Hidrografia Romaniei

Hidrografia Romaniei

A. Dunarea

- pentru Romania, Dunarea constituie una dintre componentele de baza ale naturii locurilor, colectand aproape intreaga retea de ape curgatoare (mai putin cateva rauri dobrogene);

- afluentii ei principali formeaza un fel de aureola in jurul Carpatilor, iar afluentii de ordinul al doilea au directii radiale, ferastruind prin vai transversale muntii, fapt deosebit de favorabil cailor de comunicatie interioare;

- este cel mai important fluviu international din Europa, pe care o strabate de la vest la est, din apropierea Rinului pana la Marea Neagra;

- la intrarea in tara noastra are un debit mediu de 5960 m³/s datorita in buna parte aportului afluentilor mari pe care ii aduna in zona de convergenta hidrografica din apropiere de Belgrad (Drava, Tisa, Sava, Morava), care-i dubleaza debitul;

- pe teritoriul tarii noastre, parcurge 1075 km si aduna o mare cantitate de ape, astfel ca la Patlageanca, inainte ca fluviul sa se desparta in bratele ce alcatuiesc, delta si sa-si rasfire apele pe numeroase garle, debitul mediu ajunge la 6470 m³/s, egal cu cel al Volgai;

- pe teritoriul romanesc, Dunarea cuprinde patru sectoare cu caractere diferite:

1. Defileul dintre Bazias si Orsova, odinioara cu mari dificultati in calea navigatiei (stanci in albie, curenti in vartej) a fost pus in valoare prin crearea marelui baraj de la Portile de Fier, unul dintre cele mai mari sisteme hidroenergetice si de navigatie (cu duble ecluze) din Europa;

2. Sectorul Portile de Fier - Calarasi, unde fluviul curge intr-o singura albie (doar cateva mari ostroave), dispune de adancimi ce asigura un pescaj minim de 2 m (la ape mici);

3. Sectorul Calarasi - Braila se caracterizeaza prin despartirea fluviului in doua brate ce inchid in interior doua incinte, pe vremuri cu mlastini, lacuri si paduri, in prezent indiguite, drenate si cultivate agricol: Balta Ialomitei si Insula Mare a Brailei;

4. Dunarea maritima este in aval de Braila, cu adancimi mai mari, ceea ce asigura circulatia navelor maritime (peste 7 m pescaj);

- navigatia in deltea se face cu deosebire la varsarea in mare, formand "bara" de la Sulina;

B. Raurile interioare

- dupa bazinele colectoare si locul de varsare, raurile interioare se impart in urmatoarele grupe:

1. Grupa de vest, avand colector Tisa, cuprinde Viseul si lza, principalele rauri ale Maramuresului, Somesul (format la Dej din Somesul Mare unit cu Somesul Mic, acesta din urma fiind la randul lui format din Somesul Cald si Somesul Rece), cea mai mare apa a Transilvaniei de Nord, care se alimenteaza atat din Carpatii Orientali (prin Somesul Mare), cat si din Muntii Apuseni (prin Somesul Mic);

- cand ajunge in campie, pe la Satu Mare, are un debit bogat, care-i fixeaza locul al IV-lea intre raurile mari ale tarii noastre;

- din Muntii Apuseni, spre granita de vest, curg Barcaul si cele trei Crisuri: Crisul Repede, care trece, prin Oradea, Crisul Negru care dreneaza Depresiunea Beius si Crisul Alb,   care strabate zona miniera de la Brad si apoi Depresiunea Zarandului;

- ca volum de ape purtate sunt cam egale;

- cel mai mare rau al Transilvaniei este insa Muresul, care izvoraste din Carpatii Orientali (mai exact din Muntii Hasmasu Mare), de unde primeste si doi afluenti principali (Tarnava Mare, care trece prin Medias si Tarnava Mica), formandu-si si un defileu important spre iesirea din munti, defileul Toplita - Deda;

- Muresul se mai alimenteaza si din Muntii Apuseni prin Aries si Ampoi, iar din Carpatii Meridionali prin Sebes si Strei;

- ultimul afluent al Tisei este Bega, care trece prin Timisoara, fiind canalizat si navigabil;

2. Grupa de sud cuprinde afluentii directi ai Dunarii

- raurile mai mari sunt: Timisul, principalul rau al Banatului, Barzava, Carasul, Nera, Cerna, Jiul, care strabate cele doua principale bazine carbonifere ale tarii (cel de huila de la Petrosani si cel de lignit de la Rovinari-Motru) si zona industriala a Craiovei;

- eI are doi afluenti mari, Motru si Gilort

- Oltul, cu un traseu complex, ferastruieste mai multe defilee in munti (Defileul Tusnad, Racos, Turnu Rosu, Cozia, etc);

- in lungul sau se afla o salba de lacuri de acumulare si hidrocentrale de circa 1000 MW forta instalata, iar cursul sau inferior urmeaza sa devina navigabil

