Cuprins:

Introducere..1

Capitolul I : Caractere generale..3

1.1 Asezare3

1.2 Relieful8

1.3 Clima-particularitati climatice..12

1.3.1 Temperatura medie anuala si lunara..12

1.3.2 Temperaturile medii zilnice13

1.3.3 Temperatura maxima absoluta..14

1.3.4 Temperatura minima absoluta14

1.3.5 Precipitatiile15

1.4Ape ..16

1.5Vegetatie17

1.6Fauna20

1.7Soluri24

Capitolul II : Istoricul cercetarii26

2.1 Istoricul Orsovei..................26

2.2 Populatia si asezarile sale................49

Capitolul III : Geografia populatiei..54

3.1 Evolutia numerica.. 54

3.2 Mobilitatea teritoriala a populatiei..55

3.3 Densitatea populatiei..55

3.4 Structura populatiei.55

3.5 Forta de munca..56

3.6 Populatia in anii 2000-200456

3.7 Unele aspecte privind evolutia demografoca in Orsova

Interbelica57

Capitolul IV :Geografia economica.60

4.1 Agricultura..60

4.2 Cultura Plantelor..60

4.3 Cresterea animalelor..60

4.4 Industria60

4.5 Transporturile si caile de telecomunicatie..61

4.5.1 Transportul feroviar61

4.5.2 Transportul rutier.61

4.5.3 Transporutl naval.61

4.6 Invatamantul..61

4.7 Turismul..63

Capitolul V  Implicarea factorului antropic in modificarea peisajului

Geografic..72

5.1 Modificari ale hidrografiei..73

5.2 Modificari ale asezarilor omenesti..74

5.3 Constructii feroviare si rutiere..75

5.4 Modificari ale scoartei terestre..76

5.5 Modificari microclimatice..76

5.6 Poluarea apei..77

Concluzii79

Bibliografie..80

Introducere

Orsova, pitoreasca localitate situata acolo unde apele Cernei se varsa in Dunare, unde Orientul si Occidentul se intretaie printr-o adevarata "poarta", este numit de ani buni in egala masura "noua perla a Dunarii" dar si "cel mai batran si, in acelasi timp, cel mai tanar oras al tarii". Sunt figuri de stil, care se atribuie Orsovei de cei ce manuiesc condeiul, dar si de cei care patrund tainele geografice ori istorice ale acestui municipiu, al doilea ca marime din Mehedinti.

Iata de ce am ales, pentru lucrarea noastra de licenta, prezentarea pe mai multe planuri, prioritar cel al populatiei si trecutului ei bimilenar. Este ceea ce vom incerca sa realizam, modest, in paginile urmatoare prin impletirea unor cercetari de teren in zona Orsovei de azi, dar si al arealului sau anterior, cu cercetari bibliografice si documentare savarsite in biblioteci si la Arhivele Nationale Drobeta Turnu Severin sau la Muzeul Regiunii Portilor de Fier.

Redactarea materialului am realizat-o, apoi, in 5 capitole:

Primul, cuprinde firesc, prezentarea de ansamblu a Orsovei - atat a celei vechi, care a fost abandonata ca urmare a construirii, intre anii 1966-1972 a Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie "Portile de Fier I" cat si a celei actuale, ridicata pe o noua vatra, situata la nord-vest si nord de vechile asezari cuprinse in arealul orasului nou (Orsova Veche plus satele Jupalnic, Tufari si Coramnic) - cu principalele sale date de identificare, dar si cu istoricul cercetarilor geografice si istorice a arealului sau cat si a Defileului Dunarii, al carui principal reper Orsova s-a dovedit a fi de-a lungul secolelor si continua sa fie mai ales dupa statutarea Parcului Natural Portile de Fier, dar mai cuprinde de asemenea si principalele repere geografice ale Orsovei: caracteristici ale reliefului, hidrografia, clima, flora si fauna, cu o serie de particularitati ale unora ori cu statistica datelor obtinute prin observatii sistematice de-a lungul a circa doua secole.

Un capitol aparte am acordat istorie acestui municipiu, de la primele manifestari ale prezentei omului in zona Orsovei - pentru preistorie aria investigatilor a fost extinsa pana inclusiv in defileul Cazanelor Dunarii - trecand prin antichitate, ev mediu si epoca moderna, pana in contemporaneitate.

Cel de al treilea capitol se refera la populatia Orsovei si evolutia acesteia in timp, inclusiv la principalele sale ocupatii din trecut si cele actuale, fara a intra in detaliile specifice unei lucrari de geografie economica, dar insistand asupra

trecutului. Capitolul al patrulea cuprinde informatii despre geografia economica a Orsovei si, mai ales, a perspectivelor turistice pe care Orsova le are.

Iar ultimul in ultimul capitol sunt prezentate modificarile peisajului geografic datorita implicarii factorului antropic.

Concluziile si bibliografia incheie aceasta lucrare a noastra.

Pentru realizarea prezentului nostru demers am primit un sprijin deosebit si o indrumare permanenta din partea domnului Alexandru Nedelea coordonatorul stiintific al lucrarii noastre, caruia ii aducem si pe aceasta cale multumirile noastre.

Multumim de asemenea conducerilor si colectivelor unor institutii care ne-au ajutat in activitatea noastra de cercetare - Arhivelor Nationale Drobeta Turnu Severin, administratiei Parcului Natural "Portile de Fier", Muzeul Regiunii Portilor de Fier, Bibliotecii judetene "I. Gh. Bibicescu" Drobeta Turnu Severin, serviciului de statistica DTS, unde ni s-au pus la dispozitie documente si bibliografia necesara, in limitele pe care, este adevarat, si acestea le aveau. De asemenea, adresam multumiri si pe aceasta cale domnului profesor Constantin Juan-Petroi de la Orsova, membru in Comisia de Istorie a Oraselor din Romania, care ne-a oferit o serie de informatii istorice cat si indicatii bibliografice foarte utile.

Capitolul I. Carcatere Generale

1.1. Asezare

Municipiul Orsova este situat la varsarea raului Cerna in Dunare, in jurul Golfului Cerna al marelui lac de acumulare "Portile de Fier I" si constituie unul dintre cele mai noi orase ale tarii, desi are o existenta bimilenara. Amplasamentul actual al orasului a fost stabilit si realizat intre anii 1966-1974, aici stramutandu-se, ca urmare a construirii Hidrocentralei "Portile de Fier I", atat vechea Orsova, cat si satele sale limitrofe Jupalnic, Tufari si Coramnic, toate acoperite de apele lacului de acumulare.

La randul sau , amplasamentul pe care a fost construit vechiul oras, era unul dintre cele mai favorabile ale Defileului Dunarii. De aceea au existat si unele particularitati, care au influentat clima, flora si fauna arealului. Pitorescul imprejurimilor Orsovei - defileul in care "Cazanele Dunarii" erau cu totul deosebite, dar si "Portile de Fier" (respectiv portiunea dintre Varciorova si Gura Vaii) unde la ape scazute, stancile de pe fundul fluviului se inaltau evident ori mirifica insula Ada Kaleh - si-au pus amprenta inca din veacurile trecute asupra dezvoltarii economice si mai ales turistice ale zonei. Vatra vechiului oras se gasea la intretaierea latitudinii nordice de 44 ⁰ 41' 46" cu longitudinea estica de 20 ⁰ 24' 36" si se situa la o altitudine absoluta de 56 metri.

Pozitia acestui amfiteatru larg facea ca orasul sa fie luminat de razele soarelui pe toate fetele, de dimineata pana seara, protejandu-l in general de vanturile puternice. Situarea sa pe malul stang al Dunarii si la confluenta cu defileul Timis-Cerna s-a repercutat mereu benefic asupra dezvoltarii localitatii, chiar daca in unele etape ale istoriei au existat aici teatre de razboi care au produs in zona serioase distrugeri.Stramutarea Orsovei Vechi s-a facut cu numai cativa kilometri mai spre nord, astfel ca limita nord-estica a vechiului oras a devenit limita sudica a celui nou. Actualele coordonate geografice ale Orsovei sunt:4442'33'latitudine nordica si 2224'16,3'longitudine estica.

Majoritatea conditiilor geografice s-au pastrat, totusi unele modificari au devenit evidente in primul rand aspectul Orsovei noi s-a modificat radical, orasul luand forma unei potcoave in jurul golfului Cerna nou format, cu unele prelungiri spre vest si, mai recent, spre sud(prin formarea cartierului Gratca aflat in plina dezvoltare) in decembrie 1995 fiind aprobat de catre Consiliul local si planul sau de dezvoltare(PUZ).

Localitati vecine: Municipiul Drobeta Turnu Severin, la 35 km spre Craiova ,comuna Toplet la cca 8 km pe drumul spre Timisoara, comuna Eselnita la 5 km spre Moldova Noua. Peste Dunare, in Serbia, se gaseste localitatea Tekija.Imprejurimile orasului continua sa fie dominate spre est de dealul Alion, limitele vestice constituindu-le versantii dealurilor Mosului si Poenilor.

1.2. Relieful

Depresiunea in care se afla orasul Orsova se dezvolta ca depresiune numai in parte stanga a Dunarii, terminandu-se cu o zona de tranzitie intre Cerna si Virciorova, portiune ce reprezinta partea sud-vestica a depresiunii suspendate a Bahnei.

In alcatuirea acestui subsector intra formatiunile cristalinului getic(pamgnaise micacee,amfibolite,cuartite) larg raspandite catre Dunare si formatiuni neogene.Prezenta cristalinului getic in imediata apropiere a Dunarii a conditionat formarea unor versanti inclinati si caracterul ingust al vailor tributare Dunarii.Partea mai inalta a acestei depresiuni este formata din culmi inalte de 150-300 de metri:dealurile Meje (295m) si Barzuica(290m), varful Cioaca Mare(267 m).Culmile cele mai inalte (270-300m), atat cele de deasupra Orsovei pana spre Eselnita si Ogradena, cat si cele din Depresiunea Bahnei(Alion-317m, Culmea Ozoina-314m) sunt maxime ale nivelului de 260-320 metri altitudine relativa.Sub acestea se intind culmi reprezentand fragmente ale celorlalte nivele de terase, mai pregnante fiind cele de 150-160, 90-115,68-80 si 10-20 metri.Malul Iuglosav ramane , in general, abrupt.

Depresiunea de pe malul Stang al Dunarii in care se afla Orsova are aspectul unui relief de dealuri cu interfluvii largi, rotunjite sau inguste, ce sunt despartite prin orase cu veersante inclinate uneori pana la puternic si usor valurite.Imprejurimile orasului vechi erau dominate spre est de ultimele creste ale muntilor Mehedinti, dealul Alion(cu o inaltime de 317 metri) si culmea Ozoina(314metri) iar celelalte trei directii cardinale de cele din urma valuri ale muntilor Almajului.

Bazinetul depresionar Orsova este o componenta a depresiunii Ogradena-Orsova, unitatea acestei depresiuni fiind exprimata atat de peisajul geografic cat si de structura geplogica si de prezenta unei suprafete de nivelare unitara la un nivel superior de 300-500 metri in care au fost sculptate bazinete de eroziune.

Nivelul de 400-500 metri incadreaza depresiunea Orsova in partea de NE si NV prin patrunderea in bazinetul depresionar a unor culmi joase ale muntilor Mehedinti si muntilor Almaj.

Nivelul de 300-350 metri apare pe marginea depresiunii, contactul cu regiunea limitrofa a muntilor fiind format din aculmile interfliviale ale bazinetelor din componenta depresiunii Ogradena-Bahna.Nivelul terasei a 8-a a Dunarii are extindere in Dealul Barzuica, Dealul Meja, Dealul Alion, Dealul Dranic.

Nivelul de 250-270 metri corespunde unei terase a Dunarii cu altitudine relativa de 200-220 metri.Terasa a 7-a apare sub forma de umeri in Groapa

Lupului, Valea Slatinicului, Valea Lui Ivan.

Nivelul de 200 metri corespunde terasei a 6-a a Dunarii, intalnindu-se pe vaile afluente Slatinicului, Valea lui Ivan, Culmea Pioenilor.

Nivelul de 150 metri -terasa a 5-a a Dunarii este bine reprezentat in Dealul Viilor, Dealul Dracului, Dealul Cioaca Mica.

Nivelul de 110-130 metri - terasa a 4-a a Dunarii, a fost puternic modificat de terasarea si nivelarea terenurilor pentru amplasarea vetrei noului oras Orsova.

Suprafetele de teren sub 70 metri altitudine, care includ terasele 3-2-1, precum si lunca Cernei, au fost acoperite de apele lacului de acumulare, formandu-se golful Cerna.

Amenajarea Sistemului hidroenrgetic si de navigatie "Portile de Fier" a imprimat noi tendinte in ritmicitatea si forma de manifestare a proceselor geomofologice, cu reflectare in calitatea ecosistemelor acvatice si terestre.

In raport cu amenajarea hidrotehnica, in dinamica proceselor de albie si a formelor geomorfologice corespunzatoare, se pot distinge trei etape:

1.Etapa Fluviatila, premergatoare lacului, in care procesele de albie si de versant au variat in stransa dependenta cu fluctuatiile de nivel ale Dunarii si afluentilor sai.

2.Etapa de Tranzitie Fluvio-Lacustra, corespunde perioadei de umplere a lacului.

3.Etapa Lacustra, corepsunde umplerii complete a lacului si atrage dupa sine formarea unui nou echilibru morfodinamic si genetic.Caracteristicile de lac propriu-zis se regasesc in special in golfurile create la gurile de varsare ale unor afluenti: Cerna, Mraconia, Gura Bahna.

In procesele de albie caracteristice etapei actuale mentionam:

a-Reducerea la maxim a transportului aluviunilor de fund;

b-Anularea posibilitatii acumularii emerse sub forma de ostroave (de tipul insulei Ada Kaleh, in prezent inundata), datorita incetarii transportului de pe fund, de la malul kacului spre larg,conform unei curbe parabolice concave.C

c-Continua nivelare a neregularitatilor de pe fundul albiei minore de catre materialele provenite de pe versanti si din transportul in suspensie, tendinta fiind de uniformizare a profilului longitudinal de fund;pietrisurile si bolovanisurile sosite de pe versanti sau din raurile afluente nu mai sunt macinate ci se acumuleaza sub forma de straturi grosiere in altrnanta cu material mai fin.

d-Colmatarea partiala a formleor negative ale fundului lacului de retentie(marmite, arce depresionare sculptate in rocile mai mici).Un studiude sinteya ealizat in anul 1980 asupra prognozei sedimentarii in lacul "Portile de

Fier", arata va in primii ani lacul retine circa 50% din aluviunile Dunarii, ceea

ce inseamna 14.600.000 tone/an depunere.Aceasta rata se va diminua treptat, fiind: dupa 11 ani de 12.300.000 tone/an; dupa 21 de ani de 10.600.000 tone/an si la circa 34 de ani de la darea in exploatare in anup 2004 de 8.000.000 de tone/an, fenomenul care se desfasoara diferentiat pe sectoare caracteristice pentru 1, 5, 15 si 30 de ani.

e-Inaltarea fundului cuvetei lacustre, incepand de la baraj catre amonte.

f-Aparitia procesului de abraziune lacustra, determinat de frecventa valurilor generate de vint si de circulatia vapoarelor. 

Spre deosebire de colmatare, care exprima in primul rind resatiile dintre baraj si dinamica reliefului din intregul bazin hidrografic, abraziunea exprima relatiile cu versantii adiacenti lacului.

Elementele morfologice apartinatoare domeniului de abraziune a fasiei de tarm, cu micromorfologia caracteristica, sunt falezele, cu inaltimi ce variaza intre cativa centimetri si cativa metri (frecvent intre 1 si 2 metri).In evolutia lor, specific proceselor de formare a niselor si marmitelor de abraziune.

Nisele de abraziune apar frecvent la baza falezelor constituite in depozite neconsolidate, specifice mai ales sectoarelor de bazinete: Orsova-Ogradena, Dubova.

Marmitele de abraziune contribuie la procesul de retragere a falezei semnalat tn sectorul tarmului romanesc intre Orsova si Dubova.

g-Aparitia in zona liniei de tarm a lacului a unor alunecari locale de mica amploare, emerse si submerse.

h-In conditiile lacului de acumulare, aproape toti afuenti Dunarii se varsa in golfuri cu adancimi variabile, unul dintre cele mai mari fiind cel al vaii Cerna.

i-Aparitia unor coloane sau grinduri longitudinale laterale si a ridurilor de fund, transversale defileului, dispuse in zona de singere a curentului.

j-In sectoarele de tarm ale zonelor de bazinete s-au format acumulari de material fine, de tipul plajelor submerse si emerse; in formare lor, un rol important il joaca valurile si curentii lacustri.

Procesele de versant care au cea mai larga dezvoltare in arealul ariei pritejate "Portile de Fier" pot fi grupate in:

-pocese de eroziune;

-procese gravitationale.

Clima

Particularitatile climatice ale zonei depresionare Orsova sunt rezultatul interactiunii dintre procesele radiative, circulatia generala a atmosferei si a conditiilor variate ale reliefului.Bazinul depresionar Orsova se inscrie in vastul culoar de vale sapat de Dunare in lantul carpatic, care prin pozitia sa sufera procesele atmosferice care se desfasoara in cele doua mari compartimente depresionare, Depresiunea Panonica situata la vest si Depresiunea Dunarii de Jos in est.

Curentii de aer sunt canalizati in lungul Vaii Dunarii, capatand local caracter turbulent, influentat si de relieful muntos care joaca un rol activ asupra proceselor frontale si orografice concretizate prin valori mari ale nebulozitatii si precipitatiilor.

Atunci cand advectia se produce transversal fata de directia Vaii Dunarii se creeaza un climat de adapost, cu predominarea perioadelor de calm atmosferic sau cu miscari turbulente slabe care asigura o vreme stabila.

De asemenea particularitatile fizico-geografice ale depresiunii, precum si existenta unei suprafete acvatice intense formata de Golful Cerna, component al lacului de acumulare Portile de Fier I, determina diferentieri si nuantari climatice si topoclimatice apreciabile fata de zonele munoase inconjuratoare.Apar astfel procese si fenomene locale, ca efectal interactiunii suprafetei subiacente cu stratul de aer adiacent.Evaporarea apei Asigura umezirea intensa si continua a aerului, favorizand formarea norilor si cresterea cantitatii de precipitatii, formarea ceturilor mai ales in anotimpul de tranzitie de la cald la rece si invers.

Studierea cluimei in zona Depresiunii Orsova se bazeaza pe analiza datelor rezultate din observatiile meteoroligice efectuate la Statiunea Didactica si de Cercetari Geograficce Orsova si corelarea lor cu interdependenta dintre toti factorii genetici ai climei (radiatia solara, circulatia generala a atmosferei si particularitatile suprafetei active), reusindu-se evidentierea potentialului climatic local.

1.3.1 Temperatura medie anula si lunara

In Orsova sunt frecvente invaziile de aer mediteranean adriatic, care incalzindu-se adiabatic in timpul miscarilor descendente, produce o crestere dinamica a temperaturii.

Ca urmare, valorile temperaturii medii anuale ating valori printre cele mai ridicate din tara, 10,8C la Orsova.Comparativ cu valorile medii multianuale,

temperatura anului prezinta variatii neperiodice destul de mari.

Astfel sub influenta de aer cald tropical, in ultimii ani au fost inregistrate valori destul de mari, ce au depasit 12 la Orsov(1958,1992,1994,1996,1999), 12,4C in anul 2000 si 13,2C in anul 2005.Sub influenta aerului rece continental, temperatura medie anuala a coborat sub 10C, fiind cuprinsa intre 9,3Csi 9,9C in mai ani.De renarcat este faptul ca dupa anul 1984 nu s-au mai inregistrat valori medii mai mici de 10,4C, ba chiar s-a inregistrat cea mai mare medie de temperatura a anului din sirul de date in anul 2005 (13,2C).In luna ianuarie, cea mai rece temperatura a anului, se inregistreaza cele mai scazute valori medii ale temperaturii aerului (-0,7C), insa au existat ani cand s-au inregistrat valori si mai mici: -5,0C/1985.

In contrast cu aceste situatii s-au produs si valori medii lunare in ianurie pozitive, depasind 3C in anii urmatori :4,5C in 1986, 8,6C in 1994, 3,9C in 1998, (cea mai mare valoare s-a inregistrat dupa 1998).

Vara se desfasoara procese atmosferice complexe generate de efectele radiatiei solare ziua, de racirea radiativa noaptea, perturbatii orografice ale miscarii aerului, intensificari ale circuitului local al apei.

Cea mai calduroasa luna a anului este iulie si se caracterizeaza prin valori medii cuprinse intre 22-26C, media multianuala fiind in jur de 22,1C.

De-a lungul timpului aceasta medie a fost depasita in luna iulie a unor ani :28,4C in 1987, 25,2C in 1992, 24,8C in 1995.Amplitudinea anuala medie lunara la Orsova este moderata, avand valoarea de 22,8C.

