Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

DemografieEcologie mediuGeologieHidrologieMeteorologie

Muntilor Tarcu - RELIEFUL Sl ALCATUIREA GEOLOGICA

geografie

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Australia - Particularitatile reliefului - Clima
STATIUNEA COVASNA
Muntilor Tarcu - RELIEFUL Sl ALCATUIREA GEOLOGICA
Orasul Londra
STATIUNEA PREDEAL
CHINA - populatie, si economie
Test geografie- clasa a IX-a
VATRA DORNEI
Islanda - Forme de turism
BAILE FELIX


PREZENTARE GEOGRAFICA




Unitatea geografica a Muntilor Tarcu, din care face parte si Muntele Mic, ocupa regiunea de nord-vest a Carpatilor Meridionali. Suprafata ei este asemenea unui triunghi dreptunghic, cu catetele aproape egale, spre vaile Timisului si Bistrei, si cu ipotenuza formata din cele doua vai cu directii opuse, Riul Rece (Hideg) si Riul Ses continuat de Riul Mare. Spatiul muntos amintit si limitele lui sint in concordanta cu formatiunile geologice si mai ales cu rezistenta lor la eroziune. in mod evident, limitele spre tinuturile colinare urmeaza indeaproape contactul dintre sisturile cristaline ale muntilor cu sedimentele neogene din culoarele tectonice marginase (Timis-Cerna si Bistra), fiind bine marcate in relief prin denivelari foarte clare. Acestea separa peisaje geografice deosebite: de o parte un relief inalt, fragmentat, si impadurit, de cealalta, coline scunde si sesuri intinse cu pometuri, culturi agricole si numeroase asezari omenesti.

Limita Muntilor Tarcu, catre culoarele depresionare, poate fi urmarita aproximativ pe aliniamentul localitatilor Rusca. Fenes, Ilova. Virciorova, Borlova. Var, Magura. Marga si Clopotiva. in partea de sud-est. Muntii Tarcu se opresc la Riul Rece, Riul Ses si Riul Mare. care ii despart do muntii Cernei. Godeanu si Retezat.

RELIEFUL Sl ALCATUIREA GEOLOGICA

Fiind ccl mai insemnat element al peisajului geografic, ce atrage dupa sine etajarea celorlalte elemente. relieful Muntilor Tarcu se dispune la trepte, avind aspectul unui amfiteatru.

Treapta joasa, bine evidentiata pe latura de vest, la 500-800 m, are latimi de 2-3 km si domina direct Depresiunea Caransebes.

Treapta mijlocie, cu inaltimi de aproximativ 1100-1400 m, este mai extinsa si se dezvolta pe laturile de vest si nord ale muntilor. Ea este formata din culmile Poiana Inalta, Pleasa si Varatica pe fatada dinspre Timis si din magurile Marga si Furcatura Clopotivei, pe latura de nord, dominind Culoarul Bistrei si Depresiunea Hategului.

Cea mai inalta treapta se situeaza la 1600-2200 m altitudine si cuprinde culmile cele mai semete ale Muntilor Tarcu, la extremitatea lor sud-estica, precum si Muntele Mic, situat aproximativ in centrul regiunii.

Daca primele doua trepte sint puternic fragmentate, transformate in culmi mai mult sau mai putin rotunjite, treapta inalta este netezita in partea ei superioara, prezentindu-se sub forma de poduri largi, ondulate sau culmi tesite, cu atit mai mult cu cit pajistile alpine si subalpine, traversate de poteci turistice, au o extensiune remarcabila, constituindu-se intr-un domeniu de mare atractivitate peisagistica. In Muntii Tarcu predomina sisturile cristaline slab metamorfozate, strapunse de masive granitice, si formatiunile vechi, paleozoice si mezozoice, ce alcatuiesc soclul regiunii. in timpul miscarilor tectonice ample din cretacicul mediu, continuate si desavirsite in cretacicul superior, acest soclu rigid, care formeaza ,,domeniul danubian', a fost incalecat de o ,,pinza de acoperire' alcatuita din sisturi cristaline puternic metamorfozate in adincime - cunoscuta sub numele de ,,pinza getica'. in timpul indelungatei perioade de eroziune care a urmat, aceasta pinza a fost fragmentata si inlaturata in mare parte. Din ea au ramas petice restrinse, ca cel din partea: de nord-vest a Muntilpr Tarcu, la altitudini modeste si cel din virfui Tarcu (la peste 1600 m altitudine), de unde se extinde catre sud-est, alcatuind Muntii Godeanu.

Eroziunea nu numai ca a dezvelit de sub pinza formatiunile domeniului-danubian (autohton), dar a lasat urme evidente in insusi aspectul reliefului. in Muntii Tarcu, ca si in intreg cuprinsul Carpatilor Meridionali, se intilnesc numeroase resturi dintr-o ampla suprafata de netezire, suspendata la 2000-2200 m, suprafata Borascu. Nivelind in mod surprinzator culmea principala din partea de sud-est a Muntilor Tarcu, ea inclina treptat catre vest si nord-vest, si reteaza Muntele Mic, la inaltimea de 1700-1800 m, si Muntii Semenic, la 1400 m. O a doua suprafata de nivelare, Riul Ses, se intilneste la inaltime de circa 1400 m in culmile Po-iana Inalta, Pleasa si in lungui Riului Ses, incli-nlnd si ea catre nord-vest, pina la 850 m altitudine. Cele doua suprafete de eroziune atesta modelarea succesiva a Carpatilor Meridionali in paleogen si miocen. Modelarea lor a continuat si in pliocen, cind inaltarea de ansamblu a regiunii a determinat adincirea vailor principale si inramurarea lor spre obirsii, formarea unor curmaturi .pe linia marilor inaltimi si individualizarea unor masive proemi-nente. Racirea climatului in cuaternar a facut ca cele mai mari inaltimi sa fie acoperite de zapezi permanente si de ghetari. in Muntii. Tarcu, acestia au acoperit suprafete relativ reduse, dar urmele glaciatiei s-au intiparit atit de clar pe marginea podurilor suspendate, incit constituie o nota caracteristica a reliefului. Aproape peste tot, suprafata Borascu este atacata pe margini de caldari glaciare cu pereti stincosi, cu praguri si trepte pe care se intilnesc lacuri inconjurate de grohotisuri. Cel mai lung ghetar din Muntii Tarcu a fost la obirsia Riului Rece; limba lui cobora pe vale pina la inaltimea actuala de 1350 m, unde si depus morena frontala, aproape de marginea padurii. O data cu indulcirea climei, ghetarii s-au topit, iar causurile lor, iriscrise in relief ca veritabile circuri simple sau adinc festonate, si micile ulucuri, cu profilul lor caracteristic in “U', atrag astazi privirile turistilor, amintind modelarea crestelor in episodul glaciar din cuaternar, cel mai recent eveniment geografic de amploare, contemporan cu omul preistoric.

Aspectul actual al reliefului, dobindit treptat dupa cum am vazut prin fragmentarea in etape a edificiului muntos, imbraca forme diferite. Se disting aici, in Muntii Tarcu, citeva subunitati cu inaltimi si infatisari deosebite ce se incadreaza in treptele majore ale amfiteatrului montan. Astfel, in treapta cea mai inalta se incadreaza patru mici masive[1] despartite de curmaturi destul de adinci (fig. 1).

Masivul Tarcu este cuprins intre cursul superior al Riului Rece, Scheiu si Suculetu, Sucu superior (Olteana) si Riul Lung. Spre sud-vest o denivelare de 600 m il desparte de Muntii Poiana Inalta cu altitudini mai mici. Cele mai mari inaltimi sint proemincntele platformei ce niveleaza masivul, si anume virfurile Tarcu (2190 m), Bodea (2169 m) si Caleanu (2 190 m). in jurul platoului se rinduiesc caldarile glaciare Groapa Caleanului si Caldarea Suculetului, in partca de nord, Seiul si Caldarea Izvorului la sud-est, Mutatoarea, Groapa, Oboroace si Gropita, in partea de vest. Din Masivul Tarcu pornesc culmea Jigora, cu inaltimi de 1200-1400 m, desprinsa spre nord-vest, care face legatura cu Muntele Mic, si Culmea Prislopului, arcuita spre est si sud-est, facind legatura cu Muntii Godeanu.

Masivul Baicu, situat la nord-est de Masivul Tarcu, este marginit de Riul Ses la sud-est, de Scheiu, Suculetu si Sucu la sud-vest si vest, de Bistra Marului si Corciova la nord-est. Masivul se compune din doua culmi perpendiculare, usor ondulate: Culmea Baicu, cuprinsa intre cele doua sei, Scheiu (1866 m) si Saua Iepei (1727 m), si Culmea Nedeii, Virful Nedeia sau Matania (2150 m), consemnat eronat pe unele harti sub numcle Nevoia, si virful Baicu (2123 m) sint cele mai inalte si domina caldarile Pietrele Albe si Matania, deschise spre sud-est. Culmea Nedeii, indreptata spre nord-vest, adaposteste si ea la nord cele trei vai glaciare Varing, Frincu si Dalciu.

Fig. 1. Muntii Tarcu. Subunitati si regiuni invecinate.

Masivul Bloju, extins la nord de Saua Iepei si de vaile Corciova si Bistra Marului, este marginit la sud-est de Riul Mare, iar la nord si vest, de pante repezi ce domina muntii mai scunzi ai Bistrei. Cele mai mari inaltimi din masiv sint virfurile Custura (2089 m), Bloju (2162 m) si Virful Pietrei (2192 m). Din acest ultim virf, culmea se indreapta catre nord-vest si vest formind cumpana apelor intre riurile Bistra (denumita la obirsie Bistra Boului) si Bistra Marului. De-a lungul ei se succed virfurile Cununii (2083 m), Murgani (1966 m) si Sturu (1823 m). in regiunea cea mai inalta a masivului se intilnesc frumoase caldari glaciare, la izvoarele Vaii Pietrei si ale Bistrei Boului. Aspectul reliefului este asemanator celui din Retezat, intilnindu-se frecvent custuri si grohotisuri provenite din dezagregarea granodioritelor. Suprafetele netede sint mai restrinse, nivelind culmile Tomeasa (1759 m), Dealul Negru (2084 m) si Petreanu (1 895 m).

Masivul Muntele Mic are o pozitie laterala fata de culmea principala a Muntilor Tarcu si este cu-prins intre Bistra Marului, Sucu, Bratonia si izvoarele Sebesului Mare. in partea de vest, pante repezi domina culmile scunde, indreptate spre Depresiunea Caransebes. Crestetul sau usor bombat, rest al suprafetei de netezire Borascu, atinge inaltimea de 1802 m. Datorita altitudinii sale mai reduse, Muntele Mic este impadurit in buna parte. Legatura cu Masivul Tarcu se face prin Culmea Jigorei.

Spre depresiunile Caransebes si Bistra relieful muntos scade in inaltime, constituind treapta mijlocie si joasa a Muntilor Tarcu, si prezentind culmi rotunjite si impadurite. Si aici se disting citeva mici subunitati:

Muntii Poiana Inalta, cu cota maxima in virful cu acelasi nume (1432 m), se desfasoara intre vaile Riul Rece si Riul Lung. Ei se desprind din Masivul Tarcu si se intind pina in regiunea Teregova-Armenis.

Muntii Pleasa sint cuprinsi intre Riul Lung si Sebesul Mare si au inaltimi medii de circa 1000 m. Ei culmineaza in culmea Pleasa Mare (1414 m).

Muntii Borlovei constituie treapta de vest a Muntelui Mic, puternic fragmentata de vai inguste; cea mai proemincnta inaltime este Cioaca Orlei (1271 m), ale carci contraforturi nordice se prclungosc pina spre Maru.

Muntii Bistrei se desfasoara pe latura nordica a Muntilor Tarcu si alcatuiesc o treapta cu inaltimi mai mici de 1500-1400 m, ce scad repede spre culoarul tectonic al Bistrei. in partea lor de vest se detaseaza, prin altitudine si izolare, Magura Marga (1502 m), iar in cea de est virfurile Cocosului, Frasinei si Furcatura Clopotivei (1457 m).

In cuprinsul Muntilor Tarcu se individualizeaza si citeva mici depresiuni, in locurile unde piraiele principale traverseaza roci sedimentare mezoxoice, putin rezistente, prinse in masa sisturilor cristaline. Acestea apar ca portiuni de vai largite, cu pante domoale si despadurite, in care se intilnesc numeroase salase. Inconjurate de paduri, depresiunile poarta numele de ,,poieni'; mai cunoscute sint Poiana Ruschii, pe Riul Rece, si Poiana Plopu, pe vaile Riul Lung si Riul Alb. La acestea se adauga si Depresiunea Poiana Marului, reprezentind de fapt o largire a vaii Bistrei Marului, sapata cu migala in sisturi cristaline, la confluenta cu Sucu.

CLIMA

Prin pozitia si altitudinile lor, Muntii Tarcu indeplinesc un rol de baraj in calea circulatiei maselor de aer ce patrund atit din nord si nord-vest (in general mai umede si reci), cit si din sud si sud-est (mai calde si uscate). Altitudinile ridicate si masivitatea muntilor determina o etajare a elementelor climatice, in care se resimt influente climatice oceanice, submediteraneene si continentale.

In cadrul zonei montane exista doua statii meteorologice permanente: Cuntu (1460 m altitudine) si Virful Tarcu (2190 m altitudine). Tcmperatura medie anuala a aerului este de 8°C. la poale, 5,5°C la Cuntu si 0°C la Virful Tarcu, in timp ce la statia meteorologica de la Caransebes, aflata in Culoarul Timisului, la 200 m altitudine, aceasta are valoarea de 10,5°C.

In ianuarie (luna cea mai rece) temperatura medie a aerului are valori cuprinse intre -3 si -4°C la poalele masivului si -8 si -9°C la peste 2000 m altitudine. La statia Cuntu aceste valori sint da -4,8°C, iar la statia Virful Tarcu de -9°C. Luna cea mai calda, iulie, cunoaste tempcraturi medii de 16-18°C la perifcria muntilor, si de sub 10°C la peste 2000 m inaltime. Astfel, la Cuntu temperatura medie a lunii iulie este de 14,3°C, iar la Virful Tarcu de 8,2°C. La Muntele Mic temperatura medie anuala atinge 7-8°C.

Diferentieri pe verticala se remarca si in regimul precipitatiilor; pe versantii vestici si nord-vestici cantitatile medii anuale sint cuprinse intre 900 mai la poale si 1200 mm pe marile inaltimi, iar pe cel sudici si sud-estici, intre 800 mm si 1100 mm. Cantitatea medie de precipitatii la statia Cuntu este de 1316 mm, iar la Virful Tarcu de 1177,7 mm; la Muntele Mic depaseste 1100 mm. Spre deosebire de regiunea montana propriu-zisa, la o serie de postnri aflate in imediata vecinatate sau pe vaile importante, cantitatile medii anuale de precipitatii cunosc valori de 670 mm la Sarmizegetusa; 1062 mm la Borlova; 1043 mm la Poiana Marului; 964 mm la Gura Apei (actuala zona a lacului de baraj); 769 mm la Teregova si 758 mm la Caransebes. in cursul anului, luna iunie este cea mai ploioasa; astfel, la Cuntu se inregistreaza in medie 204 mm, iar la statia Virful Tarcu 120,5 mm. De semnalat ca in lunile iunie-septembrie (la Virful Tarcu) si aprilie-august (la Cuntu) cantitatile lunare de precipitatii sint mai mari de 110 mm. in pofida corelatiei dintre altitudine si precipitatii, cele mai mari cantitati cad in etajul subalpin si nu in ccl alpin. Lunile cele mai secetoase sint octombrie (la Cuntu 56 mm), noiembrie (la Virful Tarcu 57,5 mm).

Numarul de zile cu inghet variaza si el in functie de altitudine intre 150 zile la poalele muntilor si 200 pe culmile cele mai inalte. La peste 1 500 m altitudine inghetul si fenomenele de iarna sint posibile in tot cursul anului. Numarul de zile cu inghet cste de 228 la Cuntu si 331 la Virful Tarcu. O mare parte din cantitatile de precipitatii cad sub forma de zapada. Prima ninsoare poate sa cada foarte timpuriu, chiar la sfirsitul lunii august, dar poate sa cada si foarte tirziu, la inceputul lunii august a anului urmator. Practic, la peste 1500 m este posibil sa ninga tot timpul anului. Pe platourile inalte stratul de zapada se asterne din noiembrie si dureaza pina la sfirsitul lunii mai. Zapezile abundente depuse, in cantitati mari, pe versantii nordici (adapostiti fata de vint) si in circurile glaciare pot persista sub forma de petice chiar pina in luna august. Astfel, durata stratului de zapada este cuprinsa intre 75-100 de zile la poalele muntelui si 200 zile in regiunea alpina si pe versantii nordici. Grosimea mcdic a stratului de zapada difera in functie de altitudine. La statia Virful Tarcu grosimea depaseste de obicei 100 cm, iar in circurile glaciare si in alte locuri adapostite poate sa atinga 2-3 m. La Muntele Mic si Tarcu, cantitatile de zapada cazute sint capabile sa intretina un strat continuu timp indelungut.

Culmile si platourile Inalte sint expuse curentilor ce traverseaza regiunea. La Virful Tarcu predomina vinturile de nord (18% din cazuri) si sud (16%), iar viteza vintului este cuprinsa aici, de obicei, intre 6-10 m/s (35% din cazuri) si 2-5 m/s (23%), dar sint si perioade cind acestea depasesc 15 m/s (20%). in schimb la Cuntu, vinturile dominante sint cele dc nord-est (22% din cazuri) si sud-vest (20%), fiind dirijate de relief, iar viteza lor este cuprinsa intre 2 si 5 m/s (20% bat cu viteze de 6-10 m/s) si peste 15 m/s (in procent mai redus, de numai 2,5%). Efectele vinturilor se remarca deseori prin doboriturile de padure, prin prezenta arborilor ale caror ramuri sint dispuse asimetric si prin orientarea corniselor de zapada iarna.

In regiunile mai joase directia dominanta a vintului este modificata de relief, prin orientarea curentilor de aer in lungul vailor. Intensitatea lor este deosebit de mare mai ales pe creste si in curmaturi. Un element climatic de mare importanta pentru turism rezulta din inversiunile termice care au loc in timpul iernii. in timp ce aerul rece stagneaza pe vai si in regiunile depresionare limitrofe, la adapostul unui plafon compact de nori, la inaltime aerul este mai cald, ca urmare a insolatiei puternice, asigurind o vreme senina, cu orizont larg deschis si cu vizibilitate surprinzatoare.

RETEAUA HIDROGRAFICA

In majoritatea lor, riurile din Muntii Tarcu apartin bazinului hidrografic al Timisului. Exceptie face doar Riul Mare (cu afluentul sau Riul Ses) care apartine Streiului. Cumpana de ape dintre cele doua bazine urmareste Culmea Prislopului si apoi linia celor mai mari inaltimi, din masivele Baicu si Bloju, reprezentata de virfurile Seiu, Nedeia (Matania), Baicu, Custurii, Pietrei, Dealul Negru, Scarisoara si Poleiatu (Polateului).

Riurile principale au o directie nord-est-sud-vest (Riul Rece, Riul Lung, Riul Alb) sau sud-vest-nord-est (Riul Mare si Riul Ses), ce s-au adincit intr-un adevarat culoar, separind Muntii Tarcu de Muntii Godeanu si de Masivul Retezat. Riul Ses isi are izvoarele pe versantul de sud-vest al virfului Godeanu si constituie limita intre acestia si Muntii Tarcu. Principalii afluenti, cu obirsia in acetti din urma munti, sint Scheiu, Matania, Baicu, Corciova si Zeicu. Riul Mare se formeaza din unirea apelor Riulul Ses cu cele ale Lapusnicului Mare. Primeste ca afluenti din Muntii Tarcu piraiele Tomeasa, Netis sau Piriul Pietrei (7 km lungime), Bistra (Bodu) si Valea Mare, cu obirsiile in caldarile glaciare de sub virfurile Custurii, Bloju, Petreanu si de sub Dealul Negru.

Partea vestica a Muntilor Tarcu este drenata de cursuri de ape care se varsa direct in Timis, acesta fragmentind treapta de sesuri si dealuri a Depresiunii Caransebes. Riul Rece izvoraste dintr-o caldare glaciara aflata pe fata estica a virfului Tarcu si dupa ce initial curge spre sud-est se orienteaza catre sud-vest pina la varsarea lui in Timis. Are o lungime de circa 34 km. Riul Lung (29 km lungime) si afluentul sau Piriul Alb (24 km lungimc) isi au obirsiile pe versantul vestic al virfului Tarcu. Mai spre nord urmeaza piraiele Armenis, Ilova, Bolvasnita (cu izvoarele sub Culmea Plesei) si Sebes (cu izvoarele in Muntele Mic), ce primeste ca afluenti Sebeselul, Piriul Mic si Cuntul.

