GEOGRAFIA ACTIVITATILOR INDUSTRIALE : INDUSTRIA DE ECHIPAMENT SI INDUSTRIA USOARA

GEOGRAFIA ACTIVITATILOR INDUSTRIALE : INDUSTRIA DE ECHIPAMENT SI INDUSTRIA USOARA

1 INDUSTRIA DE ECHIPAMENT

O prima categorie de industrii destinate echiparii infrastructurii edilitare si a celei de transport (sosele, poduri etc.) este industria materialelor de constructii si de prelucrare a lemnului.

Industriile de echipament cuprind doua mari ramuri : industriile destinate constructiilor si lucrarilor publice; industriile care produc echipamente, instalatii, utilaje, mijloace de transport sau aparate electrocasnice

Cea mai importanta dintre acestea este industria cimentului. Concentrata odinioara in regiunile dezvoltate (America de Nord, Europa Occidentala, Japonia si Europa de Est), dupa 1990 cunoaste o explozie fara precedent in tarile in curs de dezvoltare. Productia globala a crescut rapid (700 Mil. t in 1974, 975 in 1995, 1648 in 2003 ) saltul unor tari fiind spectaculos (China a evoluat de la 15 la 658 Mil. t, devenind prima producatoare sau India de la 4 la 106 Mil. t). Tarile in curs de dezvoltare detin astazi 75% din productia mondiala (doar 9% in 1974). Consumul de ciment s-a deplasat si el spre aceste tari odata cu avantul constructiilor civile si industriale (mai ales hidrotehnice). In Europa de Vest varful consumului s-a situat intre

1950-1960, deceniile urmatoare fiind dominate de tarile ex-comuniste. Localizarea acestei industrii energofage depinde de materia prima, abundenta si usor de exploatat (calcarul) dar si de sursele de energie electrica.

Corelate acestei industrii sunt si ramurile care produc sticla, ceramica, portelanuri, industrii difuze, cu traditii vechi (Boemia, Saxonia, Venetia cunoscute in Europa pentru produsele de sticlarie, centrul Italiei cunoscut

pentru produsele ceramice sau din faianta, China pentru portelanuri etc.)

Extractia unor roci de constructie, cautate pentru duritatea lor (granit, bazalt) sau pentru aspectul ornamental (marmura, travertin, gresie), exploatate inca din Antichitate (Grecia, Italia, Spania), cu o larga difuziune spatiala si o mare varietate constituie o alta ramura conexa.

Tot complementara este si prelucrarea lemnului destinata partial constructiilor (lemn brut) dar si amenajarilor interioare (mobilier), o alta parte fiind chimizata sub forma produselor de papetarie (celuloza, hartie). Statele cu un fond forestier bogat sunt favorizate (cele nordice mai ales, ca Suedia, Finlanda, Canada, pentru cherestea si hartie sau cele din zona tropicala - Brazilia, sud-estul Asiei pentru lemn pretios), industria mobilei fiind dezvoltata si in functie de traditiile in domeniu (cele mai multe state europene, inclusiv Romania). Caracteristica acestei industrii este maxima difuziune, unitatile de prelucrare fiind de regula in zonele de exploatare (in Carpati de ex.), exceptie fac regiunile subpolare nordice unde plutaritul este inca utilizat pentru transportul lemnului in porturi sau in zone mai populate.

Industria de masini-unelte si echipament industrial

Este o ramura complexa, esentiala pentru dezvoltarea unui stat producand o gama foarte variata de utilaje destinate sustinerii celorlalte

ramuri industriale. Necesita in forta de munca inalt calificata si o baza siderurgica importanta. Din aceasta cauza este apanajul tarilor dezvoltate si al celor aflate in avant economic (sud-estul Asiei). S.U.A. au fost mult timp cel mai mare producator, depasite fiind astazi de Germania si Japonia. Un producator dinamic este Italia ajunsa pe locul 4, iar unele state s-au specializat in anumite produse (Suedia in rulmenti, Elvetia in masini-unelte etc.). Statele foste comuniste devenisera mari producatoare de utilaje clasice, dar in prezent au dificultati legate de retehnologizare. Spre deosebire, noile state industriale din sud-estul Asiei

- Taiwan, Malaysia, Coreea de Sud, cunosc o dezvoltare rapida, impunandu-se cu utilaje competitive. Marile state in curs de dezvoltare (China, India, Brazilia) constituie un alt grup care cunoaste o dinamica ascendenta permisa de dimensiunile pietei interne.

Traditional aceste industrii erau localizate in apropierea capacitatilor de productie siderurgica. Evolutiile recente spre miniaturizare, cu o pondere tot mai mare a mecanicii fine si automatizarii au diminuat rolul acestui factor, noile parcuri tehnologice fiind localizate in zone complet lipsite de resurse metalurgice, dar bogate in inteligenta si creativitate.

