URBANISMUL SI EFECTELE LUI ASUPRA MEDIULUI

URBANISMUL SI EFECTELE LUI ASUPRA MEDIULUI

De la aparitia omului pe Pamant si pana in prezent, schimbari importante au avut loc in infatisarile scoartei terestre, in invelisul sau vegetal si asta nu atat din cauze naturale, ci mai ales din cauze antropice. Aceste schimbari s-au succedat intr-un ritm tot mai accelerat si cu o tot mai mare intensitate, pe masura ce puterea omului de a influenta mediul crestea, iar presiunea sa de concurenta asupra celorlalte vietuitoare, partenerii sai de drum intr-o lunga calatorie cosmica, se marea, de asemenea.

Starea actuala

Din neolitic si pana in prezent, din zorile istoriei pana in timpurile moderne, mai multe valuri de modificari ecologice s-au abatut asupra Terrei, aducand cu ele tot atatea abateri de la ordinea fireasca, produse de om. Dintre acestea, fara indoiala ca cel mai important impact, prin marime, forta de distrugere si consecinte este cel actual.

Modificari in structura si componenta peisajelor

Diminuarea spatiului impadurit. Dintre toate formele de covor vegetal cele mai mari amputari le-a suferit padurea, iar despadurirea mergand mana in mana cu civilizatia.

Prin disparitia padurilor si impingerea padurii verzi arboricole la mare distanta, ariditatea climatului s-a accentuat, facand ca din punct de vedere ecologic zona intreaga sa capete caracter de desert, sau semidesert potential.

Extinderea deserturilor. Ar fi o exagerare daca am afirma ca pe Terra n-au existat din totdeauna deserturi, dar deserturile actuale sunt sunt incomparabil mai extinse

Marea extindere a deserturilor in prezent, in proportie ce depasesc 1/3 din uscat (36%), cu 26% mai mult decat in trecutul indepartat al Terrei, este de natura sa ne ingrijoreze. Problema deserturilor trebuie privita sub doua aspecte: unul este cel cunoscut, al valorificarii prin industrie, eventual si agricultura de tip industrial, al doilea este cel al vegetatiei, al reconstructiei ecosistemice.

Restrangerea spatiului de subsistenta Din pacate nu tot terenul ocupat de agroecosisteme este functional ca productivitate si capacitate de punere in valoare a resurselor mediului ambiant. O mare parte din acesta este degradat sau se afla in diferite stadii de eroziune din cauza sistemelor agrotehnice necorespunzatoare sau a aplicarii gresite a acestora (nerotatia culturilor, tasarea solului, fertilizarea exclusiv chimica, ierbicidare, combatere nebiologica a daunatorilor, irigare cu ape impurificate). Asa se face ca din terenul rezervat agriculturii este afectat in prezent de eroziune.

Fenomenul de poluare

Poluarea reprezinta contaminarea mediului inconjurator cu materiale care interfereaza cu sanatatea umana, calitatea vietii sau functia naturala a ecosistemelor (organismele vii si mediul in care traiesc). Chiar daca uneori poluarea mediului inconjurator este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi eruptiile vulcanice, cea mai mare parte a substantelor poluante provine din activitatile umane.

Poluarea aerului

Contaminarea umana a atmosferei Pamantului poate lua multe forme si a existat de cand oamenii au inceput sa utilizeze focul pentru agricultura, incalzire si gatitul alimentelor. In timpul Revolutiei Industriale (sec.XVIII si XIX), poluarea aerului a devenit o problema majora.

Poluarea aerului

Poluarea urbana a aerului este cunoscuta sub denumirea de smog. Smogul este in general un amestec de monoxid de carbon si compusi organici din combustia incompleta a combustibililor fosili cum ar fi carbunii si de dioxid de sulf de la impuritatile din combustibili. In timp ce smogul reactioneaza cu oxigenul, acizii organici si sulfurici se condenseaza sub forma de picaturi, intetind ceata. Pana in secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sanatate.

