Ecosistemul unei paduri de fag

Ecosistemul unei paduri de fag

Trunchiurile cilindrice, scoarta lor neteda, cenusie. Fagul poate depasi 40 de metri inaltime, diametru de peste 1,5 metri, si o varsta de 300 de ani, exceptional putand sa traiasca si 500 de ani, jumatate de secol. In jurul fagilor se deruleaza o intreaga poveste, in care actorii sunt ursi si lupi, cerbii si mistretii, bufnite si sturzi, ori cerambicide, frumoase coleoptere dependente de lemnul din padure. In mod natural, in Maramures fagetele ar domina mare parte a peisajului. Fagetele pure sau in amestec, caracterizeaza mai cu seama etajul cuprins intre 550-1100 metri altitudine. Pe langa acest etaj al fagetelor, padurile de fag se extind atat in sus cat si in jos fata de aceste altitudini, in conformitate cu situatia climatica si edafica locala, in zonele unde conditiile de mediu le sunt favorabile: in Defileul Tisei fagetul coboara pe abrupturile racoroase si umede pana la cursul apei (care se afla la cca 300 m altitudine), in Muntii Maramuresului, spre exemplu 1. in zona Pop Ivan (exact pe granita Romania-Ucraina), fagii urca pe versantii insoriti pana spre etajul subalpin, ajungand pana la 1.621 m altitudine iar 2. in Muntii Tibles ajunge la 1.612 m alt.

Fagetele ocupa arii extinse in Muntii Ignis, Gutai, Lapus, Tibles si Maramuresului, precum si in zona dealurilor tertiare ale Maramuresului, fiind mult mai slab reprezentate in teritoriile maramuresene ale Muntilor Rodnei.

Fagetele ar fi partea dominanta a peisajului maramuresean, daca nu ar fi fost casapite/ defrisate pe parcursul secolelor cat omul "si-a facut loc" pentru fanate si pasuni, terenuri inierbate necesare cresterii animalelor domesticite. In muntii vulcanici (Ignis, Gutai, Lapusului, Tibles) exista intinse fanate si pasuni formate in poienile de pe locul fostelor fagete sau paduri de amestec, defrisate intre timp. Astfel, dintr-o matrice naturala dominata de padure, "intrerupta" doar de stancarii, mlastini si cursuri de ape, interventiile umane de-a lungul secolelor au produs un mozaic de habitate, in care padurile se intercaleaza cu poieni mai mici sau uriase (de mii de hectare), cu pasuni/ fanate (denumite pajisti secundare), terenuri arabile, si 'mai la vale' suprafete coplesite de infrastructura de betoane.

Deoarece se inradacineaza bine in solul mai gros, iar radacinile exemplarelor invecinate se intrepatrund, comparativ cu molidul fagul rezista mult mai bine la forta vanturilor. Inaltimea medie a arborilor in fagete este de 22-25 m iar acoperirea cu Fagus sylvatica este de cca 80-90%. Fructele fagului, jirul, se matureaza si cad din arbori in lunile de toamna, prin octombrie; sunt protejate de o cupa cu ghimpi, colorata roscat-cafeniu. Productia de jir a fagilor este impredictibila, uneori aceasta hrana pentru diverse animale (mistreti.) fiind disponibila in cantitati de neconsumat, in alti ani instaladu-se o lipsa totala. In anii cu buna fructificatie, in general odata la 4-6 ani, jirul neconsumat de animale are posibilitatea de a produce puieti de fag, garantand "completarea" locurilor unde arborii batrani au fost doborati de vreme. S-a constatat ca puietii de fag sunt sensibili la ger, iar regenerarea padurii se face doar daca exista destule exemplare care sa schimbe microclimatul terenului respectiv, asigurand 'protectie' exemplarelor tinere.