- din Muntii Fagarasului, Argesul isi aduna principalii sai afluenti, reuniti aproape de Pitesti, in amonte de care se insira un mare sistem de lacuri si hidrocentrale;

- a doua mare confluenta este la sud de Bucuresti, unde primeste Neajlovul si Dambovita;

- lucrarile care se executa in aval de Bucuresti vor face navigabil cursul al Dambovitei;

- Ialomita, cu izvoarele in M-tii Bucegi, traverseaza Campia Romana de la vest la est, inclusiv partea mai secetoasa, Baraganul, unde apele ei sunt folosite la irigatii, scazand astfel ca debit spre varsare;

- principalul sau afluent este Prahova;

3. Grupa estica cuprinde doua rauri principale: Siretul, cel mai mare ca debit mediu dintre raurile tarii (222 m³/s), si Prutul, care, desi mai lung, are ape mai putine;

- Siretul aduna toate apele de pe versantul estic al Carpatilor Orientali (Suceava, Moldova, Bistrita, cel mai mare dintre afluenti, Trotusul, Buzaul);

- Prutul are afluenti mici si regim de scurgere foarte variabil, de unde necesitatea construirii lacului de acumulare de Ia Stanca, langa Stefanesti, pentru alimentari cu apa si regularizarea cursului;

4. Grupa raurilor dobrogene cuprinde rauri putine si scurte, cu debite scazute in cea mai mare parte a anului;

- mai importante sunt Telita, Taita si Casimcea, care se varsa in lacurile din lungul tarmului Marii Negre;

- in vestul Dobrogei sunt unele rauri mici care se varsa in Dunare;

- intrucat apele raurilor au in majoritatea cazurilor provenienta pluviala (in foarte mica masura nivala sau subterana), acestea se caracterizeaza prin mari variatii de debit, consecinta a continentalismului climatic;

- la mari ploi torentiale, unele rauri au produs inundatii ca cele ale Somesului, inregistrate in 1970 si 1975 sau cele ale Siretului din anul 1991;

- indiguirile facute inlatura in mare parte acest pericol, protejand terenurile din vecinatate;

C. Lacurile

sunt suprafete depresionare ocupate permanent cu apa;

- in Romania sunt aproape 3500 lacuri ce reprezinta cca. 1% din suprafata tarii noastre;

- au suprafete variabile, cel mai intins fiind complexul lacustru Razim-Sinoe (700 km²);

- cele mai multe lacuri au apa dulce, dar sunt si lacuri cu apa sarata si namol folosit in tratament (Lacul Sarat, Amara, Techirghiol, etc.), cu vegetatie si fauna specifica;

- prezinta importanta pentru alimentarea cu apa a populatiei, in industrie, agricultura, tratament, navigatie, prevenirea inundatiilor, turism, sport, etc.;

- se intalnesc in toate formele de relief, avand origini diferite;

- dupa localizarea geografica se impart in lacuri: de munte, de deal, de campie, de lunca si din Delta Dunarii, de pe tarmul marii;

1. Lacurile de munte

- dupa modul de formare deosebim:

- lacuri glaciare, formate prin acumularea apelor din ploi sau topirea zapezilor in depresiunile create de ghetari: Bucura (cel mai intins) si Zanoaga (cel mai adanc) in Muntii Retezat, Galcescu in Muntii Parang, Capra, Podragu, Iezer, Balea, Ana, Lia, Florica, Aurica in Muntii Fagaras, Lala si Buhaesacu, in Muntii Rodnei;

- lacuri in crater vulcanic, formate prin acumularea apei in craterul unui vulcan stins: Sfanta Ana din Muntele Ciomatu Mare;

- lacuri de baraj natural, formate prin stavilirea cursului unei ape in urma alunecarilor de teren: Lacul Rosu in bazinul superior al Bicazului;

- lacuri formate in masivele de sare (ocnele de sare parasite): Costiui si Ocna Sugatag in Depresiunea Maramuresului;

- lacuri formate in tinuturile calcaroase (in doline): Varasoaia si Ighiu in Muntii Apuseni;

- lacuri de baraj antropic (de acumulare) create de om pentru alimentarea cu apa a hidrocentralelor: pe Bistrita (Izvorul Muntelui si alte trei in aval), pe Buzau (Siriu), pe Teleajen (Maneciu), pe Ialomita (Scropoasa si Bolboci), pe Arges (Vidraru si alte trei mai mici), pe Olt, Sadu, Lotru (Vidra), Sebes, Raul Mare (Gura Apei), Cerna, Motru, Tismana, Dunarea (Portile de Fier I), Barzava (Valiug), Somesul Mic (Fantanele si Tarnita), Crisul Repede, etc.;

2. Lacurile de deal

- dupa modul de formare deosebim :