1.3.2 Temperaturile medii zilnice

Datorita alternantei maselor de aer cu proprietati termice diferite, temperatura medie zilnica prezinta variatii de la o zi la alta.Cele mai mari diferente ale temperaturii medii zilnice cu peste 1C se produc iarna , cele mai mici, sub 1C se produc vara.

In luna ianuarie cea mai scazuta medie uilnica s-a inregistrat in data de 13 1985 fiind de -16,5C

In luna iulie temperaturile medii zilnice depasesc valori de 22-23C.

Temperaturile medii zilnice peste 0C dureaza 324 de zile pe an.

Pragul termic de 5C este atins pe 11 martie, cel de 10C pe 6 aprilie, pragul de 15C pe 7 mai, iar valorile mai mari sau egale cu 20C se inregistreaza in intervalul 25-28 august.

Pragurile termice mentionate anterior influenteaza fazele fenologice in dezvoltarea plantelor : germinat, rasarit, inflorit, fructificat,coacere.

1.3.3 Temperatura maxima absoluta

Temperatura maxima este dependenta direct de invaziile de aer cald tropical din nordul Africii sau din Asia Mica.In aceste conditii se instaleaza temperaturi ridicate, care in zilele caniculare depasesc maxime de 38-40C, iar noaptea valorile termice raman in jur de 25C numindu-se nopti tropicale.Cea mai ridicata temperatura maxima s-a inregistrat in anul 1958, valoarea fiind de 42,5C in luna august.Intervalul posibil de producere a temperaturilor maxime absolute peste 38C este cuprins intre 1 mai si 15 septembrie.

Ventilatia redusa datorita formei de bazinet depresionar si intensitatea mare a radiatiei solare, creeaza ziua particularitati microclimatice specifice de incalzire excesiva si de ariditate, in conditiile persistentei unei mase de aer anticiclonic.

1.3.4 Temperatura minima absoluta

Ca urmare a patrunderii unor mase de aer foarte rece, temperaturile minime absolute inregistrate la Orsova au fost de -24,5C la 13 ianuarie 1985, -23,5C in inanuarie 1942 si 23,0C in ianuarie 1933.

Temperaturile minime absolute sub -20C sunt posiblie incepand din luna decembrie pana in martie, insa frecventa acestora este mai redua.

1.3.5 Precipitatiile

Regimul precipitatiilor se caracterizeaza printr-o mare variabilitate a cantiotatilor de apa ce cad atat in perioada calda a anului cat si in cea rece,ca si prin lipsa unor perioade indelungate fara precipitatii in timpul veri(exceptie au facut unele veri din ultimul deceniu)si prin fenomenul de iarna asemanatoare regiunilor temperate invecinate.

Prexipitatiile medii sunt de 734 mm(intre anii 1901-1990).In anul 1991 s-au inregistrat 873,3 mm.Dupa anul 1970, odata cu construirea barajului si formarea lacului de acumulare, un fenomen deosebit de frecvent este seceta.

Grosimea medie a stratului de zapada este de 10 cm, fiind specifica lunilor ianuarie-februarie.

Directia predominanta a vintului este N si NV.Viteza medie anuala este de 4,5 m/s.

1.4 Apele

Reteaua hidrografia a Orsovei este reprezentata de 2 artere : Dunarea si Cerna, precum si de unele parauri permanente sau semipermanente : paraul Turului, Ijnic, Slatnicul, paraul lui Ivan, Gratca, Mozna , Dalboca.

Hidrografia Dunarii in zona Orsovei si imprejurimilor ne retine atentia in mod deosebit, ea influentand navigatia fluviala, factor decisiv in dezvoltarea orasului asa cum se va vedea la momentul oportun.

Panta, ca element principal ce influenteaza fenomenele gidrologice, este in restere de-a lungul intregului defileu de 134 km; daca intre Drencova si Orsova ea are o valoare medie de 0,25 la mie, intre Orsova si Drobeta Turnu-Severin aceasta se ridica la 0,40 la mie.

La randul lor, structura geologica a albiei fluviului, latimea si adancimea sa se influenteze reciproc; dupa ce in zona Izlaz-Tachtalia Dunarea atinge o latime de 2,4 km, aparand praguri si stanci izolate (la finele veacului trecut- ass cum vom vedea- aceasta situatie a determinat construirea unui dig lung de 5.800metri, ingustand albia la numai 200 metri si ridicand nivelul apei), in zona calcarelor de la Cazane albia ajungand la o latime medie de numai 350 metri, inregistrandu-se in unele puncte la 150-200 metri iar adancurile ajungand la 45 metri.Dupa iesirea din Cazane, albia se largeste din nou, adancimea scade, abia la Portile de Fier (intre Varciorova si Gura Vaii) panta albiei crescand intr-atat incat viteza apei la cote mari atingea chiar 5,7 metri/secunda.

Hidrografia debitelor zilnice de la Orosva, asupra carora observatiile sistematice au inceput inca de la 1838, arata ca apele mari se inregistreaza primavara si la inceputul veri, revenind toamna, in timp ce la finele veri si la inceputul toamnei s-au anregistrat debitele minime.

Debitele medii ale Dunarii la formarea lacului de acumulare, pe baza datelor de masuratori dintre anii 1838-1960, au oscilat la Orsova intre 3,680 m.c/secunda (1921) si 7.900 m.c./secunda (1941).Debitul maxim masurat aici a fost de 15.687 m.c./secunda la 12 septembrie 1895 iar cel minim de 1.481 m.c./secunda la 16 octombrie 1947.Prin calcul s-a dedus totusi ca debitul cel mai mic al fluviului la Orsova s-a inregistrat la 12-13 ianuarie 1954 cand a fost de numai 1.250 m.c./secunda.Totodata s-au mai masurat cota maxima de +648cm. in anul 1895 si cea minima de -52 cm. in anul 1893, ceea ce arata o amplitudine, la Orsova, de 700 cm., cea mai mica din sectorul Cataractelor.

O data cu formarea lacului de acumulare, nivelul apelor Dunarii s-a ridicat la 69,5m.(cota maxima).

Prin inundarea gurii si luncii de varsare a Cernei, s-a format golful Cerna lung de aproape 5 km, lat de peste 2 km si adanc in dreptul vechii confluente a

Cernei cu Dunarea, de 22-23 m.In aceste conditii s-a trecut de la un regim

hidrologic fluvial la unul de tip lacustru, ce isi modifica o serie de caracteristici in raport cu oscilatia cotei lacului intre cotele extreme legate de debitele de alimentare si necesitatile de functionare ale hidrocentralei.

Prin construirea barajului "Portile de Fier" s-au regularizat nivelurile lacului, ceea ce s-a repercutat direct asupra elementelor dinamice ale regimului hidrologic(curentii si valurile).La Orsova, inainte de formarea lacului, viteza fluviului era cuprinsa intre 0,6 si 1,3 m/sec.(in raport direct proportional cu debitul)iar in prezent este sub 0,35m/sec. pe senalul navigabil iar golful Cerna chiar sub 0,2m/sec.

Regimul hidrologic al golfului Cerna sufera modicicari mari in functie de nivelul lacului de acumulare: la cote maxime, caracterele lacustre se rasfrang mai mult asupra golfului datorita schimbului mai mare de ape dintre golf si marele lac, regimul termic este in mai stransa legatura cu cel al lacului de acumulare iar curentii eolieni si valurile au o mare amploare.Dimpotriva, la cote minime, predomina curentii formati de aportul de apa al Cernei iar regimul termic este mai mult sub influenta uscatului inconjurator.

La randul sau si sistemul termic, inclusiv cel de inghet, a suferit modificari importante.Temperatura medie este de 11,3C si nu a coborat niciodata sub 11C.Este o valoare destul de ridicata, determinata de patrunderea in perioada rece a anului a maselor de aer umed tropical din sud-vest, de expunerea versantilor si de adapostul creat prin ancutarea principalelor culmi muntoase din jur.

1.5 Vegetatia

Flora locala are o serie de caractere specifice date de plantele rare ce pot fi intalnite aici(adesea numai aici), remarcandu-se o mare varietate de elemente floristice si faunistice de diferite origini: boreale-montane, central-europene si termofile-sudice.

Defileul Duarii se inscrie in "Carpatii Portilor de Fier", cum a fost denumit in mod expresiv masivul muntos pe care il traverseaza Dunarea de catre geograful Vintila Mihailescu.Ori acesti Caraati ai Portilor de Fier fac legatura intre Carpatii Meridionali si Muntii Stara Planina din Jugoslavia.Defileul Dunarii a inlesnit intrepatrunderea elementelor floristice si faunistice din cele doua compartimente muntoase pe care le separa contribuind la imbogatirea florei si faunei acestora.

Comunitatile vegetale ale Orsovei si imprejurimilor sale, cu deosebire cele aflate tocmai in acest Defileu al Dunarii, sunt foarte bogate in specii si variat

organizate sub raport fitocenotic.Marea diversitate litologica, asociata cu intense procese biogeografice, au condus la crearea unui mare numar de biotipuri in care si-au gasit adapost peste 4.000 de specii de plante.Aceasta flora, interesanta ca fond genetic, pune in lumina resursele floristice ale Eurasiei, culoarul danubian fiind cea mai importanta cale de migratiune a florelor dinspre lacul pontocaspic spre lacul panonic si invers.Majoritatea speciilor floristice prezentate aici fac parte din grupul elementelor eurasiatice caracteristice pentru Romania; nota specifica o dau elementele submediteraneene (ilirice, moesice, balcanice) si chiar mediteraneene.Pe acest fond se grefeaza elemente central-europene, pontice, panonice, ponto-panonice, carpato-balcanice.

Din totalul speciilor de plante, 28 sunt endemice iar 14 isi au mediul de viata numai in culoarul Dunarii: Pinus nigra banatica, Minuartia cataractarum, Rubus banaticus, Rubus niveoserpens, Rubus severinensis, Polyala hospita, Prangos caninata, Veronica crassifolia, Crobanche valachica, Cephalaria multifida, Campanula caessipes.

21 de specii de plante au indicele de abundenta -dominanta redus, Defileul Dunarii fiind singurul loc de supravietuire pe teritoriul Romaniei.Intre acestea amintim: Paeonica mascula, P. daurica, Pulsatilla australis, Ranunculus flobelifolius, Thlaspi jankae, Convolvulus tenuissimus, Gagea bohemica, Minuartia capillacea , M. squamata

O mare diversitate fitocenotica a peisajului vegetal este inclusa in cele 196 asociatii vegetale, dintre care 17 sunt endemice.

Calitatea de endemism a acestui teritoriu a obligat, dar mai cu seama obliga pe viitor la o mai accentuata protectie oferita acestui tezaur biologic.

Gruparile vegetale din aceasta zona reflecta atat conditiile genetice ale florei cat si conditiile de relief, edafice si topoclimatice, cu vadite influente submediteraneene.Aceste grupari au nuantari specifice padurilor, pajistilor si luncilor din jurul Orsovei.Traiesc aici specii de copaci diferite, intre care fagul, stejarul, carpenul, artarul de Banat, cerul si garnita iar sper lunca salcii impreuna cu tufarisuri de carpinita (Quercetum conferate- cerris Rudski, subasociatia carpinetosum orientalis), mojdrean si jugastru; intalnim insa si specii care suporta doar un climat mai bland, intre care alunul turcesc, tuia, castanii, magnoliile si smochinii.In ultimii ani s-au inmultit salcamii meliferi, ale caror flori dau un miros imbatator imprejurimilor la sfarsitul primaverii.Experimental a trait aici ,in zona Cazanelor, timp de patru ani, tropicalul eucalipt, gigantic dar cu flori mici si verzi.

Pana la realizarea Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie, Defileul Dunarii era insotit de doua mari insule permanente: Ada Kaleh, situata la 3 km

in aval de Orsova, intre gurile de varsare ale Cernei si Bahnei, si Moldova Veche, desfasurata intre localitatile Pescari si Moldova Veche.Aceste insule apartinand teritoriului Romaniei, erau consolidate de o vegetatie ierboasa si arboricola precum si de unele constructii antropice.

Prin crearea lacului, insula Ada Kaleh a fost complet inundata, diparand astfel sub apele Dunarii un biotop specific, caracterizat prin prezenta unui numar mare de elemente de origine mediteraneeana: Cupressus sempervirens, Amigdalus communis, Castanea vesca, Platanus orientalis, Nerium oleander, Syringa vulgaris, iar dintre epifite coarda de vita, rasucita sub forma de liana.

Alaturi de acestea pe insula vegetau alte specii arborescente ca: Aesculus hippocastanum, Gledischis triocanthos, Quercus sessiflorae, Quercus pendunculata, Populus nigra, Populus tremula, Juglans regia.

Stratul ierbaceu, dezvoltat in general pe soluri nisipoase, era format din specii de plante ierboase psamofile: Silenae infanta, Echium rubrum, Egiron canadensis, Hippericum perforatum, Daucus carota, Lamium purpurum.

In sectorul malurilor, inundarea generata de lac a dus la disparitia biotopurilor de lunca ce se caracterizau prin asociatii vegetale higrofile.

Harta vegetatiei.

Legenda Vegetatie

1.6 Fauna

Fauna dezvoltata intr-o flora atat de luxurianta este la randu-i extrem de complexa, cercetarile efectuate in intregul Defileu Dunarean relevand o diversitate specifica foarte mare:5.339 de specii, unele grupe taxonimice nefiind inca studiate in tara.

Mediul acvatic este populat cu o mare varietate de pesti, ponderea detinand+o stiuca, salaul si mreana iar in cantitati apreciabile rosioara, coseacul si babusca.Inainte de construirea barajului de la Portile de Fier adancimea mare

a apei, curentul rapid si fundul stancos al albiei au favorizat existenta unor biocenoze cu numar mare de indivizi, dar relativ mic de specii(aproximativ 150 de taxoni, din toate grupele de nevertebrate).In plus in acea perioada migrau aici pentru a se reproduce sturioni din Marea Neagra iar cega de Orsova era renumita in multe centre urbane mari.

In conditiile formarii lacului de acumulare atat de pretuita cega s-a retras in amonte, prin marime si comportament ea reflectand si noile caracteristici fizico-chimice ale Dunarii; cat despre sturioni, acestia nu depasesc barajele celor doua hidrocentrale din aval decat incidental.A aparut insa si s-a dezvoltat crapul fitofag.

Lumea pasarilor lacustre a castigat intr-o serie de specii care migreaza aici in anumite perioade ale anului, intre acestea numarandu-se ratele salbatice, gainuse de balta, pescarusi, egreta alba si mai recent, lebedele.

Interesante sunt, din punct de vedere cinegetic, o serie de pasari intre care gainusa de alun (Tetrastes bonasia), prombelul gulerat (Columba palumbus), turtureaua (Streptopelia turtur), ciocanitoarea balcanica (Dendrocopus szrzacus balcanicus), si altele, elemente mediteraneene care si-au extins arealul intre Moldova Noua si Drobeta Turnu Severin.

In ultimele decenii, din Defileul Dunarii au disparut potarnichea de stanca (Alectoris graeca) hoitarul (Neophron percnopterus) li codalbul (Haliaetus albicilla); acestea isi construiau cuiburile in biotopurile stancoase ale Cazanelor, locuri greu accesibile interventiei antropice.Studii viitoare vor trebui sa puna in evidenta cauzele acestor disparitii, care au reflectare directa in biodiversitatea ecosistemelor versantilor calcarosi.

Bogatia de pasari ce strabate vazduhul a inregistrat si alte pierderi, cum ar fi vulturii, care mai existau la inceputul acestui veac; s-au imputinat, de asemenea ulii, bufnitele si berzele negre.

Speciile de fluturi viu colorati se ridicau in imprejurimile Orsovei la peste o mie iar dupa caderea intunericului iincanta privirile micile roiuri de licurici.

In ecosistemele forestiere traiesc o multime de mistreti (Sus scrofa), carpiorul (Capreolus capreolus), care penduleaza intre fagete si gorunte, in functie de fructificarea jirului si a ghindei, apoi lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), dihorul (Putorius putorius) si nevastuica mare (Mustela vulgaris), ultimele patru specii diminuandu-si efectivele in urma masurarilor de combatere a lor.

Veverita (Scirus vulgaris fuscoator), mamifer arboricol foarte frecvent altadata in padurile montane, a devenit in ultimele decenii foarte rara; una dintre cauze ar autea fi ocrotirea celui mai temut dusman al sau, jderul de copac (Martes martes).

Unele specii si-au extins arealul in zona Defileului, migrand din regiunile montane limitrofe.Astfel sunt: ursul carpatin (Ursus arctos), care s-a stabilizat pe vaile lardastita, Mraconia, Eselnita, de unde coboara pana in apropierea Dunarii; vulpea carbuneasca(Vulpes melanogaster), element balcanic, aparuta in ultimele decenii in biocomplexele Defileului si dihorul parat (Vormela peregunsa), alt element balcanic rar, infiltrat pe valea Cernei.

Mai intalnim in fauna imprejurimilor orsovene broaste testoase de uscat (Testudo hermanni), cu arealul in extindere spre vest si nord, populand biotopurile de pe versantii insoriti, serpi- intre care sunt cunoscuti pentru veninuozitatea lor vipera (Vipera berus berus), vipera cu corn (Vipera ammodytes)-si soparle din speciile lacerda viridis, L. taurica, L.praticola pontica (specie caucaziana rara) si Auguis fragilis colchicus (supranumita si "sarpele de sticla", distrusa in mare masura din cauza asemanarii ei cu sarpele).

Amfibienii sunt reprezentati prin specii ca:Triturus cristatus, Bombina bombina, Bufo bufo, Rana esculenta, R. dalmatina si Pelobates syriacus balcanicus.

Tot in Defileu isi are limita nordica de raspandire scorpionul (Euscorpius carpathicus), care prefera biotopurile stancoase si umede, dar si alte specii sudice, unele chiar foarte rare.

Ospecie de insecte specifica zonei si disparuta ca urmare a formarii lacului de acumulare a constituit-o musca "columbaca".In unii ani, primavara, aceste muste ieseau in roiuri atat de dese incat muscaturile lor otravitoare puneau in pericol viata animalelor mari.

Crearea lacului de acumulare "Portile de Fier" a marcat inceputul unei noi etape in evolutia biotopurilor acvatice si costiere, cu reflectare directa in mutatiile cantitative si calitative inregistrate in structura si distribuirea biocenozelor.

In etapa de scurgere a apei Dunarii din sectorul de defileu in regim fluviatil, biocenozele se caracterizau prin predominarea speciilor reofile, adaptate biotopurilor stancoase, vitezei mari de scurgere a apei si continutului ridicat de oxigen dizolvat: mreana, cleanul, scobarul; speciile de sturioni din Marea Neagra (Acipenser ruthenus, Acipenser stellatus, A cipenser gludenstaedti, Huso huso), in migratiune pe Dunare, ajungeau pana in zona cataractelor dintre localitatile Svinita si Pescari, unde isi depuneau icrele in

timpul primaverii; speciile limnofile, adaptate biotopurilor maloase si nisipoase de bazinete, cu panta mai redusa si viteza de scurgere a apei mai mica; fauna piscicola a afluentilor Dunarii se caracteriza prin zona mrenei vinete si a lostritei, care, impreuna cu scobarul, invadau cursurile inferioare ale Cernei si Nerei.

Dupa construirea barajului "Portile de Fier", in etapele de tranzitie fluvio-lacustra, incepe modificarea parametrilor habitatului acvatic, ceea ce determina o redistribuire a biocenozelor, astfel:

-retragerea speciilor reofile spre coada lacului si spre sectorul superior al vailor afluente;

-extinderea speciilor limnofile (crapul, somnul, linul, bibanul) cu precadere in golfurile create la confluenta raurilor mai mari cu Dunarea;

-stoparea migratiei sturionilor spre regiunea cataractelor.

1.7 Soluri

Solurile caracteristice depresiunii Orsova sunt influentate de litologie, relief, clima, vegetatie.Solurile aluviale prezinta fenomene de inmlastinare, fiind putin utilizate agricol (litosoluri, erodisoluri).Cambisolurile sunt reprezentate prin soluri brune eubazice, mezobazice, fiind asociate cu soluri semigleice argiloase.

Solurile argiluviale sunt brune podzolite, folosite in special pentru pasuni si pomicultura.Argiluvisolurile includ soluri vechi, dezvoltate in conditii de drenaj natural bun sau moderat.

Invelisul edafic al intregului defileu este un teritoriu complex si specific prin trasaturile geografice particulare pe care le detine in cadrul Muntilor Banatului si al Romaniei.In dominanta de soluri brune podzolice, brune si soluri aluvionale se mai intalnesc sporadic unele depozite argiloase iar cu o raspandire relativ redusa atrag atentia solurile terra rossa, care confera o estetica deosebita peisajului carstic din Cazanele Dunarii mai cu seama.

Entrocambosolurile rodice (terra rossa) reprezinta un subtip al autricambosolurile.Au o raspandire redusa datorita conditiilor speciale de formare: pe depozitele de alterare ale calcarelor masive tihonice si neocomiene, aflate pe stancarie, pante accentuate, varfuri sau soluri brune eumezobazice pe versanti lini si unele doline.Conditiile climatice sunt asemanatoare celor descrise pentru rendzinele calcarice, fiind mai uscat si mai cald datoritaincalzirii puternice a calcarelor.

