Ministerul Educatiei si Invatamantului al Republicii Moldova

Colegiul Financiar-Bancar "A.Diordita"

T E Z A

la geografie

Tema: "Furtunile  tropicale (uraganele)"

PLANUL TEZEI:

Ciclonul: caracteristici si clasificare.

Formarea furtunilor tropicale

Formarea ciclonilor tropicali

Influenta incalzirii globale asupra formarii uraganelor.

Repartizarea pe glob si anotimpurile de aparitie a ciclonilor tropicali

Procesul de trecere a unui ciclon tropical pe mare

Uraganele din istoria omenirii si importanta lor geografica

Organizatiile meteorologice si specializarea lor in prognozarea uraganelor

Prognoze pentru anul 2006.

Concluzie

Ciclonul este o zona cu presiune atmosferica scazuta si cu o circulatie circulara a aerului.

Ciclonii sunt exprimati grafic prin izobare concentrice de forma ovala, de regula alungite pe o axa NE-SV. Ciclonii se deplaseaza in medie cu 40 - 50 km/h. Innourarile si precipitatiile sunt in general situate in jumatatea estica sau sud-estica, portiunea nord-vestica fiind de obicei o zona cu vreme in curs de imbunatatire. In emisfera nordica aerul din interiorul ciclonului circula in sens invers acelor de ceasornic, pe cand in emisfera sudica directia este opusa.

O regiune corespunzatoare, de presiune ridicata, este cunoscuta ca anticiclon; ea apare intre ciclonii succesivi.

Foarte adesea vremea schimbatoare de la latitudinile medii si inalte este asociata cu deplasarea ciclonilor. Convergenta maselor de aer catre aceste centre este insotita de ridicarea aerului si de racirea adiabatica a acestuia care, la randul lor, produc innorari si precipitatii. Prin contrast, vremea frumoasa si insorita este adesea asociata cu deplasarea anticiclonilor. In acest caz aerul tinde sa coboare si sa se raspandeasca, producand o incalzire adiabatica, care nu permite dezvoltarea norilor si a precipitatiilor.

Ciclonii pot fi de intensitate foarte mica, insotiti de o simpla perioada de innorare, sau de ploaie si zapada slaba. Pe de alta parte, daca gradientul baric este puternic, ciclonul poate fi intovarasit de vanturi de tarie moderata pana la puternica. Astfel de fenomene poarta numele de furtuni ciclonice.

Ciclonii migratori se impart in trei categorii generale:

ciclonul extratropical, caracteristic latitudinilor medii si inalte, care poate varia de la o usoara perturbatie atmosferica pana la o furtuna puternica;

ciclonul tropical care se intalneste la altitudini joase, deasupra intinderilor de ocean si poate varia de la o vreme usor agitata pana la distrugatorul uragan sau taifun;

tornada desi este o furtuna de proportii foarte reduse, reprezinta un vartej ciclonic cu vanturi extrem de puternice.

Furtuna tropicala reprezinta un sistem meteorologic compus dintr-un grup de vijelii cu descarcari electrice si vanturi ale caror viteze se incadreaza intre 63 si 119 km/h.

Furtunile tropicale iau nastere din asa numitele depresiuni tropicale, in care viteza vantului este sub 63 km/h.

FORMAREA. Majoritatea se formeaza deasupra apelor calde ale oceanelor din zonele tropicale. In aceste regiuni aerul umed si cald se ridica formand o zona de presiune scazuta si dand nastere unor furtuni cu tunete si fulgere. Aerul care se deplaseaza spre centrul de presiune scazuta trece pe deasupra apelor calde ale oceanului si este umezit la randul sau, intretinand astfel furtuna.

Pe masura ce aerul cald si umed se ridica vaporii de apa condenseaza si formeaza nori si ploaie. Cand vaporii condenseaza se elibereaza energie. Aceasta energie se numeste caldura latenta sau caldura de condensare, si reprezinta cantitatea de caldura care este absorbita sau eliberata de o substanta cand aceasta trece printr-o schimbare de faza - in acest caz transformarea vaporilor in lichid. O furtuna este ca un motor caloric. Caldura latenta alimenteaza o furtuna si o intensifica. Aceasta se va intensifica atat timp cat aerul cald si umed va circula catre centrul ei, care, in schimb va continua sa-l atraga. In plus, schimbarea directiei si vitezei vantului cu altitudinea trebuie sa fie mica ( mai putin de 27 km/h ) astfel incat caldura din interiorul furtunii sa ramana in centru.