- lacuri formate in masive de sare: Ursu (in Sovata) , Ocna Sibiului, Ocna Mures, Turda, Ocna Dejului, Ocnele Mari, Slanic, Telega;

- lacuri formate in tinuturi calcaroase: Ponoare;

- iazuri si helestee amenajate pentru retinerea apei in perioadele foarte secetoase si piscicultura in Campia Transilvaniei si Campia Moldovei (Dracsani);

- lacuri de acumulare pe Bistrita, Siret, Prut (Stanca-Costesti), Ialomita (Pucioasa), Arges, Olt, Jiu (Lacul Ceauru), Dunare (Portile de Fier);

3. Lacurile de campie

- dupa modul de formare deosebim:

- lacuri sarate sau cu apa dulce formate in mici depresiuni (crovuri) din Campia de Vest si Campia Baraganului;

- unele au apa sarata datorita evaporarii apelor freatice in perioada calda si secetoasa (Movila Miresei, Amara, Lacul Sarat);

- limane fluviatile formate prin bararea unor afluenti mici cu aluviunile raului principal la varsarea in acesta: in Campia Romana (Snagov, Caldarusani, Balta Alba, Mostistea);

- lacuri formate intre sirurile de dune din Campia Olteniei si Campia de Vest

- iazuri si helestee amenajate pentru retinerea apei in perioadele mai secetoase si pentru piscicultura (in Campia Romana si Campia de Vest);

- lacurile din apropierea capitalei amenajate de om pe raul Colentina pentru agrement (Herastrau, Floreasca, Baneasa, Pantelimon, Tei);

- lacuri de acumulare construite pentru alimentarea cu apa a hidrocentralelor situate pe Olt, in aval de Slatina;

4. Lacurile din lunca si delta Dunarii

- dupa modul de formare deosebim

- limane fluviatile care s-au format prin bararea cu aluviuni a unor afluenti mici ai Dunarii (Oltina, Bugeac);

- balti in Lunca Dunarii (Bistret, Suhaia, Brates);

- lacuri din Delta Dunarii: Matita, Gorgova, Fortuna, Lumina, Dranov, Merhei, Rosu;

- lacuri de acumulare: Ostrovu Mare pe Dunare;

5. Lacurile de pe tarmul marii

- limane maritime formate prin bararea gurilor de varsare ale unor rauri, cu praguri de nisip depuse de mare: Babadag, Tasaul, Agigea, Techirghiol, Mangalia;

- lagune maritime formate prin inchiderea partiala cu cordoane de nisip a unor golfuri, de curentii marini: complexul lagunar Razim (Razim, Golovita, Smeica, Sinoe) si laguna Siutghiol;

D. Apele subterane

se impart in ape freatice, de mica adancime, influentate in mare masura de precipitatii, si ape de adancime, provenind prin infiltrari de foarte lunga durata din apele de suprafata, reimprospatarea lor facandu-se in cicluri seculare sau chiar geologice;

a) apele freatice sunt, la munte, lipsite de continuitate si uneori mineralizate, fie prin gaze (de exemplu, borvizurile din estul Transilvaniei), fie prin saruri (folosite terapeutic);

- in calcare exista arii de discontinuitate sau dimpotriva, de mari acumulari, ca in partea centrala a Muntilor Apuseni sau in Banat;

- la limita Subcarpatilor cu muntii, sunt adesea intens saraturate;

- sub depozitele de loess sau aluvionare din campie apele se localizeaza la adancimi relativ mari;

- in zonele bantuite de secete, cum este Baraganul, datorita evaporatiei intense de vara, ele antreneaza, in miscarea lor ascensionala, sarurile din stratele sedimentare, creand saraturi (cu acumulari de valoare balneara in unele locuri);

b) apele de adancime se intalnesc numai in zonele extracarpatice si au adesea caracter ascensional sau artezian;

- in vestul tarii, cele din lungul faliilor din fundamentul marginal carpatic sunt termale, avand si unele saruri in continut (ape bicarbonatate-sulfurate la Baile Felix, 1 Mai, Moneasa, Tinca);

- la Oradea si imprejurimile ei sunt ape termale de adancime, bogate ca debite, folosite nu numai pentru bai, ci si la termoficarea unor cartiere, la incalzirea serelor sau ca apa industriala;

- apele termale continua si mai la sud, pe toata bordura Campiei de Vest, pana la Arad si Timisoara, iar la nord, pana la Satu Mare;

- se pune problema folosirii lor in scopuri energetice;

- principalele rauri ale Romaniei (dupa lungimea cursurilor de pe teritoriul tarii) sunt:

- Prut - 742 km

- Mures - 761 km

- Olt - 615 km

- Siret - 559 km

- Arges - 344 km

- Jiu - 331 km

- Buzau - 302 km

- Jijia - 275 km

- Bistrita - 290 km

- Barlad - 207 km

- Dambovita - 286 km.