PROTECTIA SI CONSERVAREA BIODIVERSITATII

PROTECTIA SI CONSERVAREA BIODIVERSITATII

DIMINUAREA BIODIVERSITATII

Cresterea populatiei, eroziunea solului, defrisarile, amenajarea litoralului pe distante mari, ploile acide, poluarea,toate se coreleaza si cu disparitia de specii de plante si animale. Milioane de specii de plante si animale, microorganisme, rezultatul adaptarii si evolutiei timp de 3,5 miliarde de ani.

In aceasta perioada organismele si-au intarit procesul reproducerii, reparator, reglator, care le conferea mai multi urmasi si supravietuiau numai cei care se reproduceau cu succes. Modificarile aparute s-au acumulat, s-au combinat si s-au adaptat la modificarile mediului, iar ca rezultat a aparut fantastica biodiversitate si variabilitate a formelor de viata. Omul a folosit mult timp aceasta diversitate biologica obtinand un surplus alimentatie facilitand aparitia civilizatiei moderne. Facand selectia animalelor si plantelor omul din neolitic pana azi, a imprimat particularitatile dorite si a creat plante de o mare productivitate, de pilda: graul, orzul, porumbul hibrid care asigura hrana oamenilor. Cele cateva specii cultivate pe imense suprafete, cat si marea varietate genetica, conditie sine qua non necesara mentinerii supletei si variabilitatii acestor toxine in agricultura. Selectia activa se bazeaza pe folosirea unor gene unice pentru a conferi rezistenta crescanda fata de bolile noi ale plantelor. Prin biotehnica actuala o serie de particularitati utile pot sa fie translocate de la specii inrudite salbatice, unor specii sau soiuri care pana acum prin metoda incrucisarii nu se puteau obtine. Acest fapt va modifica interesul de a face o iventariere a raspandirii si proprietatilor unei plante sau animal caruia nu i s-a dat atentie pana acum.

Folosirea materialului genetic din    multe surse va creste, iar adaptare speciilor noi la necesitatile omului pare a fi atat de importanta ca si domesticirea plantelor si animalelor de omul din neolitic. O planta poate fi folosita in alimentatie, industrie, medicina,etc.

In ultimii 30 de ani din cele aproximativ 35.000 de specii de plante superioare, s-au cercetat peste 30.000 specii a caror potential biologic si genetic a fost exploatat. Este necesara si menajarea intacta a ecosistemelor care joaca un rol cardinal in mentinerea conditiilor care furnizeaza perpetuarea speciilor si a vietii pe Terra. Daca nu sunt dezechilibre, ecosistemele aduc contributii la: mentinerea debitului de apa in bazinele raurilor si fluviilor, actioneaza ca tampon la inundatii, purifica aerul urban de poluanti, asigura existenta populatiilor de pasari si insecte care faciliteaza moderarea numarului de daunatori ai agriculturii. Daca dispar unele specii cheie se blocheaza si prestarea unor functii de importanta vitala. Uneori prin dezechilibre create se poate stimula si aparitia unor epizotii epifitotii cu mare violenta, fapt ce degradeaza unele specii sau soiuri de cultura. Aceasta situatie determina necesitatea realizarii unei rezolvari costisitoare de introducere a genelor la plantele gazda fata de daunatori si paraziti, similar cu unele procese petrecute candva pe cale naturala. Aceste functii de reglare influenteaza si la nivel global circuitul unor elemente pe Terra (de ex.Carbonul, Sodiul, Fosforul etc.) sunt de importanta vitala pentru toate speciile inclusiv omul. Acestea sunt reglementarile de ecosisteme in acord cu ipoteza Gaia conform careia totalitatea organismelor pe Terra schimba intr-un anumit sens conditia existentiala pentru a forma un mediu optim de viata. Asadar, asocierea vegetativa si animala presteaza niste functii de reglare esentiale.

Aprecierea timpului    de diminuare a biodiversitatii este foarte grea si oarecum asemanatoare cu actiunea functiilor naturii care modelat pana in prezent istoria vietii pe Pamant.