Partea de nord a Muntilor Tarcu este drenata de Bistra si de afluentii sai. Directia acestora este aproximativ sud-est-nord-vest. Bistra (cunoscuta in cursul ei superior sub nu-roele de Bistra Boului) isi are obirsiile sub Virful Custurii si Dealul Ncgru, izvorind din lacul Bistra, aflat la 1900 m altitudine in drumul sau primeste si apele piraielor Lupu, Bucovita, Marga, pentru ca in apropiere de Otelu Rosu sa-si uneasca apele cu cele ale Bistrei Marului (36,3 km lungime), principalul ei afluent. Aceasta izvoraste de sub Saua lepei si curge catre nord-vest. Dupa ce primeste din dreapta apa Peceneaga, la Poiana Marului conflueaza cu Sucu (14,7 km lungime) ce izvoraste din caldarile glaciare aflate in nordul virfului Tarcu. Este cunoscut in cursul sau superior sub numele de Olteana si are ca afluent principal Suculetu, cu obirsiile sub virful Galeanu.

Regiunea nord-estica a muntilor este drenata de piriul Zeicani si de afluentul lui, Zlatina, ce isi poarta apele spre Depresiunea Hateg.

In ansamblu, Muntii Tarcu sint strabatuti de o retea de riuri densa, cu ape bogate tot timpul anului. Apele repezi sint populate cu pastrav curcubeu. Majoritatea arterelor hidrografice sint insotite de drumuri forestiere, care patrund adinc in inima muntelui, usurind accesul catre culmile inalte.

In Muntii Tarcu, in vaile si caldarile glaciare aflate de o parte si de alta a culmii principale, exista mai rnuhe lacuri. Astfel, in caldarea glaciara Oboroacele, de sub virful Tarcu, se afla un mic lac glaciar, Iezerul Tarcu, la 1950 m altitudine, cuibarit intre grohotisuri. Din el izvoraste piriul Oltcana. De asemenea, la obirsia Suculetului, pe flancul estic al virfului Caleanu, se afla alte trei mici lacuri glaciare, la inaltimi de 1970, 2023 si 2115 m. Taul Pictrele Albe sau Taul Lucios, inconjurat dc jnepcnis, se afla in caldarea cu acelasi nume de pe versantul sudic al Masivului Baicu, la 1785 m altitudine. Apele lacului se scurg prin piriul Pietrele Albe in cele ale Scheiului si, in cele din urma, in Riul Scs. Lacul are o suprafata de 1,5 ha si o adincime de circa 1 m. La obirsia piriului Baicu, tot in bazinul Riniui Ses, intr-o caldare suspendata, se afla lacurile Baicului (1860 m altitudine, 0,2-0,8 ha suprafata si adincimi de 0,7-1 m). Lacul temporar Corciova, situat la circa 1540 m altitudine, in valea cu acelasi nume, afluenta Riului Ses, are o suprafata de 0,45 ha si adincimi de 10-20 cm. Sub Virful Custurii din Masivul Bloju, in Caldarea Netisului (sau a Pietrei) se gasesc trei lacuri la peste 1 900 m- altitudine. Cel mai mare dintre ele se afla la circa 1940 m altitudine, are o suprafata de 1,1 ha si o adincime de 3,5 m. Caldarea glaciara de la obirsiile Bistrci Boului. strajuita de Virful Cununii si Dealul Ncgru, adaposteste alte trei lacuri. Cel mai mare dintre ele are o suprafata dc 1,1 ha, o adincime de 7 m si se afla la 1960 m altitudine.

Lacurile glaciare din Tarcu nu sint de marimea si frumusetea celor din Retezat, dar prezenta lor, in apropierea potecilor turistice, si pozitia pe care o au intre grohotituri si jnepenis, dau peisajului o nota de pitoresc. Ele sint alimentate din apele de la baza grohotisurilor, iar nivelul lor maxim se realizeaza la sfirsitul primaverii o data cu topirea zapezilor si cu ploile abundente din lunile mai-iunie. Pentru valorificarea potentialului  hidroenergetic al riurilor din Muntele Mic si Muntii Tarcu se prevad o scrie de amenajari, din care unele au inceput sa fie realizate. Cea mai mare este pe Riul Mare, la Gura Apelor. Confluenta de altadata a Riului Ses cu Lapusnicul Mare se afla acum sub oglinda de apa a unui lac cu un volum de 410 milioane m3 si cu o suprafata de 380 ha, aparut ca urmare a construirii celui mai inalt baraj (174 m) de la noi din tara. in apele sale, ce patrund pe vai sub forma de golfuri amintind fiordurile, se oglindesc culmile muntilor Retezat, Godeanu si Tarcu. Construirea unor lacuri de baraj in cuprin.sul Muntilor Tarcu va furniza debitul de apa necesar hidrocentralei de la Zervesti, situata la poalele Muntelui Mic. Apa va proveni din lacul ce se construieste pe Bistra Marului, cu un baraj in spatele caruia vor fi retinuti 96 milioane m3 de apa; nivelul normal de retentie va fi la 620 m altitucline, iar apele lacului vor ajunge pina in apropierea statiunii “Poiana Marului'.

VEGETATIA SI FAUNA

Ca nrmare a desfasurarii rcliefului pe o scara altitudinala extinsa (circa 1800 m diferenta de nivel) vcgetatia este etajata, in functie de cxigentele de viata. La inaltimi de peste 1600-1800 m, pe suprafetele de nivelare si pe virfurile cele mai inalte, se desfasoara o vegetatie de pajisti si tufarisuri alpine si subalpinc, in care se intilnesc paiusul rosu (Festuca rubra), iarba vintului (Nardus stricta) si iarba mieilor (Festuca ovina ssp. sudetica). La peste 1900 m pajistile sint alcatuite din coarna (Carejo curvuln). Spre limita padurii (naturala sau coborita in scopul maririi suprafetelor de pasunat) se dezvolta pilcurile de jnepeni (Pinus mugo), ienupar (Juniperus sibirica), smirdar (Rhododendron kotschyi), afin (Vaccinium myrtiZlus) si merisor (Vacciniu vitisidaea). Ca un element deosebit remarcam prezenta zimbrului (Pinus cembra), arbore ocrotit, in Custura Mataniei. Suprafetele cele mai mari din Muntii Tarcu sint acoperite de vegetatia forestiera. Limita superioara a padurii se situeaza in general la 1550-1 650 m altitudine. Intre 900 si 1600 m gaseste conditii favorabile de viata molidul (Picea abies). Acest etaj este bine reprezentat in bazinul Bistrei, in Culmea Pietrei  - Sturu, Pleasa etc. Padurile de molid cuprind pajisti montane secundare alcatuite din paius rosu. Frecvente sint si padurile de amestec, reprezentate prin fag (Fagus silvatica), molid (Picea abies) si brad (Abies azba), bine dezvoltate in bazinele Riului Rece si Bistrei sau pe Muntele Mic. Cele mai mari suprafete de paduri de amestec se afla in partea de nord a Muntilor Tarcu, iar pajistile secundare din cuprinsul lor sint alcatuite predominant din paius rosu si iarba vintului.

Cea mai larga raspindire o au padurile de fag, foarte extinse pe versantul vestic si nordic al muntilor. in asociatie cu fagul (Fagus silvatica) apar carpenul (Carpinus betulus), paltinul (Acer pseudoplatanus), ulmul (Ulmus montana) si frasinul (Frasinus excelsior). Etajul fagului cuprinde si el pajisti secundare de iarba vintului si paius rosu. O prezenta aparte o are mesteacanul (Betula verrucosa), care poate fi intilnit incepind de pe rama depresiunilor pina la 1700 m altitudine, aducind o nota de pitoresc in peisaj.

Vegetatia saxicola ocupa stinrariile din Piatra Scorilei, Cleantu Horei, Custura Polatcului si mai ales calcarele de la Fata Fetei, unde apare si un endemism strict local Centaurea pseudophrygia ssp.retezatensis) si alte raritati floristice ca Lilium jankae si Saxifraga lutea-viridif; in zona calcaroasa de la Fata Fetei se intilneste si gingasa floare de colt (Leontopodium alpirmm), monument al naturii. in zonele cu grohotisuri, mai ales in Masivul Bloju, se intilnesc pajisti cu iarba numita rugina (Juncus trifidus). Dintre plantele cu flori atragatoare amintim: clopoteii de munte (Campanula alpina), azaleea pitica (Loiseleuria procubens), martisorul sau cerentelul de munte (Geum montanum), ghintura (Gentiana praecox), garofita de munte (Dianthus compactus) si altele.

Muntii Tarcu prezinta si o fauna bogata care respecta si ea o anumita repartitie pe verticala, corespunzatoare etajelor de vegetatie, ce raspund cel mai bine cerintelor de viata. in zona alpina si subalpina semnalam prezenta caprei ncgre (Rupicapra rupicapra), iar in jnepenis, deseori poate fi intilnit cocosul de munte (Tetrao urogallus urogallus). Cele mai numeroase specii faunistice sint legate de padure. Aici traiesc ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), caprioara (Capreolus capreolus), mistretul (Sus scrota), veverita (Sciurus vulgaris fuscoatea), jderul de piatra (Martes joina) si soarecele gulerat (Apodenus tauricus).

Apele repezi de munte si lacurile glaciare sint populate cu pastravul indigen (Salmo trutta iario) si pastravul curcubeu (Salmo gairdneri iridetts), dar si cu lipan (Thymallus thymallus).

In Muntii Tarcu si in Muntele Mic, pasunile constituie o adevarata bogatie, fapt care e.xplica pastoritul intens. Insusi numcle de Tarcu isi gaseste explicatia tocmai in abundenta stinelor, de obicei aflate in apropierea izvoarelor si a padurii. Numeroase poteci leaga stinele cu plaiurile cele mai umblate sau fac legatura intre ele. Unele dintre acestea sint folosite de traseele turistice, fiind marcate prin semne colorate sau prin ,,momii' de piatra.

TURISM

Ca si in alte regiuni turistice ale tarii noastre, dezvoltarea turismului in Muntii Tarcu si in Muntele Mic s-a realizat in concordanta cu marcarea potecilor turistice, cu posibilitatile de cazare, si cu gradul dc popularizare a frumusctii peisajului. in cadrul Muntilor Tarcu, Muntele Mic a constituit primul obiectiv turistic, usor de atins in numai citcva ore, la sfirsit de saptamina, in concediile de vara, dar si in sezonul de iarna, cind zapezile abundente si posibilitatile de sejur permit desfasurarea sporturilor albe. in acest fel, Muntele Mic a devcnit nucleul dezvoltarii turismului pentru intreaga unitate geografica. Acesta a fost primul pas, pentru ca dc la Munlelc Mic peisajul larg deschis spre est, cutre Muntii Retezat, a indemnat la noi “explorari turistice' in regiuni mai putin cunoscute de citadini.

“Descoperirea' atractiilor din acesti munti, inglobate trcptat in aria turistica mereu in extindere, a fost urmata de marcarea potecilor ce conduc spre spatiile montane cu obicctive turistice remarcabile si de construirea unor cabane sau adaposturi, puncte de cazare necesare pentru asigurarca vizitarii rcgiunilor respective. La acestea s-a alaturat si popularizarea traseelor deja “explorate' de catre cunoscatori, prin redactarea hartilor si itinerarelor turistice, care au constituit un veritabil indemn la drumetie.

Privit pe linia dezvoltarii lui, turismul de azi din Muntii Tarcu si din Muntele Mic este surprins, in lucrarea de fata, intr-o epoca de prefaceri, legate de utilizarea complexa a teritoriului, cind sint in curs lucrari de valorificare a hidroencrgiei, de exploatare a padurilor, dublate de o amplificare a cailor de acces. in mod firesc, toate acestea contribuie la dezvoltarea turismului, si mai ales a drumetiei, facind posibila cunoasterea din ce in ce mai cuprinzatoare a peisajului deosebit de atragator din acest spatiu muntos.

CAI DE ACCES

Marginiti pe laturile de vest si de nord de culoare depresionare, cu numeroase asezari omenesti, Muntii Tarcu sint inconjurati dc insemnate artere de circulatie rutiere si feroviare. Ca urmare, accesul spre Muntele Mic si Tarcu este destul de lesnicios. Caransebesul, cea mai importanta asezare urbana din apropierea lor si cel mai indicat loc de plecare spre munte, este traversat de soseaua nationala Bucuresti-Craiova-Drobeta-Turnu Severin-Timisoara (DN 6), segment al drumului european (E 70). Tot la Caransebes ajunge si soseaua dinspre Resita (DN 58) si Hateg (DN 68), aceasta cu legaturi catre Deva si Petrosani (DN 66). Toate aceste drumuri sint dublate de cai ferate. Cea mai rapida legatura cu capitala este linia aeriana Bucuresti-Caransebes, al carei traseu trece peste Muntele Mic si virful Gugu din Muntii Godeanu. Din caile rutiere mentionate se desprind spre Muntele Mic si Tarcu citeva sosele asfaltate sau drumuri pietruite, care conduc la poalele muntilor sau se angajeaza spre spatiul montan. Dintre acestea amintim pe cele care sint folosite in drumetie.

Armenis - Fenes - Plopu drum asfaltat, care urmeaza valea Riului Lung, cale de circa 15 km, se continua cu un drum nemodernizat pina la Zloaba, la numai 5 km distanta de statia meteorologica de la Cuntu; este folosit in traseul 9.

Valea Timisului - Bolvasnita - Virciorova, drum lung de 8 km, asfaltat pina la Bolvasnita; este folosit in traseul 8.

Caransebes - Zervesti - Turnu Ruieni - Borlova - Valea Cratului (telescaun), de-a lungul vaii I Sebesului, modernizat, cu lungime de circa 25 km, este folosit integral in traseul 1 si, pina la Borlova, in traseul 2. Dincolo de teleferic, aceasta sosea se continua cu un drum pietruit, in lungul Vaii Craiului, care suie in serpentine pe versantul sudic al Jigorei si ajunge la Complexul turistic “Muntele Mic'. Pe aproape 2 km este insotit de marcajul banda galbena, care, traversind Culmea Jigorei, coboara pe vaile Olteana si Sucu la Poiana Marului (traseul 6).

Otelu Ilotu - Maru - Poiana Marului, in lungul Bistrei Marului, drum modernizat, cu exceptia ultimilor 5 km din apropierea santierului de la baraj. De la Poiana Marului el se continua cu un drum forestier pe Valea Sucului si este folosit in traseele 6 si 7. Un alt drum forestier urmeaza valea Bistra Marului spre obirsie, plna sub Saua Iepei (traseul 16 si partial traseul 17).

Sarmizegetusa - Clopotiva - cabana ,,Gura Zlatei' - colonia “Tomeasa', drum modernizat, urmeaza valea Riului Mare, si impreuna cu drumul de contur al lacului de la Gura Apelor, foloseste pentru abordarea traseelor 10, 11, 13, 14, 15 si 16.

LOCALITATI Sl PUNCTE DE PLECARE in DRUMETIE

In conditiile deplasarii auto, orasul Caransebes constituie primul si cel mai de scama punct de plecare in excursii spre Muntele Mic si Muntii Tarcu.

Caransebesul dezvoltat pe partea dreapta a Timisului, este asezat pe terasele acestui riu, la inaltime absoluta de 200-230 m. La inceputul erci noastre, in apropierea actualului oras, a existat o asezare civila si un castru roman (Tibiscum), in localitatea Jipa, dar Caransebesul a fost atestat documcntar abia in anul 1290. Orasul s-a format prin unirea a doua asezari medievale: Cavaran (Caran) si Sebes, din care deriva si numele sau. Tirg comercial in evul mediu, Caransebesul (circa 35 000 locuitori) este astazi un insemnat centru comercial, cultural, industrial si un important nod feroviar si autorutier, asigurind circulatia spre Bucurcsti, Timisoara, Resita, Otelu Rosu, Hateg si Hunedoara.

In localitate exista citeva obiective turistice si vestigiile cetatii feudale (secolul al Xll-lea), edificiul fostei cazarme a granicerilor (secolul al XVIII-lea), primaria orasului (cu arhitectura din secolul al XlX-lea), casa in care s-a nascut generalul I. Dragalina, mort pe cimpul de lupta in primul razboi mondial, monumentul din centrul orasului care evoca, precum si Muzeul de istorie si etnografie Caransebesul dispune de motelul “Tibiscum', situat la circa 800 m de gara, si de un hotel in centrul orasului.

Borlova, situata la poalele Muntelui Mic, la iesirea Sebesului din regiunea montana (altitudine medie 355 m), se afla la 13 km departare de Caransebes. Accesul din oras se face cu autobuze ITA sau cu alte mijloace auto, pe sosea asfaltata. Pina in 1976, data construirii telescaunului de la Valea Craiului, Borlova era principalul punct de plecare spre Muntele Mic si Tarcu, de unde, atunci ca sl azi, porneste poteca marcata cu banda rosie. Si astazi, ea are aceasta functie pentru grupurile de turisti care prefera excursia pe jos. Dupa 1976, accesul spre Muntele Mic a devenit mai comod si mai rapid cu telescaunul, fapt care a facut ca Borlova sa-si piarda in parte functia mentionata si sa devina o localitate de tranzit pe ruta Caransebes - telescaun, mai ales pentru grupurile mari de turisti, dornici sa faca excursii la Complexul turistic “Muntele Mic'.

Poiana Marului, in prezent statiune climaterlca. se afla in plina regiune muntoasa (altitudine me-die de 650 m), la confluenta Bistrei Marului cu Sucu. Aici se poate ajunge direct de la Caransebes (41 km) sau de la Otelu Rosu (21 km) cu autobuzele ITA, prin Zavoi, pe sosea modernizata. Prin pozitia ei, Poiana Marului constituie un punct de plecare ca-tre Muntele Mic si catre Muntii Tarcu la virful Caleanu, la virful Nedeia, in Saua Iepei si la colonia “Tomeasa', la virful Bloju si la telescaunul din Valea Craiului, pe vaile Sucu si Olteana.

Virciorova, sat situat la poalele muntilor (380 m altitudine), la confluenta Bolvasnitei cu Bolvasnicioara, constituie un punct de plecare direct spre virful Tarcu, prin Pleasa si Cuntu. La Virciorova se poate ajunge plecind cu autobuzul sau cu alte mijloace auto din Caransebes catre Orsova, pina in localitatea Valea Timisului; de aici se desprinde spre est o sosea modernizata pina la Bolvasnita, ce se continua cu un drum pietruit pina la Vircio-rova (in total 16 km).



Armenis comuna pe soseaua si calea ferata Orsova - Timisoara, la circa 350 m altitudine absoluta, constituie un punct de plecare spre virful Tarcu, pe Talea Riului Lung. La numai 700-800 m sud de localitate, din DN 6 se desprinde catre stinga un drum care duce in localitatea Fenes (2 km), aflata la poalele muntilor, in locul unde Piriul Lung patrunde in Depresiunea Caransebes pentru a se varsa in Timis. De la Fenes drumul modernizat pina la

Plopu, in total circa 15 km, inlesneste accesul la Cuntu si catre virful Tarcu. Tot de la Fenes traseul este partial marcat cu punct galben. Localitatea Armenis are posibilitati de cazare la Popasul turistic “Piatra Scrisa', situat in partea de nord, linga micul defileu al Timisului.

Sarmizegetusa, asezata in apropierea pasului Poarta de Fier a Transilvaniei, ce leaga Depresiunea Hateg de Culoarul Bistrei, la altitudinea de aproximativ 500 m, serveste ca punct de plecare 6pre Mumtii Tarcu. Ea este strabatuta de soseaua asfaltata (DN 68) si se afla la 15 km de Hateg (55 km de Caransebes). Localitatea este bine cunoscuta datorita vestigiilor romane ale capitalei Daciei Romane, descoperite aici. in vecinatatea acestora si a Muzeului arhaologic se afla si hanul “Sarmizegetusa', unde se poate innopta.

Accesul spre acesti munti se realizeaza si din localitatea Hobita-Gradiste, de la poalele muntelui, la 2 km de Sarmizegetusa, de unde porneste o poteca nemarcata catre virfurile Petreanu si Bloju (traseul 11).

Localitatea Copotiva poate sta in atentia turistilor; de aici, porneste o alta cale de acces catre Muntii Tarcu (sosea modernizata), pe valea Riului Mare, spre cabana “Gura Zlatei' si colonia “Tomeasa', de unde potecile urca pe culme.

TRASEELE TURISTICE Sl STAREA MARCAJELOR

Traseele turistice din Muntele Mic si Muntii Tarcu, pe care le descriem in paginile urmatoare, au fost alese de asa natura incit sa ofere drumetilor o cunoastere cit mai completa a celor doua masive, indiferent daca potecile sint marcate sau nu. Cele de culme fac posibila scrutarea zarilor larg deschise, cu peisaj deosebit de atractiv. Cele de pe vai sau de pe pantele impadurite, desi au cimp vizual redus, ofera succesiv imagini inedite din natura, din care nu lipsesc repezisurile si cascadele riurilor, ingustarile de vale cu pereti stincosi, poienitele sau coloritul desavirsit al padurii. Ca si in alte masive montane, aici s-a executat o serie de marcaje, semnele fiind plasate pe arbori, pietre si pe stilpi metalici; dar unele dintre acestea s-au deteriorat, incit putem considera ca sint portiuni de trasee, astazi, practic nemarcate. Pentru descrierea acestora mentionam in mod special starea actuala a marcajului, facind apel la prezentarea altor repere utile necesare orientarii.