Rotatia Pamantului afecteaza de asemenea miscarea aerului. In emisfera nordica aceasta deviaza aerul de la stanga catre dreapta, in timp ce in emisfera sudica il deviaza de la dreapta la stanga. Aceasta deviere se numeste Efectul Coriolis. Pe masura ce aerul inainteaza spre un centru de presiune scazuta, devierea provoaca rotirea lui in jurul centrului in locul patrunderii in acesta. Aceasta spiralare a aerului determina formarea unor inele de furtuni cu descarcari electrice, precum si vanturi circulare. Aceste vanturi se rotesc din ce in ce mai repede catre centru. Forta centrifuga arunca aerul spre exterior.

Pe masura ce furtuna se intensifica aerul atinge o viteza care nu-i mai permite sa ajunga in centru. Regiunea corespunzatoare puterii maxime de patrundere a aerului se numeste perete al ochiului. Aici se inregistreaza cele mai ridicate viteze. Inauntrul acestui inel de-abia format ia nastere o zona calma cunoscuta ca ochi. Aerul din centru circula cu peste 119 km/h. Acum furtuna s-a transformat intr-un uragan. O diferenta majora intre o furtuna tropicala si un uragan este tocmai prezenta ochiului din interior.

Uraganele si furtunile tropicale se sting repede cand ajung deasupra unor ape mai reci sau deasupra uscatului. In aceste medii ele isi pierd sursa de aer cald si umed. Se sting mult mai repede pe uscat in principal pentru ca se pierde evaporarea apei calde a oceanului.

Unul dintre cele mai puternice si distrugatoare tipuri de furtuni ciclonice este ciclonul tropical, cunoscut si sub numele de uragan sau taifun ( in Pacificul de vest). El se formeaza deasupra oceanelor, intre 8 si 15 latitudine nordica, dar nu in apropiere de Ecuator, unde forta Coriolis este extrem de slaba. Majoritatea uraganelor iau nastere in interiorul calmelor ecuatoriale, o zona ingusta caracterizata de perioade de calm intermitente, brize usoare si vijelii frecvente, aflata intre alizeele ce bat de la N-E in emisfera nordica si dinspre S-E in cea sudica. Deoarece calmele ecuatoriale ale Atlanticului sunt situate in mare parte la nord de Ecuator, uraganele nu apar in Atlanticul de sud. In oceanul Pacific calmele ecuatoriale se extind atat la nord cat si la sud de Ecuator; astfel uraganele se pot produce atat in Pacificul de nord cat si in cel de sud.

Ciclonii tropicali sunt formati din vanturi de mare viteza care sufla circular in jurul unui centru de presiune joasa, cunoscut ca ochi al furtunii. Centrul de presiune scazuta ia nastere cand aerul cald predominant este impins si fortat sa urce de aerul mai rece si mai dens. De la marginea furtunii catre centrul acesteia, presiunea atmosferica scade brusc iar viteza vantului creste. Vantul atinge intensitatea maxima in apropierea punctului de presiune minima ( aproximativ 724 mm coloana de mercur ). Diametrul zonei afectate de forta distructiva a vanturilor poate depasi 240 km. Vanturile puternice predomina asupra unei regiuni mult mai extinse, cu un diametru de 480 km, in medie. Puterea unui uragan se masoara de la 1 la 5. Cel mai slab, de categoria 1, are vanturi de cel putin 120 km/h. Cel mai puternic ( si cel mai rar ), de categoria 5, sufla cu peste 250 km/h. In interiorul ochiului furtunii, care are in medie un diametru de 24 km, vantul se opreste si norii se ridica, dar marea ramane foarte violenta.

Uraganele au in general o traiectorie ce seamana cu o curba a unei parabole. In emisfera nordica furtunile merg de obicei la inceput pe directia N-V iar la latitudini mai mari se intorc spre N-E. In emisfera sudica drumul uraganului este de obicei la inceput spre S-V si ulterior spre S-E.

Uraganele se deplaseaza cu viteze diferite. La latitudinile mai joase viteza variaza intre 8 si 32 km/h, iar la cele mai inalte poate creste pana la 80 km/h. Zonele in care uraganul sufla in aceeasi directie cu miscarea generala a furtunii sunt expuse violentei maxime.