Daca o specie dispare; ea s-a pierdut pentru totdeauna.Unii cercetatori considera ca s-au obtinut genele specifice unui animal disparut-quagga-ruda indepartata a calului. Dar este greu de imaginat cum s-ar putea reinvia bourul si calul salbatic care haladuia odinioara prin Moldova cu asemenea gene sau fragmente de gene izolate din sursa de stepa, sau calul moldovenesc. Evident cu aceste gene s-ar putea lamuri gradul de rudenie intre speciile apropiate si prin urmare s-ar descifra unele enzime ale evolutiei, dar nu ar descifra tainele disparitiei speciei.Specia quagga prin anul 1960, era in turme mari in Africa de Sud, iar dupa 20 de ani specia a fost exterminata. Dupa 1980 disparitia speciilor s-a intensificat in raport cu cresterea demografica si cu extinderea asezarilor omenesti.

Se disting doua tipuri de disparitii.

In primul caz sunt speciile care se trasforma in decursul unor generatii in urmasi cu particularitati diferite determinand fenomenul de mutatii si selectii naturale, iar specia se adapteaza treptat la modificarile de mediu. In al doilea caz se intalnesc disparitii sau inlaturari pentru totdeauna a unei specii determinate de un impas al produsului evolutiei. In evolutie s-au eliminat uneori unele specii.In ultimii 500 de milioane de ani au avut loc 6 disparitii in masa.Odisparitie acuta a fost la finele premianului, acum 24 milioane de ani si care a adus la exterminarea a 95% din totalul de specii vii in oceane.In actualitate se crede ca unele dovezi ar exista si se coreleaza cu momentul caderii pe Pamant a unor asteroizi. Un astfel de impact a coincis cu holocastul dinozaurilor acum 65 milioane de ani. Acest fenomen a generat speculatii in sensul ca anumite evenimente cosmice periodice probabil caderi de meteoriti din coada unei comete generata de existenta unui astru geaman al soarelui nedescoperit, care a produs cataclisme repetate si a tulburat evolutia vietii pe Terra.

Sunt cateva date cunoscute in legatura cu disparitia speciilor:

1) Speciile nu au disparut brusc, iar unele specii de scoici marine au pierit intr-un ritm de 1,2 specii la o mie de ani. Dar si disparitia asa-zisa brusca a dinozaurilor a fost intr-un interval de peste 2 milioane de ani.

2) Dupa fiecare catastrofa a urmat o franare a activitatii biologice de cateva milioane de ani inainte de a se forma specii noi care sa refaca nivelul de diversitate existent inainte.

3) Nici una din disparitiile din trecut nu a fost determinata de actiunea omului. Fenomene descrise au fost valabile pana in pleistecenul tarziu, perioada care s-a sfarsit cu 10 mii de ani in urma cand au disparut mai multe dintre mamiferele cu dimensiuni mari din Europa America de Nord. Evident, schimbarile globale de clima si vanatorii neolitici au jucat un rol in disparitia maimutelor paroase si felinelor cu colti uriasi. Oamenii primitivi probabil au folosit focul pentru a haitui in capcana animale, incendiind padurile si producand fara sa vrea stepele Europei si preeriile din America. Dar disparitiile din pleistecenul tarziu nu au fost urmate de o intensificare a aparitiei unor noi forme de viata, deoarece nu trecuse destul timp pentru generatia unor noi specii distincte in natura.

Astfel actuala diminuare a biodiversitatii reprezinta un motiv de o mare ingrijorare. Pe langa disparitia de specii mai exista si alte pierderi care retin atentia.Asa pot dispare subspecii, varietati, populatii unice, iar o astfel de micsorare a variatiilor genetice de la o specie este considerata o pierdere din punct de vedere biologic, deoarece epuizeaza treptat fondul necesar pentru evolutia si diversitatea ulterioara.

Estimarea procentului de intensificare a disparitiei unor mamifere:

Cunoasterea biodiversitatii.

Ritmul disparitiei speciilor si a consecintelor ar putea fi cunoscute cu mai multa precizie daca oamenii de stiinta ar fi in posesia unui iventar complet al plantelor si animalelor. Pana in prezent exista 1,5 milioane de plante si animale descrise stiintific. Plantele antrofite,pestii amfibiile, reptilele si mamiferele sunt in numar de aproximativ 290 mii de specii,din care numai plantele reprezinta 85%. Analizand dupa criteriile de repetabilitate si distributivitate a speciilor cercetate, oamenii de stiinta presupun ca mai exista 5-10 milioane de specii inca nedescrise,iar unii autori considera ca ele ar fi pana la 30 sau chir 50 de milioane. Bogatia formelor de viata este distribuita pe Terra in mod neuniform.