Sint cazuri cind marcarea unor trasee - laudabila de altfel -, prin semnele si culorile aplicate, contravine normelor Federatiei Nationale de Turism si Alpinism si, ca atare, sint susceptibile de a fi corectate. in lucrarea de fata folosim si indicam semnele de marcaj existente la sfirsitul anului 1988; asa cum le-am recunoscut pe teren, considerind ca ele au totusi un rol de ghidaj in parcurgerea traseelor, chiar si in mod partial. Pentru o mai usoara urmarire a traseelor turistice am adaugat la sfirtitul lucrarii 8 schite panoramice privind regiunile de strabatut.

LOCURI DE CAZARE SAU POPAS

Fata de arealul mare si cuprinzator al Muntilor Tarcu si Muntelui Mic, locurile de cazare sau popas, in care este interesata drumetia de munte, nu sint prea numeroase, fapt pentru care in cazul excursiilor mai lungi se recomanda folosirea cortului.

Principalele puncte de cazare, apartinind de Oficiul Judetean de Turism, la dispozitia turistilor, sint Complexul turstic ,,Muntele Mic', statiunea climaterica “Poiana Marului' si cabana ,,Gura Zlatei'. Pe linga acestea mai exista citeva cabane, apartintnd unor asociatii sportive sau cluburi montane, cu sediul in apropiere, care pot gazdui turisti numai daca sint deschise in perioada efectuarii excursiei si incomplet ocupate. De asemenea, prin bunavointa forurilor tutelare, mai pot fi folosite cele citeva cabane forestiere, de vinatoare si pastorale aflate pe, sau in apropierea traseelor turistice. In aceeasi categorie intra si folosirea stinelor, in caz de vreme rea, care ofera conditii modeste de cazare, compensate insa de atmosfera inedita degajata de focul din vatra si de placutele povestiri depanate de ciobani. Complexul turistic ,,Muntele Mic', prin pozitia lui la inaltime de peste 1500 m si in apropiere de Caransebes, este cel mai frecventat de catre turisti mult vara, cit si iarna. Dealtfel, cabanele de aici au fost initial construite tocmai in scopul desfasurarii sporturilor de iarna, ca urmre a stratului gros de zapada ce se mentine vreme indelungata.

Dintotdeauna, complexul turistic a fost alcatuit dintr-un manunchi de cabane, printre care cabanele “Belavista' si ,,Dor de Munte' se bucurau de un bun renume. in prezent, complexul dispune de hotelul wSebes', cu noua etaje, dat in folosinta la 1 ianuarie 1988, cu o capacitate de 304 locuri, in camere cu doua paturi. Din complex mai fac parte cabanele “Sebes', rTarcu' si ,,Cuntu', fiecare cu cite 28 de locuri, in camere cu doua si trei paturi, si cabana “Sebesel', cu 16 locuri, in camere de patru paturi (fig. 2). Asadar, capacitatea totala de cazare a hotelului si cabanelor, ce apartin Agentiei de turism din Caransebes, totalizeaza un numar de 404 locuri. Complexul dispune de restaurant si bar in hotel, iar in asa-numita cabana ,,Centrala', de club (tenis de masa, sah, televizor, jocuri mecanice) si restaurant.

Tot in cadrul complexului turistic, dar apartinind altor intreprinderi, mai exista patru cabane, si anume: ,,Bradisor' (a Combinatului de prelucrarea lemnului din Caransebes) cu 14 locuri, in camere de doua paturi; ,,Libertatea' (a Intreprinderii de gospodarire comunala Caransebes) cu 16 locuri, in camere cu doua paturi; ,,Dor de Munte' (a Intreprinderii Otelu Rosu), cu 45 locuri in camere cu trei paturi.

In perioadele de virf, cazarea turistilor se mai poate face in cabana Ocolului Silvic, cu o capacitate de 30 locuri. Cabana “Scorilo', apartinind primariei oratului Caransebes aflata linga bisericuta din lemn de tip maramurcscan, constituie sediul Salvamontului, ale carei echipe sint gata sa intervina in caz de nevoie.

Conditiile climatice de pe Muntele Mic sint favorabile desfasurarii sporturilor de iarna. Zapada cazuta permite practicarea schiului si saniusului in perioada decembrie-mai. Pantele cu inclinari variate pot fi folosite cu succes de catre schiorii incepatori si avansati. Pirtiile cele mai bune se afla in spatele cabanei ,,Sebesel' si in Valea Soarelui (versantul dinspre Cuntu), unde functioneaza, in sezon, cite un baby-schi. in sprijinul practicarii sporturilor de iarna, pe pantele de sud-vest ale Muntelui Mic functioneaza doua teleschiuri, si anume teleschiul I, construit in anul 1962, cu o lungime de circa 600 m si cu o diferenta de nivel de 150 m, precum si teleschiul II, aproape paralel cu precedentul, construit mai la sud in anul 1986, lung de aproximativ 800 m si cu o diferenta de nivel de 165 m.

Fig. 2. Complexul turistic Muntele Mic.

Fig. 3. Statiunea climaterica Poiana Marului.

Statiunea climaterica ,,Poiana Marului', cu noi posibilitati de extindere, in concordanta cu finalizarea lucrarilor hidrotehnice de pe Bistra Marului, s-a dezvoltat in mica depresiune de la confluenta acesteia cu Sucu, la altitudine medie de 650 m (fig. 3). in anul 1977 s-a construit si dat in folosinta modernul hotel ,,Scorilo' (alcatuit din doua corpuri dintre care unul functioneaza tot anul, iar celalalt numai vara) cu o capacitate de cazare de 486 locuri (414 in cmere cu doua paturi, 72 in cmere cu patru paturi). Hotelul dispune de restaurant, braserie, bar si piscina in aer liber. Pentru excursionistii aflati in tranzit sint rezervate trei camere, chiar si in perioadele de sejur cu flux maxim. In statiune, vara, se organizeaza tabere de copii, in cladiri special amenajate, aflate la gura vaii Scorila; pe malul Bistrei Marului se afla o pastravarie. Prin pozitia sa in mijlocul muntilor, Poiana Marului, in afara de functia sa de statiune de odihna, joaca un rol important si in drumetie, aici adunindu-se potecile turistice (marcate si nemarcate) care cutreiera Muntele Mic si masivele Baicu, si Bloju din Muntii Tarcu.

Cabana ,,Gura Zlatei' se afla intr-o poiana larga, la 755 m altitudine, pe malul sting al Riului Mare, la confluenta cu piriul Zlatuia. in apropiere se afla fosta casa a scriitorului Bratescu-Voinesti. Cabana apartine O.J.T. si are o capacitate de 53 locuri. Este deschisa tot anul si dispune de bufet. La Gura Zlatei se poate ajunge cu mijloace auto, pe drum modernizat, de la Clopotiva (16 km) sau Sarmizegetusa (22 km). Drumul insoteste, in con-tinuare, Riul Mare pina la colonia ,,Tomeasa', aflata in aval de barajul lacului de acumulare de la Gura Apelor (5 km). Cabana ,,Gura Zlatei' este folosita de regula de turistii care urca in Retezat, dar si de cei care parcurg traseele din Tarcu (spre virful Petreanu sau Saua Iepei catre virful Tarcu).

Colonia “Tomeasa', aparuta o data cu inceperea construirii barajului de pe Riul Mare, se inscrie in peisajul natural al regiunii ca o veritabila asezare, la inaltime de circa 950 m. Prin pozitia ei, colonia “Tomeasa' este un punct obligatoriu de trecere pentru turismul autorutier si pentru drumetiile spre muntii Retezat, Godeanu si Tarcu. Desi nu exista inca o cabana, care sa o inlocuiasca pe cea veche (“Gura Apei'), turistii pot innopta aici cu aprobarea conducerii santierului. Colonia “Tomeasa' constituie un punct de sprijin pentru accesul pe Valea Corciovei si Saua lepei.

Hanul ,,Sarmizegetusa' (fosta “Ulpia Traiana') situat in localitatea Sarmizegetusa, pe drumul national 68 Hateg-Caransebes la circa 18 km de Hateg, dispune de 48 locuri de cazare in camere cu doua paturi si de incalzire centrala. Han turistic de categoria I, el are restaurant cu terasa si bar de zi.

Popasul turistic “Piatra Scrisa', aflat la circa 800 m de comuna Armenis, dispune de restaurant si posibilitati de cazare in casute (12 locuri).

ASPECTE DE IARNA

Desfasurarea turismului de iarna in Muntele Mic si in Muntii Tarcu se manifesta atit prin practicarea schiului, cit si a drumetiei. Practicarea schiului este favorizata atit de cantitatea mare de zapada care cade in acesti munti si de persistenta ei indelungata, cit si de pantele variate, propice practicarii acestui sport, la care se adauga existenta in zona Muntelui Mic a mijloacelor de transport pe cablu.

Muntii Tarcu ofera posibilitati deosebite pentru desfasurarea unor excursii pe schiuri, cu plecarea de la Cuntu sau de la virful Tarcu. Desi lungi, aceste trasee rasplatesc efortul prin peisaje de iarna a caror frumusete este unica. Ce poate fi mai frumos decit vastele platouri alpine, marginite de caldari glaciare catifelate de stratul gros de omat stralucind in soare, sau virfurile albe de pe care zarile se deschid cu darnicie. Ce poate fi mai frumos decit o coborire pe schiuri pornita de la virful Tarcu catre Cuntu si Saua Jigorei, dupa ce ai urcat din greu cale de citeva ore pe cel mai inalt virf al acestor munti ?

Astfel de excursii (rezervate bineinteles schiorilor cu experienta) implica insa prudenta si multa atentie, intrucit pe versantii abrupti se pot declansa avalanse, iar cornisele de zapada, alipite liniilor de culme, se pot desprinde, constituind zone periculoase.

Drumetiile pe potecile troienite de zapezile iernii, ofera si ele posibilitatea de a admira minunatele peisaje albe din Muntii Tarcu. Aceeasi lipsa a cabanelor impiedica insa excursiile de lunga durata. Totusi, folosind adaposturile permanente, ca si pe cele apartinind unor cluburi de turism sau statiile meteorologice, pot fi facute excursii cu durate diferite in functie de vremea din ziua respectiva, de cantitatea si calitatea zapezii, de conditia fizica. larna, in general, este necesar un plus de prudenta si numai turistii bine echipati si antrenati se pot incumeta sa strabata unele trasee mai lungi si cu diferente mari de nivel. Uneori este recomandabila imbinarea schiului cu drumetia. Datorita stratului gros de zapada, majoritatea traseelor ramin impracticabile iarna. Totusi, cele care urca la Muntele Mic din Borlova si Poiana Marului pot fi folosite (acesta din urma in conditii de vreme buna, cu vizibilitate). De asemenea, traseele de acces de la telescaun sau Complexul turistic ,,Muntele Mic' la Cuntu.

Ascensdunea de la Cuntu la virful Tarcu se va face numai pe traseul de iarna indieat in text (traseul 10). In rest, nu recomandam parcurgerea potecilor in timpul iernii. In lungul tuturor acestor trasee, ca si in cazul excursiilor pe schiuiri, trebuie evitati versantii abrupti sau peretii caldarilor glaciare, acolo unde riscul declansarii avalanselor este foarte mare. De asemenea, existenta corniselor de zapada, pe creasta sau pe marginea circurilor (pe fata estica si sud-estica, datorate vinturilor de vest si sud-vest), necesita multa atentie si mai ales evitarea lor. Formarea crustelor de gheata este foarte periculoasa pentru turistii ce se incumeta la drum fara echipament si o tehnica adecvata anotimpului alb.

Trasee turistice

1. Caransebes - Borlova - telescaun - Complexul turistic ,,Muntele Mic'

Traseu nemarcat Durata: circa 1 ora cu autobuzul si 35 minute cu telescaunul Legaturi cu traseele: 2, 3, 4, 5 si 10

Legatura cea mai comoda si mai rapida intre Caransebes si Complexul turistic “Muntele Mic' se realizeaza cu un mijloc de transport auto, pe soseaua modernizata (25 km) ce insoteste valea Sebesului, numita spre obirsie Valea Craiului, apoi cu telescaunul pina la complex. Transportul pina la telescaun este asigurat si de curse de autobuze, cu plecarea de la autogara din Caransebes (aflata in partea de sud-est a orasului), care efectueaza cite trei curse pe zi in sezon turistic si doua in restul anului. Indata ce iese din Caransebes, drumul urca po-durile netede ale teraselor Timisului si apoi coboara in valea larga a Sebesului, pe care o urmeaza in continuare. Intre localitatile Zervesti si Turnu Ruieni soseaua se indreapta catre sud-est si trece pe dreapta Sebesului. Pe o inaltime de pe dreapta vaii se remarca ruinele unui turn medieval (Turnul Petroniu). La Borlova, drumul trece din nou pe dreapta riului. La capatul de sus al satului, din sosea se des-prinde, catre stinga, nPlaiul Mare al Borlovei'[2], un vechi drum ciobanesc, ce foloseste valea Sebesului, urca apoi pe culme, si ajunge la Muntele Mic (traseul 2). In continuare, soseaua insoteste indeaproape riul, angajindu-se treptat in valea ingusta, cu versanti abrupti, acoperiti cu paduri de fag. Mai sus de varsarea piriului Cuntu (dreapta), unde Sebesul ia numele de Riul Craiului, valea se strimteaza si mai mult, prezentind meandre bine conturate. La 3,5 km de confluenta, ajungem la capatul de jos al telescaunului; statia de imbarcare se afla pe partea stinga a vaii.

Telescaunul Valea Craiului - Complexul turistic ,,Muntele Mic' a fost construit in anul 1976 pe unul din picioarele sudice ale masivului. El are directie sud-sud-vest - nord-nord-est, o lungime de 3500 m, iar cablul este sustinut de 45 de stilpi. Este cel mai lung telescaun din tara; distanta si diferenta de nivel de 800 m se parcurg in circa 35 de minute; functioneaza zilnic, intre orele 10 si 17 (minimum 20 de turisti), cu exceptia zilei de marti, cind este in revizie. Programul de functionare asigura legatura cu autobuzul care vine sau se intoarce la Caransebes. Urcusul cu telescaunul incepe brusc, prin traversarea Vaii Craiului. De la inaltimea de 1350 m, la care se termina padurea, peisajul se deschide catre est si sud-est, unde Muntii Tarcu, cu relieful lor discret asimetric, domina culmile mai joase ale Cuntului si Varaticei. Este un preludiu al peisajului mult mai larg, pe care il ofera Muntele Mic de pe clina lui estica. Strabatind pajistea alpina, presarata cu vegetatie pitica si mici dimburi stincoase, telescaunul atinge culmea marcata de cota 1573 m, dupa care coboara scurt la statia de la Complexul turistic “Muntele Mic'.

2. Borlova - Fintina Voinei - Complexul turistic ,,Muntele Mic'

Marcaj: banda rosie, partial distrus pe primii 6 km Durata: 3-3 ½ ore

Legaturi cu traseele: 3, 4, 5 si 10

In satul Borlova, situat la poalele Muntelui Mic, se poate ajunge pornind din Caransebes (vezi traseul 1). Un vechi stilp indicator, aflat in ccntrul satului (acolo unde este si statia de autobuz), stabileste di-rectia traseului turistic spre Muntele Mic. Ne indreptam catre sud-sud-est pe strada centrala. Dupa circa 800 m, drumul coteste la stinga; iesim din sat si indata ajungem la o raspintie. In timp ce soseaua asfaltata urmeaza in continuare valea Sebesului, catre telescaunul de la Valea Craiului, drumul nostru se indreapta la stinga pe valea larga a Sebeselului. La raspintie, acest drum secundar este incadrat de marginile unei foste bariere, vopsite cu alb si rosu. Ne angajam pe acest drum, fara marcaj turistic, pavat cu bolovani de riu, prin care incepe “Plaiul Mare al Borlovei'.

Dupa 1 km traversam Sebeselul prin apa sau pe o punte si continuam traseul pe drumul carosabil, inscris pe coastele impadurite ale Muntelui Cucuiul lui Mares (pe hartile vechi, Mates). Lasam pe stinga un drum secundar si mergem in continuare, prin padure, circa 2 km, pina in dreptul confluentei piriului Valea de Rugi cu Sebeselul. Drumul se angajeaza pe Valea de Rugi, iar dupa circa 300 m, ne indreptam la stinga, pe drumul ce traverseaza piriul si ocoleste un pinten de munte. in dreptul pintenului, pentru a scurta bucla drumului ce urmareste valea Sebesclului, urcam spre dreapta cararea mincata de ape si parcurgem in lung culmca dintre Sebesel si Piriul cu Rugi, prin padurea de fag, cu luminisuri. Dupa aproximativ 1 km intilnim din nou drumul, in locul unde face o curba in loc. Il urmam spre dreapta, urcind usor pe sub coastele repezi ale Priporului Rau. Indata intilnim primele semne de marcaj, destul de rare, care, pe drum sau pe scurtaturi, conduc la Muntele Mic. Dupa ce ocolim Priporul Rau ajungem Intr-o sa abia schitata unde, la marginea padurii, se afla izvorul Fintina din Mijlocul Plaiului. Mai departe, drumul si scurtaturile, dublate pe alocuri de o linie electrica, ne indreapta pe un pinten al Muntelui Mic. Intr-o poiana mai larga ajungem la Fintina Voinei. De aici pina la complexul turistic mai avem de parcurs circa 45 de minute. Scurtul popas prilejuieste cunoasterea Muntelui Mic si a imprejurimilor sale. Din calota tesita a Muntelui Mic, orientata sud-nord, se rasfira la altitudini mai mici citeva picioare prelungi cu cres-tetul poienit. Spre nord, deasupra acestora, se inalta domol piramida asimetrica a Muntelui Cioaca Or-lei (1271 m), strajuind ca un meterez relieful inconjurator. Spre vest se vad culmile dese si marunte, impadurite, dominind larga depresiune a Caransebesului iar in ultimul plan, spre sud-vest, in zilele senine, privirea poate urmari conturul greoi al Muntelui Semenic si al prelungirilor sale. Reluind traseul, strabatem poiana de la Fintina Voinei pe la liziera din stinga, deoarece drumul, dupa ce face citeva serpentine, se abate in cele din urma catre dreapta pentru a evita panta mai abrupta a muntelui. in partea de sus a poienii se contureaza vizibil spre stinga poteca noastra, de data aceasta bine marcata. Ea strabate padurea de fag si molizi in urcus usor. Traversam citeva izvoare ce converg spre nord, alcatuind bazinul superior al Sebeselului. Trecem prdntre molizi micuti si tufe de mure si, ocolind micile pragurii de stinca, sosim la marginea superioara a padurii, la Complexul turistic “Muntele Mic', trecind printre fosta cabana “Belavista” (dreapta) si cabana “Bradisor' (stinga). In pajIstea subalpina a Muntelui Mic cuprindem cu privirea intregul complex de cabane si cele doua teleschiuri. Linga cabina unuia dintre acestea, cotim la dreapta pe o alee (aproape 180°) si ajungem la hotelul “Sebes'.

O a doua varianta a traseului, ce se poate realiza de la Fintina Voinei, este putin mai lunga, dar cu orizont mai deschis. Astfel, de la fintina putem urma drumul care, din partea de sus a poienii, coteste la dreapta, pentru a evita o panta mai accentuata. Iesind din padure pe versantii mai dulci ai culmii, lasam pe stinga o stina mica, plasata pe un pinten, intr-un intrind de poiana. Ocolim spre dreapta, o data cu drumul, obirsiile vilcelelor indreptate spre stinga, pentru a forma bazinul superior al Sebesului. Jos, la marginea padurii, observam o cabana; drumul ne scoate pe pajistea domoala a muntelui. Indreptindu-ne larg spre stinga, alaturi de stilpii electrici, drumul ne conduce, prin padure, pe deasupra fostei cabane ,,Belavista', la moderna cladire a hotelului “Sebes'.

Desi aceasta scurta vartanta ne poarta pasii prin pajistea subalpina, oferind un orizont deschis asupra cupolei Muntelui Mic si asupra Depresiunii Caransebes, ea trebuie evitata pe vreme rea.