Capitolul II. Isoricul Cercetari

2.1 Istoricul Orsovei

Orsova este o localitate a carei istorie se pierde in negura timpului.Cele mai vechi urme ale locuirii umane dateaza din paleolitic.Unele vestigii preistorice au o insemnatate deosebita : astfel statueta de os cunoscuta drept "Idolul de la Cuina Turcului", constituie cea mai veche reprezentare artistica de pe teritoriul tarii noastre.Din perioada branzului dateaza "Tezaurul de la Jupalnic", alcatuit de 22 de obiecte din bronz (seceri si topoare specifice vechilor traci) descoperite in anul 1899 pe valea ogasului Alunis, sa socul numit "Balta cu rogoz"; trei dintre acestea se mai pastreaza in prezent in muzeul Liceului "Traian Lalescu".

Alte trei piese din argint, deosebit de valoroase, sunt un coif de lupta si un vas, aflate acum in patrimoniul muzeului Institutului de Arta din Detroit ca si un al doilea vas detinut de Metropolitan Museum of Art din New York. Cele trei piese, descoperite "la Portile de Fier" (deci in vecinatatea imediata a Orsovei si instrainate inca de atunci) dateaza din secolele IV-III i.Hr. Acestea vorbesc despre organizarea daco-getilor din zona intr-o formatiune social-politica superioara, avand in frunte un conducator cu puteri autocrate .

O serie de cercetatori au sustinut ca in perioada daco-geta aici a existat o localitate si o cetate de pamant purtand numele Dierna. Urmele lor nu au fost descoperite inca, desi intre anii 1966-1969 s-au efectuat la Orsova cercetari arheologice in mai multe puncte, inclusiv in jurul cetatii romane; cu ocazia acestor sapaturi au aparut unele urme de ceramica dacica in pamantul rascolit de-a lungul vremurilor. Ramane ipoteza ca acea cetate si localitate au facut parte din statului dac centralizat condus de Burebista, dainuind si in primii ani de domnie ai lui Decebal, iar numele lor a fost pastrat si dupa cucerirea romana.

Din perioada pregatitoare a razboaielor daco-romane se afla in imprejurimi cunoscuta "Tabula Traiana" precum si vestigiile canalului roman de la portile de Fier si "Tabula" sa (actualmente pastrata la Muzeul din Kladovo-Serbia). Ambele urme se afla pe malul drept al Dunarii si dateaza din perioada Imparatului Traian.Primul care a planuit extinderea granitelor Imperiului Roman pana la Dunare a fost Iulius Caesar, dar moartea sa prematura a amanat planul.

Abia imparatul Tiberiu a inceput, in anii 33 si 34 d.Hr., construirea unei sosele pe malul drept al Dunarii. Soseaua incepea la Sirmium (actualul

Sremska Mitrovica in Serbia) si trecea prin castrele Singidunum (actualul Belgrad), Viminacium (actualul Kostolacz) pana la Ratiaria (actualmente Arcr, in Bulgaria). Soseaua din lungul Dunarii a fost intarita cu mici fortificatii si puncte de observare militare, care sa o apere de eventuale atacuri ale inamicilor daci. Aceasta sosea a fost mai apoi continuata si imbunatatita sub imparatii Vespasian si Domitian.Marele comandant Traian a planuit extinderea granitelor Imperiului Roman pana la Carpati, mijlocul provinciei Transilvania si spre campiile joase de la Marea Neagra.Pentru aceste campanii, imparatul Traian a facut mari pregatiri, intre care si taierea drumului prin stincile de la Cazane, unde acesta era intrerupt.Extinderea soselei usura aprovizionarea punctelor intarite, circulatia unor unitati militare si tragerea la edec a navelor din flotila imperiala de Dunare.Una dintre inscriptiile sapate in stanca-cunoscuta Tabula Traiana - aduce pana in zilele noastre amintirea marii constructii romane.Ea continea urmatorul text :

IMP(erator) CAESAR DIVI NERVAE F(ilius) NERVA TRAIANUS

AUG(ustus) GERM(anicus) PONTIF(ex) MAXIMUS TRIB(unicia)

POT(estates) III PATER PATRIAE CO(n)S(ul) III

MONT ibus excisis) A(mni)BUS SUP(er) AT(is viam f)E(cit)

Adica: "Imparatul Caesar, fiul Divinului Nerva, Nerva Traianus Augustus Germanicus (invingator al germanilor), preot suprem investit cu puterea de tribun a patra oara, parinte al patriei, consul a treia oara, spargand muntii a durat drum de-a lungul fluviului".Un alt obstacol, care a stat in calea legiunilor romane ce tindeau sa patrunda de-a lungul Dunarii si pe care acestea au trebuit sa le invinga au fost, la ape scazute, asa numitele "Portile de Fier", care inchideau matca fluviului in intreaga ei latime iar varfurile stancoase faceau navigatia din acea perioada imposibila.S-a hotarat deci ca pragul stancos sa fie ocolit iar pe malul drept sa fie sapat un canal.Acest canal roman era- asa cum se poate aprecia dupa ruinele sale-lung de circa 3,2 km. Si cobora usor arcuit de-a lungul malului drept.La capatul din aval a fost inchisa, cu un dig din piatra, valea unui parau, care se varsa acolo in Dunare si stavilita cantitatea mare de prundis antrenata de acesta.In plus, a mai fost construit un brat suplimentar al canalului prin care sa se deverseze surplusul de ape in caz de inundatii si sa se usureze intrarea ambarcatiunilor in canal.

Si aici fusese pusa o tabla comemorativa din marmora, cazuta in apele canalului si descoperita in anul 1969. Aceasta "tabula" avea urmatoarea inscriptie :

IMP(erator) CAESAR DIVI NERVAE F(ilius)

NERVA TRAIANUS AUG(ustus) GERM(anicus)

PONT(ifex) MAX(imus) TRIB(unicia) POT(estate) P(ater) P(atriae)

CO(n)S(ul) III

OB PERICULUM CATARACTARUM

DERIVATO FLUMINE TUTAM DA

NUVI NAVIGATIONEM FECIT

Adica: "Imparatul Caesar, fiul Divinului Nerva, Nerva Traianus Augustus Germanicus, preot suprem investit cu puterea de tribun a cincea oara, parinte al patriei, consul a treia oara, de pericolul Cataractelor a deviat fluviul, intregul Danubiu l-a facut navigabil." Ruinele acestui canal au mai putut fi observate pana in anul 1970.

Cea mai veche etapa in care Orsova a cunoscut o dezvoltare notabila, a constituit-o cea a Diernei romane (nume care provine, dupa unele cercetari, din indoeuropeanul "der-", care inseamna atat "crapatura", "despicatura" cat si "strapungere", dupa altii de la "dierna", care are sensul de "asezare"). Inceputul locuirii sale romane dateaza inca de la cucerirea Banatului si Olteniei de romani (101-102 d.Hr.) cand o parte a trupelor imparatului Traian au trecut Dunarea pe aici, peste un pod din vase.

Prima atestare documentara a Diernei o gasim intr-o inscriptie din anul 157 d.Hr.,cand numele orasului este scris sub forma TSIERNA.

Orasul antic s-a dezvoltat, ca si cel de mai tarziu, de-a lungul fluviului pana la poalele dealurilor, care o limitau spre vest inchizand depresiunea; limita sa nordica era marcata de necropola din dreapta gurii raului Cerna, iar spre sud depasea valea Gratca constructiile succedandu-se mult in amonte, pe malul Dunarii, pana spre valea Mosna. Aici se aflau cladirile oficiale ale orasului, cu deosebire antrepozitele de marfuri, pravaliile negustorilor si vama. La oarecare distanta de acestea s-a dezvoltat asezarea civila, cu urbanism specific oraselor romane, dupa cum o dovedesc sistemele de constructii ori elemente de arhitectura (coloane, capiteluri) ale edificiilor publice si private descoperite in timpurile moderne pe teritoriul fostului oras antic.

Pe plan economic, Dierna a avut un caracter pregnant mestesugaresc, comercial, functionaresc si oarecum militar, ceea ce a dat orasului un caracter aparte in comparatie cu celelalte asezari similare ale provinciei Dacia, ai caror locuitori si-au pastrat vocatia de agricultori.

Un loc distinct l-a ocupat aici puternicul punct vamal prin care se derula un intens trafic de marfuri spre si dinspre provincia Dacia, dar si trecerea calatorilor ce se indreptau pentru a beneficia de apele termale de la Ad Mediam (azi Baile Herculane). De asemenea Dierna devenise un real nod rutier, in care se intretaiau doua importante drumuri ale provinciei: cel prin Tibiscus si in

continuare spre intreaga provincie romana; celalalt, de-a lungul Dunarii, trecand prin Drobeta si Sucidava.

Mestesugurile sunt atestate prin descoperirea unei case-atelier de prelucrare artistica a metalelor, unui atelier de producere a sticlei rubinii si a altuia de olarit; acestora li se adauga un atelier de ceramica refractara ca si producerea carbunelui de mangal. In plus, in secolele III-IV d.Hr., aici s-a dezvoltat si o caramidarie. De asemenea, mai existau la Dierna negustori care vindeau produse din ceramica (terra sigilatta si lucernae) sau bijuterii din metale.

Viata spirituala era marcata printre altele de numeroasele credinte practicate aici. Se pare ca a existat aici un templu al zeilor Aesculap si Hygeia iar in cele doua necropole ale localitatii se practicau simultan riturilor inhumatiei si incineratiei. De asemenea au fost prezenti unii crestini izolati, veniti in secolul al III-lea dinspre Orient, existenta lor fiind confirmata prin doua placute din aur cu inscriptii gnostice, una dintre ele constituind un blestem la adresa romanului Aelius Firmus, vinovat de moartea prin crucificare a tinerei Iulia Surilla. Aceasta placuta, care are inscrisa in partea dreapta de sus a literei "S" de la numele Iuliei Surilla o cruce, este una dintre cele mai vechi urme crestine din Dacia.

Perioada de maxima inflorire a Diernei a fost insa de scurta durata.

Dupa anul 324, sub imparatul Constantin cel Mare, la Dierna - cap de pod al Imperiului la nordul Dunarii - a fost construit aici un quadriburgium de dimensiuni medii - 60 x 60 metri, cu ziduri puternice, groase de 2,3 metri, din piatra legata cu mortar si avand intercalari de randuri din caramida. Cetatea avea la colturi turnuri patrate exterioare, caracteristice fiind in cazul acestui quadriburgium gangurile de acces spre turnuri care, spre deosebire de alte cetatii, aveau o directie oblica prin coltul de intrare si erau construite numai din caramida.

Ultima incercare de revenire in zona nord-dunareana a puterii romano-bizantine a avut loc sub imparatul Justinian (527-565) cand se pare ca cetatea a fost refacuta. Ea a fost definitiv pierduta sub presiunea atacurilor avare, in anii 568-573, sub imparatul Justinian al II-lea.

Prima atestare a cetatii medievale si localitatii din preajma-i dateaza din

secolul al X-lea, cand este amintita cetatea Urscia, ca resedinta regala a ducelui Glad.Acest nume cetatea il va purta mult timp, ortografierea sa fiind diferita in documentele acelor secole: Orswe la 1396, Orswa la 1419, Orsaua la 1440, Orseva in 1481 ori Orsoua la 1501.La inceputul secolului urmator ea a cazut pentru scurt timp sub unguri. Dupa anul 1230, Orsova a facut parte din Banatul de Severin organizat de regele Andrei al II-lea al Ungariei in sudul Banatului si partea de vest a Olteniei, pe care a cucerit-o in acel an.

Nou infiintatul Banat avea regim semiautonom, primul sau ban, Luca, fiind atestat in anul 1233.

La 1241, cetatea Orsovei a fost probabil atacata si deteriorata de tatari, caci regele Bela al IV-lea a ordonat in anul 1244 repararea ei. Trei ani mai tarziu, la 2 iunie 1247, Bela al IV-lea a emis diploma prin care hotara aducerea cavalerilor ioaniti in zona pentru a intari apararea ei fata de orice dusman. Acestia au ramas aici pana in anul 1259. In anul 1260, Banatul de Severin a fost invadat de bulgari, alungati abia in anul 1263 de catre noul ban al Severinului, Laurentiu.

O data cu constituirea statului feudal Tara Romaneasca, Banatul de Severin s-a micsorat, partile din Oltenia integrandu-se noului stat iar Orsova a devenit resedinta Banatului Severinului. Ea avea sa fie inclusa, intre anii 1401-1406, in componenta Tarii Romanesti, domnitorul Mircea cel Batran avand in acei ani si rangul de "domn al Banatului Severinului".

Accentuarea luptei antiotomane in perioada lui Mahomed I-ul (1413-1421), care forta linia Dunarii, a facut ca Sigismund de Luxemburg sa anexeze aceasta zona Ungariei, ban al Severinului fiind numit Pippo Scolari de Ozora (cunoscut sub numele de Pippo Spano), care a fortificat puternic Orsova. Actiunea lui a fost continuata de Iancu de Hunedoara, care a detinut functia de ban al zonei pana in anul 1446, perioada in care a acordat o atentie speciala cetatilor din intregul Defileu al Dunarii, dintre Turnu Severin, Orsova si pana la Smederevo. Dupa o campanie nereusita in Peninsula Balcanica (a fost insa infrant in batalia de la Varna la 10 noiembrie 1444), in 21-22 iulie 1456 a obtinut o stralucita victorie impotriva ostilor otomane la Belgrad. Dupa numai cateva zile a murit insa de ciuma, in tabara sa de la Zemun (11 august 1456).Au urmat cateva decenii de liniste pentru populatia bastinasa romaneasca, abia in anul 1521 luptele pentru stapanirea defileului Portile de Fier fiind reluate de sultanul Soliman Magnificul, care in anul 1521 a cucerit Belgradul iar in anul urmator, Orsova.Dupa lupta de la Mohacs(1526), Banatul de Severin a incetat sa mai existe, infiintandu-se Comitatul Severin cu capitaka la Orsova iar din anul 1553 stapanirea Orsovei a fost incredintata unui bei otoman, tot aici fiind resedinta unui pasalac din sandjacul(regiunea) Timisorii.

In anul 1660, Orsova a fost vizitata de calatorul turc Evliya Celebi, care a lasat o descriere a cetatii si localitatii.

"Cetatea este o palanca frumoasa, in patru colturi, inconjurata cu ziduri de pamant, pe malul Dunarii. De jur imprejur sunt 800 de pasi. Are doua porti: prima, o poarta mica de lemn, da spre rasarit, pe malul Dunarii; a doua este la apus, tot pe malul Dunarii, si da spre oras. Partea de sud a cetatii e scaldata de apele Dunarii, dar spre nord se afla inaltimi si santuri adanci. In cetatea aceasta palatul beiului e mai frumos decat toate celelalte case.

Deasupra zidului de pe malul Dunarii se afla numeroase locuri de recreere si fel de fel de palate de petrecere. Are, in total, 50 de case acoperite cu sindrila. La poarta cea mare se afla o mica geamie placuta, cu fata spre Dunare si cu multi enoriasi.

Cetatea interioara. Este o cetate mica, zidita din piatra, cu patru laturi, rezistenta, ramasa din timpul ghiaurilor. In interiorul ei locuiesc numai: dizdarul, imamul (preotul), muezinul (dascalul care canta in minaret) si mehterbasiul (seful muzicii militare). Langa turnul inchisorii, deasupra portii cetatii interioare, exista un turn cu orologiu acoperit cu scanduri: bataia ceasului se aude la distanta de un fersah (o ora de mers cu calul la pas).In partea de apus a cetatii interioare, pe o campie intinsa, se afla orasul.In total se gasesc trei sute de case, cu si fara etaj, unele din piatra iar altele din lemn, toate fiind acoperite cu scanduri. Are o geamie, o mesdrese (seminar mahomedan), o scoala si zece dughene; nu are pravalii de panzeturi, dar se gasesc tot felul de produse. La marginea santului cetatii se afla o baie si un han pentru negustori. Pe malul Dunarii se gasesc casele mari si frumoase, cu gradini, ale ghiaurilor greci (locuitorii erau in majoritatea lor romani); au si o biserica a lor.Dealurile ce formeaza intariturile cetatii sunt acoperite in intregime cu vii, iar locuitorii castiga de pe urma navoadelor, deoarece toti se ocupa cu pescuitul."

Orsova se prezenta deci la mijlocul veacului al XVII-lea, - dupa cum concluziona profesorul Constantin Juan-Petroi, pornind de la insemnarile calatorului otoman si coroborandu-le cu alte cercetari ale sale din teren si din arhive -, ca o cetate puternica si o localitate civila dezvoltata (chiar daca numarul de case, 300, ar putea fi oarecum exagerat). Ea constituie, simultan, un centru militar (prin cetatile sale), administrativ (aici era resedinta unui sandjac), punct de iradiere a religiei musulmane (prin geamiile, conducatorii religiosi musulmani sau seminarul mahomedan) si localitatea civila ai carei locuitori isi continuau ocupatiile specifice.

Mai multe amanunte despre Orsova mijlocului secolului al XVII-lea vom aduce in capitolul dedicat populatiei Orsovei.

Linistea zonei nu a mai durat mult caci in anul 1683 a inceput primul din seria de un veac a razboaielor austro-otomne.

In prima faza a razboiului, otomanii au inaintat victoriosi pana sub zidurile Viene, unde, dupa un asediu indelungat, au fost infranti de armata lui Sobieschi, venita sa depresureze capitala imperiala. Ofensiva trupelor imperiale a continuat, acestea cucerind in august 1685 cetatea Nauhausel, la 2 septembrie 1686 cetatea Buda iar la 12 august 1687 o victorie langa Mohacs, fiindu-le deschisa calea spre Transilvania.

Apoi, dupa cucerirea, in septembrie 1688, a Belgradului, ofensiva a continuat spre Balcani.

Intre timp, la 13 august 1688, a fost cucerita de austrieci si cetatea Orsovei, ea fiind reocupata de otomanii condusi de Ali pasa si Tkly in iulie 1689. Austriecii au recucerit curand Orsova, intarind si cetatea din insula de la gura Cernei. Descriind acel moment, cronicarul turc Mehmed Rasid scria: : "Afurisitii de austrieci au construit cu palisade (sarampoi) un puternic sant (sanis) pe insula Ada [Kale], aflata la mijlocul fluviului Dunarea, iar inlauntrul ei au pus tunuri si luptatori, De aceea, ei au impiedicat trecerea vaselor de zaherea spre Belgrad; ocuparea ei fiind importanta, oastea imparateasca s-a indreptat spre Vidin".

Orsova si insula ei au cazut din nou cand in mana otomanilor, cand in cea a austriecilor, pana in anul 1692. De data aceasta, intarirea Orsovei si a insulei au reintrat direct in atentia generalului Graf Veterani, care a extins fortificatiile si la pestera Piscabara (cunoscuta dupa aceste evenimente si sub numele Veterani) din Cazanele Dunarii. Fortificarea insulei si terenului din jur a creat un obstacol pentru ambarcatiunile otomane, deoarece in toata zona se crea o panza de foc eficace. Aici aveau sa aiba loc lupte deosebit de crancene intre sfarsitul lunii martie si 2 mai 1692, cand garnizoana imperiala, incercuita, a trebuit sa capituleze.

Razboiul avea sa continue pana in anul 1699 cand, la 27 ianuarie, s-a incheiat pacea de la Karlovitz, din Croatia. Banatul, inclusiv partile Defileului Dunarii, au ramas in stapanirea Imperiului Otoman.

In anul 1716 Austria a declarat un nou razboi otomanilor, pregatirile de lupta fiind accentuate in zona Orsovei si insulei Ada Kale. Tot la inceputul acelui an, din ordinul marelui vizir Damad Ali, domnul Tarii Romanesti, Nicolae Mavrocordat, a trimis 3.000 de osteni, sub comanda cumnatului sau

Enache Roseti si a lui Petru Obedeanu, pentru a intari garnizoana aflata la Orsova si-n insula si pentru a opri o eventuala incursiune de jaf austriaca prin acea parte.

Noul comandant al armatei austriece, Printul Eugeniu de Savoya, a obtinut, la 5 august 1716, o victorie zdrobitoare asupra otomanilor la Petrovaradin.

Dupa aceasta victorie, austriecii au trimis un detasament de 200 de "catane" (cum ii numeste cronicarul Petru Popescu) spre a intra pe la Orsova in Oltenia; aici au pus destul de repede pe fuga, datorita unei tradari a boierilor munteni, oastea de circa 3.000 de oameni condusa de vel-serdarul Petru Obedeanu si au ocupat Cernetiul. Apoi, ca urmare a conflictului boieri si domnitorul Nicolae Mavrocordat, au trimis o alta trupa imperiala a trecut prin

pasul Vulcan spre Targu Jiu, ocupand cu usurinta Oltenia, dar renuntand la o extindere a acestei ocupatii dincolo de Olt.