Fagetele 'pure' aflate in stadiul de climax, populeaza etajul montan mijlociu, unde pe langa fag (Fagus sylvatica), specia dominanta apar si exemplare izolate sau grupuri apartinand altor specii, cum ar fi: paltin (Acer pseudoplatanus), plop tremurator (Populus tremula), jugastru (Acer campestre), ulm de munte (Ulmus glabra) etc. La limita inferioara a etajului fagetelor este prezent gorunul (Quercus petraea) si carpenul (Carpinus betulus), pe cand la limita superioara a fagetelor exista exemplare de molid (Picea abies) si brad (Abies alba), care au o proportie din ce in ce mai insemnata odata cu cresterea altitudinii. Exista o arie a padurilor de amestec "fag si rasinoase" cu caracter tranzitoriu, aceste paduri fiind formate din fag, molid si brad in proportii cvasiegale, constituind un habitat care ocupa arii extinse in Muntii Maramuresului (Toroioaga, Pietrosu, Mihailec-Farcau, Pop Ivan), Tibles si Lapusului. Acest tip de habitat reprezinta trecerea dintre padurile de foioase si cele de conifere.

Cu toate ca acoperirea cu licheni a trunchiurilor de fag este mare, media fiind undeva pe la 60-80 %, totusi flora de licheni a fagetelor este relativ saraca in specii (cca 60), iar padurile de amestec au cca 80 de specii de licheni. Pe fag, mesteacan, sorb etc se observa frecvent o acoperire completa a trunchiurilor cu licheni epifiti.

Pe langa stratul arborescent, padurile de fag au un strat arbustiv bine reprezentat, cel putin in comparatie cu aproape-totala lipsa a arbustilor in molidisurile compacte. Deoarece coronamentul arborilor permite in general patrunderea unei anumite cantitati de lumina si pe timp de vara, exista specii arbustive care in umbra arborilor mari pot totusi constitui o cuvertura semnificativa, desimea acestora crescand spre marginile unde lumina este mai multa. Apar astfel socul negru (Sambucus nigra), alunul (Corylus avellana) dar si murul (Rubus hirtus), zmeurul (Rubus idaeus) care impreuna cu exemplare tinere ale arborilor, pot constitui desisuri greu penetrabile.

Stratul ierbos mai dezvoltat decat in molidis, include si plante cu flori care infloresc mai cu seama primavara, inca inainte de infrunzirea masiva a arborilor, astfel incat ele primesc lumina solara directa care patrunde printre crengile inca desfrunzite. Pe langa acestea, ferigile sunt prezente in numar mare, mai cu seama in zonele mai umede.

In etajul fagetelor maramuresene, dintre speciile herpetofaunei sunt prezente: salamandra (Salamandra salamandra), tritonul carpatin (Triturus montandoni), ivorasul cu burta galbena (Bombina variegata), broasca raioasa bruna (Bufo bufo), broasca raioasa verde (Bufo viridis), broasca rosie de munte (Rana temporaria), soparla de camp (Lacerta agilis), soparla de munte (Lacerta vivipara), naparca sau soparla fara membre (Anguis fragilis), sarpele lui Esculap (Elaphe longissima), sarpele de casa (Natrix natrix), sarpele de alun (Coronella austriaca) si vipera (Vipera berus). Acest numar de specii este relativ mare, dar numarul de exemplare este mic sau foarte mic, majoritatea acestor specii, mai cu seama in cazul reptilelor limitandu-se la zonele unde padurea nu este compacta, si animalele au ocazia sa se incalzeasca la soare.

