Conceptul de ecosistem al asezarii umane

Conceptul de ecosistem al asezarii umane

Prin dezvoltarea societatii se ajunge la un ecosistem al aglomerarilor sociale implementat intr-un ecosistem natural. Intr-un oras apar fenomene biogeoclimatice, fenomene sociale si fenomene specifice mediului urban.

Ecosistemul unei asezari, indeosebi al unui oras este un ecosistem deschis, cu schimb de materie, energie si informatie intre acesta si mediu.

Acest mediu artificial, daca ne referim numai la om, il putem numi mediu antropic, care evolueaza mai repede decat zestrea ereditara a populatiei umane. De aceea, omu,l in permanenta, este pus in situatia de a se adapta la mediul modificat chiar de el, mediu perturbat, "innoit" prin intermediul tehnologiei societatii.

Dezvoltarea extinsa la nivel teritorial a dus la substituirea partiala a biosferei cu tehnosfera si in aceste conditii a aparut un alt termen, noosfera, care este considerata o sfera planetara. Noosfera, numita de geografi antroposfera, reprezinta geosfera a carei structura si dinamica depinde de activitatea constienta a omului (noos - cugetare in limba greaca).

Ecosistemele umane se pot raporta la doua coordonate de baza, la scara timp (sub aspectul istoric) si la spatiu (teritoriu) pentru a putea fi clasificate.

Formele concrete de existenta a ecosistemelor umane in etapa actuala, care se gasesc in toate tarile, indiferent ca sunt dezvoltate sau in curs de dezvoltate, pot fi : catunul, satul, comuna, denumite ecosisteme rurale si orasul, municipiul, metropola, conurbatia, megalopolisul, considerate ecosisteme urbane.

Deosebiri apar intre ecosistemele rurale si urbane, diferentele sunt mari atunci cand ne referim la o tara dezvoltata comparativ cu o tara in curs de dezvoltare. In tarile in curs de dezvoltare densitatea populatiei este mare , dar acest parametru nu trebuie absolutizat, ci luat in considerare nivelul de dotarea, de echipare a ecosistemului respectiv sub aspect tehnic, edilitar, social si cultural.