Un alt tip de smog, cel fotochimic, a inceput sa reduca calitatea aerului deasupra oraselor mari cum ar fi Los Angeles in anii '30. Acest smog este cauzat de combustia in motoarele autovehiculelor si ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot si elibereaza hidrocarburi din combustibilii 'nearsi'. Razele solare fac ca oxizii de azot si hidrocarburile sa se combine si sa transforme oxigenul in ozon, un agent chimic care ataca cauciucul, raneste plante si irita plamanii. Hidrocarburile sunt oxidate in substante care se condenseaza si formeaza o ceata vizibila si patrunzatoare.

Majoritatea poluantilor sunt eventual 'spalati' de catre ploaie, zapada sau ceata dar dupa ce au parcurs distante mari, uneori chiar continente. In timp ce poluantii se aduna in atmosfera, oxizii de sulf si de azot sunt transformati in acizi care se combina cu ploaia. Aceasta ploaie acida cade peste lacuri si paduri unde poate duce la moartea pestilor sau plantelor si poate sa afecteze intregi ecosisteme. In cele din urma, lacurile si padurile contaminate pot ajunge sa fie lipsite de viata. Regiunile care sunt in drumul vantului care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa si estul Statelor Unite si Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot sa afecteze si sanatatea umana si obiecte create de oameni; ele dizolva incet statui istorice din piatra si fatade din Roma, Atena si Londra.

Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este incalzirea globala, o crestere a temperaturii Pamantului cauzata de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odata cu folosirea intensiva a combustibililor fosili in secolul XX, concentratia de dioxid de carbon din atmosfera a crescut dramatic. Dioxidul de carbon si alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de sera, reduc caldura disipata de Pamant dar nu blocheaza radiatiile Soarelui. Din cauza efectului de sera se asteapta ca temperatura globala sa creasca cu 1,4 C pana la 5,8 C pana in anul 2100. Chiar daca aceasta tendinta pare a fi o schimbare minora, cresterea ar face ca Pamantul sa fie mai cald decat a fost in ultimii 125.000 ani, schimband probabil tiparul climatic, afectand productia agricola, modificand distributia animalelor si plantelor si crescand nivelul marii.

Poluarea aerului poate sa afecteze regiunea superioara a atmosferei numita stratosfera. Productia excesiva a compusilor care contin clor cum ar fi clorofluorocarbonatii (CFC) (compusi folositi pana acum in frigidere, aparate de aer conditionat si in fabricarea produselor pe baza de polistiren) a epuizat stratul de ozon stratosferic, creand o gaura deasupra Antarcticii care dureaza mai multe saptamani in fiecare an. Ca rezultat, expunerea la razele daunatoare ale Soarelui a afectat viata acvatica si terestra si ameninta sanatatea oamenilor din zonele nordice si sudice ale planetei.

Poluarea apelor

Cererea de apa potabila este in crestere continua cat timp populatia globului creste. Din anul 1940 pana in anul 1990 preluarea apei potabile din rauri, lacuri, rezervoare si alte surse a crescut de patru ori. Din totalul apei consumate in Statele Unite in 1995, 39% a fost pentru irigatie, 39% a fost pentru generarea de curent electric, 12% a fost folosita pentru alte utilitati; industria si mineritul au folosit 7% si restul a fost folosita pentru animalele domestice si in scopuri comerciale.

Poluarea apelor

Apa menajera, apa industriala si produsele chimice folosite in agricultura, cum ar fi ingrasamintele si pesticidele sunt principala cauza a poluarii apelor. In Statele Unite, 37% din lacuri si estuare si 36% din rauri sunt prea poluate pentru practicarea pescuitului sau inotului in cea mai mare parte a anului. In tarile in curs de dezvoltare, mai mult de 95% din apa menajera este aruncata in rauri si golfuri, creand un risc major pentru sanatatea umana.

Ingrasamintele chimice cum ar fi fosfatii si nitratii folositi in agricultura sunt varsate in lacuri si rauri. Acestea se combina cu fosfatii si nitratii din apa menajera si maresc viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate sa ajunga 'sufocanta' din cauza algelor care sunt in descompunere si care epuizeaza oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea pestilor si a altor forme de viata acvatice. La sfarsitul anilor '90 in apele dintre Golful Delaware si Golful Mexic au murit mii de pesti din cauza dezvoltarii unei forme toxice de alge numita Pfisteria piscicida. Se crede ca motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice de alge a fost saturarea cu apa a terenului agricol, excesul de apa ajungand in rauri si apoi in mare, fosfatii si nitratii ajutand dezvoltarea algelor. Inundatiile duc pesticidele toxice si deseurile urbane si industriale in lacuri si rauri.

