Regiunea Carpatilor Meridionali

Regiunea Carpatilor Meridionali

Carpatii Meridionali se desfasoara la vest de valea Dambovitei, saua Tamasului, valea Barsei si valea Sercaiei. Limitele lor de nord si de sud, spre Depresiunea Transilvaniei, culoarul Bistrei si Subcarpatii Getici pastreaza un caracter adesea transant, morfotectonic, conditionat de caracteristicile substratului geologic, care invecineaza muntilor doua arii depresionare individualizate postlarramic. Aceste limite se prezinta frecvent sub forma unor abrupturi cu ecart altitudinal de aproape 000 m. Spre vest si nord-vest limita este cel mai frecvent considerata in lungul culoarului Timis-Cerna, desi aspecte importante ale complexului de conditii naturale si ale umanizarii au generat o unitate a M.Banato-Olteni (sector al Carpatilor Occidentali) care include si muntii mici-mijlocii de la est de acest culoar. Este motivul pentru care opinia respectiva (V.Mihailescu, 1963, I.Sircu, 1971) este indreptatita si recomandabila.

     1. Constitutia geologica si evolutia Carpatilor Meridionali

      Carpatii Meridionali se disting prin predominarea neta a rocilor vechi, metamorfice, cu intruziuni magmatice sin- si tardicinematice, prin raspandirea redusa a rocilor sedimentare si prin incheierea mult mai timpurie a miscarilor plicative.

Principalele unitati geo- si morfotectonice au fost puse in loc prin fenomenele complexe si ample de tectogeneza si orogeneza dacidica (mezo-eocretacica - austrica, mediteraneana, laramica), care au creat succesiv unitatile supragetica si getica (dacide mediane), unitatea de Severin (apartinand dacidelor externe) si autohtonul danubian (dacidele marginale). In consecinta conditiilor tectogenetice specifice diferitelor etape, pe durata expansiunii mezocretacice unitatile getica si danubiana se deplasau divergent, fiind separate printr-o arie de rifting - fosa de Severin, in care s-au acumulat depozite tipice de flis. Intr-o etapa mai tarzie, eocretacica, unitatile supragetice (individualizate din mezocretacic) au jonctionat cu cea getica. Sincron, aceasta a fost antrenata intr-o miscare convergenta cu unitatea danubiana, datorita subductiei care incepuse in fosa interpusa (de Severin). In consecinta directa, unitatea getica a inaintat peste flisul de Severin, deplasarea aceasta continuand si antrenand parti apreciabile din flis. Intregul ansamblu a glisat peste o masa de ofiolite, detasate din crusta oceanica a fosei de Severin si antrenate astfel intr-o obductie secundara, sincrona subductiei principale. Spre sfarsitul cretacicului, unitatea getica, solidara cu unitatile supragetice, a intrat in coliziune cu unitatea danubiana pe care a sariat-o. Astfel, unitatea getica initiala a devenit o imensa panza de sariaj, pentru care unitatea danubiana este autohton. Intre acestea doua, flisul de Severin si fragmentele de crusta oceanica obdusa constituie panza (paraautohtonul de Severin). De la sfarsitul cretacicului, aria Carpatilor Meridionali a fost afectata numai de fenomene casante, de deplasari verticale ale blocurilor rezultate si de sedimentare in bazinele-graben, fiind apoi antrenata in inaltarea generala a edificiului carpatic, determinata de orogeneza valaha (romanian-pleistocena).

