Regionarea geografica in Romania

Regionarea geografica in Romania.

    1. Principii si criterii de regionare geografica

La fel ca in intreaga geografie teoretica nationala, structura de rezistenta a regionarii geografice a fost realizata in si prin scoala stiintifica intemeiata de Simion Mehedinti. Ca reflex, regiunile cu care se opereaza azi in cercetarea si didactica de specialitate, fara a fi unanim admise, se intemeiaza totusi, in ansamblu, pe cateva criterii care evidentiaza rolul tectonicii, al structurii geologice, al reliefului si al cadrului climatic, vegetal si pedologic in diferentierea spatiului[1]. Astfel, regionarile cele mai raspandite au o tenta fizico-geografica clara. Nu lipsesc nici regionarile economico-geografice, bazate, desigur, pe criterii care exprima prezenta si dinamica incarcarii demografice si economice a spatiului.

Desi orientate diferit, celor doua categorii le sunt comune cateva caracteristici, derivate din modul de lucru. Intre acestea, cele mai evidente, mai generale, sunt coerenta teritoriala si alura transanta a limitelor. Avantajele pe care aceste caracteristici le aduc in operatia de regionare - claritatea expresiei grafice si comoditatea didactica - sunt insa adesea contracarate de dezavantajul eludarii unor realitati teritoriale complexe, care exprima interferente sau care se manifesta spatial in mod discontinuu. Astfel, arii cu caracter de tranzitie si realitati geografice cu dispozitie teritoriala diseminata sunt sectionate arbitrar, partile rezultate fiind atribuite - la fel de arbitrar - unor unitati de care difera, atat sub aspect structural cat si functional. Cu multe calitati obiective, uneori si cu destule deficiente, deocamdata nici o categorie de regionari - fizico- sau economico-geografice - nu poate acoperi exigentele unei regionari geografice complexe.

Un inceput de rezolvare a problemei ar putea fi acela al adoptarii unui sistem de criterii orientat, mai intai, catre geneza suportului de mare anvergura al peisajului geografic al tarii; astfel, operatia ar putea debuta prin aplicarea criteriului morfo-tectonic. Diviziunile unitatilor definite astfel s-ar putea identifica pe baza criteriului morfo-structural iar detaliile acestora, care contureaza unitati de rang structural si functional subordonat, desfasurate pe spatii mai restranse, ar putea fi identificate prin aplicarea altor criterii : morfologic, climato-hidric si bio-pedologic, social-economic.

Criteriile si unitatile rezultate ar putea fi incadrate intr-o schema generala de regionare, care sa permita o ordonare taxonomica si imaginea unui decupaj spatial de acceptie cel putin preliminar mai larga, avandu-se in vedere multitudinea problemelor de regionare inca neclarificate (Irina Ungureanu, 1997), abordate destul de diferit, frecvent polemic. Relativ clara si logica, schema mentionata nu este insa si precisa, deoarece nu se poate aplica in mod integral consecvent. Verificarea concreta demonstreaza ca valabilitatea unor criterii este mai limitata decat ar rezulta din schema si ca a altora, dimpotriva, se prelungeste, acestea definind si unitati de alt rang, care - conform schemei - ar trebui sa rezulte din aplicarea altor criterii. Spre exemplu, criteriul morfo-structural este adecvat identificarii subregiunilor Carpatilor Orientali, dar nu si celor ale Carpatilor Meridionali si Occidentali, unde diferentierile sunt inca marcate de tectonica. Prelungirea valabilitatii criteriului morfo-tectonic nu este insa adecvata pentru detalierea ambelor regiuni montane, deoarece in Carpatii Meridionali subregiunile sunt efecte combinate ale tectonicii si ale sistemului denudativ, dominat de modelarea fluviala, in timp ce in Carpatii Occidentali, diferentierile spatiale principale rezulta dintr-o combinatie extrem de complicata a efectelor tectonicii plicative/casante, ale modelarii fluviale si carstice, integrand si un magmatism neogen important. In acelasi fel, pertinenta oricarui criteriu devine discutabila in ariile de tranzitie, a caror personalitate este diferita de unitatile limitrofe, identificate pe baza unor criterii care nu sunt relevante pentru aceste arii. Printre cazurile cele mai elocvente este incadrarea regionala a gruparii montane a Bucegilor unde, in primul rand sub aspect morfo-structural (dar si al precipitatiilor, al ponderii morfologiei glaciare, al biodiversitatii vegetale), se prelungesc muntii axului-cristalino-mezozoic din Carpatii Orientali iar prin altitudine, masivitate si presiunea umana de pe valea Prahovei se realizeaza un complex montan si de polarizare umana comparabil cu cel din Carpatii Meridionali.