Constructiile navale si fabricarea de material rulant

Este o ramura de veche traditie industriala, sprijinind dezvoltarea transporturilor grele (naval si feroviar). In tarile dezvoltate, aceste industrii au capatat aspectul unor industrii de intretinere a unui parc deja existent, din cauza inlocuirii complete a tractiunii cu abur de catre cea electrica. Dimpotriva, tarile in curs de dezvoltare isi dezvolta capacitatile de productie in directia extinderii retelelor de transport.

In domeniul constructiilor navale, marile santiere europene au trecut pe plan secund (cele mai multe erau postate in zonele apropiate de bazele siderurgice - estul Angliei, sau la noi la Galati). Dimpotriva, statele asiatice (Japonia, iar mai recent Coreea de Sud si Taiwan) , si-au marit enorm capacitatile dominand de departe productia navala mondiala (75

% din capacitatile nou construite). In acest domeniu un rol important il are inca fabricatia destinata apararii, de multe ori aflata in avangarda (S.U.A., Marea Britanie, Rusia). Mondializarea si marirea fluxurilor comerciale a

impus construirea unor capacitati gigantice al caror promotor a fost, dupa

1950, Japonia. Crizei mineralierelor si petrolierelor gigantice datorata socului petrolier din 1973 i-a urmat un reviriment, sustinut de aparitia unor noi consumatori.

In domeniul materialului feroviar, tendinta actuala este aceea a construirii unor echipamente destinate liniilor de mare viteza, promotorul principal fiind Franta, urmata de Japonia si Germania. Localizarea acestei ramuri este dependenta de fluiditatea traficului, nodurile feroviare fiind privilegiate. Un avant considerabil il cunoaste aceasta ramura in statele Lumii a Treia ce dispun de o retea vasta de cai ferate (India, Brazilia, China), devenite principalii producatori si exportatori de material rulant.

Industria de material agricol

Este o ramura foarte diferentiata, adaptata la diversele culturi sau exploatatii agricole. Paralel, unitatile de profil produc si utilaje necesare

lucrarilor publice (buldozere, compresoare etc.). Cele mai mari

producatoare sunt tarile cu o agricultura foarte avansata : S.U.A., vestul Europei. Acestea dispun de o gama completa de productie, investind masiv in activitati de asamblare in statele in curs de dezvoltare. Se remarca o specializare a statelor : Suedia produce utilaje pentru prelucrarea laptelui, Franta produce utilaje destinate culturii vitei de viei si vinificatiei etc. Este una din ramurile cu o puternica concentrare financiara (firmele americane Massey-Harris, International Harvester Mac Cormick).

Constructiile de automobile

Aceasta ramura este una dintre cele mai reprezentative, distingandu-se prin urmatoarele caracteristici

- sunt industrii cu un tonaj mai redus decat alte industrii de echipament .

- sunt dirijate spre o piata dubla, cea a activitatilor productive reprezentate de societati de transport si cea a clientelei private

- sunt sensibile la variatiile pietii si al crizele economice

- fac apel la un numar mare de materii prime si produse semi-elaborate utilizand lucratori de diverse profesii cel putin la esalonul montajului.

- contribuie la conservarea unei diferentieri a intreprinderilor specializate : fabricarea de piese, de motoare, aparate de masura si control, acumulatori , vopsele, pneuri etc. Uzina de constructii auto este astfel o uzina de montaj a unor piese furnizate de diversi producatori specializati. Exista doua posibilitati : integrarea orizontala, descrisa mai sus, sau cea verticala, cand, intr-un singur complex industrial, sunt concentrate toate aceste activitati, cazul american sau cel francez ( Renault indeosebi).

- este o industrie indiferenta fata de localizarea materiilor prime, mai sensibila fata de pietele de desfacere apartinand acelui tip de industrii cu mare potential de difuziune, in jurul fabricatiei de automobile concentrandu-se, in timp, tot felul de activitati anexe producatoare de accesorii. De asemenea, creeaza un climat favorabil instalarii altor constructori (de utilaj feroviar, agricol, aeronautic mai ales etc.), asa cum o demonstreaza cazul parizian sau cel al orasului american Detroit. Foarte supla in localizare, este pretabila programelor de dezvoltare regionala (cazul Frantei, unde multe uzine pariziene au fost descentralizate, in Germania dispersia fiind traditionala, mai fiecare oras important avand uzinele proprii). Ca si alte industrii, constructiile de automobile in forma completa nu exista decat in cateva state, cele mai multe poseda doar uzine de montaj a pieselor livrate de marii producatori. Mutatia majora survenita in ultimele decenii este declinul marilor producatori europeni si americani in fata agresivitatii Japoniei si Coreei de S, state care domina piata mondiala. Durata de viata a automobilelor este tot mai restransa (sub cinci ani), presiunea cererii impunand o concurenta tot mai mare pentru castigarea unor sectoare largi de piata. Declinul marilor producatori europeni este legat si de dezvoltarea montajului in state ca Spania (peste 2 Mil. bucati anual, locul 6 in lume), Polonia, Cehia mai recent .