3. Caransebes - Poiana Marului - Piatra Scorilei -Complexul turistic ,,Muntele Mic'

Marcaj: banda albastra intre Poiana Marului si Complexul turistic ,,Muntele Mic' Durata: 4-4 ½ ore de la Poiana Marului

Legaturi cu traseele: 1, 2, 4, 5, 6, 7, 10, 15, 16 si 17

Prima parte a traseului, pina la Poiana Marului, se efectueaza cel mai rapid cu autobuzele ITA (trei pe zi, la orele 715, 1530 si 23). La inceput, drumul urmeaza soseaua asfaltata spre Hateg (DN 68), care se indreapta initial catre nord, pina la localitatea Iaz, strabatind terasele Timisului. Spre dreapta, privirile cuprind intreaga regiune muntoasa, din care se detaseaza net cupola Muntelui Mic. De la Iaz, soseaua se alatura caii ferate, ce urmeaza indeaproape valea larga a Bistrei, trece prin localitatile Obreja, Glimboca si Otelu Rosu, strecurindu-se adesea printre livezi. Cu cit inaintam, valea Bistrei se ingusteaza treptat, coastele muntilor se apropie, marcind din ce in ce mai clar marginile culoarului tectonic.

La Zavoi, prima localitate dupa orasul Otelu Rosu, din drumul national se desprinde spre sud-est soseaua catre Poiana Marului, pe care o vom urma in continuare. La inceput, pina la Maru, strabatem un ses relativ plat, cladit din aluviunile aduse de riu din munte, apoi drumul se angajeaza in valea ingusta, marginita de coaste repczi si impadurite. Spre sud se contureaza Muntele Mic care, vazut din acest unghi, apare ca o muchie inalta, usor rotunjita. La confluenta cu Bratonia, soseaua trece pe linga barajul viitorului lac de la Poiana Marului si apoi, in urcus, se inscrie pe versantul drept al Bistrei Marului. Cistigind inaltime, remarcam pe dreapta cariera din care se scoate piatra de constructie pentru baraj. Soseaua actuala, pietruita, domina santierul, mentinindu-se pe dreapta vaii. in continuare ea coboara lin pina la confluenta cu Valea Mare, apoi insoteste, la oarecare inaltime, piriul Bistra Marului pina la localitatea Poiana Marului. Statia terminus a liniei de autobuz se afla in fata hotelului ,,Scorilo'.

Pentru ascensiunea pe Muntele Mic pornim din fata hotelului in jos, pe sosea, circa 300 m, pina la o intersectie; spre dreapta, se desprinde din sosea un drum de caruta si poteca nemarcata catre Zanoaga (traseul 12), iar spre stinga, un drum carosabil (traseul nostru) pe valea Scorilei. Punctul de rascruce este consemnat si de o sageata din metal asezata pe un molid - care se vede numai daca venim din josul vaii - ce stabileste directia potecii spre Muntele Mic, prin Piatra Scorilei, marcata cu banda albastra. De la intersectie ne abatcm spre stinga, urmind drumul carosabil care traverseaza piriul Bistra Marului. De altfel, chiar de aici, se remarca semnul mentionat pe un stilp electric. Traversam piriul pe linga casele localnicilor, urmarind semnele de marcaj plasate pe pietre. Poteca se abate usor spre dreapta, traverseaza pirlul Scorila si ajunge la tabara de copii. Din dreptul acesteia coteste 90° la stinga, angajindu-se pe linga piriul Scorila pentru a aborda Culmea lui Baloi. Ne aflam pe un mare con de dejectie, bine inierbat. Trecem pe linga o constructie de birne, apartinind silvicilor (dreapta), si, urmind poteca usor catre stinga, tra-versam piriul; urcam pina la drumul forestier care vine din stinga noastra (desprins din drumul ce urca in lungul Sucului), pe care ne inscriem pentru a continua drumetia.

Ceva mai sus, poteca marcata se desprinde din drum si urca pe versantul drept al vaii (stinga) sau direct pe panta, in serpentine strinse, prin padure, ocolind blocuri mari de stinca. in ansamblu, poteca urmeaza culmea la circa 50 m de coama. Citeva urcusuri scurte, dar pieptise, apoi o panta mai lina ne scot pe culme in Poiana Boboratei (circa 1450 m), de unde putem admira primele privelisti catre Muntii Tarcu. Ne indreptam direct prin poiana spre stincile care apar in fata. De aici pina la Complexul turistic “Muntele Mic' mai avem de mers circa 2 ore. Marcajul ne conduce prin dreapta stincilor, apoi patrunde in padurea de molid, dupa care poteca urca domol spre Cleantul (Piatra) Scorilei (1617 m), printre pilcuri de jnepeni, ienuperi, brazi si blocuri de stinca. Ajunsi la baza Pietrei Scorilei ne abatem spre stinga si ajungem la golul de munte al Mun-telui Mic. De aici inainte, prin pajistea subalpina, poteca devine mai putin clara si trebuie acordata atentie sporita semnelor de marcaj. Drumul urmeaza riguros culmea jalonata de stilpi (unii mai vechi, pe care nu se mai cunoaste prea bine semnul de marcaj). in dreapta se deschide valea Scorilei, cu inramurarile ei de obirsie schitate in culmea usor mai inalta a Muntelui Mic. Inscrisi pe culme, traversam mai intii firavele izvoare ale Vilsanului. Apoi, ceva mai departe, ajungind pe versantul sudic al Munte-lui Mic, intilnim un drum de caruta, care ne conduce linga capatul de sus al unuia dintre cele doua teleschiuri. Catre sud-vest, citiva stilpi de marcaj vechi dirijeaza traseul spre cabana ^Sebesel'. Tot aici soseste si poteca, marcata cu banda rosie, ce vine de la Cuntu. Pina la hotelul nSebes' mai sint circa 200 m.

In ultima secventa a traseului, intre Piatra Scorilei si Complexul turistic “Muntele Mic', se recomanda atentie sporita pe timp de ceata, deoarece stilpii metalici de marcaj, aliniati catre sud-vest, nu prea apropiati, sint singurele repere de orientare.

4. Complexul turistic ,,Muntele Mic' - virful Mun-tele Mic

Marcaj: initial banda albastra, apoi fara marcaj Durata: 1 ora

Legaturi cu traseele: 1, 2 si 3

Complexul turistic “Muntele Mic' ofera posibilitatea unei plimbari de agrement, cu o durata de citeva ore (dus-intors), pina pe virful Muntelui Mic (1802 m). Acesta, departe de a fi un virf veritabil, apare ca o cupola netezita al carei punct culminant este marcat doar prin soclul de beton al unei foste balize topografice. Daca nu ar exista cele doua mici depresiuni, putin adinci si lipsite de iarba, care primavara si in perioadele ploioase sint umplute. cu apa, te-ai crede, cu putina imaginatie, in mijlocul Baraganului. Muntele Mic nu este un munte frumos in sine, dar ofera un orizont larg deschis pe toate cele 360°, nu din ,,virf', ci de pe marginea platoului care il inconjura. Pentru a atinge punctul lui cel mai inalt, incepem scurta ascensiune (diferenta de nivel de numai 250 m) din spatele cabanei “Sebesel'. Traversam drumul auto din vecinatate si urmam spre stinga aliniamentul a 4-5 stilpi de marcaj, pina la capatul de sus al teleschiului II (cel de sud). De aici, folosim in continuare un vechi drum de caruta abandonat, transformat de scurgerea apelor de ploaie intr-un fel de sant pietros. Din loc in loc remarcam stilpii de marcaj ai traseului catre Poiana Marului. Urmind panta lina a muntelui (caci traseul spre Poiana Marului se abate jumatate dreapta) ajungem pe platoul care niveleaza Muntele Mic si sosim la soclul balizei topografice care marcheaza virful. Daca il ocolim la distanta de citeva sute de metri, pe ,,buza' sesului suspendat, care nu este altceva decit suprafata Borascu, avem prilejul sa admiram peisajul inedit ce se desfasoara de jur-imprejur.

Catre vest, privirea se pierde in larga depresiune a Caransebesului, o imbinare de sesuri pierdute in zare, spre Lugoj si Timisoara, in care distingem satele insirate in lungul apelor si drumurilor. Spre nord, treapta mai joasa a muntilor prinde viata prin Magura Marga, virf ascutit ce domina Culoarul Bistrei, avind ca fundal netezimea Muntilor Poiana Rusca. Apoi, privirea luneca treptat, catre est si sud-est, oprindu-se la inaltimile frumos rinduite ale Masivului Bloju, un noian de culmi si piscuri ce culmineaza in Virful Pietrei, tivit de grohotisuri de culoare mai deschisa. Saua Scheiului este ascunsa de culmea prelunga a Bistricioarei, in-nodata sus, in virful Nedeia (Matania). O curmatura adinca, in forma de “U', ce aminteste de saua Strunga din Bucegi, ne indruma privirea spre dreapta, catre inaltimile netezite si usor asimetrice ale virfurilor Caleanu si Tarcu, urmate de profilul mai agitat al Muntilor Cernei. Spre sud si sud-vest, culmile mai joase ale Muntilor Tarcu sint despartite de fundalul masiv si neted al Semenicului, de Depresiunea Caransebesului, treptat largita spre sesul cimpiilor din vestul Muntilor Banatului. Inchizind turul de orizont, ne intoarcem la Complexul turistic ..Muntele Mic' pe acelasi drum.

5. Complexul turistic ,,Muntele Mic' - virful Seroni - statia meteorologica Cuntu si retur

Marcaj: banda rosie Durata: 3 ore

Legaturi cu traseele: 1, 2, 3, 4, 6, 8, 9 si 10

Acest traseu este indicat pentru turistii care ramin citeva zile la Complexul turistic “Muntele Mic” prilejuindu-le o excursie de agrement usoara. Totodata el constituie un prim sector al traseelor spre culmile inalte din Muntii Tarcu (traseul 10), Muntii Godeanu (traseul 18) si spre Gura Apelor, pe malul lacului de baraj, cu posibilitate de acces in Masivul Retezat (traseul 10). Poteca incepe din partea de sud a complexului turistic, de linga cabana “Sebesel'. Chiar de la pornire ea traverseaza drumul carosabil ce urca din Valea Craiului si suie pe pintenul de sud-vest al Muntelui Mic, asa cum indica un stilp de marcaj, de unde orizontul larg deschis indeamna la drumetie. Pe pajistea din partea de sud a Muntelui Mic se aliniaza stilpi de marcaj vechi, indicind poteca ce coboara domol catre Culmea Jigorei. Traversam piezis drumul carosabil, trecem pe linga o mica depresiune, care adesea pastreaza apa si ajungem din nou la drum, linga virful Jigora (1463 m), nu departe de o stina. De aici pina la Cuntu marcajul aplicat cu grija pe arbori si pe stilpi metalici usureaza orientarea. Drumul carosabil coboara in serpentine coasta sudica a Jigorei pina in saua cu acelasi nume, de unde isi schimba directia generala catre vest. in continuare folosim poteca marcata ce se inscrie pe sub virf, prin poieni si raristi, de trei ori tangenta la serpentinele drumului. in Saua Jigorei (1205 m) lasam pe dreapta cabana Asociatiei sportive ,,Da-cia' din Caransebes si incepem urcusul domol, catre virful Seroni, prin Poiana Prisaca. Dupa circa 450-500 m intersectam piezis marcajul banda galbena, care, venind din Valea Craiului, de la telescaun (dreapta), duce la Poiana Marului, pe valea Sucului, ocolind Muntele Mic (traseul 6). Aici intilnim si un indicator de marcaj ce stabileste directiile potecilor turistice. Sintem aproximativ la mijlocul traseului, la circa 1 ½ ora de Muntele Mic si de Cuntu. Continuam urcusul pe culme, pe linga liziera padurii din stinga, apoi urmam muchia prin padure, circa 1 km. Ajungem astfel in Poiana Seroni. O abatere la dreapta din poteca marcata, de citeva zeci de metri, ne scoate in virful Seroni (1400 m), un virf netezit, pe care stau de straja inca, in bataia vintului, doua trunchiuri de copaci cindva trasniti si o baliza topografica. Este locul ce solicita un mic popas, caci zarea larg deschisa ofera un peisaj unic.

Catre nord, cupola proeminenta si solitara a Muntelui Mic domina culmile marunte si impadurite. Spre sud-est se inalta indraznet Masivul Tarcu, cetate naturala redutabila. Caldarile glaciare de la obirsia Sucului (numita aici Olteana) se deschid spre vest si contrasteaza net cu linia abia ondulata ce contureaza de la stinga la dreapta virfurile Caleanu (2190 m), Bodea (2169 m) si Tarcu (2190 m). In dreapta, zarim cladirea statiei meteorologice de pe virful Tarcu. De linga ea pleaca poteca marcata cu banda rosie, ce duce la Gura Apelor (traseul 10), urmind in parte conturul tesit al masivului. Peisajul de vara este cu atit mai atragator cu cit, in contururile reliefului, verdele crud al pajistilor alpine se imbina armonios cu verdele inchis al jepilor, cu cenusiul stincariilor si cu albul stralucitor al grohotisurilor revarsate din virfuri; iar spre poale, padurea de cetini si fag, terminata brusc la 1400-1500 m, lasa loc Masivului Tarcu, care de veacuri gazduieste ciobani, stine si turme de oi, purtindu-si pe drept numele.

Mai la nord, dincolo de valea Suculetului, se intinde parca la nesfirsit Culmea Nedeii din Masivul Baicu, desprinsa din virful Nedeia sau Matania (2 150 m), cutreierata de ciobani, care in anume zile ale anului, pina nu demult, se adunau din toti muntii invecinati tinind “nedeie', asa cum insusi numele culmii o arata. Netezimea ei este asemanatoare cu cea a Masivului Tarcu, numai ca aici lipsesc circurile glaciare. Dar si fara acestea, ea se impune in peisaj inchizind orizontul. Dupa micul popas din virful Seroni, revenim la poteca marcata si continuam drumul spre Cuntu. Poteca coboara si dupa 350-400 m intilnim un stilp indicator de marcaj. De aici se desprinde spre dreapta, prin rariste, o carare marcata cu cruce albastra. Este, de fapt, o scurtatura de circa 2 km, folosita mai ales iarna, cu schiul, de la Cuntu la telescaun. Ea ocoleste virful Seroni pe la vest, traverseaza saua dintre acesta si virful Varatica Mare si ajunge in poteca marcata cu banda galbena (traseul 6).

De la stilpul indicator pina la Cuntu mai avem de mers aproximativ ½ ora. Urcam culmea Muntelui Cuntu prin padurea de molid. Treptat poteca se inscrie pe coasta sudica a virfului si, iesind din padure, in coboris usor ajunge la obirsia piriului Cuntu. Aici, pe malul sting al piriului amintit, se afla cladirea masiva a statiei meteorologice Cuntu si cabana ,,Prietenii Muntilor' a Institutului de proiectari Timisoara. De la Muntele Mic, dupa cuvenitul popas, ne intoarcem pe acelasi drum. La Cuntu, un stilp indicator aflat pe dreapta vaii arata poteca ce duce spre virful Tarcu. Aceasta ocoleste cladirile mentionate prin stinga si se abate treptat spre dreapta, pe piciorul nordic al Masivului Tarcu (traseul 10). Tot la Cuntu ajunge si traseul 8, marcat cindva cu punct albastru, cu pornire din Virciorova.

6. Poiana Marului - valea Sucului - Culmea Jigorei - a. Cuntu; b. telescaunul din Valea Craiului

Marcaj: banda galbena si banda rosie Durata: 4 ½-5 ore, pentru ambele variante

Legaturi cu traseele: 1, 5, 7, 8, 9, 10 si 15

De la hotelul ,,Scorilo' urmam spre sud drumul carosabil, care traverseaza Bistra Marului chiar linga postul hidrometric. Dupa 200 m intersectam un alt drum carosabil (construit pe terasamentul vechiului decovil ce insotea piriul), apoi cotim la dreapta pentru a ocoli un mal. Drumul nostru se abate catre stinga, rece printre citeva gospodarii, apoi pe linga cantonul silvic si se angajeaza pe malul drept al vaii Sucului. Din dreapta, traversind Sucul, in-tilnim traseul viitoarei sosele spre Otelu Rosu. Tot aici intilnim si semnul de marcaj banda galbena. Pe distanta de 3 km nu-1 vom mai intilni, dar ulterior el apare din loc in loc. in schimb se intilneste marcajul banda rosie care, urmind cale de circa 7 km, conduce la virful Caleanu (traseul 7).

Drumul forestier urmeaza apa Sucului indeaproape, prin padure. Valea se ingusteaza treptat, iar versantul sting, mai abrupt, devine stincos si fragmentat de vilcele, fiind dominat de virful Cleantu Boboratii. Pe masura ce inaintam spre sud, Sucul capata o panta mai mare si mai neregulata, iar apa spumoasa sare din treapta in treapta, formind mici cascade. in curind ajungem la gura piriului Suculetul (cu izvorul sub virful Caleanu), intr-un luminis, unde, pe dreapta drumului, intilnim o cladire mica, parasita. Traversam Suculetul si urmam in continuare valea Sucului, cu izvoarele sub virful Tarcu, care de aici in sus ia numele de Olteana. Dupa 1 km trecem riul pe partea stinga si, putin mai sus, ajungem la un loc de rascruce, marcat pe stinca din marginea drumului. Bine vizibil la coborire, el poate trece neobservat la urcus, si, ca atare, se impune o atentie sporita. De aici se desprinde, catre stinga, poteca ce trece riul si urca pe culme, la virful Caleanu, marcata cu banda rosie (traseul 7). Noi insa continuam traseul inainte, pe drumul forestier marcat destul de des cu banda gal-bena. Dupa inca 1,5 km ajungem la confluenta Oltenei cu Vilsanul, unde intilnim cabana forestiera “Olteana'. De la cabana, drumul forestier principal insoteste Vilsanul, iar noi, cotind la stinga, traversam piriul si intram pe un alt drum forestier. Dupa citeva zeci de metri zarim indata, pe coasta din dreapta, un copac ce poarta pe el marcajul banda galbena. De aici incepem urcusul catre Culmea Jigorei, urmind linia de culme. Mai intii poteca insoteste liziera padurii de fag (in dreapta padurea a fost taiata), apoi intra in padure. Urcusul se domoleste treptat si dupa circa 1,5 km traversam o poiana mica. Indreptindu-ne jumatate stinga, din nou prin padure, urcam inca 20 m diferenta de nivel si ajungem pe Culmea Jigorei, in Poiana Prisaca (la 500 m sud de cabana Asociatiei sportive “Dacia' din Caransebes), unde intilnim un indicator de marcaj.

Sintem la un nou punct de rascruce. Poteca ce urmeaza Culmea Jigorci, marcata cu banda rosie, duce spre dreapta la Complexul turistic ,,Muntele Mic' (circa 1 ½ ora), iar spre stinga la Cuntu (tot 1 ½ ora). Inainte, poteca marcata cu banda galbena coboara in Valea Craiului si ajunge la telescaun (circa 1 ¼ ora). Descriem in continuare cele doua variante ale traseului:

a). Varianta spre Cuntu (vezi si traseul 5). De la indicatorul de marcaj, urmam poteca bine batuta spre sud (stinga), marcata cu banda rosie. Urcam domol prin Poiana Prisaca, apoi prin padure si dupa aproape 2 km ajungem la virful Seroni (1400 m), intr-o poiana, de unde avem o frumoasa perspectiva spre Muntele Mic si spre Masivul Tarcu. Dupa un eventual popas, continuam drumul coborind prin padure si ajunsem la un nou inclicator, de unde se desprinde spre drcapta o scurtatura folosita de schiori pentru a ajunge la statia de jos a teleschiului (marcaj cruce albastra). Aceasta traverseaza curmatura dintre virfurilo Seroni si Varatica Mare (1 407 m) si, mergind piezis pe coasta de vest a culmii, se intilneste cu poteca marcata cu banda galbena. Continuam drumetia pe traseul marcat cu banda rosie si urcam prin padure, tinind linia de culme. Ocolim virful Cuntu (1485 m), prin dreapta, si ajungem in golul de munte, unde ne intimpina statia meteorologica si cabana nPrietenii Muntilor'.



b. Varianta spre telescaun. De la indicator, potcca marcata cu banda galbena se inscrie pe coasta nordica a unei culmi secundare, trecind cind prin padure, cind prin poieni si raristi. Deseori, panta fiind accentuata, poteca se desfasoara chiar pe muchia relativ ingusta a culmii. Insotiti si de marcajul cruce albastra, coborim in Valea Craiului si, dupa circa 1 km, ajungem in soseaua ce urca in serpentine la Muntele Mic. De aici, urmam drumul in Jos si, dupa circa 1 km, sosim la statia telescaunului.

7. Poiana Marului - valea Sucului - Piriul Caleanu - Saua Plaiului

Marcaj: banda rosie Durata: 7-8 ore

Legaturi cu traseele: 6 si 10

Traseul spre virful Caleanu are doua secvente deosebite. Prima urmeaza soseaua forestiera de pe Valea Sucului, lunga de 7,7 km, ajungind pina dincolo de confluenta cu Suculetul, si poate fi parcursa cu mijloace auto care, de obicei, merg pina la cabana forestiera nOlteana'. Cea de a doua secventa este o poteca de culme ce urca pina la virf.

Incepem excursia noastra plecind de la Poiana Marului, din fata hotelului “Scorilo', pe drumul ce se indreapta pe valea Sucului. Traversam Bistra Marului si drumul ce insoteste riul, cotim la dreapta, pe sub un mal abrupt, si apoi la stinga. Trecem de cantonul silvic si de viitoarea sosea Poiana Marului - Zavoi - Otelu Rosu.

