adica statul implicat in actiunile sale monetare si financiare , in tripla calitate de creditor , debitor si intermediar financiar .

Desi intermedierea financiara este de importanta reala pentru constituirea , cresterea volumului si ameliorarea calitativa a resurselor de finantare , ea scumpeste aceste resurse , multiplica intermediarii si poate intarzia finantarea . Ca urmare , finantarea directa a agentilor economici prin mecanismul obligatiunilor si al certificatelor de depozit ocupa ponderi destul de ridicate in tarile dezvoltate . Cu toate acestea, aportul bancilor si al altor intermediari financiari in finantarea agentilor economici , in pofida unor tendinte de dezintermediere , se mentine destul de ridicat , reprezentand60-70%dintotal.
Un al doilea aspect , procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale se accentueaza prin tendinta universalizarii operatiunilor bancare , a disparitiei multora dintre compartimentele legate de mai vechea specializare a bancilor . Astfel , Legea Bancara din 24 ianuarie 1984 a facut sa dispara multe compartimentari care au caracterizat sistemul financiar francez , permitand armonizarea concurentei intre institutiile de credit .Guvernatorul Bancii Frantei , Jaques Larosiere apreciaza ca "sectorul bancar in conditiile actuale este deosebit de mobil . Realizarea "Europei Financiare" care implica liberalizarea completa a miscarii capitalurilor si a prestarilor de servicii intre tarile UE , reprezinta o provocare si o sansa pentru bancile franceze " . Acesta reprezinta un factor de accentuare a concurentei si totodata a nevoii coordonarii in activitatea bancara internationala . In Italia , nasterea si dezvoltarea intermediarilor financiari nebancari, se apreciaza in raportul Sarcinelli & Spavente , publicat in 1989, a instaurat un proces de concurenta intre toti intermediarii financiari , dar pietele monetare si financiare moderne au aparut aici recent si sunt la primii lor pasi .
In al treilea rand , societatea contemporana cunoaste doua tipuri de sisteme bancare , dupa piata sau economia planificata central . Desi ambele sisteme au , sub aspect formal , acelasi rol (mai ales ereditare si emisiune) deosebite privind contextul in care le aplica si rezultatele pe care le obtin sunt esential diferite .Pe baza acestor considerente se poate afirma ca tranzitia la economia de piata implica restructurarea de ansamblu a activitatii bancare .

Functiile bancilor centrale:
1)functia de banca a bancilor-Banca Centrala indeplineste aceasta functie ca urmare a 2 operatiuni :
a)sprijina prin credite de refinantare activitatile bancilor cu probleme;indeplineste rolul de imprumutator de ultim rang;
b)gestioneaza contabilitatea bancilor comerciale din sistem;creditele de refinantare acordate de banca centrala:credite de lombardare, credite pe gaj de efecte publice si operatiuni de rescontare;in general aceste credite sunt pe termen de maxim 3 luni.
2)functie de banca a statului(acorda credite guvernamentale pentru acoperirea deficitului bugetar.Nivelul maxim al creditelor pe care le poate acorda BNR statului e de 7% din veniturile bugetare ale anului precedent.Gestioneaza contabilitatea trezoreriei statului si depozitele institutiilor publice si ale agentilor eonomici cu capital de stat);
3)functia de centru valutar si gestionar al rezervelor de aur;
4)functia de emisiune monetara:operatiuni de pasiv prin care banca isi procura resurse;
5)functia de supraveghere si control bancar:implicarea bancilor centrale in activitati precum acordarea de autorizatii de functionare pentru societati bancare;supravegherea si monitorizarea bancilor;implicarea bancilor centrale in procedura de lichidare a bancilor