PARCUL NATURAL APUSENI - Rosia Montana, Poarta lui Ioanel, Pestera Scarisoara

Colegiul Tehnic "Mihai Viteazul" Oradea

PROIECT DE SPECIALITATE

Tema : Parcul Natural Apuseni

CUPRINS:

Parcul National Apuseni

Rosia Montana

Poarta lui Ioanel

Pestera Scarisoara

Introducere:

-Apuseni-

Valea Ariesului, raul cel mai lung din Muntii Apuseni, se numara printre cele mai interesante zone turistice din Romania. Traseul cuprinde cel mai mare ghetar fosil (Scarisoara), rezervatii ale naturii (coloanele de bazalt de la Detunata, Dealul cu melci, Rezervatia de la Vidolm, etc.). Relieful este prin excelenta muntos, remarcandu-se prin frumusetea peisajelor sale. Faima Muntilor Apuseni consta in special in plastica deosebita a peisajului, care imbina armonios liniile domoale ale plaiurilor cu versantii abrupti. Bazinul Ariesului cuprinde numeroase rezervatii naturale precum: Padurea de larice de la Vidolm, Dealul cu melci, Detunata Goala si Detunata Flocoasa, Complexul carstic Scarisoara, Muntele Vulcan. Varietatea si pitorescul neasemuit al frumusetilor acestei zone, traditiile si obiceiurile folclorice specifice, printre care renumitul Targ de fete de pe Muntele Gaina - ce se desfasoara in jurul datei de 20 iulie - reprezinta alte puncte de interes pentru turisti, romani sau straini. Pestera Ursilor reprezinta un alt obiectiv turistic unic in Europa si a fost descoperita in 1975. Declarata monument al naturii, Pestera Ursilor are o lungime de 1500 metri si se afla langa localitatea Sudrigiu. Pasuni intinse si cupole vulcanice, fenomene unice in Romania si chiar in Europa, se infatiseaza turistilor in zona Cheile Turzii si Cheile Turenilor.

Cele mai vechi trasee turistice din zona, datand de prin anii 1900, au descrise si marcate de catre Czrn Gyula, un neobosit calator pe meleagurile Apusenilor.

Primele initiative in vederea constituirii unui parc in aceasta zona ii apartin lui Emil Racovita, care la primul Congres al Naturalistilor din Romania din aprilie 1928 a formulat clar scopul si obiectivele crearii unei arii protejate de dimensiuni mari in Muntii Apuseni. In anii '50, ca urmare a altor descoperiri importante in explorarea endocarstului, au fost facute demersuri de catre Marcian Bleahu.

Alte personalitati, stiintifice, dar nu numai, care de-a lungul timpului, prin studiile si eforturile lor in domeniul conservarii naturii, si-au legat numele de carstul din Muntii Apuseni sunt Zeno Oarcea, Iosif Viehmann, Anna Marossy, Valeriu Puscariu si Nicolae Boscaiu, Cristian Pop si multi altii.

In anii '70 s-a pregatit prima documentatie stiintifica privind declararea parcului insotita si de o prima harta evidentiindu-se faptul ca aceasta zona este printre ultimele zone naturale de carst impadurit de asemenea dimensiuni din Europa.

Primul act normativ prin care a fost declarat parcul, initial ca si 'Parcul National Apuseni" a fost Ordinul de Ministru 7/1990, urmat, dupa zece ani, de Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului, Sectiunea a III-a, arii protejate, unde este mentionat ca "Parcul Natural Muntii Apuseni".

In 1992 s-a realizat de catre Institutul de Cercetari Biologice din Cluj-Napoca 'Studiul de fundamentare privind organizarea retelei de arii protejate pe teritoriul tarii', care a stat la baza deciziei finale de instituire a parcului.

Prin Hotararea de Guvern 230/2003 s-au stabilit limitele 'Parcului Natural Apuseni" care au dat si suprafata totala de 75.784 ha. Incepand cu anul 2004, s-a infiintat Administratia Parcului Natural Apuseni ca subunitate a Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva - Directia Silvica Oradea in urma semnarii contractului de administrare a Parcului intre Regia Nationala a Padurilor - Romsilva si Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.

Capitole:

1.Arii protejate din Romania si jud.Bihor

2.Localizarea PNAp

3.Biotopul:

-geologie

-geomorfologie

-hidrologie

-clima

4.Biocenoza:

-flora si vegetatie

-fauna

5.Habitate,ecosisteme

6.Arii protejate incluse in PNAp

7.Legislatie

1.Arii protejate din Romania si jud.Bihor

Judetul Alba

1.Albac - Cheile Albacului - PN Apuseni
2.Horea - Pestera Dirninii- PN Apuseni
- Izbucul Matisesti- PN Apuseni
3.Garda de Sus - Hoanca Apei- PN Apuseni
Avenul de la Tau- PN Apuseni
Pojarul Politei- PN Apuseni
Avenul din sesuri - PN Apuseni
Izbucul Politei- PN Apuseni
Izbucul Cotetul Dobrestilor- PN Apuseni
Pestera de sub Zgurasti- PN Apuseni
Pestera Poarta lui Ionele- PN Apuseni
Pestera Ghetarul Scarisoara- PN Apuseni
Cheile Ordancusei
4.Scarisoara - Cheile Mandrutului
5.,6. Arieseni - Pestera Ghetarul de la Vartop- PN Apuseni
Cheile Gardisoarei- PN Apuseni
Cascada Varciorog
Coiba Mica- PN Apuseni
Coiba Mare- PN Apuseni
Pestara Vartopasu
Huda Orbului- PN Apuseni
Hodobana- PN Apuseni
Avenul cu doua intrari- PN Apuseni
Izbucul Tauzului- PN Apuseni
7.,8. Vidra - Dealul cu Melci
Cheile Vaii Morilor
Cascada Pisoaia
9. Sohodol -Pesterile Lucia
10. Bistra - Molhasurile Capatanei
11. Rosia Montana - Piatra Despicata
Piatra Corbului
Avenul din Hoanca Urzicarului - PN Apuseni
12. Bucium - Detunata Goala
Detunata Flocoasa
Poiana cu narcise de la Negrileasa
13. Ocolis - Padurea Vidolm
Cheile Runcului
Cheile Pociovalistei
14.,15. Posaga - Sesul Craiului - Scarita Belioara
Cheile Posegii
16.,17. Intregalde - Poienile cu narcise din Tecsesti
Cheile Intregalde
Cheile Galditei si Turcului
Piatra Cetii
Cheile Tecsestilor
18. Rimetea - Cheile Silosului
19., 20. Salciua -Huda lui Papara- PN Apuseni
Pestera de le Grosi
21. Ponor - Pestera Vanatarile Ponorului
Cheile Geogelului
22. Ramet - Cheile Rametului
Cheile Pravului
Cheile Piatra Baltii
23. Livezile - Cheile Plaiului
Cheile Valisoarei
24. Aiud - Paraul Bobii
- Padurea Sloboda
25. Valea Manastirii - Cheile Manastirii
26. Galda de Jos - Cheile Vaii Cetatii
Cheile Galzii
Bulzul Galzii
27. Ighiu, Ighiel - Iezerul Ighiel
Piatra Poienii
Piatra Grohotisului
28. Metes, Ampoita - Calcarele de la Ampoita
Calcarele cu orbitoline de la Piatra Corbului
Cheile Ampoitei
Piatra Varului
Piatra Boului
29. Zlatna - Calcarele de la Valea Mica
Fenes - Cheile Caprei
- Piatra Bulbuci
30. Almasu Mare - Cheile Glodului
Cheile Cibului
31. Ceru-Bacainti - Piatra Tomii
32. Lopadea Noua - Taul fara fund de la Bagau
33. Sebes - Rapa Rosie
34. Pianu-de-Sus - Oul Arsitei
35. Sugag -Luncile Prigoanei
Pintenii din Coasta Jinei
Masa Jidovului
Stanca Grunzii
36., 37. Cugir - Iezerul Surianul