Urmam traseul prin padure, paralel cu riul Sucu. Marcajul nostru (banda rosie) alterneaza cu marcajul banda galbena, care duce peste Culmea Jigorei la statia telescaunului din Valea Craiului (traseul 6). De pe versanti se scurg ape repezi, uneori inspumate. Pe masura ce inaintam spre sud, catre inima muntelui, valea se ingusteaza, luind aspectul unui mic defileu.

Pe dreapta atrag atentia stinci si pereti abrupti, strecurati printre molizi, ce se innoada undeva sus, in Cleantul Boboratii. Aici, panta Sucului este mai inclinata, iar apele involburate ocolesc bolovani rnari, se despart sau se aduna si sar inspumate din treapta in treapta. Ajungem la gura vaii Suculetului (6,3 km cle la Poiana Marului), intr-o mica poiana, unde intilnim o cladire parasita. Traversam Suculetul si continuam traseul pe drumul forestier, insotind piriul Olteana (numele Sucului in cursul superior). Dupa mai bine de 1 km trecem apa pe partea stinga. Urmarim cu atentie semnele de marcaj banda rosie, de pe marginea drumului; dupa 200 m ajungem la un loc de rascruce, marcat pe o stinca de pe partea dreapta prin sageti.

Atentic! Acest ,,indicator' poate trece neobservat la urcus, dar este vizibil la coboris.

Din acest loc parasim drumul forestier. Poteca se indreapta spre stinga si urca pieptis pe versant. Aici incepe secventa a doua a traseului catre virful Caleanu si Saua Plaiului. Incepem sa urcam catre est (stinga), prin padure, tinindu-ne in apropierea unui piriu, afluent al piriului Oltenna. Dupa circa 45 de minute, timp in care cistigam circa 200 m difercnta de nivel, ajungem pe culnic, intr-o sa ceva mai larga. in stinga, in josul culmii, se inalta un mamelon rotunjit, cu rariste. Dupa binemeritatul popas, o luam la dreapta, urmind culmea, tot prin padure, pe directie sud-est. Trecem pe linga o fosta pepiniera silvica si la circa 1400 m altitudine iesim din padure. A trecut 1 ora din sa si circa 2 ore de cind am parasit drumul forestier. Strabatind pajistea subalpina, trecem prin apropierea unei stine, urmam culmea in urcut spre o zona ceva mai plana si, dupa alte 40 de minute strabatem o portiune de traseu care ne permite un mic respiro. Catre dreapta, o poteca ciobaneasca se indreapta spre stinele aflate la izvoarele piraielor afluente ale piriului Olteana.

Pasunea se largeste treptat, iar zarea se deschide tot mai mult. Urcam in continuare, aproximativ pe directia sud, catre virful rotunjit ce ne apare in fata; sintem deja pe Culmea Brusturului. La circa 1 ¼ - 1 ½ ora de la liziera padurii, intersectam un alt drum pastoral care vine din bazinul Sucului si care, mergind relativ orizontal, trece in cel al Suculetului. Urmind linia de cea mai mare panta, in serpentine, atingem virful Brusturu (2116 m) dupa circa 2 ¾ ore de la iesirea din padure si aproape 5 ore de cind am parasit drumul forestier.

Strabatind Culmea Brusturului, urcusul este compensat de larga priveliste asupra imprejurimilor. Spre dreapta, admiram bazinul superior al piriului Olteana, cu relieful modelat de ghetari. Dincolo de ea se inalta Culmea Jigorei, care leaga Muntele Mic de Masivul Tarcu. Spre stinga (est) cuprindem cu privirea valea Suculetului, dincolo de care se arcuieste Culmea Nedeii, cu profilul ei netezit si usor inclinat. Pe fata estica a virfului Brusturu se afla caldarea glaciara Groapa Brusturului, pe care acum o putem admira de deasupra peretilor ei. Dupa ce trecem de virful Brusturu, coborim intr-o mica sa, pregatindu-ne de un scurt si ultim urcus, catre virful Caleanu (2190 m). Urmam cu atentie culmea si, dupa 15-20 de minute, ajungem pe impozantul virf al Masivului Tarcu. Au trecut 5-5 ½ ore de cind am parasit drumul forestier.

Asocierea de culmi netezite, bine acoperite cu vegetatie din care nu lipsesc tufele de ienuperi si jnepeni, si de vai puternic adincite in corpul muntelui se desfasoara in toata splendoarea. Din virf, coborim lin catre sud-vest (usor catre dreapta), pe un platou intins, iar dupa 15-20 de minute ajungem in Saua Plaiului (2075 m), unde intilnim traseul 10, care strabate culmea principala a Masivului Tarcu. Coborind prin caldarea glaciara Oboroacele putem continua traseul catre Cuntu (2 ore) sau spre Muntele Mic (5 ore), daca fortele ne permit. De asemenea, putem urca la statia meteorologica de pe virful Tarcu, in circa ¾ ora, sau putem merge catre Saua lepei (stinga), in care caz ne sint necesar 3-3½ ore.

8. Virciorova - Saua Tisului - Culmea Plejei -Poiana Strigoniu - Cuntu

Marcaj: punct albastru (rar si vechi) Durata: 5-6 ore de la Virciorova

Legaturi cu traseele: 5, 6, 9 si 10

Drumul de la Caransebes la Virciorova (19 km) se parcurge cu autobuzele ITA. Din DN 6, in localitatea Valea Timisului, se desprinde spre rasarit soseaua catre Virciorova, de-a lungul Bolvasnitei, care trece prin localitatea Bolvasnita si ajunge in centrul asezarii Virciorova, la raspintia de linga pod. De aici incepe traseul nostru pe jos, urmlnd vechiul drum ciobanesc, cunoscut sub numele de “Plaiul Mare al Virciorovei'. Trecem podul peste piriul Bolvasnicioara si urmam ulita ce se indreapta la inceput catre vest si apoi, in unghi de 90°, spre sud. Dupa 700-750. m lasam in urma ultimele gospodarii din Virciorova si ne angajam in sus, pe dreapta riului Bolvasnita. urmind drumul pietruit, folosit de camioanele ce cara lemne din perimetrul de exploatare Sbegu. Valea Bolvasnitei este incadrata de culmi deluroase, relativ netede, ce o domina cu 50-70 m.

Dupa aproximativ 1 km de la ultima casa, intilnim un canton forestier (410 m altitudine), ce se zareste pe stinga, ascuns intr-o livada de meri. Putin mai departe, pe dreapta, la oarecare distanta de drum, se afla o gospodarie. Din dreptul acesteia o luam la stinga, pe o poteca ce insoteste un sir de salcii, una dintre ele, la 100 m de drum, purtind un vechi semn de marcaj (punct albastru). Poteca, nu prea bine batuta, urca pieptis prin niste ripe, ajunge intr-o sa (485 m) si se intilneste cu poteca de culme, ,,Plaiul Mare al Virciorovei', pe care ne vom inscrie spre dreapta. De aici inainte traseul urmeaza culmea poienita, flancata de vaile Bolvasnita (dreapta) si Bolvasnicioara (stinga). Urcusul este lin, deoarece poteca ocoleste cele citeva proeminente pe la obirsiile vilcelelor. Pentru inceput strabatem o suprafata relativ neteda. Ocolim prin stinga un mamelon despadurit si coborim intr-o sa lata, situata la circa 550 m altitudine. Intre timp mai intilnim doua semne de marcaj razlete (punct albastru). Intram in padure si incepem sa urcam usor catre est si apoi catre sud-est, pe la obirsia Piriului Albinelor. Continuam drumul pe curba de nivel care ocoleste culmea rotunjita pe fata ei sudica. Trecem prin partea de sus a unor poieni si prin raristi de padure. Curind depasim o stina. in stinga noastra se adinceste valea Bolvasnicioara.

Treptat urcusul devine pieptis urmind direct culmea spre est. Intram din nou in padure, ocolim prin stinga proeminenta cu altitudine de 805 m, si ajungem intr-o alta sa. Incepem sa urcam domol catre nord-est si traversam Poiana Pades prin mijloc, trecind prin apropierea unei stine. Dupa aproximativ 1 km intram din nou in padure si continuam sa urcam catre Poiana Fintinele, situata pe fata sud-vestica a Cucuielor Fintinelelor (1184 m), unde ajungem dupa 2 ore de la cantonul forestier. Ne indreptam apoi catre dreapta (sud-vest), prin padure, prin fata culmii dinspre piriul Ighirisu. Ajungem intr-o noua sa, trecem peste un mamelon mic care este urmat de o sa. Din nou urcam usor, dar treptat drumul devine aproape orizontal pe partea sud-vestica a culmii si intram in Poiana Golesu. in stinga noastra versantul este brazdat de piraiele pe care Cuntu le aduna cu multa harnicie. Strabatem Poiana Golesu, dominata de arbori razleti, si drumul clar se angajeaza pe versantul nordic al Culmii Pleasa. Mergem prin padure, pe curba de nivel, pe sub virful Pleasa Mica, sosim in poiana prelunga de pe culmea relativ neteda si mentinem directia est, pina in Poiana Strigoniu. In dreapta, intilnim un drum de caruta care urmeaza Culmca Pleasa, venind din localitatea Ilova. Depasim aceasta raspintie si continuam traseul tot inainte, pe culme. Pe partea dreapta se deschide valea Muroniului (nume pe care il poarta Riul Lung la obirsie), iar pe stinga, piriul Strigoniu[3], afluent al Cuntului. in curind poposim intr-o curmatura adinca (1020 m altitudine), Poiana Strigoniu. Pina aici s-au scurs 3 ore de cind am trecut prin fata cantonului silvic, iar pina la Cuntu mai avem de mers 1 ½ - 2 ore. In poiana intilnim, venind din dreapta, poteca marcata altadata cu semnul cruce albastra, ce urca de la Armenis in lungul Riului Lung, pc la Lupu si prin Poiana Zloaba (traseul 9); spre nord, dincolo de valea Cuntului, orizontul este inchis de Culmea Varatica cu cele trei procminente: Varatica (1386 m), Varatica Mare (1407 m) si Seroni (1400 m). Dupa scurtul popas din Poiana Strigoniu, pornim la drum din nou, urmind in urcus culmea orientata catre nord-est si apoi catre est, prin pasunea presarata cu fagi izolati. Spre dreapta surprindem imaginea versantului abrupt al Masivului Tarcu. Drumul se lasa usor pe fata sudica a culmii, apoi pe cea de nord si urca domol pe deasupra padurii, pe la obirsiile piriului Cuntu, apropiindu-se de firul principal al acestuia. O noua cotitura spre dreapta ne scoate intr-o regiune cu relief valurit, despadurita. Dupa citeva sute de metri ajungem la Cuntu, linga lacul.din fata statiei meteorologice. In ideea unui popas mai indelungat, putem instala cortul pe malul lacului.

9. Armenis - Fenes - valea Riului Lung - Plopu -Poiana Zloaba - Poiana Strigoniu - Cuntu

Marcaj: cruce albastra (vechi si rar) Durata: 7-7 ½ ore

Legaturi cu traseele: 5, 6, 8 si 10

Intrarea in traseu se face fie din localitatea Armenis, 20 km departare de Caransebes, (mergind spre sud, pe soseaua nationala, catre Orsova, circa 0,5 km, pina la ramificatia spre Fenes, si apoi, pe acest din urma drum modernizat), fie de la gara Armenis, aflata la circa 400 m sud de aceeasi ramificatie, in care caz mergem pe sosea catre nord. De la intersectie, drumul nostru, trecind printre livezi si finete, merge aproape paralel cu Riul Lung. Dupa circa 2,5 km, intram in localitatea Fenes, inconjurata de livezi. Strabatem ulita principala pina la capatul satului, apoi trecem pe malul drept, urmind drumul construit pe vechiul traseu al caii ferate forestiere, pina in punctul “Lupu'. Sosim curind la confluenta Riului Lung cu Riul Alb. Cotim la stinga, in unghi drept, si mergem catre nord-est pe sub Tilva Poienii (720 m altitudine). Urmam indeaproape firul vaii. Versanti abrupti si impaduriti, din care ici si colo apar ripe ce dau la iveala strate groase de gresii si sisturi negre, sfirsesc brusc in lunca riului. Valea este relativ strimta si imbracata in mantia padurii de foioase. La 6 km, socotiti din soseaua nationala, trecem pe stinga apei; ceva mai sus, pe dreapta, apar pri-mele doua constructii. Dupa 9 km, trecem din nou pe dreapta apei si iarasi pe stinga ei. Padurea face loc treptat pasunii si finetelor; pe nesimtite patrundem in mica depresiune Plopu, unde salasele se inmultesc pe versantii din ce in ce mai despaduriti.

Mergem in continuare catre est si dupa inca 1,5 km traversam apa de doua ori, mai intii pe dreapta, apoi pe stinga si ajungem astfel in localitatea Plopu (550 m altitudine), aflata la o distanta de 13,5 km de Armenis (3-3 ½ ore de mers). Urmam drumul in continuare, care de la Plopu in sus este nemodernizat. Valea se ingusteaza din nou si devine mai salbatica, iar apa isi face loc cu greu printre blocuri de stinca. Insotind toate meandrele Riului Lung, ne strecuram pe sub Virful Corbului (975 m). La nord de confluenta cu Piriul Lupului (km 17), intr-o mica poienita, intilnim o cabana forestiera. Mai sus, valea se ingusteaza, iar de la confluenta cu Izvorul Rece (afluent pe stlnga), valea si drumul nostru se indreapta catre nord. Ajungem intr-o noua poienita la gura piriului Draganu, unde intilnim o alta cabana.

Treptat valea se largeste, iar pe versantii ei apar salase. Urmind malul drept al apei, trecem pe linga o cabana si ajungem in Poiana Zloaba, care se intinde pina sus pe versant, la circa 950 m altitudine. Mergem paralel cu riul, catre nord-est, pina la un nou grup de constructii, dintre care una cu etaj. Am parcurs pina aici, la 850 m altitudine, 24 km (5-5 ½ ore de mers). In Poiana Zloaba, drumul forestier ia sfirsit. Traseul nostru continua insa de la ultima constructie, catre Poiana Strigoniu, pe un drum de caruta (podit cindva cu lemn) ce urca in susul piriului Muroniu (numele Piriului Lung in cursul superior), pe stinga, strabatind pasunea. Catre vest se inalta Culmea Pleasa, iar catre nord, culmea pe care ne indreptam spre Poiana Strigoniu. Cam la jumatatea pantei (dupa circa 1 km), traversam piriul Muroniu si intram in padure, suind in serpentine. Dupa ¾ ora din vale ajungem in Poiana Strigoniu (circa 1020 m altitudine) unde intilnim poteca ce vine de la Virciorova, pe sub Pleasa Mica (traseul 8). Din Poiana Strigoniu, urcam in continuare spre dreapta (est-nord-est) si in circa IVz-2 ore ajun-gem la Cuntu (vezi si traseul 8).

10. Complexul turistic ,,Muntele Mic' - Cuntu -Saua Plaiului - (a. prin virful Tarcu; b. prin Caldari) - Saua Suculetului - Saua Scheiului - virful Matania (Nedeia) - Saua lepei - valea Corciova - colonia “Tomeasa' (barajul Gura Apelor)

Marcaj: banda rosie Durata: 11-13 ore

Legaturi cu traseele: 2, 5, 6, 7, 8, 9, 11, 13, 16 si 18

Pornim de la hotelul ,,Sebes', catre est, trecind prin stinga cabanei ,,Centrale'. Traversam soseaua nemodernizata, care asigura accesul la complexul turistic, si, dirijati de stilpii metalici, cu marcaj banda rosie, urcam in citeva minute pina pe culmea care inchide orizontul catre Muntii Tarcu. Strabatem pasunea la inceput orizontal, apoi coborind usor, jumatate dreapta, pe marcaj. Traversam din nou soseaua si continuam sa coborim pe deasupra unor izvoare, sub saua larga in care ajunge de altfel si drumul nemodernizat (30 de minute de la plecare). Poteca lasa drumul catre dreapta si urca usor pe sub Virful Jigorei. Marcajul este aplicat pe fagi batrini. Strabatem in continuare pasunea si raristea de padure. Incepem sa coborim accentuat, catre sud, trecind de trei ori pe linga serpentinele drumului ce coboara in Valea Craiului si ajungem in Saua Jigorei la 1205 m altitudine (1 ora de mers de la Muntcle Mic). Lasam in dreapta cabana Asociatiei sportive “Dacia' si incepem sa urcam, folosind drumul de tractor si poteca larga de la liziera padurii, pe plaiul ce se inalta catre sud. Ceva mai sus, un stilp indicator ne arata sensul potecii marcate cu banda galbena, care coboara la Poiana Marului, pe valea Olteana (stinga, timp de mers 3 ½ ore), si la statia telescaunului din Valea Craiului (dreapta, timp de mers 1 ½ ora). Pe indicator este consemnat, de asemenea, marcajul banda rosie si timpul necesar pentru a ajunge atit la Muntele Mic (1 ¾ ora), cit si la Cuntu (1 ½ ora). Mentinind directia sud (inainte, pe culme) strabatem Poiana Prisaca si intram in padure. Drumul ne va fi de acum incolo calauza sigura spre Cuntu. Coborim usor si strabatem o portiune de culme relativ neteda; curind insa urcusul se accentueaza si ajungem astfel pe virful Seroni, in poiana cu acelasi nume, de unde privelistea spre virful Tarcu si Muntele Mic este cuprinzatoare. Dupa popasul bine-venit, coborim si ajungem la un nou indicator de marcaj. Acesta arata ca spre dreapta, pe poteca marcata cu semnul cruce albastra, se poate ajunge in 1 ¾ ora la telescaun, iar inainte, urmind marcajul banda rosie, se ajunge in circa 1 ora la Cuntu si in 4 ore la virful Tarcu.

In continuare strabatem o zona mai neteda, inconjurata de molizi, si incepem din nou sa urcam usor spre stinga (sud-est), prin padure; la inceput domol, urcusul se accentueaza treptat sub virful Cuntu, dar pentru scurt timp, caci indata coborim spre poiana intinsa in care se afla statia meteorologica Cuntu. Au trecut 3 ore de la plecare (vezi si traseul 5). Punctul Cuntu reprezinta locul de plecare spre Tarcu si Gura Apelor, dar si un placut loc de popas. Tot aici se afla si indicatorul cu sageti care consemneaza directia si durata (3 ore) pina la virful Tarcu. Inainte de plecare, ne aprovizionam cu apa de la izvorul din spatele cabanelor.

Drumul de caruta, pe care se face aprovizionarea statiei meteorologice Virful Tarcu, urca si el in acelasi sens cu marcajul turistic banda rosie, asa incit, pe timp de ceata sau pe vreme nefavorabila, ne poate fi calauza sigura. Asadar, incepem sa urcam in serpentine, printre pajisti si blocuri de piatra, spre est. Marcajul este aplicat pe stilpi metalici si pe pietre. Urcam pieptis o prima treapta a muntclui, apoi poteca ne poarta pe un versant relativ neted, inierbat, de unde zarea incepe sa se deschida. Spre dreapta atrag atentia abrupturile de la obirsiile piriului Muroniu (Riul Lung), iar catre stinga, valea Olteana (Sucu), dincolo de care se profileaza piciorul si virful Brusturu (2116 m). Traseul intra pe drumul de caruta, pe care il urmeaza usor catre dreapta, printr-o serpentina larga, pentru a atinge o noua treapta a culmii, apoi urca mai accentuat, catre muchie. La circa 1870 m altitudine (1 ½ ora de mers de la Cuntu) ajungem la o intersectie de poteci, pe buza abruptului expus catre est.