De pilda parcul national "La Amistrad" din Costa Rica are o suprafata de aproximativ 3000km2 si sunt mai multe specii de pasari decat in intreaga America de N. Din cele 250 mii de specii de plante antrofite s-a descris peste o treime, multe fiind originare din padurile tropicale, care au 7% din suprafata de uscat a Terrei. Padurile tropicale poseda peste 40% din speciile existente de plante si animale. Astfel in asemenea densitate de specii, exista un areal restrans si sunt foarte legate una de alta in privinta polenizarii, hranii sau adaptarii in anumite faze critice. Recent s-a comunicat ca padurile Vietnamului au urmatoarele specii: 76 specii aromate, 600 specii tanifere, 200 specii tinctoriale, 93 specii fibroase, 100 specii pentru esente, 260 specii oleaginease, 1498 specii medicinale, iar ca specii de animale sunt: 1000 de specii de pasari, 300 specii animale pentru carne, piei, blanuri si oase. La nivelul coroanei in padurea tropicala, se gasesc mai multe forme de viata decat se astepta. La investigarea coroanei se folosesc echipamente si tehnici de alpinism pentru arborii inalti tropicali cat si substante biocide care omoara in mod selectiv insectele din coroane, culese separat ele fiind studiate si determinandu-li-se specia, genul etc.

Oamenii de stiinta care au lucrat in Peru presupun ca estimarea numarului de specii tropicale trebuie majorat de cateva ori.De asemenea litiera si solul padurilor tropicale, temperatura, contin foarte multe specii de antropede etc. In baza celor de mai sus unii entomologi considera ca numarul speciilor de insecte ar putea fi la 50 de milioane. Speciile tropicale sunt mai strict localizate si mai vulnerabile decat s-a crezut inainte. Astfel Erwin ca 4 din cele 5 specii deinsecte selectate au fost noutati pentru stiinta. De asemenea se arata ca 9 din 10 insecte tropicale sunt cantonate intr-un anumit tip de padure, iar un numar de pana la 13 specii exista in coroana unor specii de copaci. Pana acum cativa ani se credea ca pe Terra traiesc intre 3-5 milioane de specii de organisme vii. Cercetari recente arata ca in padurile tropicale ar putea fi numai insecte peste 30 de milioane, adica ar reveni 34 specii de insecte nedescoperite pentru o specie cunoscuta. De asemenea au mai ramas necunoscute intre 10-40% plante flori si 10% din pestii de pe Terra. In aceasta situatie alcatuirea unui iventar este o necesitate, astfel se arata ca "magnitudinea si controlul biodiversitatii nu este doar o problema centrala a biologiei evolutioniste,ea este si o problema centrala a intregii stiinte".

Stiind proportia insemnata de specii edemice, ritmul de defrisare la tropice, interactiunea dintre ecosisteme,starea de sanatate a unor ecosisteme etalon, schimbarea factorilor de repetabilitate, a cataclismelor naturale, toate ofera multe indicii referitoare la disparitia unor specii de plante si animale.Se pare ca in anul 2000, 15-20% din speciile vii ar putea fi induse la disparitie, iar insectele si plantele vor avea cel mai mult de suferit. Bogatia de specii din padurile tropicale din actualitate ar fi fost determinate de unele reduceri de suprafete de paduri in urma proceselor de evolutie din trecut.Cert este ca"raportul dintre procentul de despadurire in Amaseane si procentul de organisme vii amenintate cu disparitia depinde mult de intensitatea despaduririlor si orientarea acestui proces spre forme de refugii si lipsa lor".Despaduririle reprezinta o forma periculoasa a disparitiei speciilor si cu atat mai mult este necesara iventarierea si cartografierea lor. Daca se creeaza insule de paduri in urma taierilor pentru cherestea sau agricultura efectul final este foarte variat astfel: in primul rand biodiversitatea este puternic legata de dimensiunea habitatului existent netulburat. Concomitent cu reducerea fondului forestier la insule, multe specii de animele dispar decat este posibila crearea altor specii noi.In al doilea rand in timp ce populatia se organizeaza in zone mai mici si fragmentate, ele devin vulnerabile la efectele edogamiei (care diminueaza varietatea gametica) si deteriorarea functiilor de autoreglare care faciliteaza instalarea epizoteriilor si prin acestea pot inlatura repede populatii mici.

Cert este ca ramasitele de padure netulburata sunt mult mai mici pentru a inlesni formarea de noi specii. Starea padurii de mangrove din zonele litorale constituie un indicator puternic al prosperitatii speciilor din ecosisteme adiacente atat pe mal (litoral) cat si in largul marii. Padurile acestea se intind in lungul coastelor uneori imersionate in apa in zona tropicelor si subtropicelor stabilizand tarmul si oferind adapost si loc de depunere a icrelor pentru multe specii de pesti si crustacei care au importanta economica. In timp mangrovele sunt taiate frecvent, pierderile fiind greu de estimat fiindca iventarul florei si faunei este foarte slab cunoscut. Probabil o treime din arborii mangrovelor litorale tropicale sa fie taiate, iar pierderile anuale datorita taierilor si degradarii sa fie de 260 de mii ha semnificativ ca IUCN (Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii) a identificat in 1993 20 specii de plante si 89 specii de animale amenintate cu disparitia din padurile de mangrove.

In mangrove nu sunt bine cunoscute speciile de plante si animale (a caror existenta este legata de padurile de aici) si nici raspandirea si extinderea populatiilor de plante. Alt indicator de apreciere a disparitiei speciilor il constituie tipul si dimensiunea cataclismelor naturale care afecteaza zonele de padure si reduc mult biodiversitatea. Un fenomen natural "El Nino" a produs seceta si un mare incendiu de paduri care a durat 3 luni (1983) in Kalimantan (Bosnia)-Indonezia, cu efecte mari asupra biodiversitatii. Focul a ars peste 2,5 milioane de ha de padure din care 750 mii ha de padure secundara exploatata de agricultorii migratori. In Kalimantan numarul agricultorilor a sporit cu 10 mii de oameni. Se stie ca padurile se incendiaza greu din cauza abundentei precipitatiilor si umezelii. Precipitatiile sunt de 5 ori mai intense ca in zona laterala a oceanului Atlantic din climatul temperat, ex.Franta, Anglia, S.U.A.etc.

Un caz asemanator a fost si in vara anului 1992 cand au ars padurile intinse in Polonia, Grecia etc. din cauza secetei. Cercetatorii de la Universitatea Hamburg au emis ipoteza ca modificarea calitatii apelor de coasta se datoreaza eroziunii solului in Asia de S si se pare ca ea a schimbat cursul curentilor atmosferici in regiune facilitand instalarea secetei.Este posibil ca si in padurile Amazonului (Brazilia) unde sunt programe de reasezare a populatiei si de exploatari forestiere, sa apara dereglarea unor cicluri hidrologice in sensul instalarii anumitor situatii de seceta si probabil izbucnirea unui incendiu catastrofal similar cu cel din Kalimantan care ar putea compromite viitorul biologic al regiunii. Unii cercetatori considera ca pierderile viitoare de specii din zona tropicala din categoria" disparitia speciei in masa" ar fi similar cu cele care au marcat istoria vietii pe Terra de 6 ori in ultimii 500 de milioane de ani. Probabil vom avea de-a face cu prima disparitie de acest gen care va afecta un numar de plante, insecte si nevertebrate pe care se sprijina existenta unor forme superioare de viata. Astfel va fi prima disparitie in masa la care oamenii vor fi nevoiti sa se adapteze. In plantele agricole moartea unei varietati ar insemna disparitia unei parti din resursele genetice ale Terrei cu mari implicatii stiintifice, biologice, ecologice si practice.Animalele amenintate cu extinctia si antropoide, lemurieni, ursul Panda, balene, ghepardul, tigrul, elefantul de Asia, rinocerii, specii de pasari de prada, crocodili, fazanii, cactusi. O alta categorie cuprinde specii ce ar putea fi amenintate,iar pentru aceasta trebuie reglat si controlat comertul international; de aici fac parte: primatele, delfinul, foci cu blana, barza neagra, unii melci, pasarea paradisului etc.

In actualitate, marile descoperiri stiintifice au starnit un deosebit entuziasm in randul specialistilor din domeniul ingineriei genetice, a altor biotehnologi si a fondurilor de finantare. Unele biotehnologii valorifica cu succes variabilitatea si diversitatea organismelor vii, altele accelereaza presiunea pe care agricultura moderna le infaptuieste asupra plantelor salbatice grabind procesul de disparitie a acestora. Este necesar ca cei ce aplica practic biotehnologiile sa stie ca le vor asigura viitorul tinerelor industrii.