In continuarea actiunilor sale, Eugeniu de Savoya a cucerit, la 12 octombrie acelasi an, dupa un asediu scurt si decis, cetatea Timisoara. Tratatul de capitulare a fost semnat a doua zi, dar trupele otomane, de circa 12.000 de oameni, au inceput retragerea abia la 17 octombrie, din cauza drumurilor si podurilor deteriorate. La randul sau, Eugeniu de Savoya a dispus, la inceputul lui noiembrie 1716, ca generalul Marcy sa se deplaseze pana in zona Mehadiei si Orsovei spre a le cuceri. Dupa incursiunile din 1 si 2 decembrie 1716 in zona Orsovei si la sud de Dunare, dar cetatea a ramas otomanilor. Generalul Marcy a decis sa ierneze la Mehadia, pregatindu-se, totodata, ca in primavara urmatoare sa reia atacul asupra Orsovei.

Luptele pentru Orsova au fost reluate abia dupa cucerirea Belgradului de armata lui Eugeniu de Savoya (18 august 1717), cand generalul a pornit spre Orsova unde seraschierul Regep cu 3.000 de oameni incerca sa loveasca Mehadia. Acesta s-a retras insa afland de infrangerea otomana de la Belgrad, dar a intalnit armata austriaca ajunsa in zona, care a produs mari pagube otomanilor. Dupa ce au incendiat cetatea Orsovei si fortificatia din insula, o parte a armatei lui Regep a reusit sa se retraga prin insula Ada Kale spre Portile de Fier. Austriecii au ocupat cele doua fortificatii in ruina, dar au luat ca prada de razboi 14 tunuri din Orsova, 7 tunuri din insula, pulbere, 3.000 kgr. plumb si 3.000 qintale faina etc.

Pacea intre cele doua imperii s-a incheiat la Passarowitz/Pozarevac (21 iulie 1718), Inalta Poarta cedand Austriei, printre altele, Banatul si Oltenia, care au devenit o provincie autonoma, cu administratie proprie si a fost declarata domeniu al Coroanei Habsburgice.

Primul guvernator al Banatului in aceasta structura a fost generalul Claudius Florimund Marcy, care a organizat administrativ provincia in 11 districte, intre care si cel al Orsovei-Almaj. Clisura Dunarii a format insa un despartamant aparte. Fiecare district era condus de cate un Verwalter (administrator) subordonat direct guvernatorului iar satele districtului erau conduse de cnezi, peste cate un grup de sate aflandu-se un Obercnez, ce-si avea

resedinta in localitatea cea mai mare. Un asemenea Verwalter se afla si la Orsova, localitate ce numara in primavara anului 1717 un numar de 170 de case.

In programul politic la lui Marcy povincia banateana era vazuta ca o baza puternica a viitoarei expansiuni imperiale si catolice spre rasarit iar Orsova constituia un punt avansat al acestei perspective, dominator al stramtorii fluviale ce asigura legaturile cu zonele ce urmau a fi anexate.

Obiectivul principal al acestui program il constituia fortificarea totala a insulei Orsovei printr-o cetate in arhitectura Vauban.

Cetatea, ca obiectivul cel mai avansat spre est si sud-est din sistemul imperial de fortificatii antiotomane, a fost construita chiar in partea centrala a insulei. Ea avea incinta dubla plus fortificatii exterioare suplimentare, care sa o apere din directiile cele mai expuse atacului, respectiv capetele insulelor. Incinta exterioara era completata printr-o serie de alte lucrari de fortificare, care atingea pe lateral malurile fluviului, iar spre cele doua capete ale insulei cetatea era aparata prin intarituri speciale, virtuale puncte de observatie spre amonte si aval, care, in plus, la cote scazute ale fluviului (acestea coincideau in general cu anotimpurile secetoase, deci mai ales cu vara si toamna), trebuiau sa faca inaccesibile, prin focul armamentului de care dispuneau, micile plaje ce se formau. Intreg acest ansamblu era dezvoltat pe o axa est-vest, si acoperea, practic, insula in intregime. Totodata aceasta cetate constituia unul dintre cele mai complexe monumente de arhitectura militara ridicat in aceasta maniera pe continent.

Cetatea interioara, situata in chiar centrul insulei, avea forma dreptunghiulara, fiecare colt fiind prevazut cu cate un bastion romboidal (ceea ce a facut ca unii istorici sa o considere ca avand forma stelara) si purtand numele cate unuia dintre conducatorii militari austrieci ai momentului. Pe fiecare varf exterior al bastioanelor era construit cate un punct de observare si tragere cilindric, prevazut cu cate sase creneluri destinate observarii circulare si de-a lungul fetelor bastionului, ca si executarii focului pe aceste directii.

La randul lor, bastioanele erau unite intre ele prin curtine ce aveau forma unor galerii boltite si fortificate, prin acestea trupele deplasandu-se liber si rapid intre diferite puncte ale cetatii. In partea centrala a fiecarei curtine se afla cate o poarta de acces.

Dupa terminarea construirii acestui sistem, nivelul sau de calcare a fost ridicat cu 2 metri, pentru ca spatiile acestea sa fie ferite cand nivelul Dunarii crestea peste o anumita cota.

In fata portilor cetatii erau construite fortificatii in unghi ascutit ("raveline") proportionale cu importanta portii, unirea lor facandu-se prin ziduri cu "curtine", care alcatuiau "cetatea exterioara". Spatiul dintre ziduri era destul de redus, cu suprafete ce se inundau adesea la cotele ridicate ale fluviului. "Ravelinele" erau strapunse de porti din piatra fatuita intr-un stil baroc iar drumurile de acces spre cetatea interioara erau realizate in rambleu, In fata portilor acestea erau prevazute cu poduri de lemn sprijinite pe piloni din zidarie pe care se trecea peste santurile de aparare. Partea din fata golului portilor era inchisa prin ridicarea acestor "poduri" printr-un sistem de mecanisme.

Ansamblul de fortificatii al insulei, realizat dupa un plan simetric si unitar, avea in dotare toate elementele necesare luptelor cu si contra artilerie, putand, totodata, sa dirijeze puterea de tragere in aproape toate directiile si sa execute foc incrucisat cu toate categoriile de armament. De asemenea elementele ce " inchideau ermetic interiorul cetatii reduceau posibilitatea dusmanului de a lovi cu foc de tunuri curtinele".

Intreg ansamblul cetatii era construit pe fundatii de piatra extrasa din cariere aflate pe malul stang al fluviului si bolovani de rau legati cu mortar hidraulic iar zidurile cetatii, inalte de 5-6 m. si groase de 1,5 pana la 2 m., ca si curtinele ori ravelinele erau zidite din caramida arsa. Materialele de constructie erau aduse in intregime de pe malul stang al fluviului, care fusese legat de insula, in partea de aval a acesteia, printr-un pod de vase. Piatra era extrasa direct din munte, de dincolo de raul Bahna, iar caramida era arsa, din materie prima locala, in cuptoare ridicate la poalele dealului Alion.

Ca mesteri specializati in asemenea constructii, in jurul anului 1730 generalul Mercy a adus la aceste lucrari o serie de straini, mai cu seama colonisti germani. Acestia au ridicat pe malul stang al Dunarii, la capatul podului ce facea legatura dintre mal si insula, colonia Bruckamt. De asemenea si pe insula exista o colonie de maistri, zidari, pietrari si negustori austrieci. Mai tarziu, treptat, o parte dintre acestia si-au ridicat case si in Orsova Veche.

In interiorul cetatii au fost construite o serie de cazarmi si casa comandantului, depozite de armament, pulberaria precum si o biserica. Dincolo de zidurile fortificatiei au fost construite spitalul garnizoanei precum si locuinte pentru oamenii cetatii.

Cetatea din insula nu era singulara, ea fiind aparata de pe malul drept al fluviului de fortul "Elisabeta", care avea elemente constructive asemanatoare cu cele ale cetatii din insula, dar era construita in trepte care urmau panta dealului, dominant fiind turnul de pe treapta superioara.

Cele doua fortificatii puteau crea, pe acest brat al fluviului, "o panza de foc ce nu dadea voie atacatorului sa traca pe Dunare si nici sa atace vreuna din cetati".

Planul administrarii civile a noii provincii, era completat de generalul Mercy, prin realizarea unui drum de posta, cu statii postale, de-a lungul culoarului Timis-Cerna, dar si construirea de primarii, scoli, magazine comunale, accentuand totodata asupra aspectului ingrijit al localitatilor, respectiv a ulitelor, caselor, gradinilor.

Aceste eforturi ale localnicilor, care mai aveau de platit si o serie de impozite, a generat nemultumiri, manifestate la inceput prin parasirea unor sate de locuitorii ce fugisera in Tara Romaneasca sau la sud de Dunare.

Astfel intr-un document din 19 mai 1724, verwalterul orsovean Marschall raporta ca in vizita facuta prin satele districtului, le-a gasit goale de contribuabili si a aflat ca acestia se temeau de flagelul viitoarelor dari. De aceea, majoritatea au fugit in Valahia si Serbia. De asemenea, inca din 1719 incepusera in zona miscari haiducesti, care in anul 1737, o data cu inceperea noului razboi austro-otoman, s-au transformat intr-o rascoala de amploare. Intr-o scrisoare a protopopului Bicsei,. Iancu Petroni, adresata fratelui sau din Lugoj, acesta scria: : "Iar sa afli cucernicia ta ca de la Dunare vin oameni cu stiri de rasmerita si lumea a inceput si aici a se invrajbi; iar oamenii spun ca preotii sa slujeasca Domnului, iar nu stapanirilor lumesti; iar pentru domnii lumesti or incepe ei acus sa aprinda valvataile cele mari, ca sa curete pamantul de zgaibi". La randul sau, baronul Leopold Engelshofen, cel care i-a succedat contelui Mercy la comanda Timisorii, relata Vienei ca ".revolta romanilor a fost provocata de sarcinile grele si insuportabile si de asupririle oficiantilor", cerand a se pune stavila "abuzurilor si impilarilor ce a trebuit sa le indure populatiunea din Banat !".In anul 1737 a izbucnit un nou razboi austro-otoman, aprinderea lui fiind determinata de un nou conflict turco-rusesc la baza caruia sta tendinta Rusiei de a domina litoralul nordic al Marii Negre.

Prin tratatul de alianta incheiat de Austria cu Rusia in anul 1726 partile trebuiau sa se sprijine reciproc. Intrucat o incercare de mediere intre cele doua puteri esuase, Austria a decis sa intre in razboi ca parte beligeranta de sine statatoare [89] Pentru inceput, luptele din anul 1737 au fost favorabile imperialilor, care au cucerit intr-o prima faza Nisul, dar, dupa insuccese in Bosnia, l-au pierdut, armata otomana, subapreciata de austrieci, fiind acum temeinic reorganizata de catre generalul Claude Alexandre de Bonneval, trecut la credinta islamica si devenit Ahmed pasa.

La inceputul unii noiembrie 1737, Hagi Mahomed, Pasa al Vidinului, a primit ordin sa ocupe cetatile Elisabeta, Orsova Noua (Ada Kale),

Orsova Veche si toate imprejurimile.. Austriecii n-au putut opri inaintarea otomanilor; totusi osmanlaii n-au reusit decat ocuparea Orsovei, incercarile lor de a cuceri fortul Elisabeta si cetatea din insula nereusind, armata lor fiind lipsita mai cu sama de apa. Sosirea iernii a pus capat ostilitatilor.

Intrucat la inceputul anului 1738 austriecii detineau inca fortificatiile strategice de la cotul Dunarii - cetatile Orsova, Ada Kale si Elisabeta - guvernatorul Vidinului, Hadji Mahomed, a planificat un atac pe directia acestora si in continuare spre Mehadia, de unde se deschidea atat drumul spre Caransebes si, in continuare, spre campia banateana, Transilvania si Ungaria, cat si spre Valea Almajului cu alte posibile urmatoare directii de atac.

Atacurile otomane au fost piternice in primavara lui 1738, pana in primele zile ale lunii mai ei ocupand cetatea Orsovei, trupele imperiale de aici retragandu-se in fortificatiile din insula, pe cand armata otomana si-a continuat ofensiva spre Mehadia, pe care a cucerit-o dupa un asediu de o luna de zile, cetatea din insula fiind cucerita de otomani abia in august, dupa un asediu indelungat. Ada Kalehvara. [ada 107].

In toata aceasta perioada, otomanii au avut sprijin din partea populatiei locale din zona Orsovei si cursului inferior al Cernei, care, nemultumita de sarcinile grele pe care le pusesera imperialii, s-a rasculat impotriva acestora. De altfel primele nemultumiri ale bastinasilor fata de noii cuceritori austieci s-au manifestat inca indata dupa 1720, cand locuitorii unora dintre sate au fugit in Tara Romaneasca si la sud de Dunare. In preajma izbucnirii acestui razboi s-au inmultit si actiunile haiducesti, ele luand chiar forma rascoalei, asa cum aflam dintr-o corespondenta a lui Iancu Petroni, protopopul Bocsei, catre confratele sau lugojan Ilie Daina: "Iar sa afli cucernicia ta ca de la Dunare vin oameni cu stiri de razmerita si lumea a inceput si aici a se invrajbi; iar oamenii spun ca preotii sa slujeasca Domnului, iar nu stapanilor lumesti; iar pentru domni lumesti or incepe ei acus sa aprinda valvataile cele mari, ca sa curete pamantul de zgaibi". Iar baronul Leopold Engelshofen, cel care i-a succedat contelui Mercy la comanda Timisorii, relata la randu-i: ". revolta romanilor a fost provocata de sarcinile grele si insuportabile si de asupririle oficiantilor, cerand a se pune stavila abuzurilor si impilarilor ce a trebuit sa le indure populatiunea din Banat". Iata de ce, in momentul declansarii actiunilor otomane din sud-estul Banatului, populatia locala s-a bucurat de revenirea otomanilor, cronicarul Nicolae Stoica de Hateg notand ca "multi romani batrani, cu plocoane, din sate prin paduri mergea si el (Omir Pasa - n.n.) primea". Mai mult chiar acestia i-au ajutat pe otomani in lupte, fiindu-le calauze.

Lunile urmatoare nu sunt linistite, ambele puteri facand alte si alte pregatiri sau manevre pentru detinerea acestui punct strategic.

Intre timp cele doua puteri au demarat tratativele de pace, aceasta incheindu-se la 18 septembrie 1739, importante fiind prevederile articolului V din tratatul de pace, care se refera la zona insulei Ada Kale si teritoriilor din jur. Acest articol prevedea stabilirea granitei cintre cele doua imperii pe raul Cerna. Intrucat otomanii doreau insa detinerea cetatii Orsova, au avansat propunerea mutarii Cernei, printr-un canal, pana dincolo de limitele acesteia. Propunerea si discutiile pe marginea ei au scos in relief importanta pe care ambele imperii o acordau complexului de cetati alcatuit din Orsova - cetatea din insula Ada Kale

- fortul Elisabetha de pe malul drept al fluviului; era acel sistem strategic numit mai tarziu de istorici "Malta Dunarii

Lucrarile la viitorul canal au inceput indata dupa semnarea pacii, turcii demarand constructia din punctul "Priboaie", adica de la confluenta Cernei cu Belareca, la sud de actuala gara feroviara a statiunii Baile Herculane. Canalul urma pe partea dreapta cursul Cernei, pana la Orsova, pe care o ocolea, varsandu-se in Dunare la valea Dalboca (vest de Orsova Veche).

Cursul ales pentru canal a produs o serie de complicatii, tratatul prevazand ca lucrarea sa ocoleasca doar Orsova. La protestele imperialilor, otomanii au raspuns ca doar astfel se poate realiza abaterea Cernei. Apoi ritmul alert in care au inceput lucrarile nu putea ascunde pesimismul privitor la realizarea canalului existent chiar la inginerii turci, acestia sustinand ca nu pot abate raul intreg si absolvindu-se de eventualele pagube cauzate locuitorilor dimprejur in urma amestecului lor artificial in mersul firesc al capriciosului rau.Constructia canalului s-a dovedit a fi mai dificila decat o credeau diplomatii otomani, albia sa lunga de peste 20 de kilometri trebuind sapata, pe alocuri, in stanca (Toplet), sa treaca peste cateva vai (Saracova) sau sa ocoleasca, cel putin

partial, altele (cum erau Gratca si Mosna). Chiar si mediatorul pacii, ambasadorul francez Villeneuve, s-a indoit de reusita acestei constructii, dar nu putea opri insa acest inceput. La randul lor, austriecii au oferit si ei sprijin, punandu-le otomanilor la dispozitie muncitori, in speranta ca esecul ii va determina sa renunte cat mai curand atat la ideea canalului cat si la Orsova.

O alta disputa a fost si cea privitoare la cantitatea de apa care trebuia sa curga prin canal, otomanii sustinand ca tratatul prevedea abaterea Cernei doar asa cum este ea la izvoare, fara afluentii de pe traseu. De altfel, ieruga canalului avea doar o latime de 1,5 m. si nu putea prelua mai mult de 1/15 din debitul normal al raului. Cronicarul Nicolae Stoica de Hateg consemna chiar o legenda locala, care ar fi spus ca otomanii se obligasera sa abata din Cerna doar apa necesara punerii in functiune a unei mori ce macina cu o singura piatra.

La realizarea canalului au participat in afara echipei lui Mustafa Reis Efendi si cei doi ingineri francezi, alti circa 15.000 de oameni adusi din Bulgaria, Moldova si Tara Romaneasca, materialele fiind extrase sau produse chiar in zona, din materie prima locala - piatra fiind extrasa din rau sau munte iar caramida fiind arsa la fata locului.

Ziua inaugurarii canalului, cand apele Cernei s-au varsat in Dunare, a fost sarbatorita la Tarigrad prin rugaciuni si salve de tunuri, pentru ca acum

otomanii aveau prilejul de a cere in stapanire Orsova si satele de la est de canal, amintite mai sus.

Constructia s-a dovedit a fi ineficienta inca de la darea in functiune, acelasi Stoica de Hateg consemnand in cronica sa ca-n unele sectoare din cauza pantei apa se revarsa distrugand lucrarea iar in altele trebuia impinsa cu maturi din nuiele pana la moara de la capatul canalului.

Dupa incheierea pacii, populatie mahomedana se aseaza in Orsova, ridicand aici o moschee cu minarete, din care, dupa o jumatate de veac, muezinul mai chema inca la rugaciune de cinci ori pe zi.

Orsova avea sa mai ramana in stapanire otomana pana dupa incheierea ultimului razboi austro-otoman dintre anii 1688-1691. In perioada respectiva locuitorii Orsovei Vechi , dar si ai insulei, numita tot mai des Orsova Noua, Insula Orsovei sau Insula cetatii o epoca de aparenta liniste, ambele puncte aflandu-se permanent sub observatia imperialilor.

Izbucnirea unui nou razboi intre cele doua imperii era tot mai evidenta, in preajma acelui moment pregatirile de razboi ale imperialilor devenind fatise iar actiunile de spionaj ale Austriei la gurile Cernei intensificandu-se.

Astfel locotenentul Balog, de la statia de frontiera Jupalnic, primise ordin sa spioneze garnizoana din Orsova Veche, el frecventand zilnic cafenele din Orsova si culegand informatii: "Un laitnant al nostru, Balog - scria mai tarziu Nicolae Stoica de Hateg - in statie la Jupanec, avand porunca, el in toate zilele in Orsova, cu rumanii, mai mult cu turcii, si in cafenea cu turcii sedea, bea, mintea pre ei una, alta, intreba si scria toate". In plus, ispravnicul de Cernet, Mihai Stuca, il informa pe generalul Papilla, care conducea armata imperiala, prin scrisori sau prin curieri speciali asupra miscarilor de trupe si efectivele militare din Oltenia, dar mai cu seama asupra celor dintre Orsova si Ostrov.

Razboiul a inceput la sfarsitul iernii anului 1788 ocuparea Orsovei Vechi de catre armatele imperiale avand loc in ziua de 12 februarie 1788, in perioada urmatoare austriecii realizand o serie de lucrari de intarire a pozitiilor din zona Orsova, pe muntele Alion iar oamenii harambasei Constantin Olteanu controlau permanent zona dintre Orsova si Cerneti, facand incursiuni chiar mai departe, spre Oltenia.

In luna aprilie un detasament de circa 500 de otomani din insula s-au indreptat spre postul austriac de pe muntele Alion, dar s-au izbit de avanpostul comandat de locotenentul major Keller cu un efectiv de 130 ostasi, pe care nu-l stiau. Luptele au durat circa sase ore, ambele parti inregistrand pierderi.

La 2 mai un mic detasament de 40 de oameni, ajutati de vreo zece orsoveni, au trecut la randul lor Dunarea spre Tekija incendiind holdele si capturand 14 cai, dupa care s-au retras inainte ca otomanii sa se dezmeticeasca. La randul lor otomanii din insula au deschis un foc puternic de artilerie, fara a provoca insa vreo paguba inamicului.