Tinand seama de istoria geologica veche, premezozoica, a ariei labile pe care s-au format Carpatii de astazi, de variatiile ulterioare ale regimului tectonic, cu alternantele sale de secvente plicative, casante, de acumulare ampla in conditii de sedimentare diferite, de magmatism s.a., de alternantele paroxismelor orogenetice cu perioadele indelungi de calm tectonic si evolutie subaeriana, masa de roci care constituie ramura meridionala a Carpatilor este foarte variata, atat ca varsta, cat si in ceea ce priveste caracteristicile chimico-mineralogice si fizico-mecanice, determinate de originea initiala (terigena sau magmatica) si de conditiile in care s-au produs fenomenele de metamorfism sau de meteorizare. Astfel, intre rocile cele mai puternic metamorfozate se regasesc frecvent gnaise (cuartitice, cuarto-feldspatice, oculare, rubanate, granitice s.a.), micasisturi, amfibolite, mai rar calcare cristaline, iar intre cele epimetamorfice - sisturi clorit-albit-epidotice, amfibolice, cuartitice cu sericit sau grafit, calcare cristaline s.a. Depozite sedimentare variate (calcare, conglomerate, gresii, sisturi argiloase cu carbuni, grezo-argile si argile grezoase in facies de flis, gresii calcaroase, silicioase, marno-calcare s.a.) cu grosimi foarte variabile si de varste diferite (din carboniferul superior pana in cretacicul superior, iar in ariile de scufundare tectonica pana in pliocen) acopera partial fundamentul cristalin. Atat cristalinul cat si sedimentarul mai vechi au fost strapunse pe alocuri de corpuri intrusive acide (granitice, granodioritice - granitele de Barsa Fierului, Parang, de Latorita, de Tismana, de Retezat s.a.), care au antrenat si ele fenomene de metamorfism de contact, conferind in acelasi timp structurilor intruse o rezistenta deosebita pe parcursul modelarii externe.

In constitutia unitatilor montane ale Carpatilor Meridionali actuali panza getica si panzele supragetice constituie aproape integral M.Fagarasului, partea central-nordica a gruparii Parangului, iar la vest de Jiu afloreaza in petecul de acoperire din M.Godeanu. Cristalinul getic si supragetic sunt in cea mai mare parte constituite din roci mezometamorfice. Invelisul sedimentar (predominant carbonatic) al acestor domenii tectonice a fost in cea mai mare parte indepartat prin eroziune, pastrandu-se in sudul M.Capatanii (culmea Buila-Vanturarita) si in vestul M.Sureanu ("Platforma" Luncani). Autohtonul danubian formeaza cea mai mare parte din muntii de la vest de Jiu, iar la est de Jiu constituie Parangul propriu-zis. Rocile cristaline din aceasta unitate sunt mai slab metamorfozate, in schimb ea este strapunsa de numeroase corpuri granitice si granodioritice. Invelisul sedimentar al autohtonului este mai bine pastrat si afloreaza pe arii mai intinse, in sudul muntilor Valcanului, in M.Tarcului, in sud-estul M.Godeanu, in sudul M.Retezat s.a. Depozitele sedimentare marine si lacustre paleogen-pliocene sunt cantonate in (depresiunile) Tara Hategului, Petrosani si Tara Lovistei.

Relieful

Sub aspect morfografic, Carpatii Meridionali ("Alpii Tranilvaniei") se remarca printr-o imbinare destul de neobisnuita a masivitatii cu o relativa accesibilitate. Primul aspect se datoreaza faptului ca specificul constitutiei geologice a potentat structural si litologic morfologia cea mai masiva din Carpatii romanesti, impresionanta nu doar prin infatisarea de blocuri puternice, aproape compacte pe arii intinse, ci si prin m o r f om e t r i a ei. Toate cele trei grupari montane depasesc altitudinea absoluta de 500 m si aproape toate subunitatile de ordinul al doilea au peste 000 m, cu exceptia M.Cernei si M.Valcanului. Energia reliefului este cea mai mare din Carpatii Romanesti, exprimand sinteza dimensionala a unei fragmentari verticale medii de 731 m (Al.Rosu, 1973), dar care depaseste in valori reale si 500 m, cu o inclinare a terenului adesea de peste 35⁰ sau 55⁰ si cu numeroase abrupturi. Suprafata care revine depresiunilor intramontane este redusa, iar ponderea ariilor cu altitudine mai mica de 700 m este de numai 20%. Relativa accesibilitate este determinata de sistemul de mari vai fluviale care traverseaza muntii la altitudini mici (la Turnul Rosu, pe Olt, altitudinea absoluta este 350 m) si de culoarul longitudinal central, pe care se inscriu aria mediana cu altitudine mai redusa dintre culmea nordica si cea sudica a M.Fagaras, Tara Lovistei, valea Lotrului, valea Jiului de est, depresiunea Petrosani/valea Jiului de vest, valea Cernei.