Atentie! Poteca noastra, marcata cu banda rosie, urca spre sud, pe culme, la virful Tarcu, iar o alta, marcata tot cu banda rosie, coboara mai intii in caldarile glaciare de pe versantul nordic al virfului si urca apoi in Saua Plaiului, unde reintilneste prima varianta a traseului.

a. Varianta prin virful Tarcu

Drumul de caruta se inscrie pe fata estica a muntelui, in timp ce poteca noastra, marcata prin stilpi de metal, urmeaza riguros muchia. Imediat ce am trecut printr-o mica strunga, se deschide o splendida panorama. Numeroase culmi si virfuri domina caldarile glaciare de la obirsia Sucului (Ol-teana). Catre nord-est apare virful Brusturu, strins legat de virful Caleanu (2 190 m), cu imense abrupturi ce strajuiesc si contureaza o ampla caldare glaciara. Marginea festonata a acesteia, asemeni unei pinze de ferastrau, poarta sugestiva denumire de Pietrele Dracilor; o alta caldare glaciara se contu-reaza catre est, sub culmea netezita si larg ondulata, iar catre sud, celelalte doua caldari glaciare, cuibarite pe versantul nordic al virfului Tarcu. Cea mai mare dintre ele este Caldarea Oboroaccle, cu pereti scrijeliti de imense culoare de avalansa, captusita cu grohotisuri intinse, in care zarim citeva bordeie ciobanesti. Praguri de stinca, de pe care apele piraielor se arunca cu zgomot, pot fi observate cu usurinta. Intre Saua Plaiului si virful Tarcu se inalta virful Bodea, o proeminenta usor bombata. In urcus domol, poteca se anina mai intii de peretii caldarii glaciare si, printr-o serpentina pronuntata, urmata de un urcus pieptis dar scurt, atinge din nou culmea. Ea insoteste drumul ceva mai sus, pe versant, apoi se uneste cu acesta si ajunge pe o suprafata mai neteda si inierbata. De remarcat ca iarna este interzisa folosirea drumului, de-oarece exista pericolul producerii avalanselor. Asadar, pe timp de iarna, pentru accesul la virf se foloseste strict linia de cea mai mare panta a culmii, fara abateri laterale. De aici inainte, urcusul catre virful Tarcu devine relativ comod. Urmarim marcajul, lasind in dreapta izvoarele Riului Lung. Poteca taie citeva serpentine, in urcus direct, si dupa circa 3 ore de mers de la Cuntu ajungem la statia meteorologica. La 5 minute distanta de statie atingem virful Tarcu, unul dintre virfurile inalte ale Carpatilor Roma-nesti, care ne ofera o splendida panorama. Spre vest, patrundem cu privirea catre Culoarul Timisului, dincolo de care se inalta coama netezita a Muntilor Semenic. Catre nord, in departare, apare cupola Muntelui Mic, iar in plan mai apropiat, culmea pe care am venit. Spre nord-est, spinarea deosebit de neteda a Muntelui Caleanu, care nu tradeaza nimic din ametitoarele abrupturi ce il marginesc pe trei laturi. Catre est, apare drumul pe care il vom urma in continuare, prin stinga virfului Bodea si Saua Plaiului, larga si neteda. Spre sud se desprind culmi masive separate de piraiele de la obirsiile Riului Alb si Riului Rece. Dincolo de despicatura adinca a vaii Riului Rece se desfasoara in toata splendoarea lor Muntii Godeanu. Catre sud-est, de la dreapta la stinga, remarcam Virful Olanelor (1 990 m) si apoi, impozant, virful Godeanu (2 229 m), sprijinit pe contraforturi masive. Pornim din nou la drum. De la piramida de lemn, ce marcheaza virful Tarcu, aflat la 150 de metri de statia meteorologica, poteca marcata, mai putin clara la inceput, coboara usor catre est, in saua dintre virfurile Tarcu si Bodea. Strabatem pasunea larga din care apar lespezi de piatra si treptat ne angajam pe fata nordica a virfului Bodea. Incepem sa coborim accentuat catre Saua Plaiului (2 075 m alti-tudine). Au trecut circa 20 de minute din virful Tarcu pina aici. in sa soseste din stinga, urcind din caldari, poteca variantei b a traseului nostru.

b. Varianta prin caldari

Este de fapt vechiul drum pastoral “Plaiul Mare al Virciorovei' ce traverseaza caldarile glaciare din masiv si se intilneste cu prima varianta a traseului in Saua Plaiului. Pornim de pe buza abruptului estic al culmii principale, pe care am urcat de la Cuntu, si coborim spre stinga. Poteca depaseste citeva lespezi de piatra, slefuite de ploi si zapezi, si coteste la dreapta, inscriindu-se pe pantele caldarilor glaciare. Traversam un piriu si urmam spre rasarit o polita; pe sub peretii stincosi, plaiul patrunde in Caldarea Oboroace, dupa ce descrie citeva serpentine, printre blocuri de piatra si grohotis. Lasam pe dreapta lezerul Tarcului, cuibarit intre grohotisuri abundente si, prin citeva serpentine, urcam in Saua Plaiului, ocolind o stinca izolata. Urmind varianta b, ajun-gem in aceasta sa in circa 2 ½ - 3 ore de la Cuntu. Tot din Saua Plaiului putem face o abatere la stinga (nord-est) pina in varful Caleanu. Un urcus domol, scurt de 2 km (50 de minute, 125 m diferenta de nivel), fara poteca, ne scoate la virf, de unde se deschide o larga perspectiva spre miazanoapte. Marginit pe trei laturi de circuri glaciare, virful apare spre nord ca un adevarat promontoriu. De sub el se desprind doua culmi: spre nord-est Culmea Brusturului, dominata de virful cu acelasi nume, acoperita cu grohotisuri galben-verzui datorita lichenilor, iar spre sud-est culmea ce desparte izvoarele Suculetului de cele ale Riului Rece. De pe virf, ca si de pe aceasta culme acoperita cu gro-hotisuri rinduite ca niste ghirlande, se observa caldarea glaciara Groapa Brusturului si imensa caldare de la obirsiile Suculetului - Caldarea Suculetului. Hornuri, abrupturi stincoase, torenti de pie-tre, roci slefuite de ghetari, mici lacuri suspendate, din care izvoarele coboara in trepte spre fundul vaii, toate completeaza imaginea de amanunt a caldarilor. Dincolo de valea Suculetului se intind culmile prelungi din Masivul Baicu, marginite si ele de caldari nivale. Spre est, peste valea Riului Rece, se desfasoara Culmea Prislopului, stavila intre acesta si Riul Ses. In ultimul plan, la nord-est si sud-est, privirile patrund pina spre custurile Retczatului si inaltimile Godeanului, din care piramida virfului Gugu, zvelta si ascutita, se evidentiaza cu un farmec deosebit, iar linga ea, spre sud, coama neteda a Muntelui Moraru, sculptata de torenti si zanoage. Alaturi, cea de a doua piramida, asimetrica, virful Godeanu, trimite spre noi puternice contraforturi. La dreapta, culmile ascutite sau tesite ale Muntilor Cernei se incilcesc si se despletesc spre meleagurile Severinului si Herculanelor.

Dupa cum am vazut, Saua Plaiului este locul de jonctiune a celor doua variante ale traseului. in continuare, drumul catre colonia “Tomeasa' parcurge o buna parte din Muntii Tarcu, pe culme, traversind sei adinci, pentru a se lasa in cele din urma in vaile Riului Ses si Riului Mare. Din Saua Plaiului, in care se afla un stilp indicator, traseul de pe culmea principala a Muntilor Tarcu continua catre est (dreapta), in cazul in care coborim dinspre virf, sau tot inainte, daca am parcurs sectorul de traseu prin caldari. Poteca marcata trece pe fata sud-estica a Muntelui Caleanu, care isi trimite spre sud o vasta suprafata netezita, acoperita cu pasuni si jnepenis. Bine batuta, poteca turistica merge aproape orizontal, iar printr-o succe-siune dc mici urcuturi si coborisuri trece pe la obirsia unuia dintre afluentii Riului Rece, oferindu-ne posibilitatea sa admiram abrupturile estice, desprinse de sub virful Bodea. Trecem printre pilcuri de jnepeni, strabatem o mica zona cu grohotisuri albicioase, traversam citeva izvoare (unde se recomanda aprovizionarea cu apa pentru restul drumului) si facem un ocol larg, pe la obirsia unui alt piriu tributar Riului Rece. Catre nord-est, pe sub culme, ne indreptam in directie generala sud-est. Prin serpentine scurte traversam culmea pe poteca pietroasa si coborim lin, catre nord-est. Strabatem din nou o zona neteda. in dreapta ghicim abrupturile ce marginesc sesul suspendat pe care il strabatem. Coborim ceva mai accentuat pe poteca plina de pie-tre. in fata se inalta virful Seiul (2042 m altitu-dine) din care, spre dreapta (sud), se prelungeste Culmea Prislopului, ce face legatura cu Muntii Godeanu.

Coborim in curmatura larga si plata a Suculetului (1 909 m) dupa aproape ¾ -1 ora de cind am plecat din Saua Plaiului. Ajungem la o raspintie. Un stilp indicator, partial degradat de intemperii, arata poteca spre Saua Iepei, iar usor dreapta, pe culme, in urcus, poteca spre Culmea Prislopului si Muntii Godeanu, marcata cu punct rosu. In paralel, aceasta a doua poteca a fost marcata si cu banda rosie, din dorinta de a lega cei doi munti, Tarcu si Godeanu, prin marcajul atribuit culmilor principale (traseul 18).

Continuam itinerarul catre nord-est, paralcl cu piriul, prin pajistea alpina. Treptat incepem sa urcam usor pe sub virful Seiu[4]. in drum, admiram abrupturile si caldarile glaciare de pe fata estica a Muntelui Caleanu. Scocuri adinci scrijeleaza peretii acestora, iar piraie inspumate coboara printre jnepeni, aruncindu-se in mici cascade. Sub noi, valea ia forma unei veritabile ,,copai', prin care apele piriului luneca spre nord, strajuita pe dreapta de Muntele Bistricioara. Ocolim pe la est si nord virful Seiul. Poteca se inscrie pe nesimtite catre poalele muntelui lasind la stinga o vale putin adinca si mlastinoasa, prin care serpuieste unda stralucitoare a piriului. in timp ce el coboara continuu si ocoleste mamelonul din stinga, poteca noastra merge pe dreapta si traverseaza citeva izvoare sapate in versantul muntelui. Incepem sa coborim si, in citeva minute, ajungem in Saua Scheiului (1866 m), unde se afla si o cruce mare din lemn, semn de orientare mai ales pe timp de ceata. A trecut ¾ - 1 ora din Saua Suculetului. Curmatura adinca, sculptata intre Culmea Prislopului (terminata la nord cu virful Seiu) si Masivul Baicu, Saua Suculetului este locul de obirsie al vaii Suculetului, indreptata spre nord-vest, si al Scheiului, ce se indreapta catre sud-est. In lungul acesteia din urma, se observa virful Gugu si coama neteda a Muntelui Moraru, din Muntii Godeanu. La limita padurii, pe stinga, se zareste o stina, iar linga ea, un lac mic ce luceste in bataia soarelui. Spre apus, valea Suculetului, adinca si impadurita, ne conduce privirea spre Muntele Mic. Din sa, o poteca desprinsa catre dreapta, pe versantul sting al Scheiului, merge spre lacul Pie-trele Albe (numit si Taul Lucios), adapostit intr-o caldare glaciara, acoperita cu jnepenis si cu abrupturi stincoase catre sud. Din Saua Scheiului, poteca marcata cu banda rosie urca in serpentine strinse catre nord-est (15 minute). Apoi urcusul se domoleste si timp de 25-30 de minute strabatem un platou unde intilnim si stilpii de marcaj. Dupa 1 km de urcus, ne putem abate 250-300 m spre dreapta pentru a ajunge dea-supra caldarii glaciare in care se afla lacul Pie-trele Albe.

Dupa scurta abatere, revenim la poteca si continuam urcusul pe o suprafata neteda, deranjata pe alocuri de mici proeminente stincoase, tivite de les-pezi de piatra, si, dupa aproape ¾ ora de la plecare din Saua Scheiului, ajungcm pe virful Nedeia (2150 m). Poteca nu trece chiar prin virf, ci la 100 m vest de el. De aici, catre stinga (nord-vest), se desprinde prelunga culme a Nedeii, in lungul careia coboara poteca marcata cu triunghi albastru (tra-seul 15) catre statiunea “Poiana Marului'.

Abaterea la virful Nedeia, pe timp frumos, prezinta un interes deosebit. De aici, perspectiva Muntilor Godeanu apare in toata maretia ei. Imediat sub virf se deschide Caldarea Mataniei, insotita de altele mai mici; mai departe se vad contraforturi rotunjite ce sfirsesc in valea ingusta a Riului Ses. Dincolo de el, orizontul este inchis de culmea Moraru-Gugu; sub virful Godeanu se contureaza caldarile de la izvoarele Cirnei. in stinga, peisajul este completat cu valea Lapusnicului Mare, deasupra careia se inalta custurile Retezatului, dominate de piramida trunchiata a virfului cu acelasi nume. Spre nord-vest, dincolo de cocoasa Muntelui Baicu, se profileaza Masivul Bloju, cu virfurile sale stincoase si impestritate de grohotisuri. Revenind la marcaj continuam drumul spre Saua lepei si spre colonia ,,Tomeasa'. La nord de virful Nedeia, platoul se ingusteaza si ia aspect de culme rotunjita. Coborim lin spre nord-est si, dupa 20 de minute de la virf, ajungem intr-o sa partial inmlas-tinita. Ocolim prin dreapta un mamelon scund, braz-dat de blocuri de stinca si urcam din nou, pe ver-santul de nord-vest al Muntelui Baicu (2 123 m).

Mergem prin stinga virfului si coborim din nou catre un platou neted, unde intilnim doua blocuri de piatra si un lac de origine nivala. Citeva serpentine scurte ne scot in Saua lepei (1727 m), situata la obirsiile Bistrei Marului (nord-vest) si piriului Corciova (sud-est). Pe masura cc coborim spre sa, lasam catre stinga obirsiile bine impadurite ale Bistrei Marului. Dincolo de sa, culmea principala a Muntilor Tarcu continua catre nord, etalindu-si virfurile Netisului (2089 m) si Pietrei. Pasunea este impestritata pe alocuri cu lespezi de piatra, jnepeni si ici colo cite o stina. In Saua Iepei ajungem dupa 1 ½ - 1 ¼ ora de mers de la virful Nedeia, unde ne intimpina un stilp indicator. in continuare coborim la dreapta, pe valea Corciovei, catre lacul de pe Riul Mare, pe care il zarim ascuns intre padurile de conifere ce imbraca poalele muntilor. La inceput coborim printr-o zona strabatuta de ravene puternic adincite. Ajungem la un izvor si ii urmam indeaproape firul. Strabatem un loc mlastinos, apoi trecem apa pe malul sting. Catre dreapta se afla o caldare glaciara cu versanti abrupti si cu fundul napadit de grohotisuri. Continuam sa coborim prin pasunea subalpina in care zarim un stilp de marcaj, in dreptul stinei de pe dreapta vaii. Ne indreptam catre liziera padurii si raminem pe stinga apei. Coborim usor catre stinga, spre valea unui mic afluent al Corciovei, adincit puternic in trupul muntelui. O traversam si ajungem intr-o mica suprafata defrisata.

Atentie! Poteca strabate zona defrisata, in urcus usor, tot inainte spre liziera padurii. Intram in padure, unde poteca devine din nou clara; pe un molid recunoastem un semn de marcaj. Coborim mentinindu-ne pe versantul sting al vaii Corciovei. Mai departe poteca clara urmareste culmea care treptat se lateste. Urmeaza o noua coborire, mai accentuata, prin serpentine scurte si dese, pe fata din dreapta culmii (catre valea Corciovei).

Atentie! Sub nici un motiv nu ne abatem catre stinga, caci valea imediat urmatoare (Zeicu) este strajuita de versanti abrupti, impaduriti, din care tisnesc steiuri amenintatoare. Dupa 1-1 ¼ ora de mers din Saua lepei ajungem in drumul de contur al lacului de pe Riul Mare. Pe ultima portiune de poteca semnele de marcaj sint foarte rare. Coborirea in drum este putin ane-voioasa, caci prin construirea drumului s-a format un mal de citiva metri inaltime, care solicita atentie la coborire. Ajunsi la drum, o luam la stinga, catre est. Mai avem de parcurs circa 3 km pina in dreptul bara-jului si apoi inca 1 km, pe drum betonat, pina la o bifurcatie. Alegem drumul din dreapta (tot betonat) pe care il urmam citeva sute de metri si ajungem dupa 1- 1 ¼ ora la colonia ,,Tomeasa' (capatul liniei de autobuz spre Clopotiva). Ultimii kilometri pot fi parcursi si cu mijloace auto ocazionale. De la Muntele Mic pina aici au trecut 11-13 ore. Datorita lungimii lui, recomandam ca acest traseu sa fie parcurs in doua etape, cu innoptare in cort. Vara, cind ziua este lunga, se poate parcurge intregul traseu pornind de la Cuntu dis-de-dimineata, in care caz sint necesare 9-10 ore, cu restringerea abaterilor si a popasurilor. Odata ajunsi in colonie putem cobori cu un mijloc de transport ocazional sau cu autobuzul la cabana ,,Gura Zlatei', (circa 7 km aval), pe Riul Mare.

11. Saua lepei - Virful Custurii - virful Bloju -Virlul Pietrei - virful Scarisoara - virful Petreanu - (a. Sarmizegetusa; b. Clopotiva)

Traseu nemarcat Durata: 9-11 ore

Legaturi cu traseele: 10, 12, 13, 14, 15, 16 si 17

Saua Iepei constituie un insemnat punct de rascruce pentru traseele turistice din muntii Tarcu. Aici ajungem pornind de la colonia ,,Tomeasa', pe traseul 10, in sens invers, folosind mai intii drumul de contur al lacului de la Gura Apelor si apoi poteca ce urca pe versantul sting al vaii Corciova, timp de 3 ore.

Tot in Saua Iepei putem ajunge venind dinspre Muntele Mic (traseul 10) sau dinspre Armenis (traseele 9 si 10), cu intentia de a strabate integral cele mai mari inaltimi ale Muntilor Tarcu, din Depresiunea Timisului pina in ,,Tara Hategului'. Si intr-un caz si in altul, din cauza modestelor posibilitati de cazare, recomandam excursia cu cortul. Din Saua Iepei (1727 m), cumpanita intre izvoarele Bistrei Marului si Corciovei, important punct de rascruce pentru traseele din Tarcu, incepem traseul catre Sarmizegetusa, peste crestele masivului Bloju, desfasurat sud-vest - nord-est.

Ne angajam in urcus pe o poteca, mai putin batuta in prima portiune, ce suie in serpentine largi pe versant, lasind in stinga o suprafata compacta de jnepenis. Incetul cu incetul panta se domoleste si ajungem la peste 2 000 m altitudine, dupa aproximativ 1 ora de urcus. Spre rasarit (dreapta), pe coasta, se desface o poteca bine conturata care ajunge, prin caldari, la stinele Gropita si Tomeasa. In scurt timp, dupa ce traversam citeva mameloane schitate pe culmea neteda, poteca ajunge la Virful Custurii (2089 m), cunoscut si sub numele de Netis. Urcusul la virf poate fi evitat pe poteca ce iI ocoleste prin stinga si iese in saua situata la nord-vest de acesta. Pina aici s-a scurs 1 ¼ - 1 ½ ora din Saua Iepei. Sub Virful Custurii, spre sud-est, se observa Caldarea Zeicului, traversata de poteca ce duce spre Tomeasa si catre virful Zeicu; la nord se deschide impresionanta caldare a Pietrei (Netisului), asemanatoare unui vast amfiteatru. in aceasta zanoaga, sub abrupturile ei semicirculare, se remarca un relief haotic. Grohotisuri organizate sub forma de conuri sau risipite pe coastele stincoase alterneaza cu forme rotunjite, praguri si trepte glaciare, in buna parte imbracate intr-o nraare de pietre'. in aceasta dezordine incintatoare a naturii, apele unui iezer mare si ale altor doua mai mici aduna in undele lor minunate ochiuri de cer albastru, pe care se proiec-teaza adesea clabucii norilor albi.

Din Virful Custurii ne indreptam catre nord-vest, pe marginea Caldarii Pietrei, catre cele doua piscuri stincoase - parca gemene - virful Bloju (2162 m) si Virful Pietrei (2192 m). Urmam coama dintre Caldarea Pietrei (dreapta) si izvoarele Bistrei Marului (stinga), urcind panta de sud a vir-fului Bloju, printre blocuri mari de stinca si grohotisuri. Depasim virful pe fata lui estica si coborim in saua ce il separa de Virful Pietrei. Catre stinga se desprinde o poteca nemarcata, care coboara prin Muntele Paltinetu la Poiana Marului (traseul 17). Depasim intersectia si printr-un urcus scurt atingem Virful Pietrei, de unde se deschide un peisaj maret. Catre apus se contureaza contraforturile muntoase ce sprijina virful si se pierd in departare spre Po-iana Marului. La rasarit, in lungul Vaii Pietrei, se inalta cetatea stincoasa a Muntilor Retezat, cu virful Retezat, semet si singuratic. Din Saua lepei pina in Virful Pietrei s-au scurs 2 ¼ -2 ½ ore de mers.

Reluam traseul. Coborim custura nordica a Virfului Pietrei, care desparte Caldarea Pietrei de Caldarea Peceneaga, si ajungem intr-o sa (2 100 m) pentru a urca apoi in virful Bistra (2160 m) care domina trei caldari glaciare: Bistra Boului (la nord), Peceneaga (vest) si a Pietrei (est). Din virful Bistra se desprinde spre stinga (nord) o poteca nemarcata (traseul 12), care prin virfurile Cununii, Murgani, Sturu si Zanoaga ajunge la Poiana Marului. Poteca noastra se angajeaza pe culme, spre nord-est, si ne conduce intr-o sa neteda. Din sa se vede mai bine, sub un alt unghi, Caldarea Pietrei, pe care am ocolit-o incepind de la Virful Custurii pina aici. La nord, sub sa (unde am ajuns dupa 1V4 ora din virful Bloju), se deschide Zanoaga Bistrei Boului, acoperita aproape in intregime de jnepenis. Grohotisurile se furiseaza la piciorul pantelor sub Virful Cununii. Mai multe lacuri ascunse in jnepenis isi trimit apele limpezi spre nord; unite intr-un singur suvoi ele alcatuiesc izvorul principal al Bistrei. O poteca ciobaneasca se lasa in caldare, spre lacuri.