Numarul, dar mai ales intensitatea de nebanuit a uraganelor din anul 2005 sunt puse pe seama incalzirii apelor din Golful Mexico, Marea Caraibelor si restul partii tropicale a Atlanticului. Temperaturile-record ale apei par sa fie cele care declanseaza furtunile ce se hranesc cu apa calda de la suprafata oceanelor, aceasta devenind "combustibilul" uriasei mase de aer puse in miscare. Cand apa de suprafata depaseste 28 de grade Celsius, vantul o ridica vreme de cateva zile, apoi tonele de apa "centrifugata" incep sa se deplaseze, adesea inspre coaste. Din 1970 incoace, cresterea dioxidului de carbon si a altor particule degajate de industriile poluatoare din atmosfera a contribuit la incalzirea aerului si ar fi sporit cu 50 la suta puterea furtunilor, crede un expert de la celebrul Institut de Tehnologie din Massachusetts. Aceasta ar fi, foarte pe scurt, opinia adeptilor teoriei incalzirii globale, inca prea putin acceptata de cei care conduc institutele de meteorologie din SUA. De pilda, directorul Centrului american pentru uragane, autoritatea federala in domeniu, Max Mayfield, este convins ca furtunile devastatoare se produc cu o ciclicitate cunoscuta deja de specialisti. Astfel, dupa 30-40 de ani de relativa liniste in Atlantic, acum ne aflam in perioada de circa 20 de ani de furtuni violente. In sprijinul acestei teorii ar veni faptul ca ultimul uragan comparabil cu Katrina s-a produs, in SUA, la sfarsitul anilor '60. Intre timp, desi China continentala, Taiwanul si Japonia au fost si ele lovite de uragane in ultimele zile, Mayfield crede ca, in ansamblu, activitatea ciclonica in Pacific trece printr-o perioada de acalmie. In fine, alti cercetatori se situeaza pe o pozitie de mijloc intre cele doua teorii. Acesta este cazul lui Roger Pielke, de la Universitatea din Colorado, care crede ca, desi incalzirea globala poate spori forta distructiva a uraganelor, efectele unei atmosfere mai calde nu contribuie decat cu 5 la suta, pe o perioada de 100 de ani, la acest lucru.

Repartizarea pe glob a ciclonilor tropicali este limitata la sase regiuni, toate aflate in oceanele tropicale si subtropicale:

1) Indiile de Vest, Golful Mexic si Marea Caraibilor;

2) Partea vestica a Pacificului de nord, incluzand insulele Filipine, Marea Chinei si Arhipelagul Japonez;

3) Marea Arabiei si Golful Bengal;

4) Regiunea Pacificului de est din largul coastelor Mexicului si Americii Centrale;

5) Sudul Oceanului Indian, in largul Madagascarului;

6) Vestul Pacificului de sud, in regiunea insulelor Samoa si Fiji si a coastei rasaritene a Australiei. Ciclonii tropicali nu iau niciodata nastere deasupra uscatului, desi adesea ei ating marginile continentale.

Pana in 5 latitudine furtunile tropicale si uraganele nu se formeaza, in ciuda frecventelor furtuni cu fulgere si tunete. Motivul acestei absente este Efectul Coriolis foarte slab la aceste latitudini. Aici aerul se deplaseaza direct in regiunea cu presiune atmosferica scazuta si o elimina. Acest proces opreste formarea deplasarii circulare a aerului. Furtunile tropicale si uraganele nu se formeaza nici in sudul oceanului Atlantic sau in partea estica a oceanului Pacific din cauza temperaturii scazute a apei si a diferentelor mari de viteza a aerului la altitudini diferite.

Aparitia ciclonilor tropicali este limitata la anumite anotimpuri ale anului, in functie de asezarea pe glob a regiunii de furtuna. Cei din Indiiile de Vest si din largul coastei apusene a Mexicului se produc mai ales din mai pana in noiembrie, cu o frecventa maxima la sfarsitul verii si la inceputul toamnei. Cei din partea de vest a Pacificului de nord, din Golful Bengal si din Marea Arabiei sunt raspanditi pe intreaga durata a anului, dar predomina din mai pana in noiembrie. Cei din Pacificul de sud si din partea de sud a Oceanului Indian se produc din octombrie pana in aprilie. Vedem deci ca acesti cicloni sunt limitati la anotimpul cald din fiecare emisfera.