Orografic, la nord si la sud de culoarul mentionat culmile se insiruie pe doua aliniamente complete, uneori strangandu-se in noduri, alteori departandu-se si lasand loc depresiunilor interne. Aliniamentul sudic cuprinde muntii Iezer-Papusa, Ghitu, Frunti, Cozia, Capatanii, Parangului si Valcanului, iar cel nordic include Fagarasul propriu-zis, muntii Lotrului, Retezatului, Godeanu si Cernei. Spre nord-vest se schiteaza un al treilea aliniament, incomplet, format din M.Cindrelului si Sureanului,(separati de muntii de la sud prin vaile longitudinale ale Sadului si Jiului de est) si M.Tarcului (separati prin vaile superioare ale Raului Mare si Raului Rece).

Sub aspect genetic, aliniamentele respective nu au decat motivatia tectonica a contactelor intre domeniile (unitatile) Carpatilor Meridionali, fara nici o similitudine cu diferentele morfostructurilor zonare (subregiunilor) din Carpatii Orientali. Relativa stabilitate tectonica din neozoic a permis si dezvoltarea maxima a reliefului ciclic, incepand cu nivelul Borascu (postlarramic), continuand cu Raul-Ses (postattic) si incheind cu Gornovita (postvalah), fiecare cu dezvoltare variabila in cele trei grupari montane, dar identificate in toate trei, ultima oferind posibilitatea corelarii cu evolutia formarii teraselor pe vaile principale (L.Badea, 1983). Desi suprafetele mai vechi sunt situate in partea mijlocie-inalta a muntilor, au avut contributia lor specifica la accentuarea gradului de accesibilitate. Netezimea acestor plaiuri contrasteaza mai puternic decat in celelalte regiuni carpatice cu crestele inalte, care domina suprafata cea mai veche, la peste 200 m. In Carpatii Meridionali s-a desfasurat morfogeneza glaciara cea mai puternica, conditionata de acumularea pleistocena a celor mai importante volume de gheata. Ghetarii de circ si de vale (care au coborat pana la 1.100 m -1.050 m in timpul glaciatiei celei mai puternice - P.Urdea, 2000) au modelat, in cel putin doua faze, asociatii de circuri (cu morfologia lor subordonata), vai (cu morfologia lor specifica, accentuat glaciara spre partea inalta si din ce in ce mai modificata/inlocuita prin efectul proceselor periglaciare si fluviale, pe masura descresterii altitudinii, creste de intersectie a circurilor si vailor vecine, umeri glaciari pe versanti, morene de tipuri, forme si varste diferite, mai mult sau mai putin remaniate fluvial, uneori complicate prin efectul carstificarii etc. O dezvoltare larga, in generatii morfologice succesive, are in Carpatii Meridionali si relieful periglaciar, procesele respective facand parte dintre premisele pregatitoare ale instalarii gheturilor perene si modelarii glaciare, dar sub forma crio-nivatiei avand o actiune concreta si in perioada actuala. Lor li se datoreaza o bogatie de forme criogene si nivale (trepte de crioplanatie, torenti de pietre, trene de grohotis, nise de nivatie, culuare de avalanse, potcoave nivale s.a) care complica morfologia glaciara din zona inalta si se imbina cu cea fluviala la altitudini mai joase. Desi depozitele sedimentare au o pondere modesta in constitutia muntilor, dominanta lor carbonatica a contribuit la realizarea unei morfologii carstice exceptionale, atat in domeniul de suprafata, cat si in cel subteran. Fara ca ariile mentionate din gruparea Parangului sa fie singurele cu aflorimente calcaroase modelate carstic, ele detin complexe de relief comparabile cu cele din M.Apuseni si din alte regiuni carstice celebre de pe continent.

