CATEGORII DOCUMENTE |
Demografie | Ecologie mediu | Geologie | Hidrologie | Meteorologie |
PROTECTIA HABITATULUI
Romania are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datoreaza
in parte conditiilor fizico-geografice care includ munti, campii, retele
hidrografice majore, zone umede si unul din cele mai vaste sisteme de delta ale
Europei (Delta Dunarii). De asemenea, datorita pozitiei geografice a Romaniei,
flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre
sud si componente continental europene dinspre nord-vest.
In sfarsit, relativa stabilitate a populatiei in ultimii 60 de ani, lipsa
mecanizarii in sectorul forestier si dezvoltarea economica redusa au determinat
o exploatare mai redusa a resurselor decat in majoritatea altor zone din
Europa.Rezultatul general consta in diversitatea florei si faunei, inclusiv in
existenta unor populatii de lupi, ursi, capre negre si rasi, care sunt
considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa, precum si in existenta
unor extinse habitate forestiere si alpine nealterate, asociate lantului muntos
al Carpatilor.
Astfel valoarea capitalului natural al Romaniei a impus de-a lungul timpului
luarea unor masuri de protectie a naturii. Analiza istorica a masurilor de
protectie a naturii prin intermediul ariilor protejate releva urmatoarele
etape: 1928-1944 - este o perioada de pionerat privind conservarea naturii si
ariile protejate in Romania in care primul pas a fost facut in anul 1928 cand
la Cluj a avut loc primul congres al naturalistilor din Romania, unde la
propunerea lui Emil Racovita a fost adoptata o hotarare privind elaborarea
legii referitoare la protectia naturii in Romania.
Astfel, in 1930 apare legea nr. 213 pentru protectia monumentelor naturii din
Romania. Pe baza acestei legi se infiinteaza 'Comisiunea Monumentelor
naturii', apoi sunt declarate prin lege (Jurnalul Consiliului de Ministri)
primele monumente ale naturii in 1931 (floarea de colt si nufarul termal) si
primul parc national in 1935 (Parcul National Retezat). Sintetizand, in aceasta
perioada, sunt puse sub ocrotire prin 'Jurnale ale Consiliului de
Ministri' 36 de teritorii ca rezervatii naturale, parc national, monumente
ale naturii, insumand o suprafata de 15.000 ha.
Totusi datorita eforturilor specifice inceputurilor accentul a fost pus numai
pe realizarea unui cadru legislativ si institutional incipient si pe
constituirea unui numar limitat de arii protejate si aproape deloc pe
administrarea ariilor protejate constituite.
1944-1989 - dupa 23 august 1944 masurile de protectie a naturii s-au bazat pe
eforturile institutionale facute inainte de razboi de oameni de stiinta de
renume cum au fost Al. Borza sau Emil Racovita. In 1972 numarul ariilor
protejate constituite a crescut la 190 de obiective insumand aproape 100.000
ha. Din pacate masurile de protectie se rezumau numai la declararea de arii
protejate si aproape deloc la administrarea acestora, acestea confruntandu-se
cu pericole din ce in ce mai mari.
Astfel investitiile alocate amenajarilor, pazei si masurilor practice de
ocrotire ale ariilor protejate erau sporadice si nu depaseau suma de 500.000 de
lei pe intreaga tara la nivelul anului 1972. Totodata, desi cresterea
cantitativa a teritoriilor a fost insemnata, totusi suprafata protejata
reprezenta in 1972 doar 0.0042% din teritoriul tarii, procent care nu acoperea
nici pe departe intreaga diversitate specifica si ecologica a tarii.
Astfel s-au facut proiecte de catre institute de cercetare pentru constituirea
de alte arii protejate mari - parcuri nationale (Apuseni, Calimani, Ceahlau,
Bucegi, Piatra Craiului, Cozia, Valea Cernei, Cheile Bicazului, Rodna) dar care
nu s-au concretizat, si de asemenea a urmat o perioada in care s-au infiintat
un numar mare de arii protejate cu suprafata mai mica (rezervatii naturale)
prin intermediul unor HCM-uri si Decrete, cat si initiative legislative la
nivel judetean. De multe ori initiativele locale pentru constituirea ariilor
protejate s-au facut din 'patriotism local' ci nu doar din
considerente bazate pe valoarea naturala a zonelor respective. Totodata se
repeta vechea meteahna a ariilor protejate romanesti, si anume acestea erau
doar constituite dar nu si gospodarite.