Eroziunea contribuie si ea la poluarea apelor. Pamantul si namolul duse de apa de pe dealurile defrisate, pamanturile arate sau de pe terenurile de constructie pot sa blocheze cursul apelor si sa omoare vegetatia acvatica. Chiar si cantitati mici de namol pot sa elimine unele specii de pesti. De exemplu, cand defrisarile indeparteaza invelisul de plante al versantilor dealurilor, ploaia poate sa duca pamant si namol in rauri, acoperind pietrisul din albia unui rau unde pastravii sau somonii isi depun icrele.

Pescariile marine naturale suportate de ecosistemul oceanului sunt o sursa esentiala de proteine, mai ales pentru oamenii din tarile in curs de dezvoltare. Totusi, poluarea din golfuri si estuare ameninta rezervele de peste care si asa sunt aproape epuizate din cauza pescuitului excesiv. In 1989, 260.000 barili de petrol s-au varsat din petrolierul Exxon Valdez in Stramtoarea 'Prince William' din Alaska, un vechi si bogat loc de pescuit. In 1999 s-au raportat 8.539 accidente petroliere in apele si in jurul apelor Statelor Unite, varsandu-se 4,4 miliarde de litri de petrol.

Poluarea solului

Solul este un amestec de materie din plante, minerale si animale care se formeaza intr-un proces foarte lung, poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru cresterea majoritatii plantelor si esential pentru toata productia agricola. Poluarea solului este acumularea de compusi chimici toxici, saruri, patogenii (organisme care provoaca boli), sau materiale radioactive care pot afecta viata plantelor si animalelor.

Defrisari

Metodele irationale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui si au accelerat eroziunea. Tratarea solului cu ingrasaminte chimice, pesticide si fungicide omoara organisme utile cum ar fi unele bacterii, fungi si alte microorganisme. De exemplu, fermierii care cultivau capsuni in California au dezinfectat solul cu bromura de metil pentru a ucide organismele care ar fi putut afecta capsunii. Acest proces omoara fara discriminare chiar si organismele benefice si lasa solul steril si dependent de ingrasaminte pentru a suporta cresterea plantelor. In consecinta, se folosesc tot mai multe ingrasaminte, ceea ce duce la poluarea raurilor si lacurilor in perioadele cu inundatii.

Irigatia necorespunzatoare in zonele in care solul nu este drenat bine poate avea ca rezultat depozite de sare care inhiba cresterea plantelor si pot duce la lipsa recoltei. In anul 2000 i.e.n., orasele antice sumeriene de la sud de Valea Tigrului si Eufratului, in Mesopotamia, depindeau de bogatia recoltelor. Pana in anul 1500 i.e.n., aceste orase au intrat in colaps din cauza lipsei recoltei datorate salinitatii ridicate a solului. Aceeasi problema exista azi in Valea Indusului din Pakistan, Valea Nilului in Egipt si Valea Imperiala din California.

