Resursele biosferei

Resursele biosferei

Biosfera cuprinde lumea vie, cu cele doua componente principale, vegetatia si fauna.

1. Resursele vegetale ale Globului si importanta lor economica

Regnul vegetal prezinta o importanta economica mai mare decat a regnului animal, masa sa fiind de circa 1000 de ori mai mare decat a regnului animal. Vegetatia continentala joaca rolul deosebit de regulator al climei.

Repartitia vegetatiei este determinata de zonalitatea climatica a Globului, existand astfel zone cu vegetatie forestiera (zonele ecuatoriala, tropicale, subtropicale, temperate umede), in zonele cu precipitatii reduse existand vegetatie erbacee (savane, stepe) sau foarte saraca (deserturi). Contactul dintre padure si zonele cu vegetatie erbacee se face prin zone de tranzitie (silvostepa in Europa, savana cu arbori in Africa).

1.1. Resursele forestiere ale Globului

Fondul forestier cuprinde 29,1% din suprafata uscatului, padurea cu valoare economica reprezentand 23,1% din suprafata uscatului (4,35 mld. ha). Mai mult de jumatate din padurile initiale au disparut, ca urmare a interventiei antropice.

Repartitia spatiala a resurselor forestiere: state cu un grad inalt de impadurire (peste 38%) - in nordul Americii de Sud (Surinam - 96%), istmul Americii Centrale, vestul Africii Ecuatoriale, Asia de Sud-Est, nord-vestul Oceaniei, Extremul Orient, statele din domeniul boreal al coniferelor (Rusia, Canada, Suedia, Finlanda); state cu un grad mediu de impadurire (18-38%) - S.U.A., Mexic, majoritatea statelor europene, India, statele de pe litoralul nordic al Golfului Guineei, Argentina, Chile, Australia; state cu un grad scazut de impadurire (sub 18%) - tarile din regiunile tropicale si subtropicale desertice (Africa de Nord, Asia de Sud-Vest, Asia Centrala, China, Africa de Est si de Sud, regiunile polare si subpolare).

America Latina si C.S.I. detin peste 45% din padurile Globului, Europa, Extremul Orient si Australia detinand 15%.

Padurile de rasinoase (conifere) ocupa 1,349 mld. ha. Se remarca prin uniformitate (aceeasi specie pe mii de hectare); in Europa si in taigaua siberiana sunt specii de molid, brad, zada, uneori in amestec cu mesteacanul. Padurea de conifere nord-americana este mai variata: pin alb, molid negru, brad de balsam, pin galben, brad alb, molid, sequoia (in sud-vestul S.U.A.). Exista paduri de pin in sud-estul S.U.A., cele de cedru din Liban; in emisfera sudica aceste paduri ocupa suprafete reduse - paduri de Araucaria in Podisul Braziliei, Anzi, Australia, etajul montan al zonei intertropicale. Cele mai intinse paduri de rasinoase revin C.S.I., Americii de Nord anglofone, Extremul Orient, Suedia, Finlanda.  Aceste paduri au o densitate mare, prin urmare, desi detin 31% din suprafata padurilor Globului, inglobeaza 48% din masa lemnoasa totala.

Padurea de foioase temperat-subtropicala are un rol secundar, datorita faptului ca a fost cel mai intens defrisata, inca din timpul celor mai vechi civilizatii. Suprafata ocupata cu acest tip de padure este de 1,290 mld. ha. Esentele valorificate sunt: fagul (mobila, parchete, etc.), stejarul (cu lemnul cel mai dur de la latitudinea temperata), stejarul de pluta, mesteacanul, castanul, eucaliptul, paltinul, frasinul, etc. Cele mai importante paduri din aceasta categorie apartin Americii de Nord anglofone si C.S.I.

Padurea din zona intertropicala umeda acopera cele mai intinse suprafete (1,716 mld. ha). Cuprinde multe specii valoroase diseminate in mijlocul celor fara valoare deosebita, ceea ce face dificila exploatarea. Arbori valorosi, utilizati in industria lemnului (mobilei): palisandrul (Brazilia), mahonul (Antile), balsa (Amazonia; lemn rezistent si usor, folosit in aeronautica), abanosul si acajuul (Africa ecuatoriala), teckul (Asia de Sud-Est si de Sud), santalul (Indochina, Indonezia), etc. Unii arbori au valoare alimentara - castanul de Brazilia, arborele de unt (Africa); proprietati medicinale - arborele de chinina (medicament contra malariei; originar din Anzi), arborele de camfor (China de Sud-Est). Suprafete importante cu acest tip de padure se gasesc in Brazilia, R.D. Congo, Indonezia, Peru, Sudan. 