Din punct de vedere legislativ in anul 1973 s-a adoptat Legea nr. 9 (Legea
Mediului) in care sunt incluse si prevederi legate de protectia rezervatiilor
si monumentelor naturii si de asemenea 'sunt trasate sarcini ce revin
organelor centrale si locale', dar alaturi de aceasta lege cadru nu s-a
mai adoptat o lege specifica pentru ariile protejate care sa reglementeze
administrarea acestora, asa cum s-a intamplat in Polonia sau Cehoslovacia, tari
care aveau parcuri nationale cu administratie propie.
In aceasta perioada s-au produs si primele recunoasteri internationale ale
valorii ariilor protejate romanesti, cand in 1979, Retezatul si Pietrosul
Rodnei au fost recunoscute ca Rezervatii ale Biosferei sub auspiciile
programului UNESCO - Man and Biosphere (MAB). Dar nici macar aceasta
recunoastere internationala nu a condus la o administrare a acestor arii
protejate.
1990 - prezent - odata trecuta perioada comunista se astepta o deschidere si o
eficienta mai mare in ceea ce priveste realizarea unei retele nationale a
ariilor protejate care sa acopere intreaga diversitate a ecosistemelor la
nivelul tarii dar si masuri concrete in plan legislativ si institutional care
sa asigure un management eficient al ariilor protejate. Dar rezultatele au
dovedit ca aceste deziderate sunt foarte greu de atins.
Una dintre dificultati a fost legata de interpretarea diferita de catre diversi
factori de decizie a masurilor ce trebuiesc intreprinse privind protectia
naturii, pe fondul unei indecizii a autoritatii centrale de mediu - Ministerul
Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, in cadrul caruia abia dupa 1997 s-a
constituit o Directie de Conservare a Biodiversitatii care sa planifice si sa
coordoneze toate activitatile referitoare la conservarea naturii in arii
protejate.
Ca o prima masura, in anul 1990, MAPPM da Ordinul nr. 7 privind constituirea
unui numar de 13 parcuri nationale intre care Parcul National Retezat era deja
constituit, ordin care provoaca o oarecare confuzie deoarece se refera doar la
suprafetele de fond forestier din parcurile nationale ci nu si la suprafetele
ce contin goluri alpine. Suprafetele declarate in fond forestier erau foarte
mari intinzandu-se si in zone in care se desfasurau activitati economice de
exploatarea lemnului, care nu puteau fi stopate brusc si de asemenea cuprindeau
si asezari umane. Din aceasta cauza acest ordin a primit multe contestari iar
indrumarile tehnice pentru punerea in practica a ordinului au fost blocate.
O alta recunoastere internationala a valorii capitalului natural din Romania a
reprezentat-o desemnarea Deltei Dunarii in 1991 ca sit Ramsar si ca sit al
Patrimoniului Natural Mondial pentru 50% din suprafata sa. De asemenea in 1992
este recunoscuta ca Rezervatie a Biosferei. Exista astfel paradoxul ca Delta
Dunarii sa fie recunoscuta ca arie protejata mare la nivel international, iar
la nivel national sa nu fie recunoscute decat anumite zone ca rezervatii
naturale.
Astfel, cu titlu exceptional, Delta Dunarii este recunoscuta ca Rezervatie a
Biosferei prin H.G 248 / 1994. Totodata din 1994 a inceput derularea unui
proiect GEF (Fondul Global de Mediu) pentru constituirea administratiei
parcului si realizarea planului de management. Dar din pacate Delta Dunarii a
ramas pana in prezent singura arie protejata cu administratie proprie.