Principalul factor al poluarii oraselor este industria; aceasta fiind o cauza a dezvoltarii asezarilor urbane. Intre industrie si urbanism exista o interconditionare, industria fiind un factor sine qua non al urbanizarii, si, prin urmare, acolo unde exista industrie exista si poluare. Industria, ca activitate economica, elibereaza in aer, substante chimice, particule si gaze (dioxid de carbon (CO₂), monoxid de carbon (CO), hidrocarburi nearse, amoniac (NH₃)), prafuri industriale; deverseaza in apa si in sol reziduuri industriale nocive atat plantelor cat si animalelor etc. Pana nu demult, energia folosita in industrie era data de arderea carbunilor, lemnelor si produselor petroliere, care provoca o importanta poluare a oraselor. Industrializarea excesiva care a caracterizat orasele ultimelor decenii a fost cauza esentiala a cresterii concentratiei de dioxid de carbon (CO₂) in atmosfera; daca la inceputul revolutiei industriale cu baza energetica axata bazata pe petrol si carbuni procentul de dioxid de carbon in atmosfera nu era decat de 0,030; astazi acesta a ajuns la valoarea de 0,033, iar pentru anul 2050 se prefigureaza o valoare de 0,060. Un alt exemplu reprezentativ al poluarii industriale este dat de freoni (compusi chimici utilizati in industria cosmeticelor si pentru instalatii frigorifice) care, ajunsi in straturile superioare ale atmosferei, sub influenta radiatilor ultraviolete de mare intensitate, se descompun eliminand clor, fluor etc., care ataca ozonul din atmosfera. Trebuie adaugate inca doua exemple edificatoare: 1. La 3 decembrie 1989 in Bhapal (India) o scurgere aparuta la uzina de pesticide a firmei Union Carbide otraveste aerul cu metilisocianida, ucigand 3600 de oameni si imbolnavind 100 000, dintre care 50 000 ramanand pentru, tot restul vietii invalizi. 2. La 26 aprilie 1986, Cernobil (Ucraina), un accident la centrala nucleara distruge reactorul si arunca in aer 5 tone de combustibil; un nor radioactiv ocoleste Globul de mai multe ori, afectand in special Ucraina, Belarus, Finlanda, Polonia, Germania, Moldova, Romania. Consecintele imediate au fost 32 de victime, 150 000 de persoane evacuate, 115 sate abandonate definitiv, 600 000 expusi radiatiilor, dintre care intre 7 000 si 25 000 s‑au imbolnavit de cancer; in toata Europa culturile agricole si animalele au fost expuse radiatiilor vreme de mai multi ani; in anul 1990 circa 3 000 000 de persoane erau sub supraveghere medicala, datele indicand ca zilnic au murit, in medie, doi pacienti ca urmare a accidentului nuclear.

Dezastrul de la Cernobil

Accidentul nuclear de la Cernobil a fost un accident major in    Centrala Atomoelectrica Cernobil, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmata de contaminarea radioactiva a zonei inconjuratoare. Centrala electrica se afla la 51˚23΄23˝N, 30˚5΄58˝E, in apropiere de orasul parasit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare.Un nor de precipitatii radioactive s-a indreptat spre partile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei, si partile estice ale Americii de Nord. Suprafete mari din Ucraina, Belarus si Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitatiile radioactive cad in Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.

Accidentul a pus in discutie grija pentru siguranta industriei sovietice de energie nucleara, incetinind extinderea ei pentru multi ani si impunand guvernului sovietic sa devina mai putin secretos. Acum statele independente Rusia, Ucraina si Belarus au fost supuse decontaminarii continue si substantiale. E dificil de estimat un numar precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobil, deoarece secretizarea din timpul sovietic a ingreunat numararea victimelor. Listele erau incomplete si ulterior autoritatile sovietice au interzis doctorilor citarea radiatie din certificatele de deces.

Inainte de accident

Conditiile pentru inceperea acestui test au fost pregatite pe lumina la data de 25 aprilie si productia de energie a reactorului a fost redusa spre 50%. O statiune locala de putere a fost inchisa neasteptat. Coordonatorul retelei electrice a Kievului a cerut amanare scaderii aportului energetic al centralei in retea, pentru acoperirea varfului ce consum al serii. Directorul centralei a consimtit si a amanat testul pentru mai tarziu. Testul de siguranta a fost amanat pana la schimbul de noapte, o echipa neexperimentata care ar fi trebuite sa lucreze la reactorul #4 noaptea aceea si urmatoarea