Modul de valorificare a lemnului padurii intertropicale ramane in mare masura primitiv (doar 20% este industrializat, restul fiind folosit ca lemn de foc)

Rezervele totale de material lemnos exploatabil din padurile Globului au fost evaluate in crestere (355 mld. m³), ca urmare a tehnicilor moderne de studiu si identificare (teledetectia). Cele mai mari resurse de lemn revin Americii de Sud, urmata de C.S.I., America de Nord, Asia, Africa, Europa, Oceania.

Cantitatea totala de lemn exploatat a depasit capacitatea de regenerare, producand o reducere anuala a suprafetelor impadurite cu 11-24 mil. ha, din care numai 4 mil. ha in Amazonia. Situatia cea mai grava este in Asia (fara C.S.I.), unde, la o crestere anuala de 190 mil. m³, se exploateaza peste 960 mil. m³. Situatia cea mai buna este cea a C.S.I., (unde este o crestere de 790 mil. m³ si o exploatare de 150 mil. m³), apoi a Americii de Sud, a Canadei. 

Prin urmare, se iau masuri mai mult sau mai putin sustinute: reducerea exploatarii lemnului si economisirea materialului lemnos, reimpadurirea sistematica si plantarea unor noi terenuri (se planteaza 4 mil. ha de padure pe an).

1.2. Resursele vegetale ale Globului - pajistile.

Pajistile sunt terenuri acoperite cu vegetatie erbacee, utilizate in zootehnie, pasune sau faneata. Este dificil de apreciat suprafata reala a pajistilor, fiecare stat avand concepte diferite cadastral-statistice, considerandu-se drept pajisti inclusiv suprafete cu o vegetatie temporara, de semidesert, uneori si de desert.

Pajistile au o compozitie floristica diferita si de o calitate oscilanta, de la o zona la alta, in functie de conditiile climatice.

Pajistile de tundra si de silvotundra - in zona boreala a Eurasiei si a Americii de Nord, pe 400 mil. ha, compuse din muschi si licheni; cresterea renilor.

Pajistile din zonele temperate si subtropicale sunt mult mai importante economic, depasind 900 mil. ha, formate din numeroase specii de graminee si cyperacee perene; preeria nord-americana este mai variata ca numar de specii.

Pajistile temporare din zona semideserturilor tropicale si subtropicale sunt dificil de apreciat cantitativ; caracterul temporar al pajistilor impune deplasarea permanenta a turmelor de animale (Africa de Nord, Asia Centrala si de Sud-Vest).

Pajistile de savana si de stepa tropicala - 1,3 mld. ha. (800 mil. ha in Africa, 400 mil. ha in America de Sud, 90 mil. ha in Australia). Cele mai productive sunt savanele sud-americane, cea din Sahel fiind o savana uscata.

Pajistile alpine si subalpine - 300 mil. ha, din care mai mult de jumatate in Eurasia, urmate de cele din Anzi. Au caracter temporar dar calitate ridicata. 

Fanetele - o forma recenta de valorificare, odata cu metalurgia fierului (fabricarea coaselor si stocarea fanului); au contribuit la procesul de sedentarizare.

Problema actuala - pasunatul excesiv, ce conduce la degradarea pajistilor; depinde de numarul si speciile animalelor crescute: acestea, prin pasunat selectiv, indeparteaza tocmai speciile de plante valoroase.

1.3. Resursele vegetatiei acvatice

Distributia pe verticala a algelor depinde de cantitatea de lumina care patrunde in apa Oceanului.

Algele albastre, verzi si brune (0-120 m adancime), bogate in azot, utilizate ca ingrasamant agricol, furaj, alimentatie, medicina, extragerea iodului, etc.

Algele rosii si unele bacterii (120-300-600 m adancime) - industria farmaceutica.

Algele monocelulare formeaza, impreuna cu alte organisme microscopice, fitoplanctonul, hrana de baza a animalelor marine.

Acvacultura - cultivarea sistematica a algelor; ca furaj, algele uscate au o valoare nutritiva de trei ori mai mare decat cea a fanului.