Metodologia cercetarii sanitare a apei

Metodologia cercetarii sanitare a apei

Metodologia cercetarii sanitare a apei trebuie sa respecte cateva principii generale. Aceste principii pot fi rezumate la urmatoarele :

. stabilirea de obiective precise, care sa nu dea loc la confuzii si care sa fie urmarita timp indelungat. In acest fel cercetarea are un scop bine cunoscut;

. stabilirea principalilor indicatori sau parametri urmariti, care va tine seama de doua elemente primordiale: tipul indicatorilor si nivelul lor. Tipul indicatorilor se stabileste. In general in functie de datele care caracterizeaza obiectivul urmarit: apa potabila, apa de irigatie, apa de imbaiere etc. Nivelul indicatorilor se stabileste numai in functie de situatia concreta a utilizarii apei: acelasi indicator putand avea valori diferite in functie de relatia sa cu sanatatea populatiei sau influenta asupra utilizarii apei. Nivelurile acceptate sunt denumite si concentratii maxime admise (CMA) si sunt prevazute in standardele de stat, ordine ale Ministerului Sanatatii sau recomandari ale organelor sanitare;

. stabilirea metodelor de analiza, care trebuie sa ia in consideratie o serie de calitati ale acestora ca: limita de detectie sau cea mai mica cantitate de substanta posibila a fi pusa in evidenta in proba; sensibilitatea sau decelarea celei mai mici variatii in proba a concentratiei substantei determinate, selectivitatea sau evitarea interferentei cu prezenta altor substante prezente in proba, exactitatea sau posibilitatea ca valorile obtinute prin determinari sa fie cat mai apropiate de concentratiile reale existente in proba si rapiditatea sau timpul cel mai scurt necesar pentru determinarea substantei cercetate;

. stabilirea locului si ritmului prelevarii probelor, care trebuie efectuate - cu maxima rigurozitate pentru a nu introduce artefacte inca din primul moment al determinarii. O proba se considera reprezentativa atunci cand compozitia apei recoltare este identica cu cea a apei din care s-a facut recoltarea sau are aceeasi compozitie la locul si momentul cand s-a facut recoltarea. Locul recoltarii poate fi diferit, dupa modul de utilizare a apei si scopul urmarit. Momentul recoltarii si frecventa acesteia se vor stabili in functie de variabilele luate in considerare (calitatea apei, regimul de distributie, debitul sursei etc.). In general, frecventa recoltelor trebuie sa depaseasca frecventa variatiilor sau cel mult sa se suprapuna lor; sub acest aspect se cunosc doua tipuri de recoltari si anume:

. recoltare instantanee sau probe unice cand variatiile sunt reduse si determinarile sunt manuale;

. recoltari continue sau probe medii cand variatiile sunt mari si determinarile sunt instrumentale.

. stabilirea terminologiei de exprimare a rezultatelor, care trebuie sa fie unitara pentru a permite posibilitatea de interpretare corelativa a rezultatelor obtinute si a trage conc1uzii valabile.

In baza acestor principii generale, metodologia de cercetare a apei prezentata in continuare se adreseaza in principal apei potabile si doar prin intermediul acesteia si celorlalte modalitati de utilizare.

A. Cercetarea sanitara a apei distribuite populatiei prin instalatii centrale se executa prin examene de laborator asupra apei consumate si investigatii de teren asupra retelei de apa.

Recoltarea probelor se va face din reteaua de distributie, inclusiv rezervorul de inmagazinare, in puncte reprezentative alese dupa urmatoarele criterii:

extinderea retelei de distributie, astfel incat sa se acopere intreaga suprafata a localitatii pentru a nu ramane zone in afara controlului;

denivelarile terenului, alegandu-se obligator zonele cele mai ridicate;

gradul de uzura al retelei, cuprinzand zonele cu cele mai frecvente defectiuni si pierderi de apa, inclusiv cele in care se constata intreruperi in distributia apei;

zonele cu cel mai ridicat potential de poluare ca intersectiile cu reteaua de canalizare sau alte retele, existenta de balti, gropi cu apa stagnanta, puturi absorbante sau capete de conducta;

zonele in care analizele anterioare au aratat o frecventa scazuta a gradului de potabilitate al apei, precum si dupa executarea de reparatii, inclusiv montarea de conducte etc.

