SUEDIA

SUEDIA

Caracterele cadrului natural, impreuna cu cele care privesc populatia, asezarile si activitatile economice, au pus in evidenta doua importante regiuni, astfel : Regiunea Norrland, intelegand mai ales Campia si litoralul Golfului Botnic intre Lulea si Stockholm si Regiunea Sudica (Varmland, Svealand, Gotaland si Scania).

Regiunea Norrland. Aici domina cateva activitati: exploatarea si prelucrarea partiala a minereurilor de fier si neferoase; exploatarea si prelucrarea masei lemnoase cu obtinerea celulozei si hartiei, mobilei, cherestelei etc.; valorificarea energetica a retelei de ape. Se remarca centrele: Lulea, Pitea, Hornefors, Sundsvall, Hudiksvall.

Regiunea Sudica. Foarte complexa din punct de vedere economic. Aici se intalnesc: industria (extractiva, energetica, metalurgica, constructii de masini, chimica si petrochimica, textila). Agricultura, mai ales in Scania, are caracter intensiv, asociindu-se cerealicultura cu, cultura plantelor tehnice, a celor furajere cu cresterea animalelor, pescuitul. Comunicatiile inregistreaza o mare densitate. Centre mai importante in afara de capitala, Stockholm sunt: Gteborg, Malm, Orebro, Motala, Vasteras, Uppsala.

Din punct de vedere cultural si al traditiilor pe care le conserva, se detaseaza regiunea dalarna, situata in partea centrala a Suediei. Este locuita inca de acum 5000 de ani, cand retragerea calotei glaciare a permis acostarea pe malurile Dalarnei de la golful Botnic a unei populatii ce folosea ambarcatiuni primitive. Conditiile climatice inca destul de aspre, precum si existenta unei bogate faune au contribuit la crearea statutului de vinatori-culegatori. Treptat climatul se transforma, astfel incit cu 4000 de ani in urma se poate vorbi de existenta unei agriculturi intensive si de dezvoltarea primelor ferme.

In acelasi timp cu vikingii, populatia a crescut din punct de vedere numeric localizindu-se in jurul lacurilor Siljan si Runn. Aceste populatii s-au ocupat in special cu prelucrarea fierului.

Secolul al XIV-lea este caracterizat de crestinarea locuitorilor Dalarnei, acest lucru fiind cunoscut datorita "Dalalagen" - un vechi set de legi ce dateaza din prima parte a acestui secol.

Populatia Dalarnei are o lunga traditie in ceea ce priveste opozitia fata de cei care au incercat sa o domine. Importanta minelor pe care le detineau si care produceau cupru, fier si argint a facut ca locuitorii sa devina o importanta forta politica incepind cu secolul al XIII-lea.

Aparitia Ligii Hanseatice - confederatie a oraselor din nordul Germaniei - a fost foarte importanta pentru Dalarna. Aceasta confederatie se bucura de independenta si autonomie, asemenea oricarui stat, controlind comertul in Europa Nordica. Uniunea de la Kalmar (1397), care a contribuit la unificarea celor trei regate ale Suediei, Norvegiei si Danemarcei, a incercat sa distruga monopolul Hansei. Populatia Dalarnei insa nu a fost de acord cu aceasta Uniune. Au fost impuse astfel taxe iar o parte a populatiei a fost stramutata, actiuni care au determinat razvratirea Dalarnei. In perioada ce a urmat regiunea a iesit la rampa prin actiunile sale impotriva regalitatii (in special a celei daneze). Mai mult decit atit locuitorii sai au sprijinit familia Vasa, prin reprezentantul sau Gustav Eriksson Vasa pentru a urca pe tronul Suediei. Interesanta este legenda care aminteste de aceasta decizie a celor din Dalarna, care initial nu au dorit sa-l sprijine pe Gustav in momentul in care acesta le-a cerut ajutorul, refuzul lor determinindu-l sa plece catre Norvegia in exil. A doua zi insa locuitorii din Mora si-au schimbat parerea, doi reprezentanti plecind si ajungindu-l pe viitorul rege, la Salen la 90km de Mora unde l-au asigurat de sprijinul lor. Acest eveniment este comemorat in fiecare an, cind mii de barbati, femei si chiar copii din intreaga lume, parcur pe ski-uri cei 90 de kilometri dintre Mora si Salen, in cadrul unei competitii ce poarta denumirea de Vaasaloppet.

Sfirsiul sec. Al XVI-lea si secolul al XVII-lea au fost foarte dificile. Recoltele au fost compromise, foametea si rizboaiele din Europa afectind si populatia Dalarnei. Ceea ce fusese o preocupare adiacenta, mestesugaritul, devine o ocupatie de baza. Sunt cunoscute: pielea de Malung, calutul de lemn - Dalahasten si cutitele de Mora. Aceste traditii sunt foarte bine conservate si in prezent Dalarna fiind inima folclorului suedez.

Dalahasten este calutul de lemn, colorat, in culori vii. Pentru multi reprezinta naturalul, originalul simbol al Suediei, mai puternic in semnificatii decit steagul national. Si-a facut intrarea pe scena culturala mondiala la expozitia universala de la New York din 1939. Suedezilor le place sa spuna ca"a luat nastere la lumina focului, dupa o zi de lucru in padure, in timp ce zapada acoperea ferestrele, iar vintul suiera pe la toate colturile. Acesta trebuia sa fie un cal, in acelsi timp tovaras de munca, prieten si simbol al puterii". Desi initial a fost mai mult o jucarie, conontatiile ulterioare l-au tansformat intr-un simbol in adevaratul sens al cuvintului.

In secolul XX, provincia a suferit numeroase transformari. Mii de locuri de munca s-au pierdut in industria miniera. Chiar si in aceste conditii, aceasta nu a disparut ci s-a transformat, structura sa modficindu-se.

Locuitorii Dalarnei pastreaza mostenirea culturala, traditiile lor. Oriunde s-ar duce iau cu iei si o parte din ceea ce inseamna si reprezinta Dalarna.

Principalele orase ale provinciei sunt:

Falun (55000 loc.), sediul guvernului provincial, centru administrativ si cultural; istoria orasului este legata de minele de cupru (sf.sec.XIII), acesta devenind sediul Stora Kopparberg - probabil cea mai veche companie minera din lume; mina a fost inchisa la inceputul anilo 90; este in acelasi timp detinatorul unui dintre preparatele culinare traditionale suedeze, cirnaciorul Falkuroy.

Borlange, centru industrial cu o populatie de 48000 loc

Minele de cupru de la Falun

Costum traditional din Dalarna

Stockholm

Apare pentru prima oara mentionat in 1252, cind datorita minelor de fier de la Bergslagen, a devenit un important centru al comertului cu fier. La sfirsitul secolului XIX, Stockholm redevine principalul centru comercial al Suediei. Orasul incepe sa se extinda dincolo de limitele sale. Se infiinteaza o serie de institutii culturale si stiintifice, printre care se numara si Institutul Karolinska. Spre sfirsitul secolului XX, capitala Suediei devine un oras modern, multe dintre sit-urile traditionale (cartiere vechi), printre care si Klara au fost distruse, in locul lor aparind cartiere moderne. Expansiunea orasului a dus la aparitia unor noi districte cum ar fi Rinkeby, Tensta sau Sollentuna. Nucleul original insa al orasului il constituie "orasul dintre poduri", Gamla Stan, dezvoltat pe trei insule Stads, Helgeands si Riddar . Majoritatea cladirilor din acest centru dateaza din secolele XVI-XVII fiind in prezent protejate de lege.

Gamla Stan

Cladiri din Gamla Stan