Conceptul de spatiu rural

Conceptul de spatiu rural

Desigur, se pot da multe definitii si se pot face multiple descrieri spatiului rural. Nu vom incerca sa extindem prea mult aceasta problema, dar, totusi, o anumita ordonare in terminologia si definirea spatiului se impune.

Prima si cea mai des intalnita impreciziune terminologica se refera la 'spatiu rural' si 'spatiu agrar'; 'activitate rurala' si 'activitate agrara' sau mai simplu 'rural - agrar'. De la inceput este necesar de precizat ca cele doua notiuni, desi relativ apropriate, nu pot fi confundate sau considerate sinonime. Sfera notiunii de spatiu rural, activitate rurala, de rural in general, este mai larga, mai extinsa, cuprinzand in interiorul sau si notiunile de spatiu agrar sau activitate agrara sau, simplu, agrar.

Analizand in evolutie corelatia rural-agrar se constata o anumita modificare a acesteia. In societatile preponderent agricole, ponderea cea mai ridicata a activitatilor in spatiul rural o detin activitatile agrare. Cu timpul, spatiul rural s-a diversificat atat structural cat si functional, in sensul ca au aparut mai multe structuri si activitati neagrare. in prezent se vorbeste tot mai mult de neoruralism si de spatii si activitatii neorurale.

Spatiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat o mare diversitate de pareri privind definirea, sfera de cuprindere si componentele sale.

Pentru a intelege complexitatea acestui concept este necesara definirea, chiar si sumara a principalelor notiuni specifice si componentele sale, cum ar fi[1]:

Ruralul cuprinde toate activitatile care se desfasoara in afara urbanului si cuprinde trei componente esentiale: comunitatile administrative constituite din membrii relativ putin numerosi si care au relatii mutuale; dispensarea pronuntata a populatiei si a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii si silviculturii.

Cu toate ca, din punct de vedere economic, agricultura si silvicultura detin un loc important, sensul cuvantului "rural" este mai larg decat al celui agricol sau silvic, aici fiind cuprinse si alte activitati cum sunt: industria specifica ruralului; artizanatul, serviciile productive privind productia agricola si neproductive care privesc populatia rurala.

- Spatiul rural este notiune care, prin complexitatea sa a generat numeroase pareri, care difera de la un autor la altul, dar in esenta se ajunge aproape la aceleasi concluzii.

Dupa anumite pareri, se considera ca "spatiul rural" poate fi definit in functie de notiunile care il caracterizeaza, el cuprinzand tot ceea ce nu este urban Aceasta definire generala creeaza, adesea, confuzii intre notiunea de rural si notiunea de agricol, ceea ce nu corespunde realitatii.

Spatiul rural nu este un spatiu concret si eterogen. Eterogenitatea poate fi privita sub doua aspecte: primul se refera la teren - topografie, subsol, sol si microclimat; al doilea aspect se refera la demografie - densitate, polarizare de la mici asezaminte la mari aglomerari urbane.

O definire mai completa a spatiului rural apare prin luarea in considerare a urmatoarelor criterii de ordin: morfologic (numar de locuitori, densitate, tip de mediu), structural si functional (tip de activitati si de relatii).

Din aceasta definitie a spatiului rural sunt evidentiate cel putin urmatoarele elemente:

spatiul rural se caracterizeaza printr-o slaba densitate a populatiei;

formele de stabilire umana sunt satele si comunele, caracterizandu-se prin individualitatea si discontinuitatea spatiului construit;

activitatea productiva este predominant agricola si silvica dar nu exclude industria de procesare si comertul rural;

relatiile dintre oameni se bazeaza, in principal, pe cunoasterea reciproca din toate punctele de vedere;

mediul inconjurator este mult mai putin poluat decat in mediul urban etc.

Forma definitiva a definitei spatiului rural o intalnim in Recomandarea nr. 1296/1996 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeana a spatiului rural in urmatoarea forma: expresia (notiunea) de ⁿspatiu rural cuprinde o zona interioara sau de coasta care contine satele si orasele mici, in care majoritatea partii terenului este utilizata pentru:

a.       agricultura, silvicultura, acvacultura si pescuit;

b.      activitatile economice si culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc);

c.       amenajarile de zone neurbane pentru timpul liber si distractii (sau de rezervatii naturale);

d.      alte folosinte (cu exceptia celor de locuit) (vezi Anexa I)