La 11:00 noaptea, 25 aprilie, se permite inchiderea reactorului pentru continuarea testului. S-a prevazut ca din nominalul sau de 3,2 GW energie, aducerea reactorului spre 0,7-1,0 GW, cu scopul de a efectua testul la cel mai jos nivel de putere recomandat.Oricum, noua echipa a fost surprinsa de amanarea anterioara a incetinirii reactorului si a urmat protocolul original al testului. Urmarea a fost reducerea prea rapida a nivelului de putere. In acea situatie, reactorul a produs mult xenon-135, care a scazut si mai mult puterea (spre 30 MW - aproximativ 5% de valoare presupusa). Operatorii au crezut ca scaderea rapida a fost din cauza unui defect la unul dintre regulatorii de putere, scapand din vedere contaminarea reactorului. Cu scopul de a spori reactivitatea (nestiind ca scaderea drastica a puterii este cauzata de absorbtia in exces a neutronilor de xenon-135), au fost scoase celulele de control din reactor in ciuda faptului ca acest lucru este permis cu respectarea unor reguli stricte de siguranta. Cu toate acestea, puterea reactorului nu a crescut decat in jur de 200 MW putere ce reprezenta mai putin de o treime din minimul necesar pentru efectuarea experimentului. Mai mult, seful echipei alege continuarea experimentului. Ca si parte din experiment, la 1:05 a.m., pe 26 aprilie au fost pornite pompele de apa care erau actionate de turbina generatorului crescand fluxul de apa peste specificatiile regulilor de siguranta. Fluxul de apa creste spre ora 1:19 a.m. (in tot acest timp apa absorbind neutroni) si nivelul tot mai mare necesitand scoaterea manuala a celulelor de control. Acest aspect produce o functionare foarte instabila unde lichidul de racire si xenon-135 au substituit rolul celulelor de control din reactor.

Conversia energiei nucleare in energie electrica se realizeaza in centrale nucleare

Reactorul nuclear

Reactorul nuclear este o instalatie in care este initiata o reactie nucleara in lant, controlata si sustinuta la o rata stationara in opozitie cu o bomba nucleara in care reactia in lant apare intr-o fractiune de secunda si este complet necontrolata

Reactoarele nucleare sunt folosite pentru numeroase scopuri. Cea mai semnificativa utilizarea curenta este pentru generarea de putere electrica. Reactoarele de cercetare sunt folosite pentru producerea de izotopi si pentru experimente cu neutroni liberi. Din punct de vedere istoric, prima folosire a reactoarelor nucleare a fost producerea plutoniului pentru bomba atomica. O alta utilizare militara este propulsia submarinelor si a vapoarelor (desi aceasta presupune un reactor mult mai mic decat cel folosit intr-o centrala nuclearo-electrica

In mod curent, toate reactoarele nucleare comerciale sunt bazate pe fisiunea nucleara si sunt considerate problematice datorita sigurantei lor si riscurilor asupra sanatatii. Din contra, altii considera centrala nucleara ca fiind o metoda sigura si nepoluanta de generare a electricitatii.

Instalatia de fuziune este o tehnologie bazata pe fuziunea nucleara in locul fisiunii nucleare.

Exista si alte instalatii in care au loc reactii nucleare intr-o maniera controlata, incluzand generatoarele termoelectrice radioizotope si bateriile atomice, care genereaza caldura si putere exploatand dezintegrarile radioactive pasive, cum ar fi, de exemplu, instalatiile Farnswoth-Hirsch de producere a radiatiilor neutronice.

Schema simplificata a unui reactor nuclear

bara pentru oprire de urgenta

bare de control

combustibil

protectie biologica

iesirea vaporilor

intrarea apei

protectie termica

Efectele unei explozii nucleare sunt:

mecanice: datorita temperaturilor uriase, presiune aerului creste foarte mult.Aceasta perturbatie a presiunii aerului se propaga sub forma unei unde de soc, care determina distrugerile mecanice;

termice: in centrul exploziei, temperatura atinge valori enorme (milioane de grade)

de iradiere: radiatiile nucleare care insotesc reactiile fisiune( formate, in general, din fluxuri de neutroni si radiatii gama) determina efecte bilogice atat pe termen scurt, cat si pe termen mediu si lung;

luminoase: intensitatea luminoasa este ata de mare incat poate provoca leziuni grave ale retinei

Deseurile nucleare sunt greu de indepartat, ramanad mii de ani radioactive.Este costisitor sa pui in functiune vechi reactoare nucleare.Totodata exista posibilitatea unor accidente, cum a foast cel din 1986, la centrala nucleara de la Cernobal, din U.R.S.S.