Judetul Alba

1.Piatra Craivei
2.Muntele Piatra Secului
3.Rapa Lancramului
4.Vulcanii noroiosi de la Boz
5.Gradina Botanica de la Blaj
6.Lacul Panade
7.Bazinul Vaii Inzelului
8.Padurea Carbunarea
9.Fanetele de pe Dealul Pricop
10.Tinoavele din Lunca Tartaraului

Judetul Covasna

1.- Dealul Perko
- Muntii Nemira
2.Rezervatia Ciomad Balvanyos-Turia
3.- Rezervatia geologica Bodvai
- Rezervatia paleontologica Galat
4.- Rezervatia ornitologica Doboseni
Rezervatia botanica Kankoskert
5.Valea Varghisului zona carstica Godra
6.Rezervatia de la Miclosoara
7.Valea Oltului
8.- Rezervatia Ochi de stepa
Valea Papkutia
Padurea Orko
Rezervatia geologica Valea Debren
9.Rezervatia Benedekmezo
10.Rezervatia Borosneul Mare
11.Turbaria Ruginosu
12.Rezervatia geologica Comandau
13.Valea Zanelor
-Rezervatia geologica Valea Hanko
-Rezervatia geologica Valea Horgasz
14. Muntele Tatarut - Cheile Buzaului
15. Rezervatia Chichis
16. Rezervatia Kop
17.Rezervatia geologica Vl.Crisului
18. Mlastina Ozunca Bai

Judetul Harghita

Bilbor - Paraul Dobreanului
2. Tulghes - Pietrele Rosii
3. Borsec - Rezervatia botanica Borsec
- Scaunul Rotund
2.Toplita - Cascada de apa termala
- Rezervatia Lacul Iezer din Calimani- PN Calimani
3.Gheorgheni - Cheile Bicazului si Lacul Rosu - PN Cheile Bicazului-Hasmas
- Avenul Licas
6. Remetea - Mlastina cea Mare
7. Joseni - Piemontul Nyeres
8. Suseni - Pestera Sugau
Voslabeni - Mlastina Dupa Lunca
9. Praid - Muntele de sare Praid
10. Corund - Dealul Melcului (Firtus)
11. Carta - Lacul Dracului
12. Cristuru Secuiesc - Vulcanii Noroiosi de la Filias
13. Mugeni - Lacul Rat
14. Martinis - Popasul pasarilor de la Sanpaul
15. Meresti - Cheile Varghisului si pesterile din chei
16. Vlahita - Poiana narciselor de la Vlahita
17. Lueta - Mlastina Dumbrava Harghitei
18. Sancraieni - Rezervatia geologica de la Sancraieni
Tinovul Luci
Mlastina Buydos-Santimbru
Mlastina Borsaros-Sancraieni
19. Tusnad - Mlastina Valea de Mijloc
a.Mlastina Benes
b.Mlastina Nadas
c.Mlastina Nyirkert
d.Mlastina Csemo-Vrabia
Baile Tusnad - Piatra Soimilor
20. Plaiesii de Jos - Tinovul de la Plaiesii de Jos
21. Sanmartin -Lacul Sfanta Ana
Tinovul Mohos
22. Sandominic - Masivul Hasmasul Mare, Piatra Singuratica-Hasmasul Negru -

Arii protejate in judetul Bihor.

Pe teritoriul comunei se gasesc cateva arii naturale protejate pentru ocrotirea unor plante si animale rare, roci cu importanta stiintifica, stanci, chei, cascade, lacuri, pesteri etc.

Pestera Varfurasu

Se mai numeste si Pestera cu Banci. Este situata In Masivul Vladeasa, In bazinul Vaii Stanciului, la altitudinea de 1236 m, pe teritoriul comunei Sacuieu. Pestera are peste 2 km lungime si este declarata monument al naturii nefiind deschisa vizitatorilor.

Vladeasa

Zona cabanei Vladeasa poate deveni o statiune de practicare a sporturilor de iarna de mare importanta. Pe varful Vladeasa, situat la 1836 m altitudine se afla si o statie meteorologica. In zona exista bune posibilitati de practicare a ciclismului montan si de zbor cu parapanta. Zona ofera privelisti feerice asupra vailor din vecinatate, precum si tentatii deosebite pentru practicantii drumetiilor montane

2.Localizarea Parcului National Apuseni

PNAp este situat in partea central-estica a Muntilor Apuseni, suprapunandu-se aproape integral peste Muntii Batrana, subunitate fizico-geografica a Muntilor Bihor-Vladeasa. Din punct de vedere administrativ, parcul se intinde pe teritoriul a trei judete: Cluj, Bihor si Alba.

Cuprinsi intre dealurile domoale ale Depresiunii Transilvaniei si Campia Tisei, Muntii Apuseni formeaza veriga ce inchide spre vest arcul Carpatilor romanesti. Ocupand o suprafata de circa 20 000 kmp, ei apar ca o insula muntoasa de forma aproape rotunda. Niciunde in Carpatii romanesti alcatuirea geologica nu se face mai resimtita in relief ca in Muntii Apuseni. Subsolul este un mozaic de formatiuni geologice de toate tipurile si de toate varstele. Aici se intalnesc sisturi cristaline, calcare, conglomerate, gresii, argile si toata gama de roci eruptive de la granite si riolite la andezite si bazalte. Ca varsta ele se intind de-a lungul intregii scari a timpului geologic, de la proterozoic la cuaternar. Acestei mari diversitati de constitutie a subsolului ii corespunde o tot atat de mare varietate a reliefului.
      In Muntii Apuseni se alatura plaiurile domoale, platourile montane, conurile vulcanice, crestele zimtate si peretii verticali. Fara a atinge inaltimile semete care dau frumusetea muntilor Fagaras, Piatra Craiului sau Rodnei, Muntii Apuseni dezvaluie turistilor frumuseti nebanuite, de o cu totul alta natura. Nicaieri in ceilalti munti nu gasesti o asemenea concentrare de fenomene naturale si nicaieri omul nu si-a legat asa de organic viata de munte, incadrandu-se in peisajul natural.