Avifauna fagetelor este formata din specii mai termofile (iubitoare de caldura) si mai fotofile (iubitoare de lumina) decat avifauna molidisurilor. Caracteristic padurilor de fag este muscarul mic (Ficedula parva) iar ciocanitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos) este prezenta si in alte paduri cu frunze cazatoare. Ierunca (Bonasa bonasia), sitarul de padure (Scolopax rusticola), huhurezul mare (Strix uralensis) cuibaresc in fagete dar si in paduri de amestec. Dintre pasarile rapitoare de zi, uliul pasarar (Accipiter nisus) este mult mai putin vizibil in comparatie cu sorecarul comun (Buteo buteo); ambiele specii cuibaresc in arbori inalti. Speciile de pasari cuibaritoare prezente intr-un anume loc variaza in functie de structura si varsta padurii, densitatea arborilor, dezvoltarea coronamentului, prezenta sau absenta subarboretului etc. Spre exemplu, in zonele cu dezvoltare mai mare a subarboretului, a tufarisurilor, este mai semnificativa prezenta silviei cu cap negru (Sylvia atricapilla) si a macaleandrului (Erithacus rubecula). Fasa de padure (Anthus trivialis) este prezenta in paduri rare, cu poieni si tufarisuri, la fel si botgrosul (Coccothraustes coccothraustes). Brumarita de padure (Prunella modularis) cuibareste in paduri cu subarboret bine dezvoltat, mai cu seama in zona dealurilor inalte si la munte.

Dintre pasarile prezente in fagete se pot aminti speciile larg raspandite in diferite tipuri de padure, cum este cinteza (Fringilla coelebs), macaleandrul (Erithacus ubecula), sturzul cantator (Turdus philomelos), pitulicea mica (Phylloscopus collybita); dintre speciile prezente mai cu seama in zona deluroasa-montana se pot aminti ochiul-boului (Troglodytes troglodytes), sturzul de vasc (Turdus viscivorus), cojoaica de padure (Certhia familiaris). Speciile cuibaritoare in etajul nemoral (paduri de foioase) de la campie pana la munte sunt porumbelul de scorbura (Columba oenas), porumbelul gulerat (Columba palumbus), pitulicea sfaraitoare (Phylloscopus sibilatrix), pitigoiul albastru (Parus caeruleus), pitigoiul mare (Parus major), ticleanul (Sitta europaea), gaita (Garrulus glandarius), iar cele ce cuibaresc doar in padurile de foioase din zona dealurilor si zona montana se poate aminti pitigoiul sur (Parus palustris), si mai cu seama muscarul gulerat (Ficedula albicollis), care este prezent doar in dealurile mai inalte si in zona muntoasa.

E ceva pasaret prin fagetele acestea! Privind prin binoclu sau luneta, pasarea nu te observa, nu te considera un intrus in intimitatea vietii ei. Uite! Este un sturz cantator! Poti privi gratiozitatea ei, delicatetea miscarilor, fiecare tresarire, fiecare zvacnire, modul in care respira, clipitul ochilor. zburlirea penelor pentru o fractiune de secunda, atentia concentrata pe miscarea unei insecte, nuantele penajului curatat cu minutiozitate. ceva ce este greu de transpus in cuvinte. Fascinant este sa te simti atat de aproape de ea, si sa sti ca totusi nu o deranjezi. Cantecul in triluri melodioase se aude pana la tine, strofe de o maiestrie inaltatoare, o combinatie de motive variate intr-un torent de sunete! Nu degeaba este denumit sturz "cantator", "philomelos". Oare cat de aberant trebuie sa fi ca sa iti provoace satisfactie sa ucizi asemenea fiinte: vanatoare din placere? Ce placere malefica poate fi asta? Poate o societate sanatoasa sa tolereze asemenea comportamente?

Cunoasterea realitatii biologice face in principiu ca individul uman sa constientizeze pozitia sa de organism viu, parte a naturii, si dependenta sa totala de natura, si astfel sa reconsidere actiunile sale si altora. Actiunile agresive fata de natura, practic sunt indreptate si impotriva ta si a mea! Oare cum raspundem? Poate ca specia noastra va mai avea o sansa de existenta indelungata daca oamenii se vor simti agresati cand vad, spre exemplu:

-1. o mlastina plina nu mizerie umana, moloz si cauciucuri de masina, baterii uzate si scurgeri de poluare.

-2. ca padurea este furata si vanduta la export de mafia lemnului, indiferent de consecintele inundatiilor, alunecarilor de teren etc, sau -3. ca vanatori veseli ies sa omoare animale, din placere.