Luptele au durat pana spre toamna, cand austriecii au parasit Orsova. Un episod deosebit de sangeros al acestpr lupte a avut loc avand loc in cheile Coramnicului, unde rasturnarea unui tun a impiedecat retragerea intregii coloane, care a fost prinsa din urma de cei 1200-1300 de cavaleristi otomani si macelarita, pierderile lui Papilla fiind apreciate la circa 1370 luptatori, generalul insusi fiind la un pas de a cadea prizonier, daca nu-l salva plutonierul Nossak. Otomanii , au luat prada toate bagajele, munitia si alimentele austriecilor. Au urmat o serie de lupte, armata otomana inaintand spre inima Banatului.

In anii urmatori luptele au fost sporadice, cu inaintari si retrageri de ambele parti. O data cu incheierea pacii de la Sistov (4 august 1791), insula Ada Kaleh a revenit Imperiului Otoman, predarea acesteia facandu-se la 6 octombrie 1791 cand, la ora 16,oo, trupele imperiale, in sunet de trompete si batai de toba au iesit pe o poarta, pe cealalta intrand cele otomane.

Imperialii erau obligati sa predea cetatea, casele si magaziile in bune conditiuni "toate acestea numai pentru faptul semnificativ ca despartirea a fost de buna intelegere si prietenie".

La 13 august 1791, printr-o conventie separata intre cele doua puteri, si Orsova revine Imperiului Austriac, fara ca acesta sa mai aiba dreptul de a reface cetatea de aici (care, in fond, era doar ruine) iar granita a fost stabilita pe raul Cerna. A continuat sa aiba statutul de teren complet neutru, in concordanta cu cele stabilite prin articolul V al tratatului de pace de la Belgrad (1739), teritoriul din fata insulei, cuprins intre raul Cerna, Dunare, Bahna si poalele Alionului, adica nici una dintre parti sa nu poata stapani, cultiva construi ceva sau locui acolo.

Aceasta stipulatiune a fost respectata ani in sir, pana cand printr-o noua intelegere dintre cele doua parti s-a dat voie turcilor sa coseasca fanul din acel spatiu si sa-l imparta in mod egal cu Austria. Abia in anul 1853 s-a ridicat aici prima constructie, capela inaltata pe locul unde a fost gasita coroana si insemnele de incoronare ale regilor maghiari, ingropate aici, dupa infrangerea revolutiei maghiare din 1848-1849, de conducatorii acesteia, inaintea emigrarii lor in Imperiul Otoman. Intelegerea din 13 august 1791 a durat pana in anul 1878, cand teritoriul respectiv a intrat in componenta Austro-Ungariei.

O situatie favorabila pentru locuitorii Orsovei, mai cu seama pentru cei care s-au ocupat cu comertul a fost perioada "Blocadei Continentale" (1809 - 1813) impusa de Napoleon Bonaparte tarilor europene.

In acea perioada, drumurile comerciale traditionale spre Orient s-au mutat prin defileul Dunarii si culoarul Timis - Cerna, dar mai ales a crescut comertul ilicit cu bunuri in ambele sensuri. Intre cei mai bogati comercianti locali ai acelor ani s-au numarat Fota Popovici (de origine aroman, ruda cu Milos conducatorul Serbiei, cunostea limbile romana, turca, greaca, rusa, sarba, germana si franceza), Ghita Opran si Nikolae Raducan, care si-au construit case impunatoare si detineau sume mari de bani. In locuintele lui Fota Popovici au fost gazduiti imparatul Austriei, Francisc al II-lea cu sotia si suita, tot aici Imparatul acordand audienta pasei din Ada Kale, cu care a facut schimb de daruri, si "voievodului" din Tekiya. De asemenea cei trei comercianti l-au ajutat pe Tudor Vladimirescu cu sume foarte mari de bani, acesta trecand adesea prin Orsova. De altfel in perioada revolutiei condusa de Tudor Vladimirescu, o serie de boieri din Tara Romaneasca s-au refugiat la Orsova si Mehadia. Inceputul transformarii Orsovei in oras l-a constituit realizarea planului facut de capitanul Johan von Pavicts din Regimentul de granita Valaho-illir nr.13, in anul 1816. Localitatea se intindea de la Dunare spre sud-vest pana la paraul

Mosna, apoi pana la dealurile din vest si nord-vest iar la nord trecea doar putin dincolo de fosta cetate medievala. Planul avea trei strazi paralele cu Dunarea, care erau intretaiate de strazi ce coborau perpendicular spre Dunare. Strada de sub dealuri, cea "de Sus", a fost prelungita, dupa cativa ani, spre sud pana pe malul Dunarii, fiind legata cu viitoarea sosea spre Bazias. De asemenea , spre nord, strada "de Sus" se continua, prin Jupalnic, cu soseaua ce unea Orsova si Caransebesul. Acest plan a fost extins, treptat, in deceniile urmatoare atat spre sud cat si spre Jupalnic, Orsova pastrand acea trama stradala pana la stramutarea din anii 1968-1972.

Din aceasta perioada dateaza si doua importante monumente religioase. In anul 1792 a fost infiintata parohia ortodoxa.

Noua biserica, din piatra si caramida, a acesteia a fost construita in anul 1760, pe locul vechii biserici din lemn. Biserica avea o singura sala despartita prin constructie si un sir de scaune in doua spatii distincte. Altarul era semicircular si situat spre rasarit iar peste intrarea dinspre apus se ridica turnul. Biserica avea trei clopote cu un sunet foarte frumos. Intreaga ei arhitectura era o combinatie de baroc tarziu si neoclasic. Ea a suferit cateva reparatii, ultima fiind realizata in anii 1925-1926, cand a fost si pictata.

Parohia romano-catolica a fost infiintata in anul 1817, in anul 1826 s-a construit prima ei biserica. Aceasta a fost marita in anul 1856 si finalizata in anul 1888, dupa o inscriptie de pe turnul ei.

Avea un clopot, cateva statui valoroase iar deasupra altarului un vitraliu, care o facea unica intr-o zona larga. Langa biserica se afla casa parohiala, domusul cu o frumoasa sala pentru festivitati si o gradina cu pomi fructiferi (dupa anul 1960 aceasta avea sa fie transformata in teatrul de vara al orasului).

Orsova a devenit un punct de importanta deosebita in politica Austriei fata de Rusia pentru stapanirea marilor artere de navigatie ale continentului dupa pacea de la Adrianopole (1829). Aici isi avea sediul incepand din anul 1829 una dintre principalele agentii ale Societatii austriece de navigatie cu aburi. Aceasta societatea a monopolizat navigatia prin zona Cataractelor si Portile de Fier, dar si traficul comercial si de pasageri dintre Viena si Orsova. De altfel, in anul 1830, incercand prelungirea acestui traseu pana la gurile fluviului, vaporul cu aburi Arno apartinand acestei societati a facut prima trecere printre stancile de la Portile de Fier. Doi ani mai tarziu, in 1832, inginerul Paul Vsrhely a realizat primele studii de regularizare a cursului Dunarii prin defileul Cazanelor, dar a executat doar partial asemenea lucrari. Tot in aceasta perioada, in anul 1829, s-a incheiat si realizarea soselei Caransebes - Orsova, opera a comunelor graniceresti de pe traseul ei.

Apoi, sub conducerea contelui Szchenyi Istvn si a inginerului Vsrhely, intre anii 1834-1846, a fost construita soseaua Orsova - Moldova Noua, taiata in stanca in zona Cazanelor Mici si Mari. Cei doi conducatori ai acestei lucrari au locuit la Lazar Fota Popovici, cu care contele Szchenyi a legat o prietenie stransa. Ca urmare, Fota Popovici a fost primul actionar local la Societatea maghiara de navigatie ce s-a infiintat in acei ani. O data cu intrarea in cea de-a doua jumatate a secolului XIX-lea procesul de modernizare al Orsovei a cunoscut un ritm rapid.In completarea retelei de sosele ce treceau pe aici, la 1878 Orsova a devenit un punct important in transportul feroviar al Imperiului Austro-Ungar.In acel an s-a incheiat construirea caii ferate Timisoara-Orsova, aici constituindu-se o gara deosebita, cu toate dotarile timpului, peroane ornamentate cu fier forjat si acoperite cu geamuri.Incepand cu 19 mai 1878, traficul feroviar a intrat in normal iar lunile urmatoare, linia ferata de aici a fost legata, prin Varciorova, cu reteaua feroviara din Romania.Totodata, langa gara imperiala a Orsovei, a fost construit cartierul Coroana.Acesta era realizat pe un plan prestabilit, intr-un spatiu-parc aflandu-se blocurile, care adaposteau locuinte, hoteluri, restaurante si institutii specifice frontierelor.Mai tarziu, cartierul de locuit s-a extins, mai cu seama dupa ce a fost construit si portul de marfuri.

In jurul anului 1890 s-au incheiat lucrarile de construire a modernului port de marfuri "Coroana", care avea o suprafata de 70.000 m.p., un chei lung de 680 m. cu 10 dane, zidit din piatra fasonata.

Inaltimea cheiului era de 7,50 m. (fata de cota 0), cu un metru mai inalt decat cele mai ridicate cote ale Dunarii iar de-a lungul lui era o platforma pietruita de 2.250 m.p. si una de pamant de 2.550 m.p. O cale ferata lega liniile de garare a vagoanelor in lungime totala de 3.000 m. cu triajul garii. Portul "Coroana" dispunea, de asemenea, de cateva macarale iar in anii primului razboi mondial s-a instalat aici un elevator pentru descarcarea cerealelor, situat intr-o cladire de lemn, cu doua turle. Acest elevator putea descarca intr-o zi un slep de grau de 70 vagoane si putea incarca dintr-odata doua vagoane in 17 minute.

De asemenea, in anul 1891 s-a terminat construirea celei mai mari rafinarii de petrol din sudul Imperiului Austro-Ungar. Aceasta avea o capacitate de prelucrare a 4.000 de vagoane titei anual, din care se produceau o gama larga de derivati. Rafinaria era legata printr-o conducta dubla, lunga de 3 km., cu cele doua rezervoare pentru depozitarea produselor petrolifere din portul "Coroana". Acestea erau construite din tabla de fier si aveau o capacitate de inmagazinare de 200 vagoane.

Cea mai mare lucrare a epocii a constituit-o regularizarea senalului navigabil al Dunarii, desfasurata intre anii 1890-1896. Aceste lucrari - au fost dinamitate stanci, s-au ridicat baraje din piatra si au fost construite canale, cel mai mare fiind in aval de Orsova, la Sip (strabatea stancile de la "Portile de Fier") - au atras multa forta de munca si au asigurat castiguri mari angajatilor. Centrul lucrarilor era la Orsova, astfel ca viata locala din acei ani a atins o adevarata culme, despre care localnicii si-au amintit inca multa vreme. Santierul naval al M.F.T.R.-ului a luat fiinta in jurul anului 1890 ca urmare a lucrarilor de regularizare a senalului navigabil din zona Cataractelor Dunarii, a nevoii asigurarii exploatarii sectorului navigabil dintre Portile de Fier si Moldova Noua, dar si a expansiunii societatii de navigatie M.F.T.R. Noul atelier a fost infiintat pe un teren de opt jugare si 200 de stanjeni patrati, si avea ca obiectiv executarea de reparatii si constructii de nave necesare lucrarilor din diferitele puncte de lucru ale Defileului. Treptat santierul s-a extins, amenajandu-se un chei cu cateva dane, partial zidit, la care erau trase vapoarele care necesitau reparatii curente sau lucrari de intretinere. S-a amenajat de asemenea o cala de ridicare-lansare pentru slepuri si pontoane. Cala era facuta din "sine" de stejar bine lustruite si batute pe traverse, tot din lemn. Santierul mai avea in dotare un atelier mecanic echipat cu strunguri, forje si alte utilaje specifice, un atelier de tamplarie precum si un atelier de forta. Intr-o prima etapa, aici se efectuau doar reparatii de vapoare si slepuri, cu timpul trecandu-se insa si la constructii navale, respectiv pontoane si slepuri de tonaj mic.   Acest santier a functionat pana in ianuarie 1919 cand, in retragerea lor din Orsova, militarii sarbi, care ocupasera orasul timp de trei luni,

(incepand cu noiembrie 1919, dupa retragerea armatei austro-ungare si germane si pana la sosirea trupelor de demarcatie franceze) au demontat toate utilajele santierului si le-au transportat la Belgrad drept captura de razboi.

A doua jumatate a secolului al XIX-lea a constituit si perioada in care Orsova s-a modernizat si urbanizat. S-a simtit ca este necesar sa se construiasca o serie de cladiri adecvate pentru unele institutii nou create, spatii comerciale dar si locuinte pentru noii veniti sau sa se mareasca cele ale locuitorilor de curand imbogatiti. Prima cladire in stil central-european, cu etaj si fatada de forme clasice a fost cea a Societatii de navigatie austriaca. Aceasta a fost construita in anii 1850- 1851 peste ruinele cetatii antice si medievale de pe malul Dunarii. In anii urmatori tot splaiul Dunarii a fost completat cu cladiri administrative, locuinte spatioase, hoteluri si restaurante. Intre acestea se numarau hotelurile "Knig von Ungarn" apartinand lui Franz Ozanics si "sterreich" al lui Raimund Doleschal. De asemenea, pe strada "de Mijloc", s-a construit in anul 1870 magazinul lui Mauriciu Scheinberger, care a fost refacut in anul 1908, adaugandu-i-se un etaj si cateva elemente arhitecturale de stil "secesion". In imediata vecinatate a acestui magazin s-a construit, in anul 1896, cladirea gimnaziului, cu sali de clasa, laboratoare, biblioteca si sala de gimnastica.

Localitatea a inceput sa beneficieze, treptat, si de alte avantaje ale urbanisticii.. In primul rand trama stradala a fost prelungita spre nord, , prin prelungirea celor trei strazi longitudinale preexistente, care erau intretaiate de alte stradute secundare, perpendiculare pe primele si pe malul Dunarii, dar s-a pastrat caroiajul judicios anterior. De asemenea, incepand cu anul 1879 a inceput realizarea cheiului Dunarii: malul fluviului a fost umplut cu pamant si nivelat iar in anii 1884-1885 s-a construit digul din piatra si beton pentru apararea malului precum si o frumoasa alee de castani. Tot pe malul fluviului s-a concesionat, inca din anul 1864, restaurantului "Regele Ungariei" un spatiu pe care s-a amenajat o gradina de vara, plantata cu arbori si imprejmuita. Faleza era inchisa spre est de bazarul turcilor din Ada Kale, care aducea o nota de pitoresc si-n care se facea comert cu produse specifice orientale.

Orsova s-a bucurat in aceasta perioada si de crearea altor imperative ale urbanismului: strazile erau marginite cu canale colectoare ale apelor pluviale, de-a lungul arterelor de circulatie s-au plantat salcami ornamentali sau tei prin care se despartea carosabilul de pietonale iar parcurile, cum era cel de la "Crucea lui Ispir", au fost inconjurate cu gard viu. In afara orasului, in jurul capelei ridicate pe locul unde la 1853 s-a regasit Coroana regilor maghiari ingropata de revolutionarii maghiari la 1849, s-a realizat parcul "Coroana", ornamentat cu splendide aranjamente florale si care era legat de oras printr-o alee de plopi piramidali.

De asemenea, aproape de zona centrala a localitatii, pe o vale, membrii societatii locale de vanatoare au amenajat, in jurul anului 1880, un modern poligon de tir, avand in preajma un frumos spatiu pentru serbari in aer liber si un pavilion in arhitectura specifica zonei alpine austriece. Tot in acea perioada s-au facut si primele patinoare.

La cumpana secolelor XIX cu XX procesul de dezvoltare, modenizare si urbanizare al Orsovei s-a incheiat, cresterile sale ulterioare fiind doar completari. Iar daca la ponderea economica, administrativa, culturala, ecleziastica si demografica mai adaugam trasaturile urbanistice si arhitecturale, si mai cu seama mentalitatea urbana a locuitorilor, constatam ca Orsova era deja, de facto, oras.

Anii primului razboi mondial au fost, cu exceptia primelor zile de la declansarea acestuia. Atunci, in ziua de 13/26 iulie 1914 multi fruntasi romani au fost arestati si deportati la Caransebes si, apoi, la Szeged. Spre toamna, o parte a acestora au revenit la Orsova, cei mai multi au preferat sa ramana departe de granita. A urmat pentru localitate o perioada de relativa liniste. Aceasta a fost intrerupta brusc, la mijlocul lunii august 1916, de intrarea in razboi a Romaniei. Atunci toti locuitorii au fost evacuati spre Bazias iar de acolo spre Timisoara sau Lugoj. Timp de trei luni, Orsova si zona din jur au fost teatrul unor operatiuni militare pe care s-au desfasurat vestitele batalii de la Alion, Cerna si Orsova.. In aceasta perioada, au fost distruse o serie de constructii, mai cu seama din cartierul garii si vestul orasului. O parte a populatiei refugiate si autoritatilor au revenit la mijlocul lunii decembrie acasa, principala activitate economica fiind cea portuara sau legata de navigatie.

Dupa incetarea razboiului, la inceputul lunii noiembrie 1918, orsova a fost ocupata de armata sarba, introducandu-se starea de asediu.

Aceasta a durat trei luni, pana la sosirea in zona a trupelor de demarcatie franceze., In timpul ocupatiei straine de la sfarsitul razboiului, s-au produs alte serioase distrugeri orasului, iar instalatiilor portuare si utilajele atelierului naval al M.F.T.R au fost demontate de ostasii sarbi si duse la Belgrad drept "captura de razboi".

Abia la 19 mai/1 iunie 1919 a fost instalata administratia romaneasca, primul primar fiind comerciantul Gheorghe Ioanovici. Trei ani mai tarziu, de la Orsova, din portul "Coroana" au plecat spre Belgrad familia regala si reprezentantii guvernului pentru casatoria principesei Marioara cu regele Alexandru as Serbiei.

Perioada interbelica a fost o etapa de stagnare a dezvoltarii Orsovei, vechile intreprinderi fiind in decadere pana la lichidare, baza activitatii de aici

constituind-o doua unitati ale industriei textile, activitatea portuara, comertul si activitatile industriale.

Cea de a doua jumatate a secolului al XX-lea a insemnat pentru orasul Orsova o perioada de schimbari esentiale, generate in special de stramutarea sa pe o noua vatra ca urmare a construirii Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie "Portile de Fier", lucrare care a dus la formarea unui mare lac de acumulare, ce a acoperit, complet sau partial o serie de localitati de pe ambele maluri ale fluviu situate din amonte de hidrocentrala cu acelasi nume.

La mijlocul secolului trecut Orsova isi lichida ultimele distrugeri datorate lupelor din august-septembrie 1944 si incepea o evolutie lenta, stopata timp de cativa ani ca urmare a situarii orasului in "fasia de frontiera interzisa" instituita, intre anii 1948-1956 datorita pozitie sale pe frontiera cu Jugoslavia si artificialului conflict dintre tara noastra si cea de la sudul fluviului impus de Moscova.

Depasirea momentului a readus aici centrul politico-administrativ al "raionului Orsova", cu (re)infiintarea firestilor institutii, dar si cu criza de locuinte, care a avut ca urmare, este adevarat ca destul de lent, construirea a trei blocuri pentru locatari, reabilitarea in apartamente a unei constructii abandonate (s-a intentionat construirea unei bai comunale pe locatia unde se afla "Crucea lui Ispir", ceea ce a avut ca urmare si stramutarea respectivului monument religios in curtea bisericii "Sf.Nicolae"). Pe plan industrial s-au dezvoltat Santierul Naval (prin comasarea catorva ateliere si santierului "Lichiardopol"), Tesatoria "Cazanele" (in care au fost contopite fabricile nationalizate "Iandera" si "Nonna", locatia fiind pe amplasamentul si in halele primei), nou infiintata Intreprindere Miniera, Intreprinderea de industrie locala, sectorul forestier, intreprinderea de transporturi auto, portul de marfuri (care, totusi, n-a mai atins parametri din preajma primului razboi mondial) cooperatia mestesugareasca si o retea de unitati comerciale (acestea luand locul micilor ateliere si pravalii particulare, desfiintate de nou instalatul regim comunist).

In domeniul invatamantului retinem infiintarea, in anul 1954, a primului liceu din localitate, care a inlocuit o scoala medie tehnica de comert care a fiintat aici timp de aproape un deceniu iar pentru asigurarea fortei de munca in cateva domenii ale industriei a fost infiintata o scoala profesionala. Spre aceste unitati de invatamant se indreptau marea majoritatea a absolventii cursurilor elementare (primar plus gimnazial) din oras si comunele limitrofe, dar si din zone mai departate ale Banatului ori Olteniei. S-a dezvoltat de asemenea spitalul unificat cu 245 paturi iar numarul medicilor din policlinica, spital si punctele sanitare s-a ridicat la 30. In domeniul culturii a fost reabilitat cinematograful "Dunarea", dublat si de cel al clubului navalistilor, a fiintat o casa de cultura si o serie de cluburi de intreprinderi, s-a infiintat biblioteca

raionala cu cateva mii de volume (chiar daca, in vara anului 1950, epurarea cartilor "interzise" produsese mari pierderi atat bibliotecii orasenesti cat si celei scolare, care mostenisera patrimonii valoroase dinaintea primului razboi mondial sau din anii interbelici).Pe plan edilitar-gospodaresc, urbanistica a castigat printr-o serie de reabilitari ale unor sedii administrative si prin asfaltarea tuturor strazilor.