Ca urmare a faptului ca Romania a aderat la Conventia pentru Diversitatea
Biologica (Rio), in 1996 s-a realizat cu asistenta financiara a Bancii Mondiale
'Strategia nationala si planul de actiune pentru conservarea diversitatii
biologice si utilizarea durabila a componentelor sale in Romania' care
planifica pe termen scurt, mediu si lung activitatile care trebuiesc
intreprinse in Romania.
Din pacate aceasta strategie nu s-a bazat pe o evaluare facuta recent pentru
capitalul natural al Romaniei, singurele informatii mai recente fiind date de
un studiu terminat in 1994 privind Ecoregiunile Romaniei, care clasifica
functie de tipul solului si covorul vegetal principalele regiuni ale tarii,
fiind identificate astfel 22 de Ecoregiuni.
In 1995 a fost adoptata Legea Mediului nr. 137 care cuprinde prevederi legate
de conservarea naturii si ariile protejate si totodata recunoaste toate ariile
protejate declarate anterior prin orice lege, ordin, hotarare, decizie.Astfel
in prezent, Reteaua Nationala de Arii Protejate include un numar de 579 de arii
protejate (intre care 13 parcuri nationale) ce reprezinta 4.8% din teritoriul
Romaniei (1.140.590 ha). Trei dintre acestea sunt recunoscute international ca
Rezervatii ale Biosferei in cadrul Programului UNESCO - MAB, si anume: Retezat,
Pietrosul Rodnei si Delta Dunarii. Ultima este de asemenea inscrisa pe lista
Patrimoniului Natural Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanta
internationala.
Din pacate aceasta Retea Nationala a Ariilor Protejate este doar o 'retea
pe hartie' ci nu una pentru care sa existe planuri de mangement si care sa
fie administrata eficient. Cu exceptia Deltei Dunarii, restul parcurilor
nationale sufera de asazisul 'paper park syndrom' adica parcuri care
nu sunt decat infiintate pe hartie.
Totusi pentru majoritatea ariilor protejate constituite in fond forestier,
Romsilva, prin filialele teritoriale asigura managementul forestier, dar care
doar in putine cazuri corspunde viziunii ecologilor. Trebuie recunoscut faptul
ca anumite arii protejate au fost protejate datorita interventiei silvicilor,
dar in orice caz managementul acestora a fost doar unilateral -forestier. Si
cum nu toate ariile protejate sunt in totalitate in fond forestier, exista mari
conflicte intre toate institutiile cu expertiza in domeniu (ICBIOL, Romsilva,
Academia Romana, ICAS) datorita punctelor de vedere diferite asupra
managementului ariilor protejate.
De asemenea trebuie recunoscut faptul ca majoritatea ariilor protejate din
Romania s-au autoconservat in conditiile in care interventiile umane asupra
acestora a fost in regimul trecut minim sau inexistent. Dar, la fel de bine
exista nenumarate exemple in care arii protejate au fost pur si simplu
distruse, cu toate ca inca mai figureaza ca existente.
Totodata se poate observa ca in ultimul timp tot mai multe organizatii
neguvernamentale si-au adus intr-o oarecare masura aportul in protejarea unor
arii protejate, chiar daca nivelul profesional al acestora nu este la
asteptarile specialistilor. Dar este la fel de adevarat ca in Romania nu exista
persoane specializate in domeniu, ci numai in domenii colaterale, fapt pentru
care exista mari conflicte de idei intre silvici, biologi, ecologi s.a.
In acest context Guvernul Romaniei a solicitat acordarea unei noi finantari din
partea Fondului Global de Mediu (GEF) pentru conceperea si punerea in practica
a unui proiect privind 'Mangementul Integrat si Conservarea Ariilor
Protejate in Romania'.
Scopul principal al proiectului GEF este intarirea capacitatii de pregatire si
implementare a planurilor de management al ariilor protejate la nivel local si
national.
La nivel national se va acorda sprijin pentru realizarea si intarirea cadrului
institutional necesar, pentru adoptarea atat de necesarei legi a ariilor
protejate si intarirea cadrului legislativ, pentru pregatirea resursei umane si
de asemenea exista o componenta de participare publica si de pupularizare a
ideii de conservare a naturii si a ariilor protejate.