Iata o scurta descriere a trecerii unui ciclon tropical pe mare. In timpul zilei ce precede furtuna aerul este in general calm, presiunea usor peste normala, iar cerul prezinta nori cirrus in fasii lungi ce par sa provina dintr-un punct indepartat de pe orizont. Norii pot avea aspectul unui voal, formand halo solar si lunar si producand un apus de soare rosu. Pe mare se simte o hula prelunga, constituita din valurile de furtuna care au devastat centrul furtunii in deplasarea sa lenta. Pe masura ce aceasta se apropie presiunea incepe sa scada. Se porneste vintul. Un mare perete intunecat de nori se apropie. Cand acesta invaluie nava, se dezlantuie ploaia torentiala. Vantul atinge curind rafale de peste 120km/h, uneori chiar mai mult. Mari valuri se sparg de nava. Spuma formeaza panze continue care reduc vizibilitatea practic la zero.

Aceasta furtuna ingrozitoare continua timp de cateva ore si e urmata brusc de un calm total si de inseninarea cerului, cateodata si de cresterea sensibila a temperaturii. Barometrul a atins acum punctul minim si nava se afla in ochiul central calm al furtunii. Acesta este de fapt un vartej produs prin absorbtia rapida sub forma de spirala a aerului, care poate fi comparata cu golul de aer in forma de palnie ce se formeaza in centrul unui vartej de apa care se scurge in canal. Desi aerul este clar si calm, marea este acoperita de valuri enorme care constituie un grav pericol pentru nava. Perioada de liniste poate dura o jumatate de ora, dupa care un mare perete intunecat de nori cuprinde nava si se pornesc din nou vanturi puternice, acum insa in sens invers fata de cele din prima jumatate a furtunii. Aceasta mai bantuie cu furie cateva ore, apoi vantul scade treptat, norii se imprastie si vremea frumoasa revine.

Importanta geografica a ciclonilor tropicali rezida in efectul lor extrem de destruciv asupra insulelor si regiunilor de coasta. Au existat cazuri cand orase au fost nimicite in intregime. Cand nivelul apei se ridica sub presiunea puternica a vantului, mari valuri de furtuna patrund adanc pe terenurile joase ale coastei. Navele sunt ridicate si purtate in interiorul uscatului. Daca furtuna se asociaza cu perioada de flux, inundatia ia proportii si mai mari. Atolii josi de corali din Pacificul de vest pot fi maturati in intregime de apa de mare impinsa de vant, care ia cu sine palmierii si casele, ineaca populatia.

In 1970 un uragan a bantuit prin Bangladesh, in insulele aflate in delta raului Gange,omorand circa un milion de oameni.

In septembrie 1985 uraganul Gloria a bantuit pe coastele de est ale SUA, din Carolina de Nord, prin statul New York, pana in Connecticut, producand pagube de 8 miliarde de dolari.

Cel mai puternic uragan care a lovit emisfera vestica in secolul 20, Gilbert, a devastat Jamaica si parti din Mexic in 1988, aducand vanturi care bateau cu peste 350 km/h. Cele mai recente uragane distrugatoare din istoria Statelor Unite au fost Hugo ( 1989 ) - care a lasat pagube de peste 4,2 miliarde de dolari si 50 de morti - si Andrew ( 1992 ) - cu pagube de 15,5 miliarde de dolari, peste 50 de morti si mii de oameni ramasi fara adapost.

In 2003, deasupra Atlanticului s-au format 16 furtuni care au fost denumite, cu mult peste media de 9,8 a perioadei 1944-1996, ceea ce reprezinta o confirmare a tendintei ultimilor ani de crestere accentuata a numarului de perturbatii atmosferice tropicale. Absenta conditiilor El Nino in Pacific au contribuit la o derulare a unui sezon al furtunilor activ. O furtuna care a fost denumita s-a dezvoltat in aprilie, cu mult inainte de inceperea sezonului uraganelor, iar alte doua furtuni s-au format si au fost denumite dupa momentul obisnuit la incheierii sezonului uraganelor - in decembrie. 7 dintre furtunile denumite au fost clasificate ca uragane, iar 3 dintre ele au fost "majore" (de categoria 3 sau mai mare pe scara Saffir-Simpson). Uraganul Isabel a fost de departe cel cu impactul cel mai puternic asupra SUA, dintre toate furtunile formate in Atlantic in vara anului 2003. Uraganul Juan a depasit toate recordurile de intensitate din timpurile moderne, afectand grav zonele Halifax si Nova Scotia. Mexicul a fost lovit de o serie de uragane si furtuni tropicale in august, septembrie si octombrie, cand s-au produs precipitatii abundente, inundatii si alunecari de teren in intreaga tara.