3. Particularitatile climato-hidrice si fito-pedologice

Altitudinile mari si suprafetele relativ restranse, conditionand o pondere mare a inclinarilor accentuate, produc in Carpatii Meridionali o etajare a caracteristicilor climatice, hidrice, de vegetatie si soluri  cu gradienti mai mari decat in celelalte regiuni carpatice. Treptele specifice sunt mai inguste, trecerea intre cele succesive fiind astfel mai rapida.

Fragmentarea tectono-fluviala transversala in trei grupari, separate de vai adanci, face ca distributia etajelor si subetajelor sa aiba, in linii generale, un caracter concentric, repetandu-se pentru fiecare grupare ca varianta locala a acelorasi fenomene. Tinand seama de directia predominanta a circulatiei generale a aerului, orientarea pe directie est-vest confera culmilor un rol de bariera orografica, care determina geneza unor precipitatii mai bogate pe versantii orientati spre nord - nord-vest, in cazul circulatiei atlantice (extrem de frecventa) si procese specifice de foehnizare in cazul advectiilor sudice, care ridica temperatura versantilor nordici si a depresiunilor de contact adiacente, topind mai devreme zapada. In general insa, versantii nordici sunt mai umezi si mai reci, ceea ce se reflecta in ponderea mai mare a coniferelor in structura padurii si debutul subetajului respectiv de la 1.200 m -1.300 m, in timp ce pe versantii sudici, mai ales in extremitatea sud-vestica, unde se resimte influenta climatului submediteranean, fagul urca de la baza muntelui pana la 1.500 m, pe alocuri apropiindu-se de limita superioara naturala a padurii. Pe aceiasi versanti sudici, padurea urca pana la 1.850 m - 1.900 m ; pe cei nordici conditiile climatice ii fixeaza plafonul cu aprox. 200 m mai jos. Desfasurarea pe aproape 250 km, conform directiei mentionate, asigura cresterea cu 200 mm a cantitatii medii anuale de precipitatii de la est spre vest (de la 1.200 mm la 1.400 mm), valorile maxime inregistrandu-se in gruparea Retezatului. Este foarte posibil ca aceeasi diferentiere a alimentarii sa fi fost caracteristica si zapezilor perene din pleistocen, fapt care explica extensiunea larga si marea varietate a morfologiei glaciare in aceasta grupare. In consecinta alimentarii bogate, apele curgatoare au debite mari, relativ uniforme si un potential hidroenergetic valorificat intensiv (Argesul, Oltul, Lotrul, Sebesul, Raul Mare, Cerna, Bistra Marului s.a.). Complexul de conditii climatice din partea inalta face ca temperaturile medii anuale sa fie negative, iernile lungi si reci, verile scurte si racoroase, cu ninsori si lapovite posibile chiar in luna cea mai calda (august). In felul acesta, desi de la altitudini diferite, pe ambii versanti si pe plaiurile inalte se dezvolta (cel mai bine din toti muntii nostri) numai o vegetatie subalpina si alpina, cu pajisti extinse mult prin defrisare, in special pe versantii si plaiurile de la sud de culmile inalte, care au favorizat o viata pastorala sezoniera de traditie multiseculara (mai ales in M.Cindrelului, M.Sureanului si M.Godeanu-Tarcu). Carpatii Meridionali au reprezentat si segmentul montan in care fauna spontana (inclusiv cea alpina) a rezistat foarte bine, multe repopulari fiind posibile pe seama fondurilor din Retezat, din Fagaras s.a. Solurile s-au format conform structurii si distributiei spatiale a complexului pedogenetic, prezentand categorii cambice sub padurea de fag, spodice sub padurea de conifere, humico-silicatice deasupra limitei superioare a padurii, rendzinice pe aflorimentele carbonatice, hidromorfe in ariile cu drenaj slab, neevoluate in lungul raurilor. Se remarca o pondere mare a celor scheletice, datorita substratului frecvent dur, rezistent la dezagregare. In general, solurile din Carpatii Meridionali nu sunt favorabile agriculturii, ci padurilor, fanetelor si pasunilor. O exceptie importanta se realizeaza insa in ariile depresionare, unde (chiar daca pe suprafete nu prea mari), solurile brune au putut fi folosite pentru culturi de camp si livezi (Tara Hategului, Tara Lovistei).