In urcus molcom, poteca noastra, indreptata spre nord-est, ne scoate pe spinarea Dealului Negru. Atingem pe nesimtite ,,virful' de numai 2084 m si mai privim o data peisajul, profitind de orizontul larg deschis. Avem grija sa nu ne abatem spre dreapta, pe poteca ciobaneasca cu directie est, care strabate culmea mamelonata a Dealului Galben si coboara apoi spre Riul Mare. Drumul nostru se lasa piezis pe versantul de rasarit al muntelui, pe sub tufisuri compacte de jnepenis si pe deasupra izvoarelor Vaii Negre, rasfirate in caldarea glaciara deschisa catre dreapta. Coborisul se accentueaza, iar poteca trece prin jnepenis in serpentine si razbeste intr-o sa inierbata. Cotim catre stinga, pe sub virful Scarisoara (1880 m) si coborim, tot prin jnepenis, catre saua de la nordul virfului. In dreapta, ceva mai jos, sub culme se afla stina Scarisoara.

In continuare, ocolim prin dreapta un mamelon si atingem o noua sa. Mergind catre nord-est, urcam pe un virf rotunjit si ajungem pe un platou ce se continua pina in virful Petreanu. Poteca urmeaza flancul sting al virfului Petreanu (1895 m). Au trecut 5-6 ore de mers de la Saua lepei. Ajungem astfel pe panta nordica, nu departe de virf, la o rascruce, de unde avem doua variante de coborire in Depresiunea Hategului.

a. Varianta catre Sarmizegetusa

Pentru a ajunge la Sarmizegetusa, alegem poteca ce se lasa cafre nord (inainte), pe culme si apoi o ia la stinga (nord-vest), coborind prin padure si poieni. in saua de la est de virful Grosanu (1 154 m) intilnim o troita. Din aceasta sa nu mergem inainte, coborind catre stinele din poiana, ci o luam la dreapta (nord) pe poteca bine batuta; apoi intram in padure si trecem pe linga izvoarele unuia dintre afluentii piriului Zeicani. Mergind piezis pe versant, atingem culmea, unde intilnim venind din dreapta o poteca ce coboara direct din vlrful Petreanu. Trecem pe dreapta culmii netezite (versantul estic) si coborim catre nord-est, spre cariera de cuart de la izvoarele Zlatinei, de unde folosim drumul carosabil ce duce la Sarmizegetusa. Lasam pe dreapta un saivan, iar in stinga, numeroase stine si un canton pastoral. De la cariera de cuart, avem de strabatut 14,5 km (3 ½-4 ore) pina la Sarmizegetusa. Drumul merge pe versant, paralel cu apa Zlatinei, apoi coboara in serpentine numeroase, prin pasuni si finete, catre nord-est, si din nou merge paralel cu Zlatina, pe sub virful Ciclodan (1145 m). in cele din urma el coboara in serpentine pe abruptul ramei deluroase a Depresiunii Hategului si ajunge la Sarmizegetusa, dupa ce traverseaza o intinsa pasune. Pentru a scurta distanta, putem folosi numeroasele scurtaturi ce intretaie serpentinele. Dupa 9-10 ore de mers sosim la hanul turistic aflat in aceasta frumoasa localitate a ,,Tarii Hategului'.

b. Varianta catre Clopotiva

Dupa ce trecem de virful Petreanu, poteca noastra se angajeaza pe culmea inierbata, orientata spre nord-est. Ocolim prin stinga mamelonul cu cota 1718, intram in padure si urmam firul culmii pe distanta de circa 500 m. La aproximativ 1600 m altitudine, iesim din padure in rariste. Din nou intram in padure si coborim usor catre stinga, paralel cu unul dintre afluentii vaii Hobita. La circa 1 320 m altitudine, poteca se abate la dreapta, mergind mai intii pe curba de nivel, apoi din nou pe culme, catre Poiana Taului. Trecem de o sa unde se afla si un salas si urcam catre nord-est, pe muchia cul-mii. Strabatem o alternanta de raristi si poienite, apoi o portiune ceva mai neteda. Incepem sa urcam pieptis prin poiana si ulterior prin padure, atin-gind astfel virful Furcatura (Furcitura) Clopotivei (1457 m). De aici coborim catre est, urmarind culmea si lasind in dreapta finetele presarate cu salase. In continuare coborim usor pe culme, apoi ceva mai accentuat, prin poiana, indreptindu-ne catre liziera padurii. Dupa 4-4 ½ ore din virful Petreanu sosim la capatul drumului ce asigura accesul spre constructiile hidroenergetice de pe Riul Mare. Drumul coboara prin padurea compacta, descrind serpentine largi cale de 7 km, pina la drumul modernizat ce insoteste Riul Mare. Putem scurta traseul folosind citeva poteci ce ,,taie' serpentinele si coboara in acelasi drum. De asemenea, de la ultima serpentina putem cobori direct, pe o alta poteca, in satul Clopotiva.

Asadar dupa 5-5^2 ore din virful Petreanu, intram in Depresiunea Hateg (la circa 500 m altitudine). Se recomanda ca intregul traseu, cu cele doua variante, sa se parcurga in doua etape, innoptind in cort sau la stina.

12. Saua Iepei - Virful Custurii - virful Bloju -Virful Pietrei - Virful Cununii - virful Murgani - virful Zanoaga - Poiana Marului

Traseu nemarcat Durata: 7-8 ore (4 ½ -5 ½ ore din Virful Pietrei)

Legaturi cu traseele: 10, 11, 15, 16 si 17

Acest traseu se recomanda turistilor care, strabatind culmile masivelor Tarcu si Baicu, doresc sa coboare la Poiana Marului peste Virful Pietrei sau celor interesati sa mearga de la Gura Apelor la Poiana Marului, pe o cale diferita de cea descrisa in traseul 17. Din Saua lepei ajungem la Virful Pietrei, folosind traseul 11 care atinge virfurile Custurii si Bloju. Din virful Bistra (2160 m) situat imediat la nord de Virful Pietrei, se desprind doua culmi, care im-bratiseaza izvoarele riului Bistra: Culmea Dealul Negru-Petreanu, prelungita spre nord-est, catre Sarmizegetusa, si Culmea Cununii, ce se indreapta initial catre nord si se roteste treptat spre nord-vest. Traseul nostru urmeaza aceasta a doua culme.



Din poteca ce ocoleste prin dreapta virful Bis-tra, o luam la stinga si urmam culmea exact catre nord, pe marginea caldarii glaciare a Bistrei. Ajungem intr-o sa foarte larga, dincolo de care se inalta Virful Cununii (2083 m), rotunjit, cu pajisti si pilcuri de jnepenis. De sub abruptul prapastios al virfului, la umbra caruia se deschide o caldare glaciara cu doua lacuri, izvoraste Bistra. La vest de Virful Cununii se adinceste valea Peceneaga, cu izvoarele sale inramurate, prinse intre coamele muntilor. Depasim Virful Cununii mergind pe versantul sau sting (fata sudica), in coborire piezisa prin stincaria de granit si grohotisuri risipite haotic, strecurindu-se printre jnepeni. Urmam poteca pe curba de nivel, pe la obirsia unuia dintre afluentii vaii Peceneaga si, treptat, ocolim prin stinga virful Murgani (1966 m). Ajungem astfel intr-o sa abia schitata ce separa virful amintit de virful Lolaia (1 873 m). Ocolim si acest virf prin dreapta si urmam culmea despadurita, care devine relativ neteda. Dupa citeva sute de metri intram in padure si urmam riguros culaea cale de peste 1 km, ajungind astfel sub crestetul plesuv al virfului Sturu (1 823 m).

lesim din padure si urcam pe acest virf care ofera un orizont larg deschis. De sub el coboara spre est citiva afluenti ai Bistrei, spre nord-vest afluentii piriului Marga, iar spre sud-vest piriul Sturu, tributar Bistrei Marului. Din virful Sturu cuprindem cu privirea intregul tinut. Spre nord poienile de pe culmi sfirsesc si totul este acoperit cu paduri intinse. Pe valea Bistrei, satele se insira in lungul soselei si caii ferate, diricolo de care se inalta povirniti Muntii Poiana Rusca, cu podurile lor etajate si impadurite. La vest, Depresiunea Poiana Marului, tesuta in lung de firul argintiu al Bistrei, e strajuita de silueta greoaie a Magurii Marga si a Muntelui Mic. Catre sud, Piciorul Nedeii, neted, sculptat pe margini de caldari glaciare, incearca sa acopere timid fundalul virfului Caleanu.

De la virful Sturu reluam traseul spre vest, mergind chiar pe culme, prin pajistea taiata ca un culoar prin padurea de conifere. Din stinga soseste poteca ce ocoleste virful Sturu. Coborim intr-o sa sub care, pe stinga, se afla stina din Sturu. Depasim un alt virf aplatizat si continuam drumul prin padure, catre o noua portiune netezita a culmii, pe directie vest. In stinga, ceva mai jos cu circa 60 m altitudine, se afla un izvor binecunoscut, Fintina Oachesa, lar in apropierea lui, stina cu acelasi nume. In continuare, poteca trece prin raristi si patrundc din nou in padure. Depasim un virf tesit (1595 m) si coborim iarasi prin rariste intr-o sa. Dupa un scurt urcus atingem virful Zanoaga (1455 m), la o ora de mers din virful Sturu.

Sintem intr-un punct de rascruce. Poteca ce urmeaza culmea tnainte, catre nord-vest, duce in Magura Marga. Traseul nostru urmeaza insa poteca ce o ia la stinga (sud), prin pajisti, coborind in trepte si lasind in stinga Valea Rea. Ocolim prin dreapta un virf (1418 m), strabatind in continuare pasunile inter-calate cu arbori izolati si coborim din ce in cc mai abrupt. Intram intr-o padure tinara de foioase, in care treptat isi fac aparitia numerosi mesteceni. lesim din lastarisul de mesteacan in preajma unui releu metalic, azi dezafectat. De aici poteca si drumul de acces la releu coboara in serpentine numeroase pe versantul inclinat. Admiram splendida imagine a localitatii Poiana Marului, dincolo de care se inalta Muntele Mic. Ceva mai la est se vede santierul unde se construieste barajul de pe Bistra Marului. Drumul nostru ajunge in preajma unor case si apoi, cotind la dreapta, coboara la drumul asfaltat de pe Bistra Marului, in locul de unde porneste, tre-ctnd riul, si traseul turistic spre Muntele Mic (banda albastra, traseul 3). De la virful Zanoaga pina aici au trecut 1 ½-2 ore. Ajunsi in drumul modernizat, o luam la stinga si dupa numai 10 minute sosim la hotelul ,,Scorilo'.

13. Clopotiva - valea Riului Mare - cabana ,,Gura Zlatei' - colonia ..Tomeasa'

Traseu nemarcat Durata: 6-7 ore (25,5 km)

Legaturi cu traseele: 10, 14, 15 si 16

Acest traseu se integreaza atit sistemului de marcaje din Muntii Retezat, cit si celui din Muntii Tarcu, urmarind limita geografica dintre cele doua grupe muntoase. Pornind din Clopotiva, unul dintre cele mai vechi si mai autentice sate din “Tara Hategului', patrundem in munte pe soseaua modernizata din lungul Riului Mare si ne angajam sa strabatem una dintre cele mai frumoase vai ale Carpatilor. Mergem catre sud, pe stinga riului; dupa 1 km de la ie.tirea din sat trecem prin dreptul coloniei ,,Brazi' si lasam in dreapta drumul ce urca pe versant, folosit de traseul 11. In continuare, ne strecuram prin despicatura vaii, sculptata intre Magura Zimbrului (1251 m), stinga, si Furcatura Clopotivei (1457 m), dreapta, trecind printre peretii stincosi. in dreptul meandrelor, unde lunca se largeste, apar din loc in loc mici poienite si salase. Din stinga sosesc apele vijelioase ale piriului Lespezi, strinse tocmai de sub virful Chiciura din Retezat.

Dupa 9,5 km ajungem la ,,Casa Verde, acolo unde Riul Mare se strecoara pe sub culmile impadurite ale Prisacii (vest) si Picuiului (est). Valea se ingusteaza puternic din nou, iar padurea coboara aproape pina in albia riului. Cleantul Hornarilor ne atine calea cu peretii sai abrupti, asa incit soseaua este nevoita sa treaca pe dreapta apei. Mergind pe sub muchiile Gorganului si Bradetului ajungem la gura Vaii Mari, vale ce isi aduna izvoarele de pe fata estica a Muntelui Petreanu. In continuare, trecem din nou pe stinga riulul si ajungem la confluenta Zlatuiei cu Riul Mare. Intr-o poiana de pe dreapta soselei ne intimpina cabana nGura Zlatei' (17 km de la Clopotiva).

Mai sus de cabana valea se ingusteaza, dovedind apriga lupta a riului cu stincile muntelui. El descrie numeroase meandre, strajuite de abrupturi brazdate de scocuri si ghirlande de grohotisuri, in timp ce colti de stinca tisnesc din mantia padurii. Ne strecuram cu greu pe sub abrupturile virfului Cioaca Radesului (1453 m), stinga, si Cioaca Albinului, dreapta, ce prind in inclestare apele inspumate ale Riului Mare.

Depasim gura Radesului, cu izvoarele in Muntii Retezat, si ajungem la varsarea piriului Pietrei (Netisului) in Riul Mare. El izvoraste din lacul cu acelasi nume, adapostit in caldarea glaciara de sub Virful Pietrei. Dupa ce am parcurs 25,5 km de la plecare, sosim la gura vaii Tomeasa, in lungul careia urca drumul folosit partial de traseul 17. Dupa inca 200 m ajungem la colonia nTomeasa'. Aici, in despicatura vaii apare constructia masiva a barajului de la Gura Apelor, de pe al carui coronament putem admira peisajul din jur. Pentru aceasta urmam drumul modernizat ce o ia la dreapta si urca pe versantul sting al Riului Mare. Ajungem astfel la o intersectie, de unde o luam la stinga, in urcus, pe drumul modernizat ce suie in continuare pe versantul acoperit cu grohotisuri. Dupa 1 km ajungem deasupra barajului. De aici se poate urma drumul de contur al lacului (nemodernizat) ce face legatura cu potecile traseelor turistice 10, 15 si 16.

Cele doua mari golfuri ale lacului, de pe Riul Ses si de pe Lapusnicul Mare sint separate de o culme muntoasa, deasupra careia se inalta piramidal virful Gugu din Muntii Godeanu.

14. Cabana ,,Gura Zlatei' - Valea Mare - Cioaca Bodului - virful Petreanu

Traseu nemarcat Durata: 3 ½-4 ore

Legaturi cu traseul 10

Acest traseu, desi nemarcat, face legatura intre cabana ,,Gura Zlatei' si culmea principala a Muntilor Tarcu. Pornim la drum de la cabana (750 m altitudine) si mergem pe sosea, catre nord, paralel cu Riul Mare. Din locul in care soseaua trece pe dreapta riului, mergem inainte, lasind pe stinga citeva mici cabane. Traversam apa Vaii Mari si o luam la stinga, pe drumul care urca pe Valea Mare. La inceput acesta merge pe versantul sting al vaii, si, dupa circa 500 m, traverseaza piriul de doua ori printr-o curba in loc. Mergind prin padurea de foioase, drumul mai descrie o curba spre stinga, insotind la oarecare inaltime piriul Valea Mare. Dupa circa 1 km, traverseaza din nou piriul (1020 m altitudine) si, prin numeroase serpentine, se anina de versantul drept al Vaii Mari. La ultima curba a drumului o luam la stinga, pe o poteca ce merge in lungul versantului, prin padure, catre vest-nord-vest, pe sub un virf impadurit (1 389 m). Treptat ne apropiem de firul vaii. La circa 1300 m altitudine traversam apa pe stinga si urcam prin padure, paralel cu riul. La gura unui afluent mai insemnat (circa 1400 m altitudine) trecem pentru scurt timp pe dreapta si apoi din nou pe stinga, pentru ultima oara traversind apa la circa 1450 m inaltime. Prin padurea de molid urcam sustinut catre nord si iesim la golul muntelui, in preajma unei stine, unde ajungem dupa 2 ½ ore de la plecare.

De la stina (1 550 m) strabatem pasunea si ajungem in culmea pe care o urmam la stinga, spre virful Petreanu. Trecem pe deasupra altei stine (stinga), aflata ceva mai jos, acolo unde una din obtirsiile Vaii Mari se adinceste puternic, formind o ravena. In fata noastra se inalta virful Petreanu, cu crestetul sau tesit. Poteca ciobaneasca pe care o folosim serpuieste pe coasta golasa, mergind paralel cu ravena amintita. La circa 1850 m altitudine, ajungem pe un platou foarte neted, pe care il strabatem in continuare si apoi urcam usor, pe una din numeroasele poteci care impinzesc muntele, lasind in stinga o stina. Dupa 4 ore de mers din Valea Riului Mare, poposim la circa 1900 m, pe unul din cele doua virfuri ale Petreanului (1895 m, marcat printr-o ingramadire de lespezi si 1903 m, punctul culminant).

Strajuind obirsiile Vaii Mari (in sud), piriului Zeicani (vest), Vaii de Laturi (est) si Zlatnei (nord), virful Petreanu ofera o larga cuprindere a imprejurimilor. De o frumusete aparte este imaginea asupra Muntilor Retezat, aflati catre est. In virful Petreanu, situat pe culmea principala a Muntilor Tarcu, facem racordul cu traseul 10. Spre stinga (sud-vest) el duce in Saua lepei, iar in dreapta (sud-est) la Sarmizegetusa sau la Clopotiva.

15. Poiana Marului - Buza Nedeii - virful Poiana Nedeii - virfui Bistricioara - vfrful Matania (Nedeia) - Saua lepei - colonia “Tomeasa'

Marcaj: triunghi albastru pina in virful Nedeia, apoi banda rosie pina in Saua lepei Durata: 9-10 ore (5-6 ore pina in virful Nedeia)

Legaturi cu traseele: 6, 7, 10, 11, 12, 13 si 16

De la Statiunea nPoiana Marului' la barajul de la Gura Apelor se poate ajunge pe valea Bistrei Marului (traseul 16) sau pe Culmea Nedeii si virful Baicu. Acesta din urma, pe care il descriem, este un drum ce se desfasoara la inaltime, avind un deosebit interes turistic. Pornim de la Poiana Marului, din fata hotelului “Scorilo' (650 m), si trecem apa Bistrei Marului. Ajungem la o intersectie de drumuri forestiere. Drept inainte porneste drumul de pe valea Sucului; la dreapta, cel ce face jonctiunea cu soseaua asfaltata, ceva mai jos de statiune; la stinga, cel care urca paralele cu apa Bistrei. De la intersectie o luam la stinga (est) pe linga magazinul alimentar catre pastravarie. Pe dreapta drumului, intr-o fineata, se insiruie citiva stilpi ai retelei electrice. Mergem paralel cu acestia, circa 150 de metri, si apoi o luam la drepta, pe poteca lata ce urca pe o terasa a riului. Zarim primul marcaj pe un fag batrin, linga gardul ce inconjura fineata de pe podul terasei si incepem urcusul. Ne afundam treptat in padurea de foioase care, toamna, imbraca cele mai frumoase culori. Poteca urca spre sud-est, tinzind sa prinda culmea ce separa Valea Fintinii (dreapta) de Bistra Marului (stinga).

Dupa circa ½ ora de urcus atingem culmea, pe care o urmam spre stinga (est). Poteca urca domol, ocolind in repetate rinduri mici proeminente pietroase. Urcusul se accentueaza, iar panta mai abrupta obliga la serpentine strinse, La circa 1 050 m altitudine, dupa 1 ¼ - 1 ½ ora de la plecare, ajungem in poiana ,,La Prcluci' situata intr-o curmatura usor valurita. Traversam o mica vilcea, unde ceva mai jos susura un izvor. Poteca urca din greu in serpentine strinse, catre sud, pe versantul muntelui Buza Nedeii, tinindu-se in general pe linia de culme dintre Sucu si Bistra Marului. Ceva mai sus apare o alta poienita, neteda si partial inmlastinita. Alte serpentine ne conduc printr-o padure de molid mai rara, cu luminisuri, si ajungem la golul de munte (circa 1600 m altitudine). Din Poiana Marului pina aici am urcat continuu timp de 3-3 ½ ore.