In estul Pacificului, sezonul uraganelor a inceput nespectaculos, desi 16 furtuni au fost denumite. Aceasta valoare este putin mai mare decat cele din ani anteriori, dar apropiata de media de 16,4 a perioadei 1966-1996. Niciuna dintre furtuni nu a atins forta unui uragan pana catre sfarsitul lunii august, dar, ulterior, 7 furtuni au ajuns la forta unui uragan pana la 31 octombrie. 2003 a fost primul an de dupa 1977 in care nici un uragan nu a atins gradul 3 de intensitate.

In Pacificul de nord-vest, activitatea a fost oarecum mai slaba, cu doar 21 de furtuni observate si denumite, sub media de 26,7 a perioadei 1971-2000, situand, astfel, anul 2003 pe locul trei in ceea ce priveste numarul mic de furtuni. 14 furtuni au atins intensitatea unui taifun si cateva dintre ele au afectat tarile asiatice. Taifunul Maemi a traversat sudul Japoniei si a ajuns deasupra Peninsulei Coreene pe 12 septembrie, facand 130 de victime si mari pagube materiale.

In bazinul sud-vestic al Oceanului Indian, sezonul ciclonilor a fost unul activ, cu un numar peste medie de furtuni denumite. In Sri Lanka, precipitatiile abundente aduse de catre ciclonul tropical 01B au deteriorat siuatia si asa precara, provocand inundatii si alunecari de teren si ucigand cel putin 200 de oameni. Aceste inundatii au fost considerate cele mai grave din ultimii 50 de ani.

Uraganul Ivan a atins Statele Unite in dimineata zilei de joi, 16 septembrie 2004 pe coasta statului Alabama, dupa o trecere violenta prin regiunea Caraibelor si a Golfului Mexic. Furtuna a slabit usor, pana la un uragan din Categoria 3, cu vint puternic de 210 km/h la atingerea coastei si cu valuri de 15 m. Ivan a strabatut de asemenea trei alte state din sud-est - Louisiana, Mississippi si Florida - cu vint feroce, valuri gigantice si brizanti puternici, fortand evacuarea a peste 2 milioane de oameni spre zone mai sigure. Pe masura ce Ivan avansa spre interiorul tarii, case intregi erau smulse din temelii. 13 oameni au murit pana vineri dimineata (17 septembrie 2004). S-au estimat pierderi intre 4 si 10 miliarde de dolari US. In timp ce Ivan atingea coasta americana, se formau inca trei furtuni tropicale sau uragane: Jeanne in zona Caraibelor, Javier in lungul coastei vestice a Mexicului si Statelor Unite, Karl in Atlantic. Se crede ca faza activa a semnalului Atlantic multidecenal constituie factorul principal al acestei activitati crescute a uraganelor.Ivan este considerat unul dintre cele mai violente din ultimii zeci de ani. La un moment dat, viteza vintului a atins Categoria 5 (peste 248 km/h). In statele din regiunea Marii Caraibelor a produs pagube importante, omorand 37 de oameni in Grenada, 21 in Jamaica, 5 in Venezuela, 4 in Republica Dominicana, 3 in Haiti si 1 in Tobago. Pe unde a trecut, Ivan a culcat la pamant case, a doborat arbori si a distrus drumuri. In Grenada, 90% din cladiri au fost avariate sau distruse.

Aceasta zona a fost lovita de patru ori in ceva mai mult de o luna, de catre Charley la mijlocul lui august, Frances la sfirsitul lui august si inceputul lui septembrie, Ivan si Jeanne la mijlocul lui septembrie. A fost pentru prima oara din 1950 cand trei uragane succesive devastatoare, atat de apropiate in timp, au strabatut Florida: Charley si Frances au omorat 27 si repectiv 10 oameni, iar pagubele totale produse doar de Frances au fost estimate intre 5 si 15 miliarde de dolari US.