La nivel local se vor realiza planurile de mangement si se vor constitui
administratii (structuri de mangement) pentru trei arii protejate: Parcul
National Retezat, Parcul Natural Bucegi-Piatra Craiului (obtinut prin insumarea
a doua zone care in mod obisnuit erau nominalizate distinct ca doua parcuri
nationale), Rezervatia de Zimbri Vanatori-Neamt (creata pentru reintroducerea
zimbrului in stare de libertate), aceste trei zone urmand sa devina modele
pentru replicarea structurilor de management si pentru alte arii protejate.
Acest proiect a fost demarat la sfarsitul anului 1999.Deci in prezent pentru
ariile protejate din Romania se ofera o noua sansa pentru a rezolva atat de
complexele probleme legate de ariile protejate cum ar fi:
- o evaluare corecta a capitalului natural al tarii
- constituirea unei retele de arii protejate care sa acopere intreaga varietate
a ecosistemelor din tara.
BIBLIOGRAFIE
BOTNARIUC,N.,VADINEANU,A. ECOLOGIE, ED. DIDACTICA SI PEDAGICA,
BUCURESTI,1982
CIPLEA,L.,I.,CIPLEA,AL., POLUAREA MEDIULUI AMBIANT,ED. TEHNICA,
BUCURESTI,1978
MANESCU,S., POLUAREA MEDIULUI SI SANATATEA, ED. STIINTIFICA SI
ENCICLOPEDICA,BUCURESTI,1978
NEGULESCU,N.,SI COL. PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR,ED.
TEHNICA , BUCURESTI,1995
PUMNEA,C.,GRIGORIU,G., PROTECTIA MEDIULUI AMBIANT,ED. DIDAC-
TICA SI PEDAGOGICA,BUCURESTI,1994
TIPLEA,L.,I.,TIPLEA,AL., POLUAREA MEDIULUI AMBIANT,ED.TEHNICA
BUCURESTI,1978
URSU,P.,FROSIN,D.,TATU,I.,POPA,D.,PROTEJAREA AERULUI ATMOSFERIC
ED. TEHNICA,BUCURESTI,1978
REZUMAT:
PROTECTIA HABITATULUI
Romania are un capital natural deosebit de divers. Acest
fapt se datoreaza in parte conditiilor fizico-geografice care includ munti,
campii, retele hidrografice majore, zone umede si unul din cele mai vaste
sisteme de delta ale Europei (Delta Dunarii). De asemenea, datorita pozitiei
geografice a Romaniei, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre nord,
mediteraneene dinspre sud si componente continental europene dinspre nord-vest.
De asemenea trebuie recunoscut faptul ca majoritatea ariilor protejate din
Romania s-au autoconservat in conditiile in care interventiile umane asupra
acestora a fost in regimul trecut minim sau inexistent. Dar, la fel de bine
exista nenumarate exemple in care arii protejate au fost pur si simplu
distruse, cu toate ca inca mai figureaza ca existente.
La nivel local se vor realiza planurile de mangement si se vor constitui
administratii (structuri de mangement) pentru trei arii protejate: Parcul
National Retezat, Parcul Natural Bucegi-Piatra Craiului (obtinut prin insumarea
a doua zone care in mod obisnuit erau nominalizate distinct ca doua parcuri
nationale), Rezervatia de Zimbri Vanatori-Neamt (creata pentru reintroducerea
zimbrului in stare de libertate), aceste trei zone urmand sa devina modele
pentru replicarea structurilor de management si pentru alte arii protejate.
In aceasta perioada s-au produs si primele recunoasteri internationale ale
valorii ariilor protejate romanesti, cand in 1979, Retezatul si Pietrosul
Rodnei au fost recunoscute ca Rezervatii ale Biosferei sub auspiciile
programului UNESCO - Man and Biosphere (MAB). Dar nici macar aceasta
recunoastere internationala nu a condus la o administrare a acestor arii
protejate.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1718
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved