LEGISLATIA INTERNATIONALA SI ROMANEASCA IN DOMENIUL PROTECTIEI MEDIULUI

LEGISLATIA INTERNATIONALA SI ROMANEASCA IN DOMENIUL PROTECTIEI MEDIULUI

1. Principalele reglementari internationale ale mediului

Pe masura ce oamenii au devenit constienti de impactul degradarii mediului, au aparut o serie de reglementari privind protectia acestuia.

Se pot mentiona ca reglementari din prima jumatate a secolului XX‑lea:

- Conventia pentru protectia pasarilor utile agriculturii - Paris 1902;

- Conventia referitoare la apele de frontiera dintre S.U.A. si Canada (1909);

Conventia pentru florei, faunei, si a frumusetilor naturale ale tarilor Americii (Washington, 1940);

- Conventia impotriva poluarii marii cu hidrocarburi (Londra 1954), etc.

Se formeaza astfel o constiinta internationala referitoare la protectia mediului si la constituirea fundamentului pentru ceea ce avea sa devina dreptul fundamental al mediului.

In domeniul dreptului mediului in ultimii 40 de ani au aparut numeroase reglementari, dintre care enumeram:

Declaratia Conventiei Natiunilor Unite privind Mediul (Stockholm, 1972);

- Conventia de la Montego Bay privind protejarea mediului marin impotriva poluarii (1982);

- Conventia asupra poluarii atmosferei transfrontaliere (Geneva, 1979);

- Conventia si Protocolul privind stratul de ozon (Viena, 1985 si Montreal - 1989);

- Declaratia de la Rio - Cartea Terrei (1992);

- Conventia cadru asupra schimbarilor climatice (1992);

- Conventia privind diversitatea biologica (1992);

- Conventia Natiunilor Unite privind combaterea desertificarii (1994);

- Summitul mondial privind dezvoltarea durabila (Johanesburg - 2002).

Toate aceste reglementari internationale s-au bazat sau au initiat legi si reglementari echivalente la nivelul tarilor semnatare, crandu-se astfel o structura relativ vasta si complexa a reglementarilor si legilor aplicabile in domeniul protectiei mediului la niveluri nationale, comunitare si internationale

Elemente si principii ale dreptului international al mediului

Desi se apreciaza ca legislatia internationala in domeniul protectiei mediului nu este inca suficient de eficienta, totusi nu pot fi ignorate o serie de succese obtinute.

Prin acest cadru s-a reusit initierea de programe globale si a unor linii directoare de actiune, precum si impunerea unor principii fundamentale adoptate si acceptate catre marea majoritate a natiunilor lumii.

Principiile de mediu prefigureaza liniile viitoare de actiune in domeniul protectiei mediului si ele vor fi prezentate pe scurt in cele ce urmeaza

1) Protectia mediului si a resurselor naturale de catre toate statele lumii;

2) Cooperarea internationala in domeniul protectiei mediului si adaptarea acestei cooperari in functie de caracteristicile zonei geografice si natura poluarii;

3) Buna vecinatate pentru protectia si conservarea mediului;

4) Protectia mediului in contextul securitatii statelor;

5) Evaluarea impactului si a consecintelor asupra mediului;

6) Poluatorul plateste

Acest principiu stipuleaza obligativitatea celui care este responsabil de provocarea unor pagube ecologice sa-i fie imputate costurile sociale aferente.

Modul de abordare a acestor cheltuieli nu este insa unitar, existand mai multe variante, fie prin taxe si redevente impuse poluatorului din care administratia reface elementele naturale deteriorate, fie prin suportarea directa, de catre poluator, a costurilor si serviciilor de readucere si mentinere a mediului intr-o stare acceptabila;

7) Supravegherea starii mediului;

8) Informarea si atragerea publicului la actiunile si programele de protectie si ameliorare a mediului;

9) Raspunderea la nivel de stat pentru prejudiciile create mediului;

10) Prevenirea poluarii si a degradarii mediului;

11) Mediul si natura - patrimoniu comun al umanitatii

Pentru organismele carora li s-a acordat autoritatea si responsabilitatea punerii in aplicare a principiilor de protectie a mediului, un rol important il au urmatoarele:

Comisia pentru dezvoltare durabila;

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS);

Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO);

Organizatia Maritima Consultativa Interguvernamentala;

Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (PNUE);

Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA);

Programul Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO);

Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM);

Organizatii neguvernamentale de nivel international:

- Greenpeace;

- Fundatia mondiala pentru natura;

- Fundatia pentru Conservarea Mediului, etc.

3. Elemente si principii specifice dreptului comunitar al mediului

Uniunea Europeana isi propune printre alte domenii legate de politici obiective activitati si standarde comunitare si promovarea constanta a unei politici de mediu care sa protejeze ecosistemele patrimoniul natural si cultural al continentului si sanatatea populatiei.

Acquis-ul comunitar in domeniul mediului contine aproximativ 300 de acte legislative (tratate, directive, reglementari, decizii si recomandari).

In domeniul mediului aceste reglementari au urmatoarele caracteristici:

Tratatele comunitatii - definesc principiile si sunt documente de referinta la elaborarea legilor si la stabilirea politicilor si obiectivelor din acest domeniu;

Directivele stabilesc cerintele legale cu caracter obligatoriu pentru toate statele membre, dar suficient de flexibile pentru a permite manifestarea spiritului traditional legislativ al fiecarui stat;

Regulamentele - sunt obligatorii pentru toate statele membre si se refera la fenomene sau factori bine precizati (ex. gestiunea deseurilor, etichetarea substantelor toxice, etc.);

Deciziile comunitatii - au caracter specific, obligatoriu pentru statele care sunt desemnate si contin date necesare pentru punerea in aplicare a directivelor sau regulamentelor.

Toate aceste reglementari se refera la urmatoarele aspecte:

protectia calitatii mediului;

proceduri si tehnologii de lucru referitoare la mediu;

produse si servicii realizate sau care se desfac pe piata europeana;

managementul deseurilor;

substante chimice;

produse si organisme obtinute prin modificari genetice;

radiatiile;

poluarea fonica, etc.

La nivelul Uniunii Europene adoptarea regulamentelor de protectia mediului se face in functie de urmatoarele reguli:

protectia mediului trebuie considerata esentiala si prioritara altor considerente;

statele membre ale Uniunii Europene pot sa stabileasca norme proprii referitoare la mediu.

Nu trebuie ca principiile dezvoltarii si cele ale protectiei mediului sa fie puse pe pozitii opozabile.

Institutiile si organismele create in cadrul Uniunii Europene cu responsabilitati in ceea ce priveste punerea in aplicare a politicii si a regulamentelor de mediu sunt:

- Consiliul European;

- Comisia Europeana;

- Parlamentul European;

- Curtea de Justitie;

- Agentia Europeana pentru Mediu;

- Organisme neguvernamntale (Prietenii Pamantului, Biroul de Mediu European).

Acquis-ul de mediu al preaderarii noilor state la Uniunea Europeana cuprinde cca 70 de documente si 11 regulamente.

Etapele armonizarii legislatiei:

- asimilarea reglementarilor;

- asigurarea resurselor necesare implementarii;

- punerea in practica a reglementarilor;

- efectuarea controalelor si aplicarea masurilor corective necesare.

La nivelul Romaniei, armonizarea cu reglementarile Uniunii Europene vizeaza urmatoarele domenii:

Armonizarea la nivelul directiilor strategice precum si cel al reglementarilor orizontale;

Armonizarea reglementarilor privind protectia cursurilor de apa si aerului:

- gestiunea si eliminarea deseurilor;

- substantelor chimice si a celor care provoaca modificari genetice sau altor substante periculoase;

controlul poluarii sonore.

Armonizarea structurilor internationale care se ocupa cu problemele de mediu.

4. Legislatia si reglementarile nationale de mediu

Legislatia protectiei mediului in Romania este in prezent foarte apropiata de cea europeana. Pentru principalele domenii exista urmatoarele reglementari:

A.    Domeniul reglementarilor si procedurilor speciale

Acest domeniu contine reglementarile si legile care stabilesc normele si regimurile speciale (standarde, norme tehnice, normative etc.), in domeniile:

Evaluarea poluarii mediului (de exemplu ord. MAPPM nr. 756/1997 stabileste pragurile de alerta si de interventie in situatii de poluare a mediului;

Reglementarea activitatilor de acord, autorizare si studiu de impact de mediu;

Evaluarea sistemica a performantelor de mediu ale organizatiilor (ecoaudit sau bilantul de mediu : Legea 137/1995, Ordinul nr. 536/1997).

B. Domeniul reglementarilor si legilor referitoare la protectia naturii si a biodiversitatii acesteia

Protectia apelor si ecosistemelor acvatice: Legea 137/1995; Legea 107/1996 (Legea apelor), Legea 18 /1991, etc.

Protectia atmosferei: Legea 137/1995, Legea 84/1993, Ordinul MT 537/1997.

Protectia florei si faunei: Legea 137/1995, Legea 103/1996; Codul Silvic (Legea 26/1996).

Protectia solului si a subsolului: Legea 137/1995, Legea 167/1997, Legea 26/1996, Legea 134/1995, etc.

Protectia si conservarea biodiversitatii: Legea 137/1995, Legea 69/1991, Legea 82/1993, HG 248/1994, etc.

C. Domeniul reglementarilor si legilor referitoare prevenirea poluarii datorate activitatilor periculoase pentru mediu

Acest domeniu contine reglementarile si legile care vizeaza activitatile economice si sociale care au un impact previzibil important asupra mediului si anume:

- cele care genereaza substantele si deseurile periculoase;

- cele care genereaza deseurile refolosibile;

- cele care genereaza radiatii ionizante;

- cele care genereaza dezastre naturale sau ecologice;

- cele care genereaza zgomote si vibratii;

- cele care afecteaza mediul urban.

O atentie deosebita s-a acordat reglementarii raspunderii juridice, precum si aspectului represiv din cadrul dreptului mediului, avandu-se in vedere aspectele: definirea daunei ecologice, a responsabilitatii pentru producerea acestora, a culpei si abuzului ecologic, a despagubirilor care trebuie suportate pentru prejudiciul cauzat (Legea 137/1995, Legea 18/1991, Codul Civil).

Pentru a asigura cadrul unei implementari adecvate a dreptului mediului, la nivel national s-a creat o infrastructura adecvata cuprinzand o serie de organisme si institutii:

- Ministerul Apelor si Protectiei Mediului;

- Agentiile teritoriale pentru protectia mediului;

- Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare;

- Administratia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii";

- Comisii nationale pentru colaborari internationale;

- Comisii internationale (pentru dezastre, omologari produse, etc.)