4. Particularitatile umanizarii

Gradul de umanizare este sensibil mai redus decat in celelalte regiuni carpatice, datorita numarului mic de depresiuni interne, altitudinilor mari si inclinarii accentuate a versantilor. Ariile cele mai populate sunt cele doua "tari" si depresiunea Petrosani, in primele locuirea incepand insa din perioada preistorica, in timp ce ultima a fost populata tarziu, cu hategani. In perioada actuala insa densitatea cea mai mare este in depresiunea Petrosani (350 loc/km²), suprapopulata ca efect al dezvoltarii mineritului. In depresiuni satele sunt adunate, conturindu-se insa tendinte de risipire spre rama montana, in general la baza versantilor cu expozitie sudica ("fete"). Se locuieste si pe vai (Lotru, Sebes, Sad, Bistra Marului, Apa Orasului s.a.), plafonul asezarilor acestea rasfirate urcand pana la 1.240 m pe Lotru si chiar mai sus de 1.400 m, in cazul risipirilor de pe valea Dobrei (afluent al Sebesului). De regula insa vaile superioare sunt nelocuite, fiind prea inguste, inalte, reci si umede. Exista in schimb asezari de plai, in general de oieri, bine gospodarite, instalate pe suprafata de nivelare Gornovita, in partea nordica a M.Cindrel (satele din "Marginimea Sibiului" - Poiana, Jina, Talmaciu s.a.) si in partea de vest a M.Sureanu ( satele de pe "Platforma" Luncanilor - Alboni, Luncani s.a.). In aceleasi arii montane sunt multe asezari temporare in fanete (salase, hodai, cu frecventa maxima intre 800 m - 1.200 m).La trecerea de la padure la pajistile de pe plaiurile inalte in toti muntii, dar mai ales in Cindrel, Sureanu si in culmea sudica a Fagarasului, intre 1.650 m - 1.800 m, sunt stane.

In "tarile" vechi, cresterea animalelor se imbina si cu unele culturi de camp si livezi, instalate (ca si multe asezari) in special pe terasele raurilor (Olt, Strei s.a.) si pe glacisuri de acumulare. Sub acest aspect, in Tara Lovistei zootehnia se asociaza in special cu pomicultura, in timp ce in Tara Hategului, mai favorizata sub aspect termic si cu terenuri de cultura mai intinse, activitatea agricola are un profil mai larg, cresterea animalelor echilibrandu-se cu pomicultura (livezi de mar, cires, nuc) si cultura plantelor (cereale, cartof, legume).

In perioadele moderna si contemporana procesul de umanizare a fost puternic stimulat prin dezvoltarea industriei extractive, exploatarea carbunelui in depresiunea Petrosani atragand fluxuri masive de forta de munca nu numai din ariile apropiate, ci si din judete indepartate si determinand formarea unei mici "conurbatii" - Petrosani-Lupeni-Petrila-Valcan-Uricani. Cu o capacitate de atractie mai redusa s-au initiat si exploatari de grafit, la Baia-de-Fier si de mica, la Voineasa. Amenajarile hidroenergetice de anvergura din principalele bazine hidrografice au avut ,de asemenea, un rol deosebit in polarizarea fortei de munca, in realizarea unor lucrari tehnice de mare amploare, urmate de transformari importante ale cadrului natural si chiar de densificarea retelei de asezari, deoarece ultimele "colonii" muncitoresti au fost realizate astfel incat la finalizarea lucrarilor sa poata fi utilizate drept baze de cazare in cadrul unor noi statiuni turistice (Voineasa si Vidra, pe Lotru). Exploatarea lemnului a fost dublata de o industrie de prelucrare care a conferit statut urban comunei Brezoi, acelasi statut revenind (tot datorita functiei industriale si de servicii) localitatilor Cugir, Calan si Hateg. Procesul de umanizare a Carpatilor Meridionali a mai fost stimulat si prin dezvoltarea infrastructurii turistice - modernizarea unor statiuni climatice de altitudine, ca Paltinis (1.442 m) si Muntele Mic (1.525 m), construirea hotelurilor alpine de la Balea-Cascada si Negoiul, amenajarea unor cabane, echiparea unor linii de teleferic (Balea-Cascada - Balea-Lac, Paltinis - varful Oncesti), construirea unor drumuri transcarpatice (Novaci - Sebes, Transfagarasanul, Obarsia Lotrului - Petrosani s.a.).