Fata de aceasta problematica destul de complexa a regionarii geografice a teritoriului national, orientarea oficiala a didacticii universitare exprima o intentie, meritorie, de racordare la cercetarea stiintifica in domeniu. Tinand seama insa de nivelul actual al acesteia, unitatile spatiale de referinta exprima "polifonia" studiilor stiintifice si a cartii didactice referitoare la regionare. Fara a se fi urmarit in mod riguros un sistem geografic complex de principii si criterii (uneori cele aplicate fiind destul de subiective) dar nu si fara temei geografic, geografia regionala actuala acorda reliefului (deci criteriului morfologic) importanta maxima. Motivatia acestei optiuni este complexa si interfereaza partial cu o sustinere tacita a rolului pe care substratul geologic il are in diferentierea morfologica spatiala.

Reliefului ii este recunoscut astfel rolul deosebit in ansamblul elementelor fizico-geografice, tinandu-se seama de :

a. armonia morfologica a pamantului romanesc, modul aproape ideal in care se imbina cele trei          mari trepte de relief, Carpatii, Dealurile si Podisurile, Campiile;

b. dispozitia concentrica a acestor trepte;

c. puternica influenta exercitata de altitudine asupra caracteristicilor climatice (mai puternica         decat cele datorite pozitiei latitudinale sau gradului de continentalism), care influenteaza in         mod hotarator apele, invelisul vegetal, asociatiile de fauna si solurile, realizandu-se o etajare         complexa, foarte caracteristica pentru teritoriul Romaniei, atat la nivelul fiecarui element         natural cat si al intregului peisaj;

d.influenta destul de clara a celor trei mari trepte de relief asupra particularitatilor incarcarii          social- economice, populatia incercand mereu - si reusind intr-o masura destul de avansata -          sa valorifice cat mai eficient resursele naturale specifice fiecarei unitati; aceasta a permis          constituirea in timp a unor peisaje geografice umanizate caracteristice pentru fiecare treapta,          in special in ceea ce priveste tipurile de asezari umane, structura agriculturii, distributia          spatiala a exploatarilor forestiere, a industriei extractive, a valorificarii potentialului          hidroenergetic si    turistic natural .

Unitati spatiale

Deoarece aspectul compozit al regionarilor existente nu poate sa fie integral acceptat, in absenta unei rezolvari integrale a problemei regionarii geografice in cercetarea stiintifica de specialitate si recunoscandu-se tectonicii capacitatea de a genera mari unitati de relief (cu insemnatatea lor geosistemica mentionata), o regionare preliminara a teritoriului Romaniei ar putea avea in vedere doua provincii - Carpatica (de orogen) si Extracarpatica (de platforma), prima avand ca subprovincii Carpatii, Subcarpatii, Depresiunea Transilvaniei si subprovincia Banato-Crisana.

Ponderea cu care relieful, caracteristicile climatice, ale apelor, ale ecosistemelor naturale, ale habitatului uman si activitatilor social-economice se implica in combinatiile de factori capabili sa determine alte diferentieri functionale si spatiale, pe fondul regiunilor mentionate, este variabila. Astfel, personalitatea unor subregiuni si unitati subordonate ale acestora se contureaza datorita reliefului lor specific, cu rol local mai important decat al altor elemente naturale ori social-economice; identitatea altora este evidentiata de catre specificul asa-numitului complex fito-pedo-climatic; altele se diferentiaza de cele invecinate prin specificul valorificarii social-economice a resurselor naturale s.a.m.d. 

O constatare generala care se poate face in legatura cu aceasta operatie de regionare geografica si cu unitatile spatiale rezultate este ca in provincia de orogen, pe masura ce altitudinea si masivitatea reliefului au permis o accesibilitate mai mare ecosistemelor naturale si procesului de umanizare, utilitatea criteriilor geologice de regionare scade, variabilitatea unitatilor spatiale este mai accentuata iar dimensiunile lor sunt mai reduse.