Numarul si frecventa recoltarilor se stabilesc in functie de numarul populatiei deservite si felul surselor de apa.

Frecventa si numarul probelor de apa de recoltat:

In cazul cand numarul punctelor de recolta depaseste numarul probelor recoltate periodic se va intocmi un grafic de rotatie care sa asigure acoperirea intregii retele de distributie.

Examenele de laborator vor cuprinde obligatoriu urmatoarele determinari: consumul chimic de oxigen (la permanganat), amoniacul si nitritii (determinari cantitative) si clorul rezidual liber pentru apele care se dezinfecteaza (determinare efectuata pe teren, in momentul recoltarii probei).

De la caz la caz, in functie de situatia locala se vor introduce si determinari suplimentare ca fenoli, plumb, nitriti etc.

In paralel se va cerceta direct pe teren cu ocazia recoltarilor sau in cazuri speciale starea sanitara a punctelor de recoltari, a zone lor din jur, evidentiindu-se unele situatii de insalubritate, de defectiuni, pierderi de apa etc.

B. Cercetarea sanitara a apei din sursele de aprovizionare se executa de asemenea prin examene de laborator efectuate periodic si prin investigatii de teren.

Pentru sursele de suprafata analiza apei se efectueaza prin recoltarea acesteia de 2-4 ori pe an, in perioadele cele mai critice ale poluarii si anume la debitele minime de iarna (temperaturile cele mai scazute) si de vara (temperaturile cele mai ridicate) si la debite maxime de primavara si/sau de toamna (dupa ploi sau topirea zapezii).

Pentru sursele subterane analizele se efectueaza prin recoltarea apei 1-2 ori pe an in perioadele de stabilitate si/ sau dupa precipitatii puternice.

Numarul recoltelor se poate stabili si in functie de calitatea apei brute si eficienta instalatiilor de tratare. Laboratoarele statiilor de apa vor efectua analiza apei brute la sursa zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi in functie de variatiile calitatii apei.

Examenele de laborator vor cuprinde urmatoarele determinari minime:

Ø      pentru apele de suprafata, suspensiile, pH-ul, reactia, consumul chimic de oxigen, oxigenul dizolvat si cerinta biochimica de oxigen;

Ø      pentru apele subterane pH-ul, reactia, reziduul fix, consumul chimic de oxigen.

De la caz la caz se vor putea introduce si alte determinari in functie de situatia locala ca:

Ø      indicatori specifici de poluare (pesticide, detergenti, metale neferoase, fenoli, produse petroliere etc.);

Ø      indicatori specifici de mineralizare (cloruri, nitrati, fier, mangan, duritate totala si temporara, fluor, iod etc.).

Cercetarea sanitara a apelor de suprafata se efectueaza numai in conditiile cand sursa de apa este necorespunzatoare, respectiv nu se incadreaza categoriei de folosinta. In aceste conditii se fac cercetari de laborator si investigatii pe teren care au drept scop depistarea surselor de poluare.

Studiile respective se desfasoara in zona din amonte punctului de folosinta. Investigatiile de teren vor urmari depistarea tuturor surselor de poluare a apei: deversari de ape reziduale, depuneri de reziduuri solide, vidanjari de reziduuri fecaloide, scurgeri temporare de ape meteorice, intoarceri ale apelor de irigare etc. In cadrul acestor investigatii de teren se vor culege datele necesare privitoare la natura, volumul si ritmul eliminarilor poluante, existenta statiilor de epurare, capacitatea si functionalitatea lor, eficienta medie etc.

Punctele de recolta vor fi astfel amplasate incat sa permita aprecierea influentei fiecarei surse de poluare si eventual a capacitatii de autopurificare. In mod obisnuit punctele de recolta trebuie sa se gaseasca in amonte si aval (dupa amestec) fata de sursa de poluare; datorita frecventei uneori mari a surselor de poluare, punctele din aval de o sursa pot fi considerate si ca puncte din amonte fata de sursa urmatoare.

Ritmul recoltelor depinde de ritmul poluarilor; in cazul poluarilor permanente (continue) ritmul recoltelor este determinat de variatiile de debit al receptorului (minime de vara si iarna, si maxime de primavara si toamna). In cazul poluarilor intermitente (discontinue) ritmul recoltelor se stabileste in functie de regimul eliminarilor sau al antrenarii poluantilor.

In ceea ce priveste indicatorii folositi, in cazul apelor de suprafata care nu sufera poluari industriale, se vor determina indicatorii generali minimi necesari si anume : temperatura, culoarea, mirosul, oxigenul dizolvat, consumul chimic de oxigen, consumul biochimic de oxigen, suspensiile reziduale, pH-ul, amoniacul, nitritii si clorurile.

In cazul apelor de suprafata care sufera poluari industriale se vor determina indicatorii specifici adecvati ca plumbul, cadmiul, cromul, cianurile, mercurul, cuprul, zincul, fenolii, detergentii, pesticidele, hidrocarburile etc.

C. Cercetarea sanitara a apelor reziduale se efectueaza in conditiile in care se deceleaza aceste ape ca surse de poluare. In aceste conditii se executa analize de laborator pe apa bruta si epurata (in cazul existentei unor statii de epurare) si investigatii de teren asupra provenientei apelor reziduale, a naturii lor, a cantitatii si ritmului de producere si eliminare, eventual stocare, a recirculatiei apei, a compozitiei probabile (teoretica), a etapelor de epurare si capacitatii statiei, a rezultatelor obtinute in exploatarea statiei etc.

Prelevarea probelor se va face, acolo unde este posibil, si mai ales pentru apele reziduale industriale, de la diferitele sectoare ca si din efluentul global atat la intrarea cat si la iesirea din statie; dupa necesitate se poate studia si eficienta pe trepte (epurare mecanica, epurare biologica, epurare chimica etc.).

Ritmul recoltelor este determinat de ritmul producerii si eliminarii apelor reziduale, iar indicatorii urmariti vor fi in mare aceiasi ca si in cazul apelor de suprafata : indicatori globali (temperatura, culoare, miros, turbiditate, suspensii, sediment, pH, reactie, azot total si organic, amoniac, nitriti, cerinta chimica si biochimica de oxigen, putrescibilitatea etc.) si indicatori specifici (toxicitatea, metale grele, substante toxice, radioactive, micropoluanti etc.).

D. Cercetarea sanitara a eficientei statiilor de tratare a apei se adreseaza deopotriva instalatiilor de purificare a apei potabile, cat si celor de epurare a apelor reziduale. Cercetarea se executa in 2 timpi, care pot fi urmariti, in paralel sau in succesiune. Este vorba de cercetarea eficientei globale a statiei si cercetarea eficientei pe trepte sau instalatii individuale.

Cercetarea eficientei globale se face prin efectuarea de analize de laborator, de preferat pe acelasi val de apa, cunoscandu-se timpul de parcurgere in statie, la intrarea si la iesirea din statie.

Examenele de laborator vor cuprinde acei parametri sau indicatori de calitate ai apei pe care procesul tehnologic de tratare in statie trebuie sa-i corecteze. Pentru statiile de tratare a apei potabile indicatorii minimi sunt urmatorii : turbiditate, consumul chimic de oxigen, amoniacul, nitritii, nitratii, fluorul, duritatea si reziduul. In cazul cand apa este supusa dezinfectiei se vor determina formele dorului rezidual: total, liber si legat.

In cazul in care eficienta globala se dovedeste a fi necorespunzatoare se va trece la cercetarea amanuntita a fiecarei trepte in parte. Prelevarea de probe se va face in acest caz la intrarea si iesirea apei din fiecare sector sau instalatie componenta a statiei. Calculul eficientei se va face pe baza raportului procentual intre calitatea apei la iesirea si intrarea in treapta respectiva. El se va compara cu eficienta proiectata, depistandu-se astfel diferite deficiente ale functionalitatii sau constructiei statiei.

Cercetarea sanitara a apei din instalatii locale (fantani, izvoare) se efectueaza prin analize de laborator recoltate periodic (trimestrial, semestrial, anual) in functie de calitatea apei si conditiile tehnice ale instalatiei. Indicatorii folositi se rezuma numai la consumul chimic de oxigen, amoniacul si nitritii, la care in functie de situatia locala se pot adauga si alti indicatori de poluare sau mineralizare.