          5. Unitati spatiale[1]

Principalele unitati spatiale ale Carpatilor Meridionali sunt gruparile montane Fagaras, Parang si Retezat, carora li se adauga cele trei depresiuni - Tara Lovistei, depresiunea Petrosani si Tara Hategului.

5.1.Muntii Fagaras

Culmile acestor munti sunt situate la vest de valea Dimbovitei-seaua Tamasului-valea Barsei-valea Sercaiei, intinzandu-se pana la valea transcarpatica a Oltului, intre Turnul Rosu si Cozia. Spre nord domina cu aproape 000 m Tara Fagarasului, iar spre sud versantii montani au un contact sinuos cu Muscelele Argesului. Sunt reprezentati dintr-o culme principala (Fagarasul nordic, cu cinci varfuri de peste 500 m - Moldoveanul, 544 m, Negoiul, 535 m, Caltunul, 522 m, Vanatoarea-lui-Buteanu, 507 m si Vistea Mare, 526 m) si o culme sudica, discontinua si mai scunda, formata din munti printre care au evoluat valea Argesului, vaile afluentilor sai si ale unor afluenti ai Oltului - Cozia, Ghitu, Frunti, Iezer-Papusa (singurul sector din culmea sudica cu altitudinea de peste 000 m). Constitutia integral cristalina (getic si supragetic, fara invelisul sedimentar initial) a celor doua culmi accentueaza contrastul altitudinal cu o arie longitudinala interpusa, care a fost deprimata tectonic si sedimentata apoi in paleogen si miocen, rocile respective avand o rezistenta redusa. In lungul acelui culoar altitudinile se mentin la 1.350 m - 1.450 m. Culmea nordica se inscrie printre sectoarele cu morfologia glaciara cea mai bogata din Carpatii romanesti (circuri cu aprox. 30 lacuri glaciare - Balea, Podul Giurgiului, Podragul s.a, custuri, vai glaciare lungi de 5-8 km etc.) si una dintre cele mai dense retele hidrografice din tara (in medie 1,2 km/km²).

5. Gruparea Parangului

Muntii dintre Olt si Jiu domina spre sud depresiunile subcarpatice oltene, spre vest depresiunile Petrosani si Hateg, si contacteaza Depresiunea Transilvaniei prin trepte piemontane. Sunt constituiti din cristalin getic si danubian, dar si din invelisul sedimentar al unitatilor tectonice, frecvent carbonatic in domeniul getic. Si aceasta este o grupare inalta, cu altitudini de peste 000 m in toate subunitatile (altitudinea maxima in Parangul Mare, 519 m). Gruparea are o forma aproape circulara in plan si este formata din culmi cu orientarea longitudinala in partea sud-estica (Parangul, M.Capatanii. M.Lotrului) si radiar- transversala in partea nord-vestica (M.Cindrelului si M.Sureanului). Modelarea glaciara a fost puternica, circurile se grupeaza in asociatii de cate 9-10 cuvete, pe vaile glaciare se succed morene, custurile se intind pe zeci de kilometri. Modelarea carstica a creat complexe exceptionale in M.Sureanu si in Culmea Buila-Vanturarita (avenuri, pesteri - Barul Mare, Sura Mare, Ponorici, Tecuri, Crivadia, sistemul bietajat Cioclovina, Pestera Muierilor, multe cu urme bogate de fauna cavernicola, cu vetre paleolitice si oseminte umane, cursuri subterane, ponoare si resurgente etc., chei salbatice - Costesti, Cheia). Calitatile naturale exceptional de favorabile unui sit de aparare, au fost utilizate in M.Sureanu pentru amplasarea centrului politic al statului dac, la Sarmizegetusa Regia (pe teritoriul actual al comunei Gradistea-de-Munte), inconjurat de o centura de asezari intarite - Costesti, Blidaru, Piatra Rosie, Ohaba-Ponor.