Productia asiatica isi datoreaza dinamismul Coreei de Sud si Chinei, Japonia si-a stabilizat productia la circa 8 Mil. autoturisme si 2 Mil. autoutilitare, preferand delocalizarea in toate colturile lumii (Honda, Nissan, Toyota dispun de uzine atat in S.U.A. dar si in Brazilia, India sau China). Coreea de Sud este al cincilea producator (in 1980 era practic necunoscuta iar in 2003 producea 2.5 mil. autoturisme si 0,5 Mil. utilitare. Urmand exemplul nipon, marile concerne (Hyundai, Daewoo) caracterizate printr-o puternica concentrare si integrare au devenit mari investitori in varii domenii.

Fig.1 Distributia spatiala a productiei de automobile

Productia ruseasca este intr-un declin inexorabil cu toate investitiile occidentale (Fiat la Tolliatti pe Volga ) fiind preferate produsele din import. Piata de profil este foarte fluctuanta iar concurenta foarte acerba, constituirea firmelor multinationale reducand presiunea prin asocierea marilor producatori americani si niponi .

Constructiile aeronautice

Considerata strategica, aceasta ramura este concentrata in patru state - S.U.A. , Franta, Regatul Unit si Germania. Inainte de 1990 fosta U.R.S.S. era de asemenea un mare producator. Lovita puternic de criza petroliera din 1973 (combustibilii utilizati sunt mai scumpi) este in prezent in crestere, cererea fiind mai mare ca oricand atat pentru productia civila cat si pentru cea militara, mai ales in zonele aflate in avant economic (Asia de Sud-Vest si cea de Sud-Est).

Integrarea acestei industrii in complexele militaro-industriale ale tarilor producatoare este foarte avansata datorita importantei fabricatiei avioanelor de lupta. De obicei pe acestea sunt testate toate inovatiile, aplicate apoi si in aviatia civila a avioanelor de linie si transport.

S.U.A. raman cel mai mare producator, cu 750 000 salariati, uzinele fiind concentrate in Sunbelt, din Texas in California (Dallas, Los Angeles-Long Beach) si spre nord pana in Washington (Seattle, sediul uzinelor Boeing).

Dezvoltarea aeronauticii americane este legata de importanta

transporturilor aeriene in aceasta tara dar si puterii sale militare mai ales de cand a devenit jandarmul mondial. Concurenta europeana se apara printr-o colaborare avansata a marilor firme care au reusit sa obtina aparate foarte solicitate precum Concorde (franco-britanic, iesit din uz) sau Airbus (franco-germano-britanic). Uzinele, localizate initial in regiunile metropolitane ale Londrei si Parisului, s-au delocalizat in parte la Toulouse, Coventry sau Bristol la care se adauga numeroasele centre germane, belgiene si spaniole. Numarul salariatilor ajunge astfel la peste 500 000, din care un sfert in Franta, noile prototipuri rezistand concurentei americane in ciuda accidentelor frecvente. Productia militara, dezvoltata mai ales in Franta (Mirage) si Regatul Unit este masiv dirijata spre piata externa, fiind o sursa considerabila de venituri.

Aeronautica ruseasca este singura care mai conteaza, mai ales in privinta materialului militar (MIG-urile cautate pentru pretul redus), criza complexului militaro-industrial sovietic dupa destramarea U.R.S.S. repercutandu-se vizibil. Caracteristica era dispersia uzinelor, de la Odessa la Habarovsk, dispersia maxima fiind in Rusia Centrala si Ural.

Mai multe tari incearca in prezent sa dezvolte aceasta industrie de varf extrem de profitabila, de remarcat mai ales unele state central-europene (Cehia, Polonia, Romania) si Japonia, inserate deocamdata in circuitele de intretinere si reconditionare sau in cazul Japoniei in cele financiare.

Industria electromecanica

Dezvoltata mai intai sub forma constructiei de motoare si aparataj, a proliferat in anii ' 50 sub forma materialului radioelectric, electronic, masini de calcul, aparate de control, mai tarziu si a celor de telecomanda si ordinatoare. Dezvoltarea sa cere o inalta tehnicitate si mari investitii, motiv pentru care este specifica tarilor avansate (S.U.A. Japonia, Regatul Unit, Germania, Franta, Suedia, Olanda, Italia). Localizarile cele mai favorabile sunt in apropierea marilor orase care dispun de forta de munca inalt calificata, de centre de cercetare, desi se pot dispersa oriunde, asa cum se intampla cu asamblarea produselor electronice de varf. Este motivul pentru care tarile asiatice (Coreea de Sud, Taiwan, China) sau din America Latina (Brazilia, Mexic, Argentina) iar mai nou din Europa central-estica sunt in plin avant in acest domeniu .