Parcul Natural Apuseni (PNAp) a fost creat in scopul conservarii si valorificarii stiintifice si turistice a fenomenelor carstice din zona, existente in ansamblul unor ecosisteme montane de altitudini medii.

Acces

in PNAp se poate patrunde de pe una dintre cele trei sosele care trec pe la periferia sa: Oradea-Huedin-Cluj (nord), Oradea-Beius-Deva (vest) si stei-Campeni-Turda (sud). Din acestea se desprind drumuri judetene, locale si forestiere. Parcul este strabatut de numeroase trasee turistice.

3.Biotopul

3.1.2Geologie si geomorfologie .Exista o alternanta de sectoare de roci carstificabile (calcare si dolomite mezozoice) cu sectoare de roci necarstificabile (conglomerate, gresii, sisturi argiloase). Complexitatea si diversitatea reliefului carstic atat exocarstic (de suprafata), cat si endocarstic (de adancime) dau trasaturile definitorii ale PNAp, grefate pe un relief care, in ansamblul sau, are forme domoale si altitudini modeste (altitudini: 1.000-1.200 m; Vf. Batrana, 1.579 m; Vf. Carligate, 1.694 m; Magura Vanata, 1.642 m; altitudinea maxima la extremitatea nordica a parcului, pe Dealul Paltinisului, 1.785 m).

Relieful carstic aduce in peisaj o mare varietate de forme: abrupturi stancoase, vai adanci si chei, creste sau "custuri", lapiezuri, carora li se adauga un mare numar de forme carstice negative: pesteri, avene, doline, ponoare, depresiuni carstice, cursuri subterane de ape. intr-unele dintre pesteri sau avene se pastreaza mari depozite de gheata (cel mai cunoscut este Ghetarul de la Scarisoara). Multe dintre formatiunile carstice sunt protejate ca rezervatii naturale sau monumente ale naturii. Fenomenele ample de suprafata, de tipul vailor adanci, determina in unele zone o accentuata fragmentare a reliefului. O alta structura geomorfologica impresionanta - Groapa Ruginoasa -, este sapata in gresii si argile de culoare rosu-violaceu.

3.3Hidrologie

Teritoriul Parcul Natural Apuseni este cuprins in bazinele hidrografice a trei rauri: Crisul Pietros la V, Somesul Cald spre N si E si Ariesul la S. Nodul hidrografic este constituit de Platoul Padisului, fata de care apele curgatoare se orienteaza radial. Unele ape au atat un curs de suprafata normal, cat si sectoare de curs subteran. Structura rocilor, respectiv caracterul permeabil al rocilor calcaroase si impermeabilitatea sisturilor, gresiilor si argilelor, constituie elementul determinant al configuratiei retelei hidrografice, mai ales al celei subterane.

In nord-estul parcului se afla lacul de acumulare Fantanele, cu o suprafata de 460 ha, format in urma bararii Vaii Somesului Cald in aval de confluenta sa cu paraul Belis. Exista, de asemenea, din loc in loc, mici suprafete de apa stagnanta (doline inmlastinite), precum si turbarii.

3.4Clima

Clima tipica de munte, umeda si rece. Temperatura medie anuala este de 3^oC, temperaturile maxime sunt: vara 22-25^oC, iar iarna sub -10sC. Vanturile dominante sunt cele vestice, aducatoare de precipitatii abundente; cantitatea anuala a acestora este de peste 1.300 mm.

4.Biocenoza

4.1Flora si vegetatie

 Pe teritoriul PNAp au fost identificate peste 1.000 specii de plante vasculare de origini geografice diferite, dintre care unele rare pentru regiune sau chiar pentru tara (Montia verna, Hesperis matronalis ssp. moniliformis, Serratula lycopifolia, Avenula compressa). O importanta fitogeografica particulara o au speciile carpatice si carpato-balcanice, ca de exemplu: Aconitum firmum, Asperula capitata, Campanula kladniana, Campanula patula ssp. abietina, Dianthus spiculifolius, Dianthus tenuifolius, Edrajanthus graminifolius, Festuca drymeia, Hieracium rotundatum, Pulmonaria rubra, Sesleria rigida, Silene heuffelii, Symphytum cordatum, Swertia punctata, Thymus comosus.

 Din categoria speciilor circumpolare mai rare, amintim: Adoxa moschatellina, Cystopteris montana, Dryopteris cristata, Goodyera repens, Gymnocarpium robertianum, Polystichum lonchitis, Stellaria alsine si Viola biflora.

Covorul vegetal din Parcul Natural Apuseni este destul de mozaicat, fiind format in mare parte din paduri de fag si molid, intre care se interpun (ca urmare a defrisarilor) suprafete intinse de fanete si pasuni. Vegetatia proprie etajului montan inferior este reprezentata de padurile de fag (Fagus sylvatica), in a caror structura sunt prezente unele specii ierboase carpatice (Symphytum cordatum, Dentaria glandulosa, Festuca drymeia, Silene heuffelii).

Vegetatia caracteristica etajului montan superior o constituie padurile de molid (Picea abies). in structura molidisurilor sunt, de asemenea, prezente specii carpato-balcanice: Hieracium rotundatum, Leucanthemum waldsteinii, Pulmonaria rubra, Soldanella hungarica ssp. major. Particularitati floristice distincte prezinta si cenozele saxicole calcifile, in componenta carora sunt prezente unele specii endemice ca Thymus comosus si Seseli gracile. Pajistile cu distributie intrazonala au o structura relativ uniforma, fara a prezenta o diversitate floristica prea mare. Domina pajistile mezofile de paius rosu (Festuca rubra) si iarba-campului (Agrostis capillaris), valoroase din punct de vedere furajer. Pe suprafete restranse, in preajma paraielor si izvoarelor, sunt prezente si unele fitocenoze higrofile cu specii de Carex, Eriophorum, Sphagnum etc.

in unele goluri de munte se practica agricultura, cultivandu-se suprafete restranse cu plante care rezista conditiilor climatice locale (cartof, orz, mei).