In plus au fost extinse spatiile verzi dar mai cu seama s-a reamenajat cunoscuta promenada cu castani de pe faleza Dunarii, "Corso"-ul fiind punctat si prin doua frumoase gradini de vara, "Valurile Dunarii" si "Marinarul". Pentru activitatile sportive a fost construit un stadion orasenesc cu pista de atletism, teren de fotbal si tribune iar pe locatia fostului hotel "Imperial", distrus in luptele din august 1944 si ne mai refacut, s-a realizat un complex pentru jocuri sportive. Incercarea de reluare a firavelor inceputuri de sporturi nautice a fost insa repede stopata, Dunarea fiind frontiera cu Jugoslavia, care chiar si dupa reluarea relatiilor de buna vecinatate era considerata tot "relatie Vest".

Hotararea comuna romano-iugoslava de construire a Sistemului hidroenergetic si de navigatie "Portile de Fier" a ridicat o serie de probleme de ordin teritorial, in special de stramutare partiala sau totala a unor localitati, pe malul stang al fluviului urmand sa fie complet afectate Drencova, Cozla, Svinita, Tisovita, Plavisevita, Ogradena Veche, Ogradena Noua, Eselnita, Orsova, Jupalnic, Tufari, Coramnic, insula Ada Kale si Varciorova, iar Bazias, Moldova Veche, Liubcova, Berzasca, Dubova si Gura Vaii doar partial.In acest sens, prima masura ce trebuie luata o constituie realizarea planului de sistematizare teritoriala a chiuvetei viitorului lac de acumulare.

Acesta a fost intomcit, urmare comenzii depusa de Ministerul Energiei Electrice, de catre Directia de sistematizare, arhitectura si proiectare a construcsiilor din timisoara, care a proiectat si stramutarea Orsovei.

Demolarea orasului vechi a inceput in anul 1967, dupa ce fiecare casa si gospodarie au fost evaluate de "Grupul de stramutari", o firma special infiintata. Demolarea completa era necesara pentru a se evita accidente dupa formarea lacului de acumulare, a carui oglinda urma sa fie variabila, functie de situatia meteorologica din intregul bazin al Dunarii din amonte de barajul hidrocentralei.

Chiar daca, treptat, demolarile incepusera, din anul 1966 coexistand ambele orase, cel nou in crestere, cel vechi tot mai mult abandonat, viata si-a urmat cursul normal, eforturile locuitorilor fiind insa deosebite, ei realizand simultan activitatile cotidiene dar si cele legate de stramutarea gospodariilor proprii.

Construirea orasului nou a inceput in anul 1966, cu trasarea retelei stradale si cu delimitarea zonei centrale si laterale din jurul golfului Cerna (la poalele Dealului Mosului si pana dincolo de valea paraului Ijnic), spatiu pe care central, urmau sa se amplaseze centrul civic - care sa grupeze sediile institutiilor administrativ-politice (primaria), social-culturale (Spitalul cu policlinica, Liceul "Traian Lalescu", Casa de cultura, cinematograful "Dunarea") si o parte a celor comerciale (posta si telefoane, hotel, magazin universal si complex alimentar) - si locuintele in blocuri; dincolo de aceasta zona au urmat zona a doua, in care urmau sa se construiasca cartierele de vile-duplex, si zona a treia, in care s-a stabilit ca se vor putea construi locuinte individuale functie de proiectele si posibilitatile comanditarilor. Intre aceste zonari erau amplasate cateva firme industriale: Intreprindere textila "Cazanele", Intreprinderea de Gospodarire Locala (care includea si transportul in comun, ceea ce a facut ca o suprafata mare sa fie ocupata de garaje si alte spatii necesare utilajelor), Intreprinderea mecanica si unitati ale Cooperativei mestesugaresti "Cerna".

Printre primele constructii ale noului oras, incepute inca din primavara anului 1966, au fost blocurile de locuinte, acestea urmand sa primeasca locatari din vechiul oras care acceptau sa cumpere asemenea locuinte, renuntand la a-si construi case, locatari din vechiul oras care nu detinusera case proprietate personala si nou veniti.

Numarul total al blocurilor construite pana in anul 1971 (cand s-a incheiat, practic, ridicarea acestora accelerata, sub impulsul stramutarii vechiului oras) a fost de 42, dintre care cinci blocuri-turn, ceea ce insemna peste 1300 apartamente cu cate doua, trei si patru camere. Cu grade de confort diferite.

Tot in anul 1966 au inceput si construirea cartierelor de vile, ca si a caselor particulare, ritmul de ridicare a acestora fiind mai lent.

In paralel au fost construite si sediile principalelor institutii: inca in anul 1970 a fost stramutat Liceul "Traian Lalescu" (acesta dispunea si de un internat cu cantina scolara) iar intre anii 1971-1972 au fost finalizate primaria, Casa de cultura a sindicatelor (care adapostea si Biblioteca oraseneasca), Cinematograful "Dunarea", Spitalul orasenesc si altele.

De altfel inca in anul 1968 s-a stramutat calea ferata, fiind finalizata si constructia garii feroviare, apoi a fost data in circulatie si noua sosea nationala, stramutata si ea

Stramutarea Santierului naval s-a facut "din mers", ea realizandu-se fara intreruperea productiei. Noua unitate ocupa o suprafata de 71.451 m.p. cedata din fond de stat sau expropriata de la persoane particulare (50.257 m.p. din aceasta fusese suprafata agricola). Demolarea vechiului santier a inceput abia in primavara anului 1968, fiind precedata de casarea inventarului ce nu putea fi stramutat

(cala de ridicare-lansare finalizata in anul 1962, cladirile administrative construite inca la 1900 si altele), nefiind incheiata pana la inceputul formarii lacului e acumulare, ceea ce a ingreunat mutarea ultimelor utilaje, efectuata sub amenintarea apelor ce inundau deja vechiul santier. In paralel a inceput construirea obiectivelor noului santier. Acesta cuprindea cheiul de armare, cladirea comasata pentru productie si bloc administrativ, retelele de apa, termice si de canalizare, depozitul de carburanti hala de reparatii, centrala termica plus noua cala de ridicare-lansare de tip "transversal" dotata cu opt carucioare pana, trolii de tragere de mare putere (confectionate la Otopeni) si carucioare de ripare pentru pozitionarea navei pe platforma de lucru; in final cala avea o deschidere a frontului la apa de 114 m. si o suprafata totala de peste 9.000 mp. iar sarcina maxima de 1.000 tone-forta, suficienta pentru a face fata tuturor tipurilor de nave, de mari dimensiuni si greutati, pe atunci in exploatare.

Situatii asemanatoare au trait si celelalte unitati economice orsovene in perioada stramutarii lor. Astfel Tesatoria "Cazanele" si-a inceput stramutarea inca din anul 1967, noul amplasament al intreprinderii, situat pe un teren din partea centrala a orasului, pe malul stang al paraului Turlui, avand o suprafata de 30.200 m.p Paralel cu stramutarea, fabrica a fost partial retehnologizata, celor 204 razboaie vechi fiindu-le adaugate 320 razboaie noi, automate, tip "Unirea 26A", productia ridicandu-se la 10.400 mii m.p an. Inaugurarea noii fabrici, la inceputul anului 1972, a coincis cu sarbatorirea (putin intarziata, este adevarat) a 40 de ani de activitate ai firmei.

2.2 POPULATIA SI OCUPATIILE SLE

Dupa cum am aratat in capitolul anterior, calatorul Evliza Celebi a fost primul care ne-a permis sa prezentam date mai multe despre populatia si ocupatiile acesteia la mijlocul secolului al XVII-lea. Din descrierile sale aflam ca elementul principal, din punctul de vedere al otomanilor, il reprezenta cetatea, puternica si frumoasa, asezata chiar pe malul Dunarii. Cetatea interioara, era construita din piatra, aici fiind sediul conducerilor militare ale sandjacului. Tot aici se puteau retrage, intr-un ultim refugiu, garnizoana si oficialitatile in cazul unui asediu, dupa o eventuala cadere a fortificatiilor exterioare.

Mai larga si mai incapatoare era cetatea exterioara, care era inconjura cu ziduri din pamant avand o latura, cea sudica, situata chiar pe malul Dunarii.

Pe celelalte laturi valul de pamant era dublat de un sant, care, la nevoie, putea fi inundat printr-un sistem de "ecluze".Peste sant treceau, desigur, cele doua poduri - cel dinspre vest, spre poarta cea "mare" care se deschidea catre "oras" si cel spre nord-est. In plus, spre vest, santul erau dublate la o distanta de 40-60 de metri mai spre vest de albia abrupta a paraului, aproape tot anul sec, dar vijelios pana la primejdios la topirea zapezilor sau dupa ploi in averse datorita bazinului din care isi colecta rapid debitul. Intrarea in cetate se facea, trecandu-se peste doua poduri, prin doua porti de lemn. In cetate se aflau 50 de constructii pentru locuinte si anexe.

Poarta cea "mare" a cetatii se deschidea spre un mic cartier comercial, cu geamie si scoala iar in continuare, trecand o punte de lemn, desigur, se traversa paraul.. Cele 50 de case din cetate erau grupate in colturile de sud-vest si nord ale cetatii - cum ne-o intareste mai tarziu harta austriaca - pe malul de sud-est aflandu-se, probabil, acel "palat de distractii" amintit de Evliya Cekebi. Si tot pe malul Dunarii, cu fata spre fluviu, langa poarta cea mare se afla acea "mica geamie placuta" care avea multi enoriasi - probabil populatia musulmana militara, de vreme ce dincolo de zidul cetatii mai era amintita o geamie.

Spre vest, intre cetate si paraul Gratca, se afla un cartier comercial sau turcesc, alcatuit zece dughene cu "tot felul de produse", care erau la indemana atat locuitorilor cetatii cat si celor din celelalte "cartiere" ale localitatii. In plus mai fiintau in acest cartier baia si hanul pentru negustori, o geamie, o scoala si un seminarul mahomedan.Orasul se intindea spre apus de cetate, unde terenul, dincolo de valea Gratca, era o depresiune intinsa si plana, marginita spre nord-vest si nord de dealuri iar spre sud-est si sud era limitata de Dunare. Delimitarea estica era pe paraul Gratca iar cea dinspre vest pe paraul Mosna iar numarul caselor se ridica la trei sute, "unele din piatra, altele din lemn". Ne aflam deci in fata unei asezari mari, in care locuiau circa 300 de familii. In aceasta parte majoritatea caselor erau desigur din lemn, mono sau bicelulare, cu unele acareturi legate de ocupatiile bastinasilor. Acestea ocupatii erau, desigur, in primul rand cele obisnuite si-n veacurile anterioare: lucrari agricole, practicate pe terenuri favorabile din lunca Cernei, de pe valea Dunarii, dar si pe suprafete defrisate de pe culmile dealurilor inconjuratoare si cresterea animalelor, in aceleasi areale, dar si prin padurile din jur.

Multi locuitori practicau viticultora, suprafetele cultivate cu vita de vie fiind amintite chiar de Evlija Celebi. Totusi majoritatea, dupa acelasi Celebi, se ocupau cu pescuitul, avand barci monoxile (asa cum au existat pana spre veacul al XIX-lea). In plus au existat, foarte probabil, ateliere mestesugaresti iar o parte a locuitorilor erau pregatiti singuri sau cu atelaje pentru trasul la edec al navelor care circulau destul de intens in susul fluviului

Era partea cea mai intinsa a asezarii, care dispunea de o trama stradala aleatorie, caracterizata prin ulite ce coborau spre Dunare, aproape perpendicular pe malul acesteia, cele mai lungi fiind legate intre ele prin ulite laterale, la intretaierea acestora formandu-se acele rascruci incarcate desigur si cu semnificatii magice ancestrale pentru bastinasii, adesea loc de practica pentru rituri magico-mitologice extrem de diverse, dar si pentru eventuale procesiuni religioase. Tot aici se aflau eventuale fantani, care deserveau grupuri de gospodarii.

Un loc distinct in aceasta parte a localitatii l-a ocupat biserica de rit ortodox - amintita de Evliya Celebi prin expresia "au si o biserica a lor" - situata in mod cert pe locul unde avea sa fie construita spre finele secolului al XVIII-lea biserica din piatra cu hramul "Sfantul Nicolae cel Sarac", biserica situata pe locul alteia mai vechi. Era desigur o biserica din lemn, distrusa in razboaiele ce au urmat, urmele ei pierzandu-se in momentul construirii celei de piatra.

Apoi, pe malul Dunarii, mai mult aspre jumatatea de est a localitatii, se intindeai intr-un sir acele "case mari si frumoase, cu gradini, ale ghiaurilor greci". Era deci un sector cu case "din piatra" si "cu etaj" ale celor instariti, in arhitectura carora se intalneau, mai mult sau mai putin dominante, elemente ale arhitecturii "balcanice". Pentru ca acum lumea locala, sud banateana, cazuta sub stapanirea otomana de peste un veac, intra in contact direct, mai accentuat si de durata cu cea de la sudul Dunarii, timoceana mai ales, elementele balcanice putand sa se reflecte sau chiar sa fie implementate in mare masura arhitecturii acestor case de oameni instariti ca si in planul gospodariilor, izolate de exterior prin ziduri sau garduri inalte, compacte, cu porti care aveau distincte intrarile pentru oameni si pentru atelaje sau animale. Este posibil ca adesea aceste porti sa fi fost ornamentate cu detalii decorative de inspiratie orientala si chiar cu motive traditionale specifice bastinasilor.

Distinct la aceste constructii este si acoperisul cu sindrila, "cu scanduri" cum nota Evliya Celebi.. In plus, la aceste gospodarii luxoase nu trebuie omise nici gradinile, care se intindeau desigur pana la malul Dunarii si dispuneau, probabil, dupa sistemul oriental, de cate un pavilion izolat, un "chiosc" si, poate, de o baie. Totodata aceste gradini erau bogate in verdeata, cu pomi fructiferi, unele specii poate abia acum introduse, flori si, desigur, vita-de-vie, pentru care imprejurimile Orsovei erau atat de cunoscute in epoca.

Secolul al XVIII-lea este secolul unui intreg sir de razboaie austro-otomane, adesea teatrul de operatiuni fiind zona Orsovei.

Iar in perioada de liniste de dupa 1720, pe un ostrov din preajma gurii Cernei austriecii au construit cunoscuta cetate din insula Ada Kale. In acei ani sosesc aici numerosi mesteri din Europa Centrala, unii cintre ei stabilindu-se temporar chiar la Orsova, unde - dupa marturia cronicarului-prota Nicolae Stoica de Hateg - au inaltat si o manastire catolica slujita de calugari. Izbucnirea noului razboi din 1737 ii face pe noii veniti sa paraseasca locurile in graba, retragandu-se spre tinuturile austriece sau din care au venit.

La finele acestui razboi, ca urmare a prevederilor Pacii de la Belgrad, otomanii vor sa pastreze nu doar cetatea din Ada Kale si castelul "Sf.Elisabetha" din dreptul ei ridicat pe malul drept al fluviului, ci si cetatea Orsova, cele trei fortificatii inchizand si controland complet navigatia pe Dunare, ceea ce i-a determinat mai tarziu pe istorici sa denumeasca acest sistem "o Malta a Dunarii!". In acest sens ei iti propun sa abata apele raului Cerna, apa ce fusese stabilita granita naturala intre cele doua imperii, otoman si austriac - printr-un "canal".

O data cu realizarea acestei lucrari, populatia Orsovei si a zonei din jur a sporit deoarece timp de un an, alaturi de forta de munca locala au sosit mii de muncitori din Tara Romaneasca si, chiar, Moldova. In cele din urma ei au realizat o lucrare indrazneata, dar care nu a rezistat decat putine saptamani. Orsova a ramas in schimb otomanilor iar noi mai putem admira acum vestigiile unor acvaducte de la Toplet, sub Piatra Iorgovanului, ori de la marginea Orsovei, la Valea Saracova.

Secolul al XIX-lea a fost perioada construirii Orsovei moderne, o evolutie treptata de a asezare rurala la o comuna infloritoare in care locuitorii aveau o

evidenta mentalitate urbana. Aceasta evolutie a fost treptata insa. In primele decenii consemnam existenta catorva negustori bogati, care l-au ajutat cu mari sume de bani chiar pe Tudor Vladimirescu ori au contribuit la dezvoltarea urbei.

Este viitorul oras pe care l-a cunoscut in anul 1841 scriitorul Hans Christian Andersen, cel care ne-a lasat o descriere a horei din preajma bisericii ortodoxe, dar si remarca privitoare la noua populatie central europeana asezata aici, ca "domni si doamne, imbracati ca la Viena, se plimba de acolo, acolo privind multimea care danseaza". Cativa ani mai tarziu, un alt calator, va remarca, tot la o petrecere in aer liber, ca "doamnele si tarancile valahe si unguroaice urmaresc nesatioase moda de la Paris. Primele au o adevarata pasiune dupa brelocuri; ele se incarca intr-atata cu tot felul de bijuterii incat ai zice ca-s mobila maghernitei unui bijutier; clinchetul clopoteilor lor este atat de puternic incat il auzi mereu de foarte departe".

Cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea a insemnat ridicarea a numeroase edificii in arhitectura central-europeana, realizarea cheiului Dunarii

si a unei impresionante ale de castani devenita "corso"-ul urbei pana la stramutarea orasului. In anul 1878 s-a terminat calea ferata ce lega Timisoara de Orsova si, prin legarea acesteia cu gara Varciorova, se crea accesul direct spre caile ferate ale Romaniei. O asemenea gara era, firesc, moderna, cu peroane din fier forjat, acoperite cu sticla si punctate prin spatii verzi, beneficiind de toate institutiile unei statii feroviare de granita. Apoi, intre anii 1890-1896 Orsova a fost punctul central al lucrarilor de regularizare a navigatiei pe Dunare, s-a construit aici unul dintre cele mai moderne porturi de marfuri la poalele Alionului iar in apropierea garii, o mare rafinarie de petrol.

De asemenea, la vest de Orsova, s-a construit un santier naval destinat reparatiilor si chiar constructiilor de noi nave.

Orsova acelor ani, devenita si important centru administrativ sau comercial, avea scoli, institutii si asociatii culturale, gazeta cu tipografie proprie, casinou iar tot malul Dunarii era flancat de o salba de restaurante, cu hoteluri si gradini de vara in care, dupa o consemnare a vremii, "lautarii tigani gadilau placut urechile, dar si buzunarele, celor cu stare si dare de mana". Sunt, insa, si anii in care sentimentul national al bastinasilor creste in ciuda oprelistilor ce le au de infrant: preotul Popovici intemeiaza primul cor romanesc si biblioteca romaneasca, unionistul Ion Carlan Ticusanu aduce tot mai multe gazete romanesti ce apareau prin Transilvania, sosesc ca oaspeti dragi coristii de la "Doina" severineana condusi de I.St.Paulian, Rusaliile devenind adevarata sarbatoare a spiritualitatii romanesti de aici.

Perioada interbelica si cea care a premers stramutarea orasului pe noul amplasament, ramane, pentru cei mai varstnici locuitori ai Orsovei, o perioada e nostalgica aducere aminte, Orsova Veche avand inca un farmec al ei, care, cu trecerea anilor devine tot mai mult amintire, se translateaza in pagini de istorie.

1964. Incep lucrarile la una dintre cele mai mari hidrocentrale europene si la Sistemul Hidroenergetic si de Navigatie "Portile de Fier". Stramutarea Orsovei si a satelor peste care se vor ridica apele lacului de acumulare devine tot mai palpabila.

Capitolul III. Populatia

3.1 Evolutia numerica

In a doua jumatate a secolului XIX populatia localitatii numara 1173 de locuitori(858-romani).In 1869-1872 populatia a oscilat intre 1555 locuitori si 1406 locuitori.Localitatea a atins 2000 de locuitori, majoritatea romani in 1874.Dupa numai 16 ani in 1880 a trecut de 3000 de locuitori (3473 dintrea care 1136 romani, 1764 germani, 432 unguri, 131 sarbi, 7 greci, 3 turci).In 1890 populatia a trecut de 4000 de locuitori (4398), dupa numai 20 de ani in 1910 orasul a atins 5795 de locuitori.In 1958 a avut 6500 de locuitori ;1971-11243 locuitori ; 1980-15444 locuitori ; 1992-16009 locuitori ; 1993-16032 locuitori ;1998- 16009 locuitori ; 1999-15374 locuitori.

In 1992 a avut loc recensamantul oficial pe data de 1 iulie, urmatorul avand loc pe data de 19 martie 2001.