E simplu de zis: padure. Dar ce este o padure? O lume in vesnica schimbare, cu sunete mereu altfel, de la anotimp la anotimp, de la zi la noapte, de la ora la ora, clipa de clipa? Miresme la fel de multe, la fel de schimbatoare, cand indiferenta iernii, cand reavene adieri de primavara, ori vara coplesita de mirosurile vegetatiei luxuriante, apoi uscarea si destramarea de toamna? De cate ori vei vizita aceeasi padure, ea vesnic va fi altfel, ceva nou se va intampla, o lumina, o atmosfera aparte, o combinatie noua a existentului. Pe langa schimbarile obiective din padure, totdeauna o vei vedea altfel si din cauza ca tu vei avea alta dispozitie de a intelege, de a observa, de a cunoaste, sau doar de a trece calm pe acolo. Cat de tare doresti sa deschizi ochii si sufletul? Ai venit in padure sa contemplezi (contempli?), sau ai venit la o vanatoare de imagini? Cand vezi cum la baza trunchiului, ca niste degete verzi, radacini acoperite de muschi se infig in iubirea pamantului. Ai venit in padure sa ajungi mai bun? Ori ai venit sa ucizi?

Fiecare fiinta este valoroasa in sine. Unui naturalist al secolului 21 ii vine greu sa rupa o floare pentru a o presa si a o determina ulterior, ii vine greu sa 'colecteze' un 'gandac' sau un fluture, pentru ca ulterior sa poata afla de la un specialist al grupului respectiv, carei specii apartinea! In situatiile cand esti constrans sa faci astfel de lucruri, pe parcursul cercetarilor de teren, poate ca meditezi la sensul sacrificiilor necesare pentru 'progresul stiintei'. Iei in mana insecta si vezi cum isi misca picioarele si antenele, cum se zbate ca sa scape dintre degetele uriasului monstru care a captivat-o. Si tu esti cel care hotaraste, daca va fi libera sa-si traiasca viata, sau

Fagetele din Europa, mai ales din cea de vest, au fost ecosistemele cele mai bine studiate din punctul de vedere al stabilitatii si diversitatii (R. Molinier, 1977). Ambianta lor specifica si resursele naturale ale acestora intretin existenta a circa 10.000 de specii de vietuitoare din care 4.000 de specii de plante (200 fanerogame, 15 pteridofite, 150 muschi frunzosi, 50 muschi hepatici, 230 licheni, 850 holobazidiomicete, 800 ascomicete si un numar inca necunoscut de alge, actinomicete, mixomicete si bacterii) si 6.800 de specii de animale (27 mamifere, 70 pasari, 5 reptile, 7 batraciene, 70 moluste, 570 arahnide, 60 miriapode, 5210 insecte, 26 crustacee, 380 viermi si 350 protozoare). Majoritatea vietuitoarelor enumerate se afla cantonate in sol, participand intr-un fel sau altul la realizarea ciclurilor biogeochimice. Ne punem intrebarea: ce se intampla cu ecosistemul faget daca din aceasta bogata diversitate dispare o specie? Daca este vorba de specia edificatoare, fagul (Fagus silvatica), dispare si ecosistemul. Diversitatea si complexitatea nu sunt in stare sa compenseze absenta speciei dominante creatoare de biotopuri si nise ecologice pentru cele 10 000 de specii diferite (V. I. Vasilievich, 1979). (.) Daca dispare insa o alta specie decat cea edificatoare, ramane o nisa ecologica sau mai multe libere, in dependenta de polivalenta speciei in cauza. Aceasta nisa ecologica libera poate fi sau nu ocupata. Rolul speciei disparute (nisa ecologica) se poate stinge sau el poate fi indeplinit de o alta specie nu neaparat inrudita taxonomic, dar facand parte din acelasi nivel trofic si ocupand o pozitie similara in verigile ciclurilor biogeochimice. Prin urmare, stabilitatea fagetelor depinde in intregime de factorul biotic, specia edificatoare. (Botnariuc N., Soran V., 1981)."