5.3. Gruparea Retezatului

Muntii din aceasta grupare sunt situati la vest de valea Jiului-pasul Lainici-depresiunea Petrosani-pasul Merisor-Tara Hategului. Spre nord, domina cu aproape 1.600 m Tara Hategului si culoarul tectono-fluvial al Bistrei, care o separa de M.Poiana Ruscai, spre sud domina (cu o denivelare mai mica) ulucul depresiunilor subcarpatice oltene, iar spre vest si sud-est se inalta prin abrupturi de aproape 1.000 m deasupra muntilor marunti ai Raului Rece, M.Mehedinti si Podisului Mehedinti, care sunt sectoare ale gruparii Banato-Oltene (extremitatea sudica a Carpatilor Occidentali). Orografic se prezinta sub forma a trei aliniamente de culmi orientate NNE-SSV, separate de culoare longitudinale. Pe aliniamentul sudic, cel mai scund, se afla M.Valcan (1.946 m, in M.Oslea). La nord-vest de culoarul corespunzator depresiunii Petrosani si vaii Cernei se afla M.Tulisa (1.792 m), M.Retezat (509 m, in varful Peleaga), M.Godeanu (291 m, in varful Gugu) si M.Cernei (1.816 m, in varful Babei). La nord-vest de culoarul Raul Mare - Raul Rece, M.Tarcu-Petreanu incheie ansamblul acestei grupari cu forma triunghiulara in plan. In constitutia lor geologica predomina domeniul autohtonului danubian, din care este alcatuita marea majoritate a gruparii, cu roci cristaline mezo- si epimetamorfice, strapunse de numeroase intruziuni granitice si acoperite pe suprafete intinse de depozite sedimentare variate, de varsta permiana si mezozoica, cu o pondere mare a calcarelor (numai cele jurasice au grosimi de peste 1.500 m). Domeniul getic, pastrat numai in petecul de acoperire din M.Godeanu, in partea inalta a M.Cernei si sudul M.Tarcu, este constituit din roci mezometamorfice, acoperite de sedimentar mezozoic in care predomina, de asemenea, calcarele. Gruparea are o masivitate deosebita, datorata substratului rezistent si amplitudinii ultimelor miscari de inaltare. In consecinta, peste 70 % din aria montana are altitudini de peste 1.500 m, vaile sunt inguste, au versanti abrupti si profilul longitudinal puternic inclinat. Contactele tectonice, asimetriile structurale si potentarile lito-structurale se reflecta in relief, atat la nivelul intregii grupari, cat si la nivel de detaliu, versantii nord-vestici fiind mai inalti si mai puternic inclinati decat cei sud-estici, culmile cele mai inalte corespunzand unor structuri anticlinale ale cristalinului, strapunse si de corpuri intrusive, iar culoarele - unor sinclinale constituite din roci sedimentare slab rezistente. Un relief interesant, ruiniform si dantelat s-a dezvoltat pe calcare, cu lapiezuri, doline (uneori "soarbe", prin care cursurile de suprafata se dirijeaza partial in subteran), vai in chei (pe Cerna superioara, pe Jiul superior, pe Susita, pe Jales, pe Bistrita gorjana) si "ciuceve" (contraforturi ale versantilor in M.Cernei, strabatute de segmente ale unor foste canale subterane), avenuri (unele cu gheata), pesteri, poduri naturale. Gruparea Retezatului este aria clasica in Carpatii romanesti a prezentei celor trei suprafete de nivelare, cu o dezvoltare exceptionala a suprafetei celei mai inalte, Borascu, la 000 m - 100 m in culmile Borascu, Scarisoara si Paltina din M.Godeanu, in M.Tarcu, in culmea Sasa si platoul inalt al Slaveiului din M.Retezat, ca si in culmea Buta. De asemenea, in muntii acestia modelarea glaciara si periglaciara a fost cea mai intensa, relieful specific fiind cel mai reprezentativ din aria montana carpatica. In peste 80 de circuri glaciare sunt lacuri, cu suprafete de pana la 9 ha si adancimi de aproape 30 m, grupate in asociatii care se insira la obarsiile vailor. Acestea pastreaza o morfologie specifica pe 8-20 km, in lungul lor ghetarii pleistoceni coborand pana spre 1.000 m, custuri inalte si ascutite separa circurile de pe versanti opusi, iar la contactul gruparilor de circuri sunt varfuri piramidale.