Natalitatea a scazut de la 3,25 la 2.66 la mia de locuitori, din 1999 pana in primul semestru al anului 2000.

Mortalitatea a scazut si ea (referindu-ne la aceeasi perioada de timp) de la 4,55 la 2,34 la mia de locuitori.S-a inregistrat un singur deces la copii sub un a in primul semestru al anului 2000.

Sporul natural este in crestere, in primul semestru al anului 2000 fiind de 0,32 la mia de locuitori.

3.2 Mobilitatea teritoriala a populatiei

Se deosebesc doua tipuri de mobilitate teritoriala:

-deplasari definitive

-deplasari temporare pentru lucru.

Deplasarile temporare au ritmicitate zilnica (navetism) si sezoniera.Acestea sunt dinspre Orsova sper orasele din apropiere (Drobeta Turnu-Severin, Herculane), Iugoslavia si dinspre Toplet, Dubova, Eselnita sper Orsova.

Deplasarile definitive se fac insper strainatate si satele de bastina ale locuitorilor.

3.3 Densitatea Populatiei

Este de aproximativ 235 de locuitori pe km, conform datelor recensamantului din 19.03.2001.

3.4 Structura populatiei

Pe grupe de varsta populatia orasului cuprinde tineret sub 20 de ani in proportie de 18,82% din totalul populatiei.Cea mai mare parte a populatiei o reprezinta cea cuprinsa intre 20 si 60 de ani ce detine 65,97% din totalul populatiei.Restul de 15,21% din totalul populatiei il reprezinta locuitori de peste 60 de ani.

Ca structura nationala populatia orasului cuprinde majoritatea absoluta de romani 92.89% , minoritatile care reprezinta 7,11% intre care: cehi-2,01%, germani-1,6%, rromi- 1,34%, maghiari-1%, sarbi-0,83% si altii de 0,31%.

Dupa religie locuitorii sunt in majoritate ortodocsi -92,01%.Celelalte culte sunt: romano-catolici 6,26%, baptisti -0,61%, penticostali -0,39%, reformati -0,16%, greco-catolici -0,14%, alte culte -0,34%.

La recensamantul oficial al locuitorilor si locuintelor din 1.07.1992 numarul de locuitori era de 16009 din care: m-7899 si f-8110 locuitori.

3.5 Forta de munca

Populatia ocupata an serviciu era de 6512 persoane, populatia acitva neocupata fiind de 913 persoane.

Populatia inactiva era de 8584 persoane din care 2435 pensionari, 1058 de femei casnice, 3427 elevi, 1569 intretinuti de alte persoane, 16 intretinuti de stat, 86 de persoane in alte situatii.

Muncitorii incadrati in ramuri economice erau de 4456 de persoane.

In anul 1999 -420 de persoane primesc ajutor de somaj, 734 alocatie de sprijin somaj, iar 150 de persoane au fost integrate in munca din randul somerilor,635 de locuitori plecati peste hotarele actuale ale orasului.

Forta de munca intre anii 2000-2004:

3.6 Populatia in anii: 2000-2004

Populatia in anii 2000-2004 a fost intr-o continua scadere dupa cum se vede in tabelul urmator:

Populatia Scolara:

3.7 Unele aspecte privind evolutia demografica in Orsova interbelica

In perioada interbelica Orsova a cunoscut o evolutie demografica sinuoasa.Depopularea orasului produsa in anii primului razboi mondial a continuat si in cei dintai ani ai perioadei interbelice.

Daca in 1910 Orsova numara 5795 de locuitori, in anul 1923 numarul acestora era, in urma unor date estimative, de 4300.

Fenomenul depopularii Orsovei in perioada mentionata are la baza cateva elemente anume:

-In primul razboi mondial Orsova a pierdut, dupa unele evaluari, circa 700 de locuitori, dintre acestia cei mai multi pe front.Altii au cazut victime in luptele care s-au dat in interiorul orasului si imprejurimi intre armata romana si cea austro-ungara in vara si toamna anului 1916;

-In momentul declansarii razboiului de catre Romania impotriva Austro-Ungariei, o buna parte a populatiei Orsovei a fost dislocata, multi dintre acestia nu s-au mai intors la casele lor stabilindu-se in alte localitati;

-Dupa terminarea razboiului o parte dintre locuitorii Orsovei, mai cu seama de origine maghiara si germana, au parasit orasul neputandu-se acomoda apartenentei la statul roman.

Intr-un raport prezentat de catre pretorul plasei Orsova catre prefectul judetului Caras-Severin in anul 1924, se arata ca intre anii 1920-1923 numarul celor care au parasit orasul a depasit cu mult pe cel al noilor veniti si stabiliti

aici.Se mai pastreaza in arhivele judetului Timis, fondul Prefecturii judetului Severin, numeroase cereri de emigrare a unor orsoveni catre Austria, Ungaria sau Germania inaintate in acea perioda.

Primul recensamant al Orsovei interbelice a fost efectuat in anul 1927.Potrivit acestuia Orsova avea in acel an 4623 locuitori, populatia fiind structurata in trei categorii: dupa profesii, dupa religie si dupa apartenenta la ststul roman.

Din punct de vedere socio-profesional popolatia se prezenta astfel: comercianti stapani -105; salariati particulari, comercianti muncitori -531; servitori -182; meseriasi, patroni si ucenici-420; industriasi stapani-48; alte profesii-205; fara profesie-2479.

Dupa religie erau 1917 ortodocsi si 2179 catolici.

In ceea ce priveste apartenenta la statul roman, 4471 erau cetateni romani iar 152 erau cetateni straini.Nu s-a facut impartirea dupa nationalitati.

Spre deosebire de recensamantul din anul 1927, cel din anul 1930 a avut un caracter mai complex, fiind realizat cu mijloace de investigatie mai adecvate si cu un plus de profesionalism.In fondul primariei Orsova aflat la Arhivele Nationale Din Drobeta Turnu-Severin, exista instrucsiuni clare, precise, detaliate, cu privire la efectuarea acestui recensamant.

Datele recensamantului din 1930 arata ca Orsova avea 5287 locuitori in timp ce profesorul Daniis Laitin consemneaza in a sa monografie a Orsovei ca la finele aceluiasi an orasul avea 5350 de locuitori.

Iata cum se prezinta datele recensamantului din anul 1930 impartirea populatiei dupa diferite criterii:

-Dupa sex, populatia era alscatuita din 2757 barbati si 2540 femei;

-Din punct de vedere confesional gasim urmatoarele situatii: ortodocsi-50, romano-catolici-2250, evanghelisti-132, unitari-37, reformati-50, iudaici-194, mahomedani-35, ceilalti apartinand altor confesiuni.

-Dupa criteriul etnic, datele atesta urmatoarele: 2436 erau romani, 1625 germani, 804 maghiari, 104 evrei, 81 cehi, 135 sarbi.

-Dupa studii recensamanutl ofera urmatoarele date: 1031 erau analfabeti, 2263 erau absolventie de scoli primare, 1119 absolventi de scoli secundare si 119 aveau studii superioare;

-Dupa profesii: 891 erau functionari, 464 profesii libere, 114 comercinati, 214 industriasi , 1117 alte ocupatii, 2482 fara ocupatie.

In legatura cu structura si evolutia demografica a Orsovei interbelice se impun urmatoarele constatari:

-Fenomenul depopularii existent in primul razboi mondial si in primii ani ai deceniului trei s-a schimbat in a doua parte a acelui deceniu constatandu-se o crestere substantiala a populatiei.

-In anii treizeci ai secolului XX cresterea populatiei s-a facut lent, in anul 1934 Orsova numarand 5380 locuitori, iar in 1936 numarul acestora ridicandu-se la 5540.

-Intr-o analiza a situatiei demografice efectuata de primaria orasului in anul 1942 acest fenomen a reiesit mai pregnant.

Cauzele sporului natural redus al populatiei se datotreaza, conform acestei analize, dezorganizarii vietii de familie, cresteri numarului de intreruperi de sarcina, concubinajul si egoismul familiilor avute de a avea un numar restrans de copii.

-In ceea ce priveste structura populatiei, constatam faptul ca Orsova era un adevarat mozaic etnic, confesional si socio-profesional.

La primul aspect constatam faptul ca romanoo nu formeaza decat o majoritate simpla.Mentinerea acestei situatii isi are originea in viziunea oficiala de la sfarsitul secolului XIX-lea si inceputul secolului XX,cand autoritatile maghiare au cautat sa dea Orsovei un caracter neromanesc prin atragerea in oras a unui numar insemnat de etnici germani si maghiari.

In deceniul al patrulea anumite cercuri erau alarmate pe structura populatiei defavorabila elementului romanesc si se pronuntau pentru o politica de romanizare.

In privinta aspectului confesional remarcam coexistenta mai multor comunitati religioase : ortodoxa, romano-catolica, iudaica, protestanta (reformati, unitarieni), mahomedana, neoprotestanta, existand tot atatea locuri de cult religios.

In privinta activitatilor socio-profesionale remarcam profesiile cele mai variate, cu institutii de profil divers.

Capitolul IV. Geografia Economica

4.1. Agricultura

In localitatea Orsova sunt 1463 de gospodari cu: teren agricol, animale domestice, pasari.Suprafata totala este de 1026 ha din care: izlazurile ocupa 480 ha, fanete naturala 508 ha, pasunile naturale 306 ha. Terenul arabil 175 ha, livezile 22 ha, vita de vie 15 ha.

Agricultura in anii 2000-2004:

4.2. Cultura Plantelor

In zona predomina cultura porumbului urmata de cea a cartofului si a legumelor.Predomina viile hibride iar la pomicultura prunul este cel mai des intalnit, urmat de corcodus, mar, cais, piersic, cires, visin, smochin. Plantele furajere folosite, sfecla furajera cultivata pe suprafete destul de mari.

4.3. Cresterea animalelor

Dintre anumale amintim: bovinele cu un total de 200 de capete, ovinele cu un numar de 585 de capete, caprinele fiind intr.un numar mai mare de 1115 capete, babaline 125 de capete, porcine 506 capete, pasari 8360 capete si 630 de familii de albine.

4.4. Industria

Situatia economica a orasului se prezinta astfel: 39 de unitati din care cele mai importante sunt:

-Sc. Cauane- tesaturi de bumbac, cu un totalo de 407 persoane;

-Sc. Silicor - extractia si prelucrarea substantelor nemetalifere cu un total de 70 de persoane;

-SGCL Orsova-servicii publice cu un total de 226 de persoane;

-Sc. Mecanica S.A.-constructii mecanice, betoniere, tampoane, rezervoare sub presiune cu un total de 285 de persoane;

-Sc Santierul Naval Orsova- capital privat 100%- constructii si reparatii nave fluviale cu un total de 813 persoane;

-Sc Transport S.A.-capital privat 100% transport marfa si persoane cu un total de 120 de persoane;

-IFET-Sc Woodex S.A. -capital privat 100% prelucrarea lemnului si transportul lemnului cu un total de 351 de persoane.

4.5. Transporturile si caile de telecomunicatii

4.5.1Transportul feroviar

In zona sunt inca din 1878 cai ferate, in acest an incheindu-se realizarea cai ferate Caransebes-Orsova.Astazi functioneaza doua statii de cale ferata, iar lungimea liniei de cale ferata aflata in exploatare este de 22 km.

4.5.2Transportul rutier

In 1829-finalizarea soselei Caransebes-Orsova.In perioada 1834-1836 are loc construirea soselei ce leaga Orsova de satele Clisurii Dunarii.Lungimea drumurilor publice este de 90 de km din care 24,9 km, pietruite 10km si drumuri de pamant 56,1km.

4.5.3 Transportul Naval

Navigatia fliviala :nave cu tonaj mai mic; peste 2 m pescaj.Prin portul Orsova se efecuteaza transport de marfuri si persoane.In 1844 s-a instalat la Orsova sediul Societatii privilegiate de navigatie dunareana.In 1838 s-a instasat prima mira de masurare a cotelor fluviului de la noi din tara la km 955.

4.6. Invatamantul

Invatamantul Orsovean este in intregime de stat.

Cel prescolar este alcatuit din doua gradinite in care activeaza 21 de educatoare si sunt frecventate de peste 350 de prescolari.

Scoala generala cu clasele I-VIII are un sediu propriu cu 16 clase, 2 laboratoare, 2 ateliere si biblioteca.Este frecventata de 1700 de elevi, iar procesul instructiv-educativ este asigurat de 30 de invatatori si 64 de profesori.

Invatamantul liceal dispune de 2 institutii:

-Liceul Teoretic "Traian Lalescu": care are 650 elevi si 40 cadre didactice, careisi desfasoara activitatile in 24 de sali de clasa, 4 laboratoare, sala de sport, biblioteci( romana, franceza, engleza).

-Grupul Industrial Scolar de Marina care are 560 de elevi si 42 de cadre didactice.Scoala dispune de 4 clase, 7 laboratoare, 10 cabinete scolare, biblioteca, sala de sport, 8 ateliere scoala si o nava scoala.Internatul si cantina scolii dispunde 560 de locuri.

La Orsova isi are sediul si Statiunea de Cercetari Geografice a Universitatii din Bucuresti, unde isi desfasoara practica studentii facultatii de profil.

4.7. Turismul

In zona se poate ajunge usor atat pe cale ferata cat si pe sosea (zona de nord a orasului este traversata de E 70).Pot fi admirate: Manastirea "Sf. Ana"-inaltata pe Dealul Mosului intre 1936-1939, o ctitorie a publicistului Pamfil Seicaru sfiintita in 2.12.1990; Biserica catolica in centrul orasului-construita ultramodern (1966-1972).

Manastirea Sfanta Ana:

Catredala catolica:

Viaductul Saracova aflat la 100 de soseaua nationala, la limita nordica a orasului construita in anii 1739-1740 de turci.

Lacul si barajul sistemului hidroenergetic "Portile de Fier".

Cazanele in cadrul defileului Dunarii-Cazanele Mari si Cazanele Mici sapate in calcarele din Ciucaru Mic si Ciucaru Mare:

Capul Lui Decebal:

Tabula Traiana din Cazane.

Situat in jumatatea estica a Defileului Dunarii, orasul Orsova atrage atentia prin pitorescul deosebit al peisajului in care este amplasat.In acelasi timp, personalitatea sa este definita si de infrastructura urbana originala, care-i confera un aspect de amfiteatru, a carei baza o reprezinta apele ingemanate ale Dunarii si raului Cerna.

De asemenea, nu trebuie uitata pozitia strategica ocupata de orasul Orsova in arealul Parcului Natrual "Portile de Fier", pozitie dublata de situarea acestuia la fruntariile sud-vesctice ale tarii.

Orsova, istorica localitate Urscia, Ursova, este amintita de cronica "Gesta Hungarorum", care a cules numele din traditia pastrata de romanii autohtoni din principatul lui Glad.

In prezent Orasul reprezinta cel de-al doilea centru urban important din arealul Portilor de Fier.

Potentialul turistic al orasului si imprejurimilor sale este remarcabil, cuprinzand atat resurse naturale cat si cultural istorice.Resursele turistice naturale ale meleagurilor orsovene rezida fara indoiala in diversitatea si originalitatea componentelor de piesaj

-marele lac de acumulare de la confluenta Cernei cu Dunarea,

-versantii impaduriti care insotesc culoarul Dunarii,

-abrupturile calcaroase impresionante care par sa creasca din apele adanci ale fluviului in sectorul Cazanelor,

-climatul bland, cu influente submediteraneene,

-reteaua hidrografica bogata, cu sectoare de confluenta transformate in adevarate golfuri, odata cu amenajarea lacului de acumulare, cu numeroase resurgente in versantii calcarosi,

-multitudinea elementelor floristice si faunistice termofile, care-ti trezesc nostalgia peisajului mediteraneean (mojdreanul, scumpia, broasca testoasa),

-relieful carstic care abunda in forme de suprafata si subterane (lapiezuri, abrupturi calcaroase, avenuri, pesteri,etc.)

Potentialul turistic natural este completat de obiectivele cultural istorice care atesta continuitatea locuiri in acest sector al vaii Dunarii:

-asezamintele monahale din Orsova si din imprejurimi (Manastirea Sf. Ana, Manastirea Vodita),

-renumita catedrala catolica din Orsova, unica in Romania prin stilul sau arhitectonic,

-muzeul religios de la Eselnita.

Acestora li se adauga o serie de amenajari care ar putea constitui baza viitoarei infrastructuri turistice a orasului Orsova:

-Viaductele Alion si Ada Kaleh, Virului;

-Baza nautica, strandul si campingul din arealul Orsovei;

-Hotelul Dierna.

Problema cu care se confrunta regiunea Orsovei o reprezinta la ora actuala asa cum am vazut, nu inexistenta potentialului turistic, ci lipsa unui management capabil sa puna in valoare acest potential; la aceasta se adauga si lipsa mijloacelor financiare, destinate creari unei infrastructuri capabila sa sprijine dezvoltarea turismului "verde".

Turismul "verde" este activitatea care se desfasoara in concordanta cu capacitatea de absorbtie a unei zone, evaluata cu totala considerare a situatiei culturale, ecologice si sociale a acesteia, este echivalent turismului ecologic organizat, presupunand imbinarea activitatilor de recreere si agrement cu cele

instructiv educative, de perceptie a mediului si protectie a resurselor naturale si cultural-istorice.

Aceasta presupune stabilirea si amenajarea unor itinerarii stricte catre principalele obiective turistice, pe parcursul carora turistii vor fi informati in legatura cu valoarea acestor obiective, cu vulnerabilitatea lor in raport cu riscurile naturale si antropice, cu necesitatea ocrotirii si conservarii lor.

Astfel spus, turismul verde se vrea a fi atat o forma comercial viabila, cat si ecologic protectiva.

Turismul verde este un concept ce nu exclude dezvoltarea economica ci, dimpotriva, o sustine chiar si in conditiile in care turismul, ca activitate in sine, este un fenomen foarte competitiv.Acest tip de turism conduce la mentinerea limitelor de echilibru ale unei zone, tocmai prin furnizarea unei oferte de inalta calitatea ecologica, bazata pe experiente originale, autentice si pe termen lung.

Turismul verde are ca scop final dezvoltarea unei zone prin mentinerea starii de echilibru intre cele trei componente dominate ale activitati turistice (gazda, turistii, industria turistica), in vederea obtineri unui beneficiu echitabil pe termen lung.

Implementarea turismului verde este de fapt o realitate necesara zonei Portile de Fier, pentru dezvoltarea sa economica viitoare, mai ales prin prisma aspectelor de:

-declin economic

-izolare

-mozaic cultural

-stabilitate a populatiei

In zona turistica a Portilor de Fier, in decursul ultimelor decenii au fost realizate unele amenajari in scopul facilitarii activitatilor turistice, ca de exemplu:

-impadurirea imprejurimilor localitatilor;

-stoparea taierilor de arbori in lungul traseelor turistice si in preajma statiunilor balneoclimaterice;

-protectia surselor hidro-minerale;

-conservarea si restaurarea unor monumente de arta sau arhitectura.

Cu toate acestea, in cuprinsul zonei se semnaleaza existenta si in prezent a unor cazuri de degradare a patrimoniului turistic natural, fie ca urmare a activitatii economice, fie prin practicarea turismului neorganizat.Ingrijorator este faptul ca unele aspecte de degradare din zona se gasesc la cele mai reprezentative monumentele sau rezervatii naturale, cu deosebita valoare stiintifica si peisagistica.

In acest sens mentionam instalatia de producere a azbestului de la Ponicova, situata in rezervatia Cazanelor, practicarea intensiv in dealul Ciucaru Mare.

Zona Portile de Fier constituie un "filon" turistic, a carei amenajare corespunzatoare ar conduce la accentuarea circulatiei turistice, la rentabilizarea bazelor de cazare si alimentatie publica.

Pentru turismul de circulatie, zona Portile de Fier are o pozitie privilegiata fata de alte zone turistice, fiind situata intre principalele puncte de intrare in tara dinspre vestul Europei.

Valorificarea superioara a potentialului turistic are ca scop largirea in perspectiva a posibilitatii de recreere si educatie ecologica a turistilor, prin atragerea in circuitul turistic intern si international a unui spatiu gegrafic ce poate oferi numeroase posibilitati de agrement, informare, refacere a starii de sanatate, iar ca scop erivat, obtinerea unor rezultate economice avantajoase.

Fluxul turistic extern reclama insa adaptarea ofertei turistice la standardele internationale.Din pacate, in prezent, infrastructura turistica lasa de dorit, intrucat spatiile de cazare si gama amenajarilor pentru agrement sunt deficitare, atat sub raport cantitativ, cat mai ales calitativ.

Orasul Orsova poate avea ca principala functiune pe cea turistica, prin difuzarea turistilor in tot teritoriul zonei Portile de Fier (mai ales spre Cazanele Dunarii), atat pentru turistii in tranzit cat si pentru cei care participa la programul de vizitare a obiectivelor din zona.

