Potentialitatile patogene ale solului

Potentialitatile patogene ale solului

1. Dezechilibrele compozitiei minerale

2. Dezechilibrele microflorei telurice

3. Poluarea biologica

4. Poluarea chimica

5. Contaminarea radioactiva

Intre sol si ceilalti factori ambientali (apa, aer, alimente) exista interrelatii complexe, prin intermediul carora anumite dezechilibre chimice telurice pot influenta starea de sanatate a comunitatilor umane.

Principalele cauze ale riscurilor pentru sanatate atribuabile solului sunt: dezechilibrele compozitiei minerale sau ale microflorei telurice, poluarea biologica, chimica si contaminarea radioactiva.

1. Dezechilibrele compozitiei minerale

Dupa cum s-a vazut in capitolul de Igiena apei, compozitia chimica a solului determina gradul de mineralizare a surselor de apa. De aceea, prin intermediul acesteia, solul poate conditiona aportul de elemente minerale prin consumul de apa ca atare sau prin alimente, cu consecintele cunoscute (a se vedea potentialitatile patogene ale apei cu continut mineral dezechilibrat).

2. Dezechilibre ale microflorei telurice

Modificarea microecosistemului bacterian teluric poate favoriza dezvoltarea unor specii de ciuperci si actinomicete patogene pentru om. Riscul unor imbolnaviri, dintre care mai cunoscute sunt: aspergiloza, coccidiodomicoza, geotricoza, sporotricoza si histoplasmoza, apare indeosebi la fermieri sau lucratorii din agricultura.

3. Poluarea biologica

3.1. Contaminarea bacteriana

Infestarea solului

Sursele de poluare biologica a solului sunt practicile necorespunzatoare de deversare a apelor reziduale, mai ales a celor provenite din unitati zootehnice, sau de depozitare a reziduurilor solide. Prin intermediul acestora, pot ajunge in sol numeroase microorganisme patogene (contaminarea bacteriana a solului) sau paraziti intestinali (infestarea solului).

3.1. Contaminarea bacteriana

In sol, germenii mezofili patogeni de origine umana sau animala trebuie sa faca fata unor conditii de mediu ostile si concurentei microflorei telurice. De aceea, caracterele biologice ale microorganismelor contaminante conditioneaza viabilitatea lor in sol. Astfel, microorganismele care se prezinta exclusiv sub forma vegetativa au o rezistenta redusa in sol (cateva zile, cel mult cateva saptamani), pe cand cele sporulate pot rezista perioade foarte mari (de la cateva luni la cativa ani).

In functie de provenienta microorganismelor patogene si calea de transmitere la populatia receptiva, contaminarea solului poate fi clasificata in contaminare om-sol-om si contaminare animal-sol-om.

Contaminarea om-sol-om este specifica germenilor intestinali de provenienta umana, dintre care mai frecventi sunt Samonella typhi, Salmonella paratyphi, Shigella disenteriae, Vibrio cholerae, dar si unor virusuri: virusul hepatitei A si E, virusul poliomielitei.

Viabilitatea acestor germeni pe sol este destul de mica, in medie de la 10 pana la 30 de zile, iar a enterovirusurilor de la 4 la 6 saptamani. Rezistenta lor poate fi mai mare in solurile umede.

Transmiterea germenilor prin contactul direct cu solul contaminat este foarte rara, deoarece, de cele mai multe ori, solul are doar rolul de veriga intermediara in lantul hidric sau alimentar.

Contaminarea animal-sol-om este proprie unor antropozoonoze (boli comune omului si animalelor), in care animalele domestice constituie sursa germenilor patogeni: Bacillus antracis, Clostridium tetani, Cl. welchi, Cl. edematiens, Cl. septicum, Cl. histoliticum, Cl. botulinum, Rickettsia burnetti, leptospire, Brucella s.a.

In general, la nivelul solului, acesti germeni au o rezistenta mare (4 pana la 10 saptamani), ceea ce poate favoriza dezvoltarea unor stari endemice. Imbolnavirea omului se produce mai rar prin contactul direct cu solul, principala cale fiind cea indirecta, prin intermediul produselor alimentare.

Cele mai mari riscuri pentru sanatate sunt generate de microorganismele sporulate (B. antracis, germenii gangrenei gazoase, b. tetanic) care au o deosebit de mare viabilitate pe sol (chiar pana la cateva luni). In cazul unor leziuni cutanate anfractuoase, care creaza conditii de anarobioza, transmiterea germenilor se poate produce pe cale directa, prin contactul cu solul contaminat.

Infestarea solului

In functie de mediul necesar evolutiei spre forma infestanta, parazitii intestinali (helmintii) pot fi grupati in doua categorii: biohelminti si geohelminti.

Biohelmintii sunt parazitii care, pe parcursul ciclului biologic, necesita o gazda intermediara pentru ca ouale sa evolueze pana la stadiul embrionat si infestant. De exemplu, in cazul parazitului Taenia solium, gazda intermediara este porcul.

Geohelmintii sunt categoria de paraziti intestinali la care evolutia oului (eliminat neembrionat si neinfestant prin materiile fecale ale omului bolnav) are loc la nivelul solului. In conditiile geoclimatice din tara noastra, din aceasta categorie fac parte: Ascaris lumbricoides, Trichuris trichiura, Strongyloides stercoralis, Ankylostoma doudenale.

4. Poluarea chimica

Poluarea chimica a solului este datorata deversarii necontrolate a apelor reziduale industriale si zootehnice, precum si tratamentelor agricole abuzive.

Gama poluantilor chimici poate cuprinde:

pesticide - dintre care un risc deosebit il au cele organo-clorurate, deoarece sunt practic nebiode-gradabile si, prin patrunderea in lanturile trofice, pot fi vehiculate la mari distante;

substante fertilizante azotoase, prin a caror descompunere la nivelul solului rezulta cantitati semnificative de nitrati;

reziduurile organice - continute de apele uzate industriale, menajere si zootehnice - constituie, la randul lor, importante surse de nitrati;

reziduurile anorganice, provenite din industria siderurgica, metalurgica, petrochimica sau din exploatarile miniere, pot dezechilibra continutul mineral al solului.

Semnificatia sanitara a poluantilor chimici rezida in poluarea secundara a surselor de apa de profunzime/de suprafata, in concentrarea lor in lanturile trofice si bioacumularea in plantele comestibile (in special in morcovi, telina, ridichi, salata, marar, s.a.).

5. Contaminarea radioactiva

Contaminarea radioactiva a solului este consecinta depunerilor radioactive sau a depozitarii unor deseuri radioactive. Pentru sanatatea colectivitatilor umane, un risc deosebit este generat de radionuclizii cu perioada de injumatatire fizica mare, cum sunt ¹³⁷Cs si ⁹⁰Sr, deoarece se acumuleaza in straturile superficiale ale solului, de unde pot fi absorbiti si concentrati de vegetatie.