O mare problema in energetica nucleara o reprezinta depozitarea rezidurilor nucleare,care sunt produse de reactoare.Acestea pot infecta grav mediul inconjurator.

Reziduurile sunt depuse in containere speciale,puse sub pamant in vechi mine parasite.In 1957,in Rusia,intr-un loc de depozitare din muntii Ural,rezidurile s-au aprins si au explodat,fapt care a dus la moartea a zeci de oameni

Cancer, dupa Cernobil

Dupa mai bine de 20 de ani de la explozia reactorului numarul patru de la Cernobil, se cauta inca o solutie de izolarea a radioactivitatii din cladirea distrusa.

In zona afectata se simt si acum efectele devastatoare ale substasntelor radioactive care au fost eliberate in aer in timpul exploziei.

Pestii din apele din jur sunt inca 'toxici', iar ciupercile, la randul lor, sunt afectate de radiatii.

Natura a trecut prin mai multe faze de adaptare la Cernobil, dupa catastrofa nucleara.

In prima faza, care a durat circa un an, au murit plantele si animalele grav iradiate.

O padure de pini a fost taiata si ingropata, dar puietii plantati ulterior in zona, din fericire, cresc rapid.

In Romania, specialistii apreciaza ca una dintre consecintele pe termen lung ale catastrofei de la Cernobil este inmultirea alarmanta a cazurilor de cancer.

Efectul acestui accident a fost contaminarea cu substante radioactive a unor suptrafete de mii de km patrati.

Fuziunea nucleara, care elibereaza energie prin unirea nucleelor, nu prin scindare, poate oferi in viitor modalitatea de producere in conditii de siguranta a energiei.

Peste patru mii de containere cu substante radioactive adunate de la Cernavoda si Magurele sunt depozitate necorespunzator pe teritoriul tarii noastre in Muntii Carpati, in localitatea Baita din judetul Bihor

Depozitarea deseurilor nucleare este o problema mondiala. Acestea isi pastreaza proprietatile radioactive mii de ani.

Deseurile radioactive rezulta in urma activitatilor zilnice de intretinere sau de reparatii sau in momentul opririlor programate sau neprogramate ale unei centrale nucleare si trebuie depozitate separat de deseurile obisnuite.

Filtrele de purificare sau cele de la sistemele de ventilatie, uleiurile, solventii sau amestecurile inflamabile reprezinta cateva dintre tipurile de deseuri radioactive, iar colectarea si sortarea lor se face dupa reguli si dupa criterii fixe.

Depozitarea se face in containere speciale de inox care trebuie sa garanteze faptul ca, cel putin 300 de ani, acestea nu vor avea impact asupra mediului inconjurator.

Stocarea acestor recipiente trebuie facuta in depozite geologice sapate in straturi de roca la adancimi foarte mari sau in adancul marilor si oceanelor. Sunt insa solutii de moment, deoarece, in urma incalzirii puternice determinate de dezintegrarea radioactiva a deseurilor din interior, materialul din care sunt confectionate containerele se deterioreaza cu timpul, iar solul este contaminat.

Combaterea poluarii

Din cauza multor tragedii ale mediului inconjurator, de la jumatatea secolului XX, multe natiuni au instituit legi cuprinzatoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale poluarii necontrolate si pentru a preveni viitoarele contaminari ale mediului. In Statele Unite a fost creat Actul pentru Aer Curat (Clean Air Act - 1970) prin care se reduceau semnificativ anumite tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. Actul pentru Apa Curata (Clean Water Act - 1977) si Actul pentru Apa Potabila Curata (Safe Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluantilor in ape si standarde pentru calitatea apei potabile. Actul pentru Controlul Substantelor Toxice (Toxic Substance Control Act - 1976) si Actul pentru Conservarea si Recuperarea Resurselor (Resource Conservation and Recovery Act - 1976) au fost create pentru a supraveghea si controla deseurile periculoase. Dupa 1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru curatarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a deseurilor. Aceste acte si alte cateva legi federale ale unor state individuale au ajutat limitarea poluarii dar progresele au fost lente si au ramas multe probleme cu privire la zonele cu contaminari severe din cauza lipsei fondurilor pentru curatare si din cauza problemelor in aplicarea legilor.