4.2Fauna

Interesul maxim il reprezinta fauna cavernicola, care cuprinde numeroase specii de nevertebrate cu raspandire strict localizata. Mai numeroase sunt insectele, indeosebi coleopterele (gandacii, de exemplu Pholeuon proserpinae glaciale, Duvalius cognatus etc.). in afara acestora au mai fost identificate specii de crustacee (mai ales copepode, de asemenea izopode si amfipode), colembole si paianjeni (opilionide). Majoritatea speciilor troglobionte prezente in pesterile din Parcul National Apuseni sunt endemice pentru aceasta arie sau pentru Romania. Cateva pesteri prezinta o importanta deosebita si datorita populatiilor de lilieci pe care le adapostesc.

In unele pesteri au fost gasite fosile ale unor animale care au trait in perioada glaciara (ursul de pestera, hiena de pestera etc.), precum si urme ale omului preistoric.

Fauna padurilor cuprinde specii in general comune fagetelor si molidisurilor montane. in urma exterminarii ursului si a cerbului carpatin in prima jumatate a secolului XX, aceste specii au fost reintroduse in Muntii Apuseni in perioada anilor l960-1975. A fost colonizata, de asemenea, capra neagra, in bazinul superior al Crisului Pietros-Valea Boghii (capra neagra nu a existat in Apuseni in timpurile istorice).

O alta actiune de repopulare, realizata cu succes intre anii 1970-1980, a vizat reintroducerea in Apuseni a cocosului de munte, disparut din cauza vanatorii abuzive.

in zona traiesc cateva pasari montane, precum: mierla gulerata (Turdus torquatus), forfecuta (Loxia curvirostra), alunarul (Nucifraga caryocatactes), pitigoiul motat (Parus montanus), huhurezul mare (Strix uralensis), acvila tipatoare mica (Aquila pomarina) etc.

Dintre reptile, sunt de mentionat: vipera comuna (Vipera berus), soparla de ziduri (Lacerta muralis) si soparla de munte (Lacerta vivipara), iar dintre amfibieni - salamandra (Salamandra salamandra).

Fragmentarea padurilor, respectiv existenta unor intinse pajisti, intercalate cu tufarisuri si culturi agricole, a permis dezvoltarea unei bogate entomofaune, care cuprinde si specii de un deosebit interes stiintific (mai ales fluturi, inclusiv specii de origine meridionala si forme endemice).

5.Habitate si ecosisteme

Stancariile, pasunile montane si fenomenele carstice de suprafata sunt habitate de interes major.

Subsolul gazduieste cele mai importante si fragile habitate si ecosisteme din acest parc, pesterile. Protejarea lor este deosebit de importanta deoarece o mare parte dintre acestea sunt vizitate de turisti, ce pot afecta direct sau indirect microclimatul specific, caracterizat in principal de temperaturi si umiditate constante si lipsa curentilor de aer.

Peisaje caracteristice

Fenomenele de origine carstica, structurate in roci calcaroase, constituie cele mai caracteristice, atractive si valoroase peisaje ale Parcului Natural Apuseni. Pentru speologi (amatori sau profesionisti), interesul maxim il constituie, fireste, pesterile si celelalte fenomene carstice subterane.

Istorie, cultura, traditii si activitati specifice

"tara Motilor", care cuprinde inclusiv teritoriul Parcului Natural Apuseni, a fost un tinut de rezistenta si de lupta pentru drepturile politice, economice si sociale ale romanilor in perioada in care Transilvania s-a aflat sub dominatie straina (Rascoala lui Horea, Closca si Crisan, 1784; actiunile lui Avram Iancu in contextul Revolutiei din 1848). Cresterea animalelor (vite, oi), lucrul la padure si prelucrarea lemnului sunt activitatile traditionale ale motilor. Agricultura se practica pe suprafete restranse (cartof, orz).

Activitati permise in parc

Sunt permise toate activitatile traditionale ale populatiei locale si, de asemenea, turismul, inclusiv turismul speologic (supus reglementarilor legale in vigoare) si alpinismul. in general, Muntii Apuseni beneficiaza de un important potential turistic, insuficient valorificat in prezent. Se fac demersuri pentru initierea unor actiuni in vederea promovarii ecoturismului.

6.Arii protejate incluse in parc

Pestera Ghetarul Scarisoara (com. Garda); Pestera Ghetarul de la Vartop (com. Arieseni); Cheile Gardisoarei (com. Arieseni); Cheile Ordancusei (com. Garda, 10 ha); Cheile Albacului (com. Albac, 35 ha); Pestera Coiba Mica (com. Arieseni); Pestera Coiba Mare (com. Arieseni); Pestera Vartopasu (com. Arieseni); Pestera Huda Orbului (com. Arieseni); Pestera Hodobana (com. Arieseni); Avenul cu doua intrari (com. Arieseni); Izbucul Tauzului (com. Arieseni); Pestera Hoanca Apei (com. Garda); Avenul de la Tau (com. Garda); Pestera Pojarul Politei (com. Garda); Avenul din sesuri (com. Garda); Izbucul Politei (com. Garda); Pestera Ghetarul de la Scarisoara (com. Garda); Izbucul Cotetul Dobrestilor (com. Garda); Pestera de sub Zgurasti (com. Garda); Pestera Poarta lui Ionele (com. Garda); Pestera Darnincii (com. Horea); Izbucul Matisesti (com. Horea); Groapa Ruginoasa-Valea Seaca (oras Nucet, 20,40 ha); Pietrele Galbenei (com. Pietroasa, 6,30 ha); Piatra Bulzului (com. Pietroasa, 1,40 ha); Ghetarul Focul Viu (com. Pietroasa); Avenul Bortigului (com. Pietroasa); Molhasurile din Valea Izbucelor (80 ha); Faneata Izvoarelor Crisului Pietros (com. Pietroasa, 1 ha); Cetatile Ponorului (com. Pietroasa, 14,90 ha); Valea Galbenei (com Pietroasa, 70,50 ha); Valea Sighistelului (com. Campani, 412,60 ha); Pietrele Boghii (com. Pietroasa, 38,40 ha); Saritoarea Bohodeiului (com. Pietroasa, 32,90 ha); Cetatea Radesei (com. Budureasa, 20 ha); Poiana Florilor (com. Pietroasa, 1 ha); Platoul Carstic Padis (com. Pietroasa, 39 ha); Depresiunea Balaleasa (com. Pietroasa); Groapa de la Barsa (com. Pietroasa, 30 ha); Varful Biserica Motului (com. Pietroasa, 3 ha); Platoul Carstic Lumea Pierduta (com. Pietroasa, 39 ha); Pestera Mare de pe Valea Firei (com. Margau); Pestera din Piatra Ponorului (Pestera Altarului) (com. Margau).

6.1 GHETARUL DE LA SCARISOARA

Localizare si cai de acces.Ghetarul de la Scarisoara reprezinta elementul cel mai important si cel mai bine cunoscut al sistemului carstic cu acelasi numa si in care se includ, de asemenea,pestera Pojarul Politei si Avenul din sesuti. Intrarea in ghetar se deschide la o altitudine de 1165 m , pe Creasta Parjolii, care domina versantul stang al Vaii Garda Seaca ( afluent al Ariesului Mare ) , inaltandu-se pana la 400 m deasupra firului apei.