In fata noastra se contureaza culmea prelunga si golasa a Nedeii, pe care o vom strabate in totalitate. Pe tot parcursul ei, pina la virful Nedeia[5] (Matania), punctul cel mai inalt al culmii, poteca turistica este bine marcata; deseori, linga poteca se intilnesc momii (grupuri de pietre sau simple lespezi ridicate de ciobani pentru orientare, mai ales pe timp de ceata). De la marginea superioara a padurii, dupa alte doua serpentine ajungem intr-o sa, la sud de virful Buza Nedeii. Aici poteca se bifurca. Cea din stinga coboara pe nesimtite la stinele de la izvoarele Jdimirului. Cea din dreapta (traseul nostru) se indreapta spre sud si urca imperceptibil pe versantul de rasarit al culmii. in dreapta, citeva virfuri stincoase, despartite prin sei mici, ne insotesc pe o distanta de aproape 1 km. Poteca ocoleste pe la est virful Poiana Nedeii (1777 m) si ne scoate intr-o noua curmatura; au trecut 3 ¾ - 4 ore de la plccare.

O abatere spre apus (dreapta), pe platoul virfului Poiana Nedeii, ofera un orizont larg in toate directijle. Spre vest, peste valea adinca a Sucului se profileaza cupola Muntelui Mic. Catre nord si est. Masivul Bloju, sprijinit de culmi mult alungite, cu poalcle imbracate in paduri de molid, sfirseste deasupra Bistrei Marului. Ici si colo, stinele risipite la marginea padurii, pcte albicioase de grohotisuri, si desenul neregulat al culmilor ne conduc privirile spre apus, dincoio de frumoasa depresiune a Poienii Marului, pe crestetul Magurii Marga, sau mai departe, pe profilul indepartat si neted al Muntilor Poiana Rusca. La sud-est, un virf strabatut de o poteca ascunde Muntele Bistricioara si virful Nedeia, iar mai in spate, ca doua largi ferestre, apar Saua lepei si Saua Scheiului, doua curmaturi ce delimiteaza Masivul Baicu.  In partca de sud-vest se inalta, masiv ca o cetate ce strajuieste zarile, virful Tarcu. Virfurile Caleanu si Brusturu, intre care s-a cuibarit Groapa Brusturului (doua caldari conjugate, rupte in trepte impestritate de grohotisuri), sint mult suspendate deasupra vaii Suculetului, a carei obirsie se retrage departe spre Saua Scheiului.

Pornim din nou la drum. Trecem pe deasupra unei stine, ajungem intr-o sa si urcam un piept de munte ceva mai abrupt, lasind la dreapta un grup de stinci ce pun in evidenta un pachet de strate dure, apoi atingem virful cu cota 1943 m altitudine. Urmatorul urcus ne conduce pe culmea neteda din care, ici si colo, apar lespezi de piatra si blocuri de stinca. O abatere din poteca de circa 150 m la stinga ne scoate deasupra unui abrupt stincos, aparut pe neasteptate, care contureaza frumoasa caldare glaciara Zanoaga Dalciului. La citeva sute de metri sub noi, pe patul vaii glaciare, un piriias se strecoara printre pripoare si conuri de grohotis la marginea unei stine, pentru a se ascunde in padure. De jur-imprejur pereti de piatra scrijeliti de torenti contureaza lacasul ghetarilor de altadata.

Revenim la traseu. in drumul ei spre sud-est, poteca coboara intr-o sa, de unde pleaca spre stinga o poteca ciobaneasca ce se indreapta catre est, pe marginea Caldarii Dalciului. In continuare, urcam domol spre sud-est, pe Muntele Bistricioara (2005 m), unde ajungem dupa 4 ½ -4 ¾ ore. Ne intimpina doua stinci, puternic macinate de gerul iernilor aspre si lungi. Spre stinga, povirnisul ondulat al culmii face loc Caldarii Frincului. Continuind sa mergem catre est-sud-est, urcusul devine treptat lejer, pentru ca sa se accentueze pe masura ce ne apropiem de virful Nedeia (2150 m). Atingem virful, care pe vreme buna ofera o priveliste cuprinzatoare. in preajma virfului, pe fata lui vestica, dinspre valea Suculetului, in unele veri mai putin secetoase, se afla si un mic izvor. De la Poiana Marului pina aici s-au scurs 5-6 ore.

In virful Nedeia se face legatura cu traseul 10, marcat cu banda rosie, care, venind de la Muntele Mic pe la Cuntu si virful Tarcu, se indreapta catre Saua lepei si colonia ,,Tomeasa'. Asadar, de la virf o luam la stinga, spre est-nord-est. Admirind caldarile glaciare de la obirsia Varingului, ne strecuram pe fata nordica a virfului Baicu si coborim in Saua lepei. De aici mergem pe valea Corciovei pina la drumul de contur al lacului Gura Apelor si apoi pe acesta, la stinga, catre colonia ,,Tomeasa' (timp necesar 4-4 ½ ore). Pentru detalii, vezi si traseul 10.

16. Poiana Marului - valea Bistra Marului - cabana “Corciova' - Saua lepei - colonia ,,Tomeasa'

Traseu nemarcat Durata: 7-8 ore (5-6 ore pina in Saua Iepei; 13 km pe drum forestier. 

Legaturi cu traseele: 10, 11, 12, 13, 15 si

Un alt drum ce uneste statiunea ,,Poiana Marului' cu colonia ,,Tomeasa' urmeaza vaile Bistrei Marului si Corciovei. Pornim la drum de la hotelul ,,Scorilo'. Trecem apa pe noul pod de beton si de la prima intersectie o luam la stinga, paralel cu riul. Trecem pe linga citeva cladiri, lasam in dreapta poteca marcata cu triunghi albastru (traseul 15) si ajungem dupa citeva sute de metri la pastravarie. Depasim bariera silvica si mergem in susul apei. Valea cu versanti impaduriti incepe sa se ingusteze. Din stinga coboara abrupturile Cleantului Bolvanului de unde Bistra primeste apele Sturului, incatusate intre pante abrupte, insotite de steiuri de piatra. Riul serpuieste printre peretii de stinca. Dupa 3 km ajungem la gura vaii Peceneaga, in lungul careia urca un vechi drum forestier. Aici se desprinde poteca traseului 17, catre virful Bloju, prin Paltinetu. Noi insa continuam excursia pe drumul forestier ce insoteste Bistra Marului. Valea tot mai ingusta si impadurita se indreapta catre sud, strajuita de abrupturile Muntelui Paltinetu (1469 m). Trecem riul pe malul drept si ajungem la o cabana forestiera. De la Poiana Marului pina aici am parcurs 5 km. Dupa inca 1 km ajungem la varsarea riului Bloju in Bistra, riu insotit de un drum forestier.

Drumul nostru se tine aproape de riu, coteste brusc pentru a ocoli un pinten stincos, desprins din Cracul Jdimirului (dreapta). Trecem din nou pe stinga apei si iarasi pe dreapta, si ne angajam sa straba-tem portiunea de vale strimta dintre Cracul Caprifoi (stinga) si Cracul Dalciului (dreapta). Dupa mai bine de 1,5 km trecem din nou apa Bistrei si ajungem la gura Vaii Dalciului, piriu al carui izvor se afla intr-o caldare glaciara. Treptat drumul se indreapta catre est. Dupa citeva sute de metri, din drumul nostru se desprinde, catre dreapta, un alt drum forestier ce urca in bazinul Dalciului.

Continuam sa mergem inainte. La km 9, sosim la confluenta Bistrei cu Izvorul Alb (si el insotit de drum forestier). Trecem apa pe dreapta; dupa 1 km drumul traverseaza riul din nou si printr-o serpentina mai pronuntata urca pe versant. Depasim gura piriului Izvorul Maranului[6] (stinga) si a piriului Frincu (dreapta) si urcam tot pe dreapta apei. In dreptul confluentei cu piriul Custura Maranului, trecem pe malul opus si, printr-un ocol larg, ajungem la cabana forestiera “Corciova'. Am parcurs 13 km in 4-4 ½ ore. De la Poiana Marului pina la cabana, accesul poate fi facut si cu mijloace auto. De la cabana forestiera ,,Corciova' incepem urcusul catre Saua lepei. Diferenta de nivel de peste 300 m poate fi urcata in circa 1-1 ½ ora. Pornim la drum pe poteca ce insoteste indeaproape unul din piraiele de la obirsia Bistrei Marului catre sud-est. Urcam prin padure, iar dupa aproxi-mativ ½ ora iesim la golul muntelui, unde lasam pe dreapta o stina. Urcusul devine mai pieptis, iar poteca suie in serpentine, pina la Saua lepei. In Saua lepei ne intimpina un stilp indicator. Aici se intersecteaza poteca pastorala ce urmeaza integral culmea principala a Muntilor Tarcu, orientata sud-vest - nord-est, cu drumul nostru ce trece din bazinul Bistrei in cel al Riului Mare. Din Saua lepei coborim pe poteca turistica marcata cu banda rosie (traseul 10). Ea merge pe valea Corciovei si ajunge in drumul de pe malul lacului de la Gura Apelor. Urmam acest drum spre stinga si, dupa 2-3 ore de mers, ajungem in colonia ,,Tomeasa' (vezi detalii la traseul 10).

17. Poiana Marului - valea Bistra Marului - valea Peceneaga - virful Paltinetu - virful Bloju -Virful Custurii - sub virful Zeicu - valea Tomeasa - colonia ,,Tomeasa'

Traseu nemarcat Durata: 9-10 ore

Legaturi cu traseele: 11, 12, 15 si 16

Traseul 17 traverseaza Muntii Tarcu prin partea lor nordica, trecind pe linga cota lor maxima (Virful Pietrei, 2192 m) si ofera un orizont deschis spre toate zarile. Din Statiunea “Poiana Marului', trecind pe linga pastravarie, urmam drumul forestier care insoteste riul Bistra Marului. Dupa 3 km ajungem la gura vaii Peceneaga (vezi si traseul 16), de unde ne abatem spre stinga pe un vechi drum forestier invadat partial de vegetatie. Dupa circa 500 m (la 750 m altitudine), trecem riul Peceneaga si o luara pe poteca silvica ce urca brusc, prin padure, pe versantul sting al vaii (est). Poteca suie pieptis in serpentine strinse pe piciorul muntelui in directie nord-vest - sud-est. La circa 1200 m altitudine, urcusul se mai domoleste si poteca se indreapta pe nesimtite catre est. Urcam din nou pieptis pret de ¾ ora si atingem virful tesit al Paltinetului (1469 m). Au trecut 2-2 ¼ ore de la gura vaii Peceneaga si respectiv 3-3 ½ ore de la plecarea din Poiana Marului. De aici inainte poteca urmeaza riguros culmea, prin padurea de molid. Strabatem micul platou de la est de virf si coborim usor intr-o sa larga (1432 m). in continuare, urcam domol, la inceput prin padurea de foioase, apoi prin raristi. La stinga (nord) se adincesc afluentii Pecenegei, iar spre sud, cei ai piriului Bloju.

Intram din nou in padure pentru scurt timp, urcind domol, si ajungem la golul muntelui, unde ne intimpina Stina din Coni (1643 m altitudine). De aici, poteca urmeaza culmea in continuare spre sud si apoi spre est. Privirea cuprinde, de la stinga la dreapta, obirsiile vaii Peceneaga, de sub Culmea Cununii, Virful Pietrei si Muntele Bloju, cu prelungirile lui sudice, precum si culmile secundare din bazinul superior al Bistrei Marului. Spre sud, orizontul este inchis de Masivul Baicu si de Culmea Nedeii.

Continuam urcusul, traversind pajistile alpine ce alterneaza cu pilcuri de jnepeni, si atingem cota 2097 dupa 1¼ ora de la Stina din Coni. Un ultim urcus ne scoate pe virful Bloju (2162 m), cumpanit intre Caldarea Peceneaga (nord) si vastul amfiteatru glaciar de la obirsia Netisului (est). Peisajul larg deschis ofera profilul masiv al Retezatului si culmile netede ale muntilor Godeanu si Tarcu. Durata traseului de la Poiana Marului pina in virful Bloju este de 5 ½-6 ore. Aici, in virf, ne racordam la traseul 16: spre nord poteca duce la Sarmizegetusa si Clopotiva, iar spre sud catre virful Tarcu.

Reluind traseul, din virful Bloju ne indreptam catre sud-sud-est, urmind coama muntelui, pina in saua de deasupra lacurilor Netisului. Ocolim Virful Custurii (Netisului), prin stinga, apoi poteca se indreapta spre est si coborim piezis pe deasupra Caldarii Gropita (sud), pina in apropierea virfului Zeicu (2 035 m); strabatem Caldarea Zeicu pe la liziera padurii si iesim pe culmea care desparte vaile Zeicu (vest) si Tomeasa (est). Aici soseste, venind din stinga, pe sub abruptul stincos, poteca de la stina Tomeasa. O luam spre sud si intram in padurea de molid, unde poteca este mai clar conturata. La 1700 m altitudine, ea coboara spre stinga (sud-est) si insoteste un piriu, afluent al Tomesei. Dupa circa 1,5 km ajungem in valea Tomeasa, pe care o urmam in jos cale de circa 250 m si ajungem la soseaua modernizata. Dupa o coborlre de aproape 3 ½ -4 ore din virful Bloju ajungem la colonia “Tomeasa', aflata la circa 7 km de cabana “Gura Zlatei'.

18. Saua Suculetului - Culmea Prislopului – “La Mlaci' - Riul Ses

Marcaj: punct rosu Durata; 1 ½ -2 ora

Legaturi cu traseul

Traseul pe Culmea Prislopului face legatura intre Muntii Tarcu si Muntii Godeanu, oferind turistilor un orizont larg asupra celor doua unitati montane. Tinind seama de posibilitatile reduse de cazare se recomanda parcurgerea traseului cu cortul. In Saua Suculetului parasim poteca marcata cu banda rosie, ce vine de la virful Tarcu si de la colonia “Tomeasa' (traseul 10), si apucam plaiul care urca muntele Seiu, ocolind pe la obirsie piriul Seiu, afluent al Riului Rece. El ne scoate intre cele doua virfuri ale Seiului (2029 si 2042 m), de unde se vede spre nord Caldarea si lacul Pietrele Albe (Taul Lucios). Ocolim acest al doilea virf, urmind in continuare culmea indreptata spre sud. Versantul dinspre valea Riului Rece este abrupt si prezinta numeroase ravene adincite. Treptat culmea se lateste si prezinta mici denivelari. Coborim lin, ocolind prin dreapta (vest) virful Prislop (1 961 m), pe versantul presarat cu stinci izolate. Ajungem intr-o sa si ocolim prin stinga (est) micul virf Prislopul Negru (1817 m altitudine).

Din sa peisajul se deschide larg spre apus si rasarit. De o parte se contureaza Masivul Tarcu si valea Riului Rece, de cealalta, dincolo de contraforturile care ascund adinca vale a Riului Ses, se desfasoara culmile Gugu-Moraru si Zana, care se unesc in piramida cu profil trapezoidal a virfului Godeanu (2229 m). Do sub virful Godeanu, trei caldari se contopesc intr-un uluc urias strabatut de suvoiul tumultuos al riului Cirnea. In continuare ocolim pe la vest (dreapta) Capul Prislopului (1839 m). Treptat cotim catre vest, apoi catre sud si sosim intr-o sa larga, poienita, cu numeroase izvoare, aflata la obirsia piriului Mlacile[7], piriu care porneste catre sud-est pentru a se varsa in Riul Ses. Aici potecile se despart.

Inainte, spre sud-vest, poteca nemarcata urca in virfurile Ciocanasu si Sincu (1922 m) si urmeaza in continuare cumpana apelor dintre Riul Ses si Riul Rece, ajungind, pe ocolite, in virful Godeanu. Poteca noastra insa, marcata cu punct rosu, o ia la stinga si coboara pe versantul sting al piriului Mlacile. La inceput parcurgem citeva sute de metri, calauziti de marcaj, pe poteca mal putin conturata, traversam citeva portiuni mlastinoase si trecem pe linga o stina. Ceva mai jos ea traverseaza piriul si coboara grabit pe linga apa in valea Riului Ses (1530 m altitudine). Aici se face legatura directa cu Muntii Godeanu. Au trecut 1½ - 2 ore din Saua Suculetului. Trecem Riul Ses si prindem poteca marcata cu punct rosu, ce urca sustinut spre sud-est, catre virful Tucila, contrafort vestic al virfului Godeanu.

Fig 4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14

Cuprins

Cuvint inainte

PREZENTARE GEOGRAFICA

Relieful si alcatuirea geologica

Clima

Reteaua hidrografica

Vegetatia si  fauna

TURISM

Cai de acces

Localitati si puncte de plecare in drumetie

Trasee turistice si starea marcajelor

Locuri de cazare sau popas

Aspecte de iarna

TRASEE TURISTICE

1. Caransebes - Borlova - telescaun - Complexul turistic ,,Muntele Mic'

2. Borlova - Fintina Voinei - Complexul turistic ,,Muntele Mic'

3. Caransebes - Poiana Marului - Pia-tra Scorilei - Complexul turistic nMuntele Mic'

4. Complexul turistic ^Muntele Mic' - virful Muntele Mic

5. Complexul turistic ,,Muntele Mic' - virful Seroni - statia meteorologica Cuntu si retur

6. Poiana Marului - valea Sucului -Culmea Jigorei - a. Cuntu; b. telescaunul din Valea Craiului

7. Poiana Marului - valea Sucului - virful Caleanu - Saua Plaiului

8. Virciorova - Saua Tisului ~- Culmea Plesei - Poiana  Strigoniu - Cuntu

9. Armenis - Fenes - valea Riului Lung - Plopu - Poiana Zloaba - Poiana Strigoniu - Cuntu

10. Complexul turistic ,,Muntele Mic' -Cuntu - Saua Plaiului (a. prin virful Tarcu; b. prin caldari) Saua Suculetului - Saua Scheiului - virful Matania (Nedeia) - Saua lepei - valea Corciova - colonia ,,Tomeasa' (barajul Gura Apelor)

11. Saua lepei - Virful Custurii - virful Bloju - Virful Pietrei - virful Scarisoara - virful Petreanu (a. Sarmizegetusa; b. Clopotiva)

12. Saua lepei - Virful Custurii - virful Bloju - Virful Pietrei - Virful Cununii - virful Murgani - virful Zanoaga - Poiana Marului

13. Clopotiva - valea Riului Mare - cabana wGura Zlatei' - colonia ,,Tomeasa'

14. Cabana ,,Gura Zlatei' - Valea Mare - Cioaca Bodului - virful Petreanu

15. Poiana Marului - Buza Nedeii - virful Poiana Nedeii - virful Bistricioara - virful Matania (Nedeia) - Saua lepei - colonia ,,Tomeasa' .

16. Poiana Marului - valea Bistra Maru-lui - cabana ,,Cprciova' - Saua lepei - colonia ,,Tomeasa'

17. Poiana Marului - valea Bistra Marului - valea Peceneaga - virful Paltinetu - virful Bloju - Virful Custurii - sub virful Zeicu - valea Tomeasa - colonia “Tomeasa'

18. Saua Suculetului - Culmea Prislopului – “La Mlaci' - Riul Ses .

BIBLIOGRAFIE

Redactor: Georgeta Popescu Tehnoredactor: Maria Tames

Coli tipo: 4,166

Bun de tipar: 20.11.1990

Lucrarea executata la I.P. Sibiu, Romania

Scanare, OCR si corectura : Rosioru Gabi

E-mail : rosiorug@yahoo.com



Folosim numele de masiv pentru micile unitati de relief inalte si izolate cu pante abrupte, limitate de vai sau curmaturi adinci

Drumurile pastorale din Banat sint denumite ,plaiuri', cu inteles de poteci bine batute, ce insotesc culmile. Ele sint folosite in fiecare an de ciobani si de turmele de oi spre si dinspre intinsele pasuni de pe culmile Carpatilor efectuindu-se astfel binecunoscutul proces de transhumanta. Plaiurile poarta numele localitatilor de la poaiele muntilor, care constituie adevarate porti de intrare in spatiul muntos: Plaiul Borlovei, Plaiul Virciorovei etc

Denumirile cu terminatia niu provin din' pro nuntia banateana a cuvintelor. Muroniu provine din Muroiu, Strigoniu din Strigoiu.

Desi nu avem dovezi concrete ca omonimul Seiu provine dintr-o greseala cartografica, banuim ca Seiu (notat pe harti tot cu toponimul Tarcu), pentru a desemna virful cu cota 2042 m ca si piriul ce se indreapta spre sud, pentru a se varsa in Riul Rece, trebuie sa fi fost la origine Scheiul, asa cum este denumita saua de la nord si piriul care se indreapta spre sud-est.

Pe unele harti virful a fost gresit consemnat sub numele de Nevoia.

Pe drumul forestier de pe Bistra Marului, semnalam ca pe piriul Izvorul Maranului, la nici 1 km de gura vaii, se afla o casa de vinatoare accesibila insa din poteca de culme ce urca din drum catre Stina Zanoaga.

Numele de ,,Mlaci' (singular ,,mlaca') desemneaza un loc cu mici mlastini, izvoare si vegetatie de umezeala.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2164
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site