Intelegerile internationale au jucat un rol important in reducerea poluarii globale. Protocolul de la Montral cu privire la Substantele care Distrug Stratul de Ozon (1987) a fixat date internationale pana la care sa fie reduse emisiile de substante chimice, cum ar fi CFC, despre care se stie ca distruge stratul de ozon. Conventia Basel pentru Controlul Transporturilor Internationale ale Deseurilor Periculoase si Depozitarea Lor (1989) serveste ca punct de reper pentru reglementarile internationale ce se ocupa de transportarea deseurilor periculoase si depozitarea lor.

Din anul 1992 reprezentantii a mai mult de 160 de tari s-au intalnit in mod regulat pentru a discuta despre metodele de reducere a emisiilor de substante poluante care produc efectul de sera. In 1997 a fost creat Protocolul de la Kyto, chemand celelalte tari sa adereze la el pentru a reduce pana in anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din 1990. Pana la sfarsitul anului 2000 Protocolul de la Kyto nu fusese inca ratificat; negociatorii incercau inca sa ajunga la un consens in legatura cu regulile, metodele si penalitatile care ar trebui sa fie folosite pentru a aplica tratatul.

Regulamentul si legislatia au dus la un considerabil progres in diminuarea poluarii aerului si apelor in tarile dezvoltate. Vehiculele din 1990 emit mai putini oxizi de azot decat cele din 1970; centralele electrice ard acum mai putini combustibili pe baza de sulf; cosurile industriale au acum filtre prin care se reduc emisiile si nu se mai foloseste benzina cu plumb. Tarile in curs de dezvoltare continua sa se lupte cu poluarea fiindca nu au tehnologii pentru filtrare si curatare si trebuie sa isi mareasca puterea economica, de cele mai multe ori cu costul poluarii mediului. Problema este ca tarile in curs de dezvoltare atrag investitorii straini prin forta de munca mai ieftina, materiale brute mai ieftine si mai putine restrictii pentru substante poluante. Maquiladoras, uzine de asamblare de-a lungul granitei dintre S.U.A. si Mexic, pe partea mexicana, creeaza industrie si locuri de munca pentru Mexic dar majoritatea lor apartin unor corporatii non-mexicane care au fost atrase de forta de munca ieftina si de lipsa legilor cu privire la poluanti. Ca rezultat, aceasta regiune de granita, incluzand Rio Grande este una din cele mai poluate zone din America de Nord. Pentru a se evita dezastrele ecologice si saracia, tarile in curs de dezvoltare necesita ajutor si tehnologie de la tarile si corporatiile straine, participarea comunitatii in initiativele de dezvoltare si crearea de reglementari mai aspre cu privire la poluare.

Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, national si international pentru a combate problemele create de poluare din toata lumea. Multe din aceste organizatii raspandesc informatii si ajuta oameni si alte organizatii, care nu sunt implicate in procesul luarii deciziilor. Reteaua Actiunii Pesticidelor raspandeste informatii tehnice cu privire la efectele pesticidelor asupra agricultorilor care le folosesc. O miscare bine organizata de justitie pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru protectia echitabila a mediului inconjurator. Greenpeace este o organizatie activista care concentreaza atentia internationala asupra industriilor si guvernelor care contamineaza terenul, apele sau atmosfera cu deseuri toxice.

Bibliografie

ziarul Adevarul 5 sep 2008 autor Mihaela Pavnutescu

www.ecomagazin.ro autor 2 ian 2009 Onisoru Ioana

www.wikipedia.ro

www.9am.ro 19 Aprilie 2006

Modificari antropice ale mediului - Ditoiu Valeria, Holban Nina (2005)    

Protectia mediului ca stiinta si educatie ecologica 1989 Dr. Alexandru Ionescu, Dr. doc. Victor Sahleanu, Dr. ing. Constantin Bindiu, Editura Ceres

Ecologie si drept international - Ion Grigore Sion, Editura stiintifica si enciclopedica 1990