Drumul spre pestera porneste din comuna Garda, situata pe valea Ariesului Mare la 32 km amonte de Campeni .

Din centrul comunei Garda Seaca ,pe care se ajunge , dupa apoximativ 1 km , la gura Vaii Ordincusa.De aici exista doua variante.Prima o constituie poteca de picior marcata cu cruce rosie , care mai intai urca in serpentine stranse pantele abrupte ale Dealului Mununa ,apoi urmareste unduirile mult mai domoale ale reliefului din partea sud-estica a platoului Scarisoara si razbate in final , dupa un traseu de 8 km , la cabana turistica Scarisoara . Cea de a doua varianta este reprezentata de drumul forestier in curs de asfaltare de pe frumoasa vale a Ordancusei care , dupa 18 km , ajungand la izvoarele acesteia, intersecteaza vechiul drum turistic Ursoaia- Scarisoara .

De pe Valea Ordancusei se desprinde si o alta poteca , marcata cu dunga albastra , care razbate tot la Cabana Scarisoara. Ea paraseste calea 5,5 km amonte de gura acesteia , in locul numit " Moara lui Ivan " , urcand pana in creasta versantul drept geografic ,foarte abrupt , si coboara apoi lin prin padure pana la cabana. Lungimea acestui traseu ,practicabil numai vara , este de 2,5 km.

In sarsit, amatorilor de lungi drumetii montane le stau la indemana alte doua itinerare : unul dinspre comuna Arieseni , marcat cu triunghi rosu ,in lungime de 10 km ,care trece pe la obarsia Vaii Izbucului si prin Poiana Calineasa ,pentru a razbate in cele din urma in drumul turistic deja amintit ce vine de la Ursoaia.

Date istorice. Se cunosc documente potrivit carora coborirea in ghetar era inlesnita inca de pe la mijlocul secolului XIX prin scari de lemn montane la intrare. Cam in aceeasi perioada , mai exact 1863 , apar primele informatii stiintifice , pe care le datoram lui A. Schmidl . In al treilea deceniu al secolului ,pestera face obiectivul unor cercetari detaliate intreprinse de Emil Racovita , care ii va consacra singurul sau studiu monografic referitor la o cavitate subterana , publicat in 1927 , si care va releva cu aceasta ocazie interesul stiintific deosebit al pesterii. Ca urmare , in 1948 , o expeditie de mare anvergura pentru acele vremuri, la care iau parte M. Pop , M. Serban ,R. Giuvulescu si D. Coman, se incheie cu exploatarea in premiera a zonelor profunde ale pesterii si cu prima cartare completa a acesteia. In intervalul 1963 -1968 , Ghetarul de la Scarisoara se transforma in teatrul celor mai complexe cercetari intreprinse pana atunci in pesterile Romaniei, cercetari organizate de Sectia din Cluj a Institutului de speologie " E. Racovita " si soldate cu descifrarea proceselor fizice si climatice care concura la formarea si conservarea ghietii din caverna. In sfarsit in anul 1965 , T. Rusu ,Gh. Racovita si V. Craciun realizeaza ridicarea topografica de precizie a intregii cavitati ,reconstituind apo aceasta baza geneza ei in contxtul sistemului carstic din care face parte.

Descriere. Intrarea in ghetar se face prin intermediul unui impresionant aven , a carei gura , cu un diametru de pana la 60 m se deschide in inima padurii care imbraca Creasta Parjolii. O poteca ingusta sapata in stanca si cateva scari metalice ancorate in pereti intalnesc coborarea celor 48 m cat masoara andancimea avenului. Pe fundul lui se pastreaza in tot timpul anului un strat gros de zapada - primul semn al lumii inghetate adapostita in adancuri. Aici se afla - sub forma unui impresionant portal masurand 24 m in inaltime si 17 m in latime - si intrarea propriu-zisa in pestera.

Topografia ghetarului este relativ simpla deoarece pestera reprezinta in fapt un cavernament unic , cu o dezvoltare totala de 700 m. aproximatic in mijlocul acestui cavernament se afla un imens bloc de gheata , al carui volum se ridica la 75 000 cm si care dainuie in pestera de peste 4000 de ani. Fata superioara a blocului , constituind o surpinzatoare suprafata orizontala ce insumeaza 3000 mp, formeaza planseul primei incaperi , denumita Sala Mare.In latura opusa intrarii, acest planseu se frange intr-un tobogan abrupt de gheata , care da acces intr-o a doua sala , denumita extrem de sugestiv Biserica.Intr-adevar , aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata, intruchipate in coloane masive ale caror capete maciucate sclipesc uneori sub razele de lumina reflectate de zapada din fundul avenului , aidoma unor gigantice lumanarii aprinse.

Biserica incheie zona turistica clasica din interiorul pesterii ,restul cavernamentului functionand pana in prezent ca rezervatie stiitifica , cu doua sectoare distincte. In latura din dreapta intrarii se afla Rezervatia Mica ,care desfasoara la picioarele unui perete vertical de gheata, inalt de 15 m . In latura din stanga se afla Rezervatia Mare, spre care coboara un perete alcatuit tot din gheata,dar de data aceasta inclinat, lung de 20m si prelungit cu o galerie puternic descendenta , pe a carei podea blocuri masive de calcar , trunchiuri de copaci cazute de la suprafata si nenumarati bolovani se amesteca cu limbi prelungite de gheata. Este Galeria Maxim Pop ,care ne reaminteste prin numele ei de initiatorul expeditiei din 1948, cand aceste locuri au fost calcate pentru prima oara de picior omenesc.

In amandoua rezervatiile , la o anumita distanta de blocul de gheata din centrul pesterii ,reapar stalagmitele de gheata , dintre care unele au o existenta permanenta iar altele- cele mai indepartate - se topesc in intregime in cursul verii dar se refac in rorme mai mult sau mai putin sau mai putin asemanatoare in lunile de iarna. Dincolo de aceste campuri de coloane inghetate , faciesul pesterii devine cu totul altul, locul ghetii fiind luat de concretiuni calcitice, de o mare diversitate si frumusete . Aceste concretiuni abundamai ales in Galeria Coman - o prelungire ingustata a Rezervatiei Mari- care coboara in panta accentuata pana la adancimea maxima de 105 n a pesterii, apropiindu-se in acelasi timp la numai cativa metri de cea de a doua perla a sistemului carstic Scarisoara - pestera Pojarul Politei. De fapt , intre cele doua cavitati a existat candva ,inainte de inceputul formarii blocului de gheata , o comunicare naturala, a carei astupare prin daramaturi concretionate a reprezentat o conditie obligatorie pentru declansarea depunerilor de gheata subterana.