In regiunea Pacificului de nord-vest au fost generati 18 cicloni tropicali pina la sfarsitul lui august 2004, fata de o medie de 14,1. Cinci dintre ei au debutat in iunie, ceea ce a insemnat numarul maxim record de dupa 1951, cand au inceput inregistrarile oficiale ale taifunurilor. Cinci din cei 18 cicloni tropicali au atins Japonia, ceea ce este , iarasi, peste normal. Acest lucru a fost cauzat de faza activa a oscilatiei tropicale intrasezonale in zona tropicala a Pacificului de vest, in lunile iunie si august. Mai multe taifunuri au lovit Japonia, deoarece maximul subtropical din Pacific s-a deplasat spre nord fata de pozitia normala. Intensitatea lor s-a datorat faptului ca temperatura suprafetei marii a fost peste cea normala iar taifunurile nu au pierdut din forta la trecerea pe deasupra apei.

Nascuta in zona Arhipelagului Bahamas ca furtuna tropicala, 'Rita' a crescut continuu in intensitate pana cand a ajuns o furtuna-monstru, cu rafale de vant de 281 km/ora. Diametrul furtunii a fost de aproape 600 km.Rita a fost al 17lea uragan din anul 2005 si al treilea uragan ca putere din istorie. Galveston este deja un oras-fantoma. Situat la 2,5 metri peste nivelul marii, orasul aproape ca a fost sters de pe harta la 1900, cand trecerea unui uragan fara nume a produs un bilant de 6.000 - 12.000 de morti.

Specialistii americani au facut bilantul anului 2005: 21 de uragane s-au mai inregistrat doar acum 72 de ani,insa niciodata 5 uragane de categoria 4 si 5 intr-un singur sezon, ca in 2005. Desi specialistii americani evita sa dea vina pe incalzirea globala, provocata de poluare si defrisari in masa, se cunoaste ca, odata cu ridicarea temperaturii, se evapora mai multa apa de pe suprafata oceanelor, un adevarat magnet pentru formarea furtunilor.

Inca din 1943 avioanele militare americane zboara in interiorul uraganelor pentru a masura viteza vantului, pentru a gasi si a masura ochiul, presiunea in interiorul furtunii si structura termica a acesteia. Un sistem de detectare a uraganelor a fost realizat la mijlocul anilor '50, si imbunatatiri periodice au fost aduse de-a lungul timpului. Radare, dispozitive de inregistrare a datelor, sateliti meteorologici si alte aparate asigura acum date Centrului National pentru Uragane  ( National Hurricane Center ) din Florida, care urmareste fiecare furtuna inca de la inceputul ei. Sisteme imbunatatite de prevenire si de comunicatii au ajutat la limitarea pierderii de vieti omenesti, dar pagubele materiale sunt inca mari mai ales in zonele de coasta.

Astazi, prognozele pe 5 zile in privinta uraganelor sunt la fel de bune ca prognozele pe 3 zile de acum 10 ani. Avertizarea pentru Florida a fost trimisa cu 2 zile in avans. Multumita progresului stiintific si tehnologic, cat si cooperarii internationale prin OMM, furtunile tropicale pot fi detectate chiar din prima etapa a formarii lor. In cazul uraganului Frances, Administratia Nationala Atmosferica si Oceanica a Statelor Unite (NOAA) si-a coordonat prognozele, veghea si avertizarile cu alte servicii meteorologice nationale ce urmareau acest uragan, inca din 24 august. Informatiile, prognozele si avertizarile au fost directionate spre guverne la cel mai inalt nivel, spre oficiali insarcinati cu administrarea situatiilor de urgenta, spre factori locali de decizie si spre presa, prin mai mult de 30 de video teleconferinte nationale, 21 de scurte informari la nivel statal si peste 100 de interviuri in presa.

OMM are 34 de Centre Meteorologice Regionale Specializate (RSMC-uri). Sase dintre ele sunt specializate in cicloni tropicali, fiind amplasate in La Reunion (Franta), Miami (SUA), Nadi (Fiji), New Delhi (India), Tokio (Japonia) si Honolulu (SUA). RSMC-urile impreuna cu centrele meteorologice nationale, regionale si mondiale formeaza o retea de monitorizare, prognoza si avertizare a ciclonilor tropicali. Ele furnizeaza comunitatii internationale si publicului informari consultative si buletine ce contin informatii meteorologice de baza, actualizate si de calitate, despre ciclonii tropicali si efectele lor, pretutindeni in lume - miscarea si modificarile lor de intensitate - impreuna cu fenomenele asociate, cum ar fi inundatiile si valurile mari. Cu ajutorul tehnologiei moderne, cum sunt satelitii, radarele meteorologice si calculatoarele, sunt monitorizati toti ciclonii tropicali de pe glob pe intreaga lor durata, de la stadiile incipiente de formare la disparitia lor.

"Monitorizarea, prognoza si avertizarile in privinta uraganelor si taifunurilor sunt prioritati in agenda OMM. OMM va continua sa promoveze imbunatatirea echipamentelor de monitorizare si a cercetarii in domeniu, acestea fiind cheia progreselor noastre in prognoza uraganelor/taifunurilor," spune domnul M. Jarraud, secretar- general al OMM.

Bill Gray, de la Universitatea din Colorado,a folosit computere puternice, care analizeaza date privind conditiile atmosferice si temperatura apelor oceanelor la nivelul intregului glob, pentru a afla ce uragane ameninta coastele Statelor Unite. Pe baza acestor analize complexe, Gray a ajuns la concluzia ca 2006 va fi un an agitat, in cursul caruia se vor inregistra nu mai putin de 17 furtuni tropicale, noua uragane, dintre care cinci foarte puternice.

CONCLUZIE:

Imensul ocean aerian ce inconjoara Terra nu se afla niciodata in stare de repaus, diferentele de presiune intre puncte diverse de pe suprafata terestra, dar si intre straturi diferite ale atmosferei, provocand o permanenta miscare a acestuia. Perpetua deplasare a maselor de aer dintr-o regiune geografica in alta determina modificarea aspectului vremii. Fenomenul dinamic produs de incalzirea inegala a suprafetei terestre si de aparitia centrelor de presiune diferita nu reprezinta altceva decat vantul. Vantul se poate resimti ca o usoara adiere a aerului, ca o briza (de munte sau de mare) binefacatoare, dar si ca o miscare violenta, cu viteze de peste 100 km/h (in cazul ciclonilor tropicali, cele mai violente manifestari ale dinamicii terestre, ce provoaca mari pagube materiale si victime omenesti).

Ciclonii tropicali sunt deci niste furtuni violente, cu precipitatii abundente si viteze ale vantului de peste 120 km/h, formate exclusiv pe oceane, in zona intertropicala. Ciclonii tropicali fac parte dintr-un complex de fenomene atmosferice care cuprind trei manifestari principale:

depresiunile tropicale, cu o viteza a vantului ce nu depaseste 60 km/h;

furtunile tropicale, cu o viteza a vantului cuprinsa intre 60-120 km/h;

ciclonii tropicali, cu o viteza a vantului mai mare de 120 km/h.

Ciclonul tropical se manifesta in regiunile calde ale Terrei, mai precis intre 5 si 20 grade latitudine nordica si sudica, sub forma unor violente perturbatii atmosferice. In functie de zona afectata, acest fenomen poarta denumiri diferite: uragan - in golful Mexic si Marea Caraibilor, taifun - in estul Chinei si arhipelagul Japonez, baguios - in arhipelagul Filipine si peninsula Indochina, orcane - in sudul Asiei si wily-willies - in nordul Australiei.

Prima relatare scrisa asupra unui ciclon tropical apartine celebrului navigator genovez aflat in slujba regelui Spaniei, Cristofor Columb, din timpul celei de-a doua calatorii spre Lumea Noua (1493-1496). Conform jurnalului de bord, in luna iunie 1495, corpul expeditionar a fost surprins de o furtuna de o rara violenta, in portul Santo Domingo (Haiti), trei dintre nave scufundandu-se, iar distrugerile pe insule fiind si ele considerabile.

BIBLIOGRAFIE:

"ARBORELE LUMII" (PLANETA PAMANT)-pag. 125-128

"GEOGRAFIA CONTINENTELOR SI OCEANELOR" V.A.Korinskaia- pag. 58-74

www.yahoo.com

www.preferatele.com

Postul de televiziune DISCOVERY( "Fenomene meteorologice pe Terra")