Insula Creta - Creta este cea mai mare insula din Grecia

Insula Creta Cea mai timpurie civilizatie europeana a luat nastere in bazinul oriental al Marii Mediterane, pe insula Creta. Dupa declinul civilizatiei cretane locul ei in acest spatiu a fost preluat de cultura micenian si primul vorbitor de limba greaca. Insula Creta este situata in extremitatea sudica a Marii Egee impanzita de insule , care se intinde intre Grecia si Turcia de astazi. Creta masoara de la est la vest 250 km si de la nord la sud cu o latitidine maxima de 60 km. In centru se afla munti maiestuosi, iar platourile, brazdate de chei adanci, se sfarsesc in vai fertile. Partea nordica este mai populata, aici se aliniaza si orasele mai mari, situate in golfurile potrivite pentru ancorare, iar partea sudica cu stancile inaltandu-se din mare, este slab populata. Clima este mediteraneana, vara torida dureaza aici mai mult decat in alte regiuni ale Greciei.

Creta este cea mai mare insula din Grecia cu o suprafata de 8.261 km, si a cincea cea mai mare din Marea Mediterana. Linia de coasta are o lungime totala de 1.040 km. Capitala insulara este Heraklion cu 115.124 locuitori(anul 1991).Alte orase importante sunt Rethymnon(23.355 locuitori in 1991) si Chania(50.077 locuitori in 1991). Este posibil ca civilizatia cretana sa fi fost rezultatul unei dezvoltari interne, dar este mult mai probabil ca ea sa fi fost stimulata de legaturile comerciale si culturale cu Asia Mica(Turcia), si intr-o mica masura cu Egiptul. Creta se putea mandri inca din jurul anului 1950 inaintea erei noastre cu palate splendide, orase mari si prospere, acestea fiind probabil rezultatul atat al productiei pe scara mare a uleiului de masline si a vinurilor, cat si al comertului intens din bazinul oriental al Marii Mediterane. Grecii au pastrat in secolele urmatoare memoria grandorii cretane, dar istoria acestei civilizatii este invaluita in legenda. Conform celei mai cunoscute dintre ele, orasul grec Atena trimitea regelui cretan Minos in fiecare an drept tribut tineri si fecioare, acestia fiind sacrificati Minitaurului, monstrul jumatate taur din adancul labirintului. Pana la urma eroul atenian Teseu omoara bestia si reuseste sa-i scape din labirint. Datorita legendei, adjectivul "minoic" derivat din numele Minos denumeste intreaga civilizatie cretana. Totusi se pare ca in realitate erau sacrificati mai degraba tauri decat oameni iar singurii expusi pericolului erau acrobatii, antrenati anume sa execute salturi peste tauri, prinzandu-se de coamele acestora.

Frescele viu colorate pictate pe peretii palatelor ne sugereaza ca membrii societatii minoice erau optimisti, relaxati, iubitori de viata . Se pare ca erau pasnici si se simteau in siguranta deoarece palatele si orasele lor erau nefortificate iar secole de-a randul soldatii nu au purtat armuri. Palatele si orasele aveau conducte de apa si sisteme de canalizare. Se presupune ca cel mai mare palat,cel din Cnossos, era resedinta regala dar la fel de impresionanteerau si palatele din Phaistos, Mallia si Hagia Triada.

In jurul anului 1750 i.e.n. in urma unei catastrofe naturale (probabil un cutremur) palatele au fost avariate. Dar cultura minoica avea destule resurse necesare pentru a construi totul de la inceput. Dupa 1650 i.e.n. civilizatia minoica care se afla pe culmile dezvoltarii nu a mai putut face fata unei noi catastrofe care se pare ca s-a produs in jurul anului 1450 i.e.n. (probabil o eruptie vulcanica care a nimicit o mare parte a insulei Thera.

In urma acestei catastrofe palatele nu au mai fost reconstruite timp de cateva generatii iar civilizatia minosiana a disparut. S-au pastrat numeroase tablite din lut datand din aceasta perioada. Inscriptiile acestora sunt asemanatoare primelor scrieri in limba grteaca, sugerand ca la vremea aceea Creta cazuse sub ocupatia razboinicilor veniti din peninsula Pelopones (Grecia de astazi) , aheii sau micenienii.

Aheii erau barbari sositi pe teritoriul Greciei dinspre nord, aproximativ simultan cu nasterea civilizatiei cretane. Aheii si-au intemeiat orase fortificate, fiecare oras avand o citadela sau o fortareata foarte bine aparata. Majoritatea acestor orase se aflau in Pelopones, pricipala peninsula care formeaza sudul Greciei. Cel mai impozant era Micene, amintit in legenda ca fiind capitala marilor regi ahei si a belsugului lor din aur.

In jurul anului 1600 i.e.n. orasele miceniene erau infloritoare si isi dezvoltau propria cultura, puternic influentata la inceput de Creta minoica.

Primele semne ale dezordinii si declinului au inceput sa apara in secolul al 13-lea i.e.n. O cauza ar putea fi suprasolicitarea fortelor in razboiul contra Troiei. Principalele centre miceniene au decazut definitiv in timpul secolului al 12-lea i.e.n.

Printre alte cauze posibile se poate numara si sosirea unui nou popor vorbitor de limba greaca, poporul dorian. Cu toate ca aheii si doriene au convietuit si in final au devenit un singur popor, tulburarile perioadei de inceput au determinat migrari semnificative ale aheilor.

Aproximativ prin secolul al 11-lea i.e.n. arta scrierii s-a pierdut iar operele de arta au disparut. Grecia devastata de catastrofe a intrat in perioada neagra a istoriei sale antice.