Nasterea uriasului bloc de gheata si mentinerea lui in conditiile unui climat exterior care este departe de a putea fi socotit drept "glaciar" sunt rezultatul unor mecanisme in aparenta foarte simple , dar in realitate extrem de complexe. Considerata in ansamblul sau , pestera se prezintasub forma unui gol descendent , inchis in partea sa inferioara in fund de sac. Acest gol functioneaza ca o capcana pentru aerul rece, care "cade " in pestera in timpul iernii,cand atmosfera de la suprafata are o temperatura mai scazuta si de aceea , o densitate mai mare decat atmosfera subterana.In cursul verii ,cand raportul temperaturilor si densitatea se inverseaza , aerul mai cald si mai usor de la exterior nu mai poate patrunde in adancul pesterii. In acest felaerul rece s-a acumulat an de an sub pamant , ducand in cele din urma la constituirea unui microclimat glaciar, in care formatiunile de gheata s-au putut dezvolta pana la dimensiunile lor de astazi.

Conditii de vizitare . Sectorul turistic al pesterii, cuprinzand in momentul de fata avenul , Sala Mare, Biserica este dotat cu amenajari( scari metalice,podete de lemn in Sala Mare, este iluminat electric ).Se recomanda insa folosirea unei imbracaminti calduroase, temperatura maxima fiind de +5 grade celsius.

Ghetarul de la Scarisoara este prima pestera din tara noastra declarata monument al naturii, bucurandu-se de acest statut inca din anul 1938. Deoarece toate formatiubile de gheata intra vara intr-un proces de topire partiala ,care afecteaza valoarea estetica a cadrului subteran , se recomanda ca vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni de iarna, cand aceste formatiuni ajung la dezvoltarea lor maxima si confera pesterii o frumusete intr-adevar neobisnuita.

6.2 POARTA LUI IOANEL

Localizare si cai de acces. Poarta lui Ioanel se inscrie printre nenumaratele forme carstice care impanzesc versantii calcarosi ai Vaii Ordancusa. Ea se deschide la 1, 5 km de confluenta acesteia cu Garda Seaca , in versantul drept geografic al vaii , la o altitudine de 810 m. Prezenta sa este tradata de treptele succesive ale unei cascade de travertin, peste care se despleteste in suvoaie paraul subteran ce razbate la zi prin deschiderea pesterii. Pentru a se ajunge aici se urmeaza drumul carosabil care porneste din comuna Garda , adica principala cale de acces spre Ghetarul de la Scarisoara.In dreptul cascadei de travertin se traverseaza valea Orancusei pe o punte ingusta de beton , in marginea careia un jgheab capteazapartea din apa ce iese din pestera. O poteca urca apoi pieptis pe malurile paraului , ajungabd dupa vreo 100 m in fundul unui amfiteatru stancos , unde se deschide intrarea in pestera.

Date istorice. Semnalata pentru prima data de J. Vass in 1857 , mentionata de E . A . Bielz in 1844 , cercetata sub raport biospeologic de Emil Racovita si colaboratorii sai in 1921 , pestera este cartata in intregime abea in 1964 , de I. Viehmann si Gh. Racovita .

Descriere. Numele de "Poarta " dat acestei pesteri de oamenii locului isi are fara indoiala obarsia in aspectul monumental al deschiderii sale , a carei ogiva se inalta la peste 15 m.presionanta prin dimensiunile si perfectiunea arcuirii sale, aceasta deschidere constituie de altfel si elementul cel mai spectacular al pesterii , deoarece restul cavitatii se compune dintr-o galerie modesta , de 130 m lungime , cu doua coturi succesive pe stanga .Ea este lipsita practic de concretiuni , cu exceptia unei scurgeri stalagmitice care trebuie escaladata pe o inaltime de 6 m si a unor fragmente de planseu stalagmitic suspendat care apar catre capatul pesterii. Tot aici se afla pe podea o excavatie circulara , un fel de palnie de 5 m diametru , care se umple cu apa in rastimpuri mai ploioase. De altfel , cursul subteran de apa are un traseu capricios, aparand , in functie de debit, fie sub peretele din dreapta , la nivelul primului cot al galeriei , fie sub peretele din stanga , la mica distanta inainte de portal . Se pare ca acest curs dreneaza aceleasi ape care le intalnim si in fundul Ghetarului de sub Zgurasti si a caror origine trebuie cautata in pierderile din bazinul superior al Orancusei.

Conditii de vizitare. In afara mijloacelor individuale de iluminat , nu este necesar nici un echipament , pestera fiind extrem de usor accesibila mai ales pana la saritoarea pe care o formeaza scurgerea stalagmitica.

6.3Rosia Montana

Rosia Montana germana Goldbach, maghiara Verespatak, latina Alburnus Maior) este o localitate miniera din Muntii Apuseni judetul Alba Transilvania Romania. Este situata in Valea Rosiei, strabatuta de raul Rosia.

Raul Rosia este bogat in minerale, in special fier care ii da o culoare rosiatica, de unde si denumirea comunei in romana si maghiara. Culoarea rosiatica a apei se datoreaza mineritului excesiv ce dureaza de peste 2000 de ani ce a dus la distrugerea panzei freatice; continutul apei depaseste de 110 ori limita legala la zinc, de 64 de ori la fier si de 4 ori la arsenic, ceea ce o face nepotabila, locuitorii fiind nevoiti sa isi procure apa de la zeci de kilometri distanta.

Localitatea are o existenta milenara, fiind cunoscuta inca dinaintea cuceririi Daciei, amintita de Herodot Pliniu Titus Liviu si este una din cele mai vechi localitati cu traditie in exploatarea metalelor pretioase din Europa.

A fost infiintata de catre romani in timpul domniei lui Traian ca oras minier cu colonisti din Iliria

Era cunoscuta sub numele de Alburnus Maior, primul document in care s-a specificat acest nume este o tabla din ceara ce dateaza din 6 februarie

Rosia Montana a cunoscut si trait toate evenimentele istoriei romanilor: In anul casele exploratorilor au fost distruse de catre revolutionarii lui Closca, nascut in satul Carpinis ce apartine de Rosia, iar in timpul revolutiei din Avram Iancu a avut aici pe Simion Balint, unul din cei mai devotati revolutionari. Aici s-a nascut Iulia Faliciu, sotia lui B.P. Hasdeu si mama poetei Iulia Hasdeu. In ruinele fostului oras, arheologii au descoperit locuinte, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscriptii in limba greaca si latina si 25 de table de ceara. Multe din descoperirile arheologice pot fi vazute in Muzeul Mineritului din Rosia Montana. Din istoria mineritului se mai poate aminti ca pe valea Rosiei erau steampuri care functionau asemanator morilor de apa, fiind folosite pentru macinarea minereului, in perioada anului cand pe valea Rosiei era debitul apei insuficient pentru steampuri, se deschidea stavilarul unui lac (tau) artificial.