Muntii din gruparea Retezatului au un climat rece si umed in partea inalta si inspre nord-vest, bland, mult mai uscat, de influenta submediteraneana pe versantii sud-estici. In structura padurii este foarte bine reprezentat subetajul fagului, iar in partea inalta au o dezvoltare exceptionala jnepenisurile si pajistile alpine. Gradul de populare este redus, sunt putine sate de vale, pe Bistra Marului si pe Cerna, iar satele de plai sunt si mai rare, ca si salasele de fan. Pasunile inalte au fost in schimb intens utilizate, viata pastorala (cu transhumanta, nedeile si intreaga ei traditie) fiind consemnata frecvent in documente. Drumurile au ocolit aceasta arie montana, cu exceptia celui care trecea prin pasul Valcan (la 1.621 m), pentru evitarea defileului (inaccesibil) al Jiului. Sute de ani in Retezat se ajungea numai pe cararile oierilor. In perioada contemporana s-a dezvoltat exploatarea lemnului si s-a valorificat (prin amenajari partial finalizate) potentialul hidroenergetic.

5.4. Depresiunile

Ariile depresionare din Carpatii Meridionali sunt de origine tectonica. Incepand din eocen, procese de prabusire au deschis acces in aria montana apelor din bazinele getic si transilvan, determinand acumularea (si exondarea alternativa) a unor strate groase de sedimente, partial deformate tectonic, de varsta eocena oligocena, miocena si pliocena, in sectoare de graben carora astazi le corespund depresiuni. In Tara Lovistei (fost golf getic), unde amplitudinea ultimelor miscari de inaltare a fost mai mare, sedimentarul eocen afloreaza pe aria cea mai intinsa, lasand pe alocuri la zi chiar maguri inalte din cristalinul scufundat. In depresiunea Petrosani (fost golf transilvan), seria sedimentara este mai completa si deosebit de interesanta din punct de vedere economic, deoarece contine 25 strate de carbune (huila) de varsta oligocena si acvitaniana. Structural, dupa exondare, a fost cutata sub forma unui sinclinal, simplu in partea vestica si bifurcat (Petrila si Salatruc) in partea estica, puternic fracturat. In Tara Hategului (fost golf transilvan si in legatura temporara cu golful Petrosanilor), sedimentarea a fost puternic marcata de configuratia cristalinului getic din substrat, depozitele acumulandu-se in succesiuni fara continuitate si fiind partial erodate in timpul exondarilor. In ariile marginale afloreaza sedimentar vechi si chiar cristalin din substrat, in rest depozitele inclinand spre partea centrala a depresiunii si contribuind la formarea unui relief cu dispozitie amfiteatrica, sectionat de Strei si afluentii sai. Ameliorarea de natura foehnala a climatului de depresiuni intramontane este cel mai bine conturata in Tara Hategului, destul de clara si in Tara Lovistei, dar sever diminuata in depresiunea Petrosani, unde poluarea determinata de o industrie cu nivel tehnologic extrem de redus accentueaza fenomenele hidrometeorologice asociate inversiunilor termice si agraveaza efectele lor negative. Terasele raurilor si nivelurile de glacis au constituit formele de relief cele mai favorabile asezarilor si culturilor. Istoria si specificul social-economic al procesului de umanizare, diferentiaza puternic cele doua "tari"(cu locuire straveche si traditii de economie rurala autarhica) de depresiunea Petrosani (populata recent si evoluand prin industrializare).