Lipsa unui numar mare de obiective turistice arhitectonice sau culturale din oras este suplinita de pozitia sa.In cadrul conditiilor naturale favorabile, la care se adauga lipsa de poluare a aerului, este firesc ca dezvoltarea turismului in orasul Orsova sa aiba ca linie directoare idee retinerii turistilor in oras, fie pentru 1-2 zile, pentru vizitarea obiectivelor turistice din apropiere, fie pentru sejururi mai lungi, pentru odihna sau pentru practicarea sporturilor nautice, a pescuitului sportiv.

Pentru vizitarea Cazanelor Dunarii si a golfurilor dintre Orsova si Drobeta Turnu-Severin, este necesar ca portul Orsova sa fie dotat cu o gama mai variata de vase, cu capacitati mai mari sau mai mici, cu posibilitati de inchiriere.

In ceea ce priveste capacitatea actuala de cazare a Orsovei, retine atentia sitatia lamentabila in care se afla hotelul Dierna, constructie solida, lasata insa in paragina in ultimii ani, datorita gradului redus de ocupare (sub 50%) si deci insuficientei fondurilor de intretinere.

Deocamdata, atat valentele naturale cat si cele cultural-istorice ale meleagurilor orsovene sunt inca slab popularizate si, ca urmare, putin cunoscute pe plan national si mai ales international.

Este foarte probabil ca, aplicarea in practica a strategiilor de amenajare, functionare si utilizare publica a Parcului Natural "Portile de Fier", va crea premise pentru dezvoltarea in zona a turismului verde, punand in valoare si utilizand ecologic obiectivele naturale si cultural istorice, ca marturii ale continuitatii multimilenare a poporului roman si ale valentelor multiculturale ale spatiului geopolitic al Orsovei.

Capitotul V .Implicarea Factorului Antropic In Modificare Peisajului Geografic

Intensitatea si formele activitatii antropice, efectele acesteia asupra mediului prezinta diferentieri teritoriale destul de marcante.Pe mai intinderi, biocenozele au pastrat putin din aspectul natural initial datorita modificarilor structurii si compozitiei floristice in spatiile unde se intalnesc activitati omenesti.

In jurul orasului Orsova, peisajul este puternic transformat de om, in defavoarea celor naturale mai ales dupa construirea barajului de la Portile de Fier si formarea lacului de acumulare care a modificat complet peisajul zonei si a impus crearea unui peisaj urban nou.Noul peisaj format si-a creat cu timpul un nou echilibru, incat da impresia ca s-a naturalizat cu toate ca a rezultat in urma presiunii umane asupra mediului incomjurator.

Din punct de vedere economic regiunea Portilor de Fier are importanta multipla, insa interesul cel mai mare il prezinta resursele hidroenergetice si de navigatie fluviala interna si internationala.Datorita potentialului peisagistic al zonei si a elementelor sferei culturii materiale si spirituale, zona defileului se incadreaza intre cele mai frumoase zone turistice ale tarii.

Modificarile antropice au afectat toate componentele mediului, ale florei si faunei, modificari ale hidrografiei prin transformarea sectorului dunarean din regim fluvial in regim lacustru, modificari microclimatice precum si a unor vetre de asezari omenesti reconstruite dupa planuri moderne de sistematizare.

5.1. Modificari ale Hidrografiei

In sectorul Dunarii cuprins intre Moldova-Veche si Drobeta Turnu-Severin s-au facut anumite modificari asupra albiei minore si inainte de construirea barajului de la Portile de Fier, insa aceste modificari au fost minore si au avut ca scop imbunatatirea conditiilor de navigatie fluviala.In sectorul mentionat, navigatia fluviala era dificila din cauza reliefului stancos al albiei, a cataractelor, a ingustarii sau adancirii albiei minore, astfel ca navigatia se realiza in acest sector de catre piloti care cunosteau particularitatile locale. Pentru ameliorarea conditiilor de navigatie in Defileul Dunarii intre anii 1889-1898 s-au intreprins lucrari de regularizare a cursului de apa prin construirea de diguri si canale, prin strapungerea pragurilor de stanci pentru obtinerea unei adancimi a apei de 2 m in sectorul fluvial din amonte de Orsova.

Dintre aceste lucrari se pot mentiona "Canalul Stanca" lung de 1600 de metri si cu o latime de 60 de metri (intre km 1029,1 si 1027,2), "Canalul Cozia-Doica" la capetele caruia existau portiuni degajate de stanci (intre km 1014,7 si km 1011,1).In alte sectoare cu stanci masive grupate a fost nevoie de construirea unor canale pentru navigatie protejate de diguri longitudinale sau transversale.Dintre aceste canale mentionam: "canalul Islas-Tahtalia" (km. 1003,5 si km. 1001), canalul de la Iuti lung de 1260 de metrii, canalul "Micul Gherdap" sau al "Micilor Porti de Fier" la Varciorova (km. 944,2 si km. 943,1).Un canal foarte lung de 3167 metri fost canalul "Gevrin" care avea in paralel si un dig longitudinal de 1882 metri pe malul drept al Dunarii, legat de tarm printr-un dig transversal cu lungimea de 272 de metri.Acest dig avea rolul de a proteja malul, dar si de a dirija cursul principal al apei prin Canalul "Portile de Fier" in lungime de 2136 de metri, situat in aval de dig in zona localitatii Sipp.

In regiunea canalului Sipp datorita variatiei de panta viteza de curgere a apei era mare pe alocuri, astfel ca navele pentru a trversa regiunea capului Greben, necesitau tractiune auxiliara.Aceasta consta in remorcarea navelor cu lanturi, miscarea slepului de-a lungul unui canal cu ajutorul treatiunii animale sau mecanice de pe tarm, utilizarea unei locomotive cu un vagonet de care se atasa cablul navei.O nava care remorca vasele fluviale in sectorul defileului era Vaskapu, insa remorcarea se facea in functie de tonajul incarcaturii.

Constructiile hidrotehnice nu erau totusi satisfacatoare deoarece adancimile canalului de erau insuficiente in unele locuri, ingustimea canalelor nu permitea depasirea convoaielor, iar noaptea traversarea cataractelor era chiar suspendata.Pe timp de ceata, a vantului puternic sau a perioadelor cu gheturi se foloseau locuri de adapost la tarm natural.Orsova veche avea amenajat un astfel de loc pe o lungime de 3000 de metri si o latime de 120 de metri, unde puteau

sa se adaposteasca pana la 80 de nave.Deci inainte de construirea barajului de la Portile de Fier, Defileul Dunarii era cel mai dificil sector de navigatie din lungul fluviului.

Constructia sistemului hidroenergetic si de navigatie a dus la cresterea nivelului apelor Dunarii in amonte de baraj cu aproximativ 30 de metri si la inundarea unor mari suprafete de terenuri fertile, utilizate anterior pentru culturile agricole.Realizarea barajului s-a facut in comun cu Iugoslavia, cele doua maluri ale Dunarii fiind unite printr-un dig urias de 60.60 metri peste care trece soseaua care leaga Romania cu tara vecina.Puterea instalata de partea romaneasca este de peste 1000000 kw energia fiind produsa de sase turbine.

Odata rezolvata problema navigatiei in Defileul Dunarii, Orsova a devenit un important centru portuar fluvial.

Amenajarile portuare ale orasului nou s-au facut pe malul stang al Golfului Cerna unde s-au dezvoltat activitatile de reparatie si constructie a navelor fluviale.Golful Cerna rezultat prin inundarea luncii Cernei in urma cresterii nivelului apei lacului de acumulare, ofera conditii favorabile pentru stationarea slepurilor si a vaselor de tranzit, precum si a celor care urmeaza sa fie reparate.

5.2. Modificari ale Asezarilor Omenesti

Vechea vatra a orasului Orsova si cea mai mare parte din suprafata pe care s-a desfasurat orasul pana la stramutare era situata pe o fasie ingusta coluvio-pluviala, pe malul stang al Dunarii, intre Muntii Almajului, Dunare si malul drept al Cernei la confluenta cu Dunarea.

Stramutarea si constructia orasului nou s-a facut la trei km de vechea vatra pe malul drept al golfului Cerna, cu fatada spre est.Lipsa de spatiu pentru constructii a impus ridicarea de case pe nivele, iar curtea a fost organizata la gospodariile cu fatada spre munte sub nivelul de la intrare, care functioneaza si ca poarta.Structura este compacta casele sunt asezate una langa alta incat la fatada formeaza uneori un zid continuu, intrerupt de porti mari de intrare in curte.

Strazile orasului urca pe pante formand numeroase serpentine, iar dispunerea strazilor si a sirurilor de case in trepte pe versant da un aspect de amfiteatru orasului.Acest mod de amplasare a vetrei orasului a necesitat efectuarea unor ample lucrari de nivelare a pantei de construire a zidurilor antierozionale si de protectie impotriva alunecarilor de teren.Reteaua stradala a Orsovei a depasit 25 km lungime prin extinderea vetrei pe terenurile in panta.Aceasta a necesitat executarea unor lucrari de amenajare a ogaselor si

torentilor prin betonarea acestora si construirea unor mici baraje in trepte care sa atenueze curgerile de ape in urma ploilor.

In urma formarii lacului de acumulare, partea cea mai joasa a depresinuii formata de lunca Cernei si terasa intaia si a doua a Dunarii a fost acoperita de apele Dunarii, rezultand vastul golf al Cernei care a acoperit vetrele a trei sate : Coramnic, Tufari si Jupalnic.Acestea au fost stramutate si inglobate in vatra orasului Orsova, satul Coramnic formand un cartier distinct al orasului, compactand partea de nord a depresiunii.Cea mai mare parte a locuitorilor din Jupalnic au format insulare de locuinte amplasate mai ales in jumatatea sudica a orasului nou, aproximativ in dreptul fostei localitati Jupalnic.Locuitorii din Tufari si-au construit casele grupate pe cateva strazi in jumatatea nordica a vetrei Orsovei.

Pe conul de dejectie al Cernei, deplasat in aval de locul de varsare in Dunare datorita curentilor fluviali, s-a format ostrovul Ada-Kaleh cu o asezare care avea o localizare cu totul aparte fata de celelalte din aria Portile de Fier.Aceasta insula avea o cultura materiala si spirituala aparte datorita populatiei de origine turca care o locuia.Peisajul natural, elementele de vegetatie exotica, obiceiurile si traditiile populatiei turce atrageau numerosi turisi.Activitatile specifice in insula erau neagricole, practicandu-se fabricarea de tigarete, confectii si a produselor de cofetarie cu specific turcesc.Cetatea existenta pe insula, moscheea si alte obiective cultural istorice au fost stramutate si unele dintre ele recladite pe ostrovul Simian in aval de orasul Drobeta Turnu-Severin, iesind din fluxul turistic.

5.3.Constructiile Feroviare si Rutiere

Inundarea vechiului tronson de cale ferata si a soselei de pe malul stang al Dunarii, odata cu terminarea barajului, a impus amenajarea anticipata a unui tronson nou feroviar si a altei sosele care sa faca legatura intre Orsova noua si restul tarii.

Lungimea caii ferate intre Orsova si Drobeta Turnu-Severin este de 24 de km, fiind situata la o altitudine de 75 de metri fata de calea ferata veche situata la 45 de metri.

Amenajarile feroviare si rutiere pe versanti cu pante de 60-65au necesitat efectuarea unui mare volum de lucrari de dinamitare a masei de roca, nivelare a pantelor, construirea de ziduri de beton la baza pantelor abrupte, acoperirea cu plasa si beton a pantelor pentru impiedicarea caderilor de pietre si bolovani.Pentru atenuarea viiturilor de pe versanti au fost executate lucrari de corectare a organismelor erozionale.

Dintre numeroasele lucrari cu valoare arhitecturala ridicata se pot exemplifica cele 7 tuneluri, 22 de viaducte si poduri mari, statiile de cale ferata.

In domeniul rutier a fost definitivat noul traseu al soselei nationale care se racordeaza la drumul E70, prevazuta cu tuneluri care strapung muntele si 36 de viaducte construite cu 30 de m mai sus decat noua cale ferata.

Soseaua veche din vechiul oras se desfasura pe malul Dunarii spre defileu insa dupa formarea lacului legatura dintre golful Cerna si clisura a fost intrerupta.Drumul actual care leaga depresiunea Orsovei de defileu trece peste Dealul Bisericii, spre Eselnita iesind la malul Dunarii prin golful Eselnita si continuandu-se pe o sosea inaltata rambleu asfaltata cu exceptia unor mici portiuni in amonte de Cazane.

5.4.Modificari ale Scoartei Terestre

Interventia antropica in peisaj a produs pe alocuri dezechilibre, ca urmare a actiunii de despadurire, destelenire a pajistilor, in vederea utilizarii suprafetelor in scop agricol.Aceste activitati impreuna cu pasunatul excesiv pe terenurile in panta si interfluvii cu pajisti au declansat procesele de eroziune a solului si la formarea torentilor, ogaselor, ravenelor, a potecilor de vite, precum si la declansarea alunecarilor de teren.

Cea mai masiva si mai recenta alunecare de teren activa s-a produs in vatra orasului in apropierea Intreprinderii Mecanice Orsova.Aceasta alunecare a fost favorizata de scurgerea indelungata a apei din conducta de alimentare cu apa a intreprinderii, care a imbibat stratele argiloase din profunzime declansandu-se o alunecare in masa care a dizlocat chiar zidul de sprijin din piatra, deplasandu-l spre baza pantei pe o distanta de cativa metri.

Fenomene de alunecare si eroziune se intalnesc si pe vaile largi (Slatinicului, Ivanului, Turlui), unde zona agricola a inaintat prin defrisarea terenurilor cu un sol subtire sau scheletic.Aici s-au construit gospodarii de tipul salasurilor prevazute cu anexe pentru cresterea animalelor.

5.5.Modificari Microlimatice

Activitatile antropice au modificat si microclimatul zonei depresiunii Orsova, unde formarea lacului de acumulare a influentat regimul pluvial, micsorand cantitatea anuala de precipitatii.Suprafata acvatica rezultata creeaza inversiune termica la nivelul oglinzii lacului, astfel se produc miscari descendente ale aerului, defavorabile formarii maselor noroase si deci, scaderea cantitatilor de precipitatii, in ciuda existentei unei surse de evaporare intinse in

suprafata.Aceasta scadere a umezelii are efecte negative in dezvoltarea plantelor cultivate a caror productie este oricum redusa si datorita solurilor cu fertilitate scazuta.

In ceea ce priveste poluarea aerului din zona, aceasta este sub limitele admise, deoarece sursele de poluare sunt putine si functioneaza la capacitate minima.Dintre aceste surse se poate mentiona ca fiind mai poluanta Intreprinderea Miniera Orsova, care are un caracter complex, producand feldspat macinat, mica prelucrata, fulgi de azbest, talc, dolomita macinata, cuart.

In urma activitatilor de sortare, concasare si macinare, transport din cadrul Intreprinderii Miniere Orsova, rezulta particule de praf fin sau mare, cu o concentratie mai ridicata in SiO2 care este imprastiat deasupra orasului de curentii de aer, care in timpul anului circula predominant din N-V si N, dinspre intreprindere spre oras.

Configuratia reliefului, prezenta inversiunilor termice, viteza si directia vantului, situarea sursei de poluare sub nivelul culmilor sunt nefavorabile dispersiei particulelor solide, insa deschiderea larga a culoarului Cernei sper golful Orsova si curentii ce se formeaza de-a lungul vaii deplaseaza masa pulberilor in zona orasului.Consecintele impurificarii aerului se manifesta atat in interiorul cat si in exteriorul instalatiilor preparatoare.In exterior se produe degradarea unor cladiri, coroziunea accentuata, efecte negative asupra vegetatiei si a animalelor si aspura sanatatii oamenilor.In interior se produc imbolnaviri prin actiunea iritanta, alergica cancerigena a pulberilor solide.

Imbolnavirea organismelor determina scurtarea vietii, mai ales in cazul bolilor profesionale ca: silicoza, silicuartroza, baritoza, azbestoza, iar alte imbolnaviri sunt de tipul dermatoconioza, oftalmoconioza, alergoconioza.

Alte surse de poluare a aerului sunt centralele termice care asigura furnizarea apei calde si a caldurii in oras, emisiile de gaze si pulberi, funingine, fiind mai mari in sezonul rece, cand acestea functioneaza zilnic.

5.6.Poluarea Apei

Calitatea apei lacului din zona Orsova este destul de buna, sursele poluante fiind putine.Principalii poluanti provin prin reteaua de canalizare a orasului si in urma unor accidente in zona portuara de depozitare a combustibilului pentru nave cand mai exista scapari de substante uleioase si hidrocarburi, care plutesc la suprafata apei.Cea mai groasa pelicula uleioasa care a aparut insular la suprafata apei lacului, in zona golfului Cerna s-a produs in urma naufragiului unui petrolier sarbesc in apropierea golfului Eselnita in ianuarie 1997.Tiseiul a fost deversat in Dunare doar o mica parte din incarcatura, insa efectul in zona

golfului Eselnita a fost dezastruos, in ceea ce priveste viata unor pasari de apa care iernau in golf.Unele au murit din cauza incarcaturii penajului cu titei, care le-a impiedicat deplasarea.

Alte elemente cu rol indicator aspura calitatii apei sunt: oxigenul dizolvat care nu are valori mai mici de 4 mg/l (valoare ce corespunde apelor degradate).Concentratia ionilor de hidrogen, pH in lac are o variatie restransa 7-8.8 fata de valorile limita 0-14.

Transparenta apei este destul de ridicata, pana la 1-1.5m ca urmare a sedimentarii ridicate a suspensiilor, ea scazand insular in zona malului lacului unde apare vegetatia de alge.

BIBLIOGRAFIE

Lucrari generale:

Atlasul complex "Portile de Fier", Editura Academiei, Bucuresti, 1972.

Calatori straini prin tarile romane, vol.VI, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, p.695-696.

Liviu GROZA, Restituiri istorice, vol.4, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1997; Idem, vol.7, 1998.

Constantin JUAN-PETROI, Orsova - strabuna vatra banatana, Editura "Dacia Europa Nova", Lugoj, 1999

Idem, Orsova, strabuna vatra banatana. vol.II (manuscris in curs de publicare).

Idem, Calatori straini prin Banatul de sud, Editura Mirton, Timisoara, 1999.

Idem, Ada Kaleh. Monografia unei insule scufundate si a comunitatii care a locuit-o, Editura "Elvan", 2005.

Monumente de arhitectura din zona Portile de Fier, Bucuresti, Editura Academiei, Bucuresti, 1983.

Erich Zollner, Istoria Austriei, vol.I, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1994.

Doina BENEA, Observatii cu privire la topografia Diernei in epoca romana, in "Banatica", III, 1975.

Constantin JUAN-PETROI, Modernizarea si urbanizarea Orsovei in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in "Historia Urbana", tomul II, nr.2, Editura Academiei, Bucuresti, 1994.

Idem, Influenta navigatiei dunarene asupra dezvoltarii orasului Orsova la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, in "Historia Urbana", III, 1995.

Idem, Orasul Orsova la inceputul secolului al XIX-lea; evenimente si personaje in contextul pregatirii Revolutiei lui Tudor Vladimirescu, in "Drobeta", VII, 1996.

Idem, Locul relatiilor lui Tudor Vladimirescu printre fruntasii din sud-estul Banatului in pregatirea Revolutiei din 1821, in "Portile de Fier", Drobeta Turnu Severin, I, 1996, nr.3.

Idem, Orsova, orasul modern si cultura, in "Historia Urbana", V, 1997.

Idem, Restaurarea si conservarea unui monument aparte: vestigiile Canalului Cernei, in "Concepte si tehnici de restaurare", Editura DAIM, Bucuresti, 1998.

Idem, Mestesugurile in economia Orsovei moderne, in "Historia Urbana", VI, 1998

Idem, Miscari de populatie romaneasca in regiunea Portile de Fier , in "Portile de Fier", III, Drobeta Turnu Severin, 1998, nr.2.

Idem, Cetatea si localitatea Orsova la mijlocul secolului al XVII-lea, in "Drobeta", VIII, 1998.

Idem, Orsova in preajma si in primii ani dupa Marea Unire, in "Analele Orsovei", I, 1999

Idem, Topografia Orsovei - de la Dierna antica la orasul stramutat, in "Oltenia. Studii, documente, culegeri", seria a III-a, III, Craiova, 1999, nr.1.

Idem, Date noi privind procesul de urbanizare a Orsovei in prima jumatate a secolului al XIX-lea, in "Drobeta", XI-XII, 2002.

Nicolae STOICA DE HATEG, Cronica Banatului, Timisoara, 1981.

Idem,  Cronica Mehadiei, Timisoara, 1984.

Constantin JUAN-PETROI, Orsova - strabuna vatra banatana, Editura "Dacia Europa Nova", Lugoj, 1999.

Atlasul complex "Portile de Fier", Editura Academiei, Bucuresti, 1972.

Atlasul complex "Portile de Fier", Editura Academiei, Bucuresti, 1972.

Constantin JUAN-PETROI, Orsova - strabuna vatra banatana, Editura "Dacia Europa Nova", Lugoj, 1999.