Turism

Rosia Montana este situata in centrul Muntilor Apuseni, la poalele Muntilor Metaliferi la 80 km de orasul Alba Iulia, 15 km de Campeni si 11 km de Abrud. Aflandu-se aproape de nodul rutier dintre DN 74 si DN 75 accesul se face cu usurinta din toate partile:

Din Alba Iulia pe DN 74 pe ruta Alba Iulia Zlatna Abrud - Rosia Montana.

Din Cluj-Napoca pe DN 75 pe ruta Cluj-Napoca Turda Baia de Aries Campeni - Rosia Montana.

Din Oradea pe DN 76 si DN 75 pe ruta Oradea Beius Stei Nucet Campeni - Rosia Montana.

Prezentare

Rosia Montana: Vedere de ansamblu

Rosia Montana este o localitate raspandita pe versantii vaii Rosiei, nume capatat datorita culorii rosiatice a apei din cauza continutului ridicat in oxizi de fier. Situata la o altitudine de aproximativ 800 m, in valea Rosiei se imbina culmile domoale ale dealurilor premontane cu masivele muntoase inalte pe care se mai pot vedea urme ale exploatarii indelungate.

Muntii sunt acoperiti de paduri, pasuni sau fanete dand aspectul specific Muntilor Apuseni. O caracteristica unica a peisajului este prezenta nenumaratelor lacuri artificiale numite 'tauri'. Aceste lacuri au fost creeate initial pentru a folosi activitatii miniere iar astazi folosesc in scopuri de agrement.

In apropierea Rosiei Montane se afla doua formatiuni geologice unice declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului si Piatra Despicata. Piatra Corbului este situata pe Dealul Carnic la o altitudine de aproximativ 950 m iar Piatra Despicata se afla intre Dealul Carnic si Dealul Cetatii.

Obiective

Intrarea in galeriile romane

Dealul Cetatii este probabil cea mai importanta marturie istorica, aici putand inca fi observate galeriile si puturile din fostele mine romane. Se afla la aproxiamtiv o jumatate de ora de mers din centrul comunei. Aici s-au gasit 25 de table cerate care atesta existenta milenara a oamenilor in aceste locuri. Cea mai importanta este placa nr. XVIII, singura pe care este trecuta data 6 ianuarie d.Hr si denumirea de Alburnus Maior. A fost descoperita in anul si in prezent se afla expusa in Muzeul Mineritului din incinta fostei exploatari miniere. Este si locul amplasarii cetatii Alburnus Maior.

Cetatea Alburnus Maior se afla pe Dealul Cetatii in apropierea fostelor exploatari romane si a reprezentat punctul de aparare al localitatii si ale exploatarilor aurifere. Aici, arheologii au descoperit locuinte, morminte, , unelte pentru minerit, multe inscriptii in limba greaca si latina i 25 de table de ceara. Majoritatea din descoperirilor arheologice pot fi vazute in Muzeul Mineritului.

Muzeul Mineritului se afla in apropierea fostei exploatari miniere. Aici pot fi vizitate fostele galerii romane, formate din tuneluri lungi de zeci de kilometri, pot fi vazute monumente istorice si unelte pentru minerit, gasite de arheologi in ruinele fostului oras, si constructiile folosite pentru separarea aurului de piatra, numite "steampuri". Acestea erau alimentate de lacuri artificiale de acumulare numite "tauri".

Monumente naturale

Piatra Corbului

Pe raza comunei Rosia Montana se afla doua situri geologice protejate, declarate monumente ale naturii: Piatra Corbului si Piatra Despicata.

Piatra Corbului se afla in sudul comunei la aproximativ o ora de mers, pe versantul sudic al Dealului Carnic. Rezervatia geologica ocupa o suprafata de 5 ha, la altitudini cuprinse intre 950 i 1100 m si detine acest statut din anul 1969.Formatiunile ocrotite sunt iviri masive de andezite, ce au luat forma unei cetati in ruine sau a capului unui corb, de unde si denumirea. Stancile sunt supuse unui proces intens de modelare si dezagregare. Crestele stancilor sunt presarate cu ace si turnuri ascutite si surplombe imense ce indica locurile de unde pe parcursul timpului s-au desprins blocuri imense de roca. Numeroasele excavatii din stanca indica locurile vechilor galerii romane, astazi distruse.

In apropierea Pietrei Corbului, intre Dealul Carnic si Dealul Cetatii se afla alta formatiune geologica protejata, numita Piatra Despicata. Este formata dintr-o stanca imensa, separata de sol si formata dintr-un tip de roca nemaiintalnit prin acele locuri. Provenienta stancii este necunoscuta. Legenda spune ca ar fi fost scapata acolo de un urias ce o transporta pe brate peste Muntii Apuseni cu mii de ani in urma.

Accesul se poate face din centrul comunei, pe un fost drum industrial.

Lacuri

Pentru separarea aurului de restul minereului s-au construit mori de apa numite "steampuri". Debitul paraielor ce treceau pe langa exploatarile miniere era prea scazut, incat pentru punerea in functiune a steampurilor s-au construit mai multe lacuri artificiale numite "lacuri pentru steampuri" sau "tauri". Majoritatea lor mai exista si astazi si nemaifiind utile scopului lor initial au fost amenajate pentru piscicultura, agrement si pescuit sportiv.

Taul Cornei

Taul Mare este situat aproape de izvoarele vaii Rosia, la o altitudine de 930 m. A fost construit in anul 1908 si a primit numele de Taul Mare datorita intinderii lui pe o suprafata mai mare decat celelalte lacuri.

Taul Cornei este situat la obarsia vaii Corna, afluent direct al raului Abrud, la mica distanta de satul Corna, la altitudinea de 930 m. Taul Cornei este unul din cele mai frumoase si mai vizitate tauri din zona.

Taul Brazi este situat pe un afluent al vaii Rosia, la mica distanta de Taul Cornei la aceeasi altitudine de 930 m. Se spune ca lacul ar fi fost construit din ordinul Mariei Tereza. Lacul este inconjurat de o poiana cu vedere spre dealurile din imprejurimi si de o padurice de brazi, de unde si denumirea.

Taul Tarinii este cel mai inalt lac din bazinul Rosiei situat la o altitudine de aproape 1000 m in apropiere de Taul Mare. Lacul este inconjurat de o tarini, de unde si denumirea, si de cateva case imprastiate prin apropiere. Datorita pozitiei intr-un loc deschis, de pe malurile lacului se deschide o panorama spre Varful Vulcan (1263 m) declarat monument al naturii datorita formatiunilor sale carstice.

Alte lacuri din bazinul Rosiei sunt: Taul Anghel, situat in imediata apropiere de Taul Brazi la nici 100 m distanta; Taul Muntari, cel mai vechi si mai mic din zona; Taul Gaurari, aflat pe Valea Selistei un, afluent direct al Abrudului si Taul Cartus aflat putin mai jos de Taul Brazi intr-o albie ingusta.

Legende

Rosia Montana este un loc al povestilor. Printre localnici circula fel de fel de povesti despre morojnete si valve. Morojnetele se cred a fi niste fiinte ce dupa miezul noptii se dau de trei ori peste cap si se transforma intr-un animal asemanator cu veverita si care fura laptele de la vaci. Valvele se cred a fii niste stafii care pot lua diferite forme si traiesc in fostele mine si se arata din cand in cand localnicilor.

Legenda Intemeierii Rosiei spune ca aurul a fost descoperit prima data in zona de catre o femeie pe nume Cotroanta care venea cu caprele pe un deal numit Chernic. Aici a gasit un bulgare care stralucea la soare si si-a dat seama ca e de aur. Una din fostele galerii din apropierea Taului Mare a primit numele Cotroanta.

Proiectul minier

Prezentarea proiectului minier

Locul a devenit celebru dupa ce o firma Canadiana, Gabriel Resources, a dorit sa extraga aur din mina folosind tehnica separarii aurului prin cianura, proces ce presupune distrugerea a unei suprafete totale de 16 km² care include cinci munti, patru biserici si cimitire, ruinele cetatii romane Alburnus Maior, precum si poluarea zonei la un nivel ce ar dura sute de ani (in comparatie cu durata maxima de productie a minei ce se estimeaza la 15 ani). In total, compania va folosi o suprafata de of 42.82 km² si estimeaza ca va extrage 300 de tone de aur si 1600 de tone de argint. Compania nu a primit inca autorizatiile necesare inceperii proiectului.

modifica Impactul asupra mediului

Proiectul consta in construirea celei mai mari mine aurifere deschise din Europa iar pentru ca proiectul sa fie rentabil din punct de vedere economic, Valea Rosia va trebui impartita in patru mine deschise, in timp ce alta vale, Corna, va trebui sa fie transformata intr-un iaz de depozitare a ceanurii cu o suprafata de 6 km², cu un dig inalt de 180 m. In total, proiectul se estimeaza ca va genera 196 de milioane de tone de cianura.

A existat deja un dezastru ecologic creat de o companie miniera ce folose te cianura in Romania, in Baia Mare, unde o scapare de ceanura din anul a poluat apele raului Tisa si a Dunarii care au dus la moartea a 1200 tone de peste si contaminarea resurselor de apa a 2 milioane de oameni. Din anul au existat peste 30 de astfel de incidente in toata lumea, fiecare avand urmari grave asupra mediului

Un raport lansat de Academia Romana declara ca metoda folosita pentru separarea aurului de cianura este impotriva reglementarilor de mediu ale UE deoarece orice folosire a cianurii la scara larga in minerit este interzisa.

Romania a aderat la Uniunea Europeana la data de 1 ianuarie

Impactul asupra economiei locale

Gabriel Resources a cumparat deja aproximativ jumatate din comuna de la proprietarii locali. Inaintea inceperii constructiei, compania va trebui sa cumpere toate proprietatile. Legea Romaniei interzice exproprierea.

Proiectul va avea un personal de aproximativ 250 de oameni (inclusiv personal strain) pe o perioada de aproximativ 15 ani, dupa estimarile International Finance Corporation. Dupa estimarile Gabriel Ressources, proiectul va crea peste 1.200 de locuri de munca pe timpul fazei de constructie a minei si 600 de locuri de munca permanente dupa ce proiectul ca deveni operational. Studiul companiei mai estimeaza ca 2 miliarde USD vor intra in trezoreria statului roman (reprezentand aproximativ 4% din profitul companiei). Deoarece Rosia Montana este considerata zona defavorizata, compania va fi taxata sub ratele normale romanesti de impozitare.

Suprafata 75.784 ha.

Centre de informare si contacte Directia Silvica Bihor, tel.: 0259 470 999; 0259 413 001, www.dsoradea.ro; Centrul pentru Arii Protejate si Dezvoltare Durabila Bihor, Oradea, Piata 1 Decembrie, nr. 6, etaj I, camera 8, tel./fax: 0259 472 434; Clubul Ecologic Transilvania (CET), Cluj-Napoca, str. Sindicatelor, nr. 3, ap. 6, tel./fax: 0264 431 626, e-mail: cetcluj@mail.dntcj.ro.; Institutul de Speologie "Emil Racovita" - Filiala Cluj, str. Clinicilor, nr. 5-7.

7.Legislatie

Actele normative relevante pentru constituirea structurilor de administrare a PNAp si modul de functionare a acestora sunt:

Legea nr. 5/6.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a III-a Zone Protejate;

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 236/24.11.2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 462/18.07.2001 si ulterior modificata si completata prin Legea nr. 345/19.07.2006;

Hotararea Guvernului nr. 230/4.03.2003 privind delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor nationale si parcurilor naturale si constituirea administratiilor acestora;

Ordinul MAPAM nr. 552/26.08.2003 privind aprobarea zonarii interioare a parcurilor nationale si a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesitatii de conservare a diversitatii biologice;

Ordinul MAPAM nr. 494/2005 privind procedura de incredintare a administrarii sau de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate;

Contractul de administrare, inregistrat cu numarul nr. 733/MMGA/22.05.2004, incheiat intre Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor si Regia Nationala a Padurilor - Romsilva, pentru administrarea Parcului Natural Apuseni;

Ordinul MMGA nr. 722/12.11.2004 privind constituirea Consiliului Consultativ al Parcului Natural Apuseni;

Hotararea Guvernului nr. 2151/30.11.2004 privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone

Ordinul MMGA nr. 604/4.07.2005 pentru aprobarea clasificarii pesterilor si sectoarelor de pesteri - arii naturale protejate;

Ordinul MMGA nr. 933/6.10.2005 privind modificarea si completarea ordinului de constituire a Consiliului Stiintific al Parcului Natural Apuseni nr. 640/27.10.2004;

Toate activitatile desfasurate pe teritoriul parcului si care nu se incadreaza in prevederile actelor normative cuprinse in lista de mai sus, se vor supune cadrului legislativ general in vigoare.

Bibliografie:

-https://ro.wikipediaorg/wiki/Ro%C5%9Fia_Montan%C4%83

-https://www.welcametoromania.ro/Apuseni/Apuseni_Pestera_Scarisoara_r.htm

-https://www.studentie.ro/Parcul_National_Apuseni-a1092-103194722.html

-"Pesteri din Romania" ,T.Orgidon,Gh.Racovita,C.LAscu,Editura Sport